Divort. Decizia 4/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 4/FM
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2009
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Irina Bondoc
JUDECĂTORI: Irina Bondoc, Paulina Georgescu Daniela Petrovici
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamanta(), domiciliată în C,-, -. C, etaj 4,. 57, județul C, împotriva deciziei civile nr. 433 din 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în comuna, județul O și autoritatea tutelarăCONSILIUL LOCAL, cu sediul în comuna, județul O șiCONSILIUL LOCAL, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect stabilire program vizită minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă (), personal și asistată de dl. avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 41766 din 16 ianuarie 2009, depusă la dosar, intimatul pârât prin d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr, 48127 din 15 ianuarie 2009, depusă la dosar, lipsind autoritatea tutelară Consiliul Local și Consiliul Local
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și netimbrat.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei reclamante depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, conform chitanței nr. - din 16 ianuarie 2009 și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei. Totodată, în susținerea motivelor de recurs depune copia sentinței civile nr. 13573 din 6 august 2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr-, hotărâre prin care s-a luat act de tranzacția încheiată între părți cu privire la programul de vizită al minorei.
Apărătorul intimatului pârâte depune fișa cuprinzând informațiile detaliate despre dosarul - aflat în recurs la Tribunalul Constanța învederând că în acest dosar instanța s-a pronunțat pe calea ordonanței președințiale asupra programului de vizită al minorei, măsura dispusă având un caracter vremelnic. La acest termen, instanța de recurs este investită cu soluționarea recursului formulat împotriva hotărârii pronunțate în apel, astfel că nu are relevanță hotărârea judecătorească pronunțată pe calea ordonanței președințiale prin care s-a luat act de tranzacția încheiată între părți.
Apărătorul recurentei reclamante învederează că, în realitate, au fost două acțiuni pentru stabilirea programului de vizită al minorei, una formulată pe calea ordonanței președințiale și una pe dreptul comun. Cele două cereri au fost conexate dar nu a avut la dispoziție timpul material necesar pentru a face dovada în acest sens.
Apărătorul intimatului pârât învederează că împotriva hotărârii pronunțate pe calea ordonanței președințiale s-a formulat recurs de către recurenta reclamantă în cauză, iar această cerere de recurs a fost anulată ca netimbrată, astfel cum rezultă din fișa dosarului nr- al Tribunalului Constanța, extrasă de pe portalul instanțelor de judecată. Totodată, mai arată că au fost formulate două cereri pe calea ordonanței președințiale iar aceste cereri au fost conexate.
Recurenta reclamantă învederează că nu se mai poate prezenta la proces pentru un alt termen de judecată având în vedere că este salariată. Totodată, mai arată că intimatul pârât are legături personale cu minoră motiv pentru care solicită admiterea cererii de recurs.
Apărătorul intimatului pârât solicită ca instanța să pună în discuția părților excepția nulității recursului invocată pe calea întâmpinării depuse la dosar.
Întrebate fiind, părțile arată că nu mai au alte acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu mai sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului și asupra excepției nulității recursului, excepția invocată de intimatul pârât pe calea întâmpinării depuse la dosar.
Apărătorul recurentei reclamante, având cuvântul asupra recursului, solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat și motivat în scris, învederând că tranzacția încheiată între părți cu privire la programul de vizită al minorei nu are un caracter vremelnic.
Referitor la excepția nulității recursului invocată de intimat, solicită respingerea acesteia ca fiind nefondată.
Apărătorul intimatului pârât, referitor la excepția nulității recursului, solicită admiterea acesteia cu consecința constatării nulității recursului în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă. Învederează că prezenta cerere de recurs a fost formulată împotriva unei hotărâri pronunțate în apel iar prin cererea de recurs formulată nu se invocă nicio critică cu privire la decizia recurată în condițiile în care în recurs se pot invoca numai motive de nelegalitate a hotărârii atacate. Întrucât nu s-a invocat un astfel de motiv de nelegalitate, apreciază că recursul declarat este nemotivat.
Pe fondul cauzei, învederează că intimatul pârât este navigator și, când a revenit în țară, a formulat pe calea ordonanței președințiale cerere în vederea stabilirii unui program de vizită minor până la soluționarea cererii de divorț. În cadrul acestei cereri părțile au stabilit prin tranzacție un program de vizită cu caracter vremelnic iar instanța a luat act de voința părților. Ulterior, s-a soluționat apelul formulat în cadrul dosarului de divorț și a fost stabilit de către instanță un program de vizită al minorei, program cu care recurenta nu este de acord. Apreciază că programul stabilit de părți prin tranzacția încheiată în cadrul acțiunii formulate pe calea ordonanței președințiale nu poate fi acceptat în cauză
având în vedere caracterul vremelnic al acestei măsuri, recursul vizând hotărârea din apel, prin care instanța a stabilit un program stabil de vizită a minorei. Pentru motivele susținute pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică. Totodată, arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției nulității recursului invocată de intimatul pârât pe calea întâmpinării și asupra recursului.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la 22.11.2007, reclamanta a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul, desfacerea căsătoriei înregistrată sub nr. 839/3.07.2004 la Primăria municipiului C din culpa exclusivă a pârâtului, revenirea reclamantei la numele anterior căsătoriei, încredințarea spre creștere și educare a minorei -, născută la 14.02.2005, către reclamantă, obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de întreținere de din veniturile nete și partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
În motivarea cererii s-a arătat că pârâtul a părăsit domiciliul comun și i-a comunicat reclamantei că nu dorește să se întoarcă, că anterior separației în fapt făcea crize de gelozie și lipsea din domiciliu și că această atitudine a determinat vătămarea gravă și iremediabilă a relațiilor de familie.
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 19153/212/22.11.2007, reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună desfacerea căsătoriei părților din culpa exclusivă a pârâtei, încredințarea minorei născută din căsătorie către pârâtă, obligarea reclamantului la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorei, încuviințarea păstrării legăturilor personale cu minora la domiciliul reclamantului în fiecare săptămână, de vineri ora 17, până duminică ora 17, și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamantul a arătat că soția sa a avut o atitudine în timpul căsătoriei, că nu s-a implicat suficient în treburile casnice și în îngrijirea minorei și că întreține o relație extraconjugală.
Prin încheierea din 05.02.2008 Judecătoria Constanțaa conexat dosarul civil nr- la dosarul civil nr-, iar prin sentința civilă nr. 2119, pronunțată la aceeași dată, a admis în parte acțiunea principală și acțiunea conexă, a dispus desfacerea căsătoriei părților din culpă comună, reluarea de către reclamantă a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de, a încredințat reclamantei spre creștere și educare pe minora -, născută la 14.02.2005, a obligat pârâtul la plata unei pensii lunare de întreținere de din venitul net, de la data pronunțării hotărârii până la majorat, a anulat ca netimbrată cererea de partaj și respins ca neîntemeiată cererea pârâtului, de stabilire a unui program pentru păstrarea legăturilor personale cu minora.
La pronunțarea hotărârii s-a avut în vedere că părțile sunt separate în fapt, că între acestea există neînțelegeri grave, datorate modului deficitar de
gestionare a relației de cuplu, imputabil ambilor soți, și că vătămarea relațiilor de familie face imposibilă continuarea căsătoriei.
Din raportul de anchetă socială efectuat în cauză și declarația martorului s-a reținut că mama poate asigura copilului condiții bune de trai, iar cererea de stabilire a programului de vizită a fost respinsă cu motivarea că domiciliile părților sunt situate la distanțe foarte mari și, chiar dacă pârâtul are dreptul la păstrarea legăturilor cu copilul, aceasta nu se poate realiza în modalitatea propusă prin acțiune, ci într-un alt mod, pe care partea urmează să îl aleagă și să îl prezinte instanței spre încuviințare.
Referitor la cererea de partaj s-a reținut că instanța a pus în vedere reclamantei să depună taxa judiciară de timbru în valoare de 19 lei, iar ca urmare a neîndeplinirii acestei obligații, a anulat cererea conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de reclamant a fost admis de Tribunalul Constanța prin decizia civilă nr. 433/19.09.2008, prin care s-a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul că s-a stabilit n favoarea pârâtului un program pentru păstrarea legăturilor personale cu minora - astfel:
- în prima și a treia săptămână din fiecare lună, de sâmbătă, orele 10:00 până duminica, orele 16:00 și a doua zi de Paști și de C, fără posibilitatea luării copilului la domiciliul pârâtului;
- două săptămâni în timpul vacanței de vară, cu posibilitatea luării minorei la domiciliul pârâtului.
Pentru a hotărî în acest sens instanța de apel a reținut incidența prevederilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei și faptul că drepturile prevăzute de aceste norme legale sunt, în realitate, mijloace pentru îndeplinirea obligațiilor pe care orice părinte le are față de copilul său, atâta timp cât nu este decăzut din drepturile părintești.
S-a avut în vedere că, prin derogare de la regula conform căreia orice drept dă expresie unui interes legitim, Curtea Constituțională a statuat prin decizia nr. 82/25.02.2003 că "dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul este recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului".
Pe cale de consecință, a nu permite unui părinte să păstreze legături personale cu minorul în cadrul unui program de vizită, doar pentru faptul că tatăl locuiește într-o altă localitate, echivalează cu încălcarea tuturor prevederilor legale menționate, ceea ce atrage nelegalitatea sub acest aspect a hotărârii instanței de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta și a invocat încălcarea unei hotărâri judecătorești anterioare, prin care programul de vizită a minorei a fost stabilit conform tranzacției intervenită între părți sub acest aspect.
A susținut recurenta că, după respingerea cererii de stabilire a programului de vizită de către instanța de fond, intimatul pârât a formulat o acțiune distinctă cu acest obiect, în cadrul căreia părțile au tranzacționat asupra modalității de exercitare a dreptului acestuia de a păstra legături personale cu minora, iar acea hotărâre este infirmată de soluția pronunțată în cauza de față de tribunal.
Prin întâmpinare, intimatul a invocat nulitatea recursului pentru nemotivare susținând că recurenta nu a expus motivele de nelegalitate ale hotărârii atacate, ci a făcut o motivare generică, neconformă prevederilor art.304 din Codul d e procedură civilă.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu motivarea că hotărârea la care se face referire în calea de atac a fost pronunțată pe cale de ordonanță președințială și a stabilit un program de vizită cu caracter vremelnic, până la soluționarea pe fond a acestei solicitări.
S-a depus la dosar sentința civilă nr. 13573/06.08.2008 a Judecătoriei Constanța, la care s-a făcut referire în motivele de recurs.
Conform art. 137 alin. 1 din Codul d e procedură civilă instanța a analizat cu prioritate excepția de nulitate a recursului și a constatat că nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3021alin. 1 lit. c din Codul d e procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art.306 alin.3 din același cod, indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea căii de atac dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 din cod.
În speță, recurenta a pretins încălcarea, prin decizia atacată, a autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești anterioare, prin care se stabilise modalitatea de exercitare a dreptului pârâtului de a păstra legături personale cu minora.
Prin urmare, deși nu s-au indicat în mod expres prevederile legale aac ăror încălcare se pretinde, expunerea din motivele de recurs face posibilă încadrarea acestora în cazul de nelegalitate reglementat de art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, deci reprezintă o motivare în sensul procedural al termenului, iar sancțiunea nulității recursului pentru nemotivare nu poate fi reținută.
Rezultă, deci, că cerințele stabilite de art.306 alin.1 din Codul d e procedură civilă nu sunt îndeplinite, astfel că excepția nulității recursului pentru nemotivare va fi respinsă ca nefondată.
Pe fondul căii de atac se rețin următoarele:
Puterea lucrului judecat nu poate să rezulte decât dintr-o hotărâre care a soluționat fondul cauzei și cum ordonanța președințială nu reprezintă o astfel de hotărâre, ea se bucură de putere de lucru judecat relativă, numai față de o nouă cerere de ordonanță președințială, când situația de fapt și de drept este identică, nu și față de procesul de fond.
În cauza de față, sentința civilă nr.13573/06.08.2008 a Judecătoriei Constanța - invocată în recurs - a soluționat pe cale de ordonanță președințială cererea prin care pârâtul a solicitat stabilirea unui program de vizită a minorei și a ordonat măsuri vremelnice, fără abordarea fondului.
Astfel, pârâtul din acțiunea de față, reclamant în litigiul anterior, a chemat-o în judecată pe reclamanta-recurentă și a solicitat ca prin ordonanță președințială să se stabilească un program de vizită a minorei născută din căsătoria părților, încredințată spre creștere și educare mamei, urgența fiind justificată de preocuparea părintelui la vegherea modului cum sunt respectate interesele copilului.
Cererea a fost încuviințată de instanța de judecată, dar programul de vizită astfel stabilit - indiferent că a corespuns tranzacției părților sau a fost determinat de instanța de judecată în raport de împrejurările cauzei - nu are caracter irevocabil pentru că soluția a fost pronunțată pe calea ordonanței președințiale, care nu poate fi invocată cu autoritate de lucru judecat, astfel că o nouă cerere de stabilire a programului de vizită, ulterioară procedurii reglementată de art.581 din Codul d e procedură civilă, este pe deplin admisibilă.
Rezultă că instanța de apel nu a nesocotit autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr.13573/2008 a Judecătoriei Constanța prin stabilirea unei alte modalități de exercitare a dreptului pârâtului de a păstra legături personale cu fiica sa, ci a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.43 din Codul familiei, respectând dispozițiile art.97 alin.2 din același cod.
Pentru considerentele expuse și în temeiul art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de reclamanta(), domiciliată în C,-, -. C, etaj 4,. 57, județul C, împotriva deciziei civile nr. 433 din 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în comuna, județul O și autoritatea tutelarăCONSILIUL LOCAL, cu sediul în comuna, județul O șiCONSILIUL LOCAL, cu sediul în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 ianuarie 2009.
Pt. Președinte JUDECĂTORI: Irina Bondoc, Paulina Georgescu Daniela Petrovici
- -
aflată în concediu de odihnă - -
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează - -
Președintele instanței,
Grefier,
- -
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red./dact. dec. jud. -/16.02.2009
dispozitiv gref. /2 ex./27.02.2009
Președinte:Irina BondocJudecători:Irina Bondoc, Paulina Georgescu Daniela Petrovici
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
