Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1905/2009. Curtea de Apel Pitesti

Operator date 3918

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1905/R-MF

Ședința publică din 10 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu

Judecător: - ---

Judecător: - -

Grefier:

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta, domiciliată în Rm.V,-,.18,.B,.1, județul V, împotriva deciziei civile nr.168/ din 19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul, domiciliat în Rm.V, nr.71, județul V și intervenientul -, domiciliat în Rm.V,-, -.A,.29, județul

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.76/2009, eliberată de Baroul Argeș și intimatul-reclamant, lipsă fiind intimatul-intervenient -.

Procedura, legal îndeplinită.

Recursul este legal timbrat.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:

Avocat depune la dosar un borderou cu acte ce conține înscrisuri și planșe fotografice privitoare la terenul în suprafață de 270. care precizează că au valoarea unor înscrisuri.

Intimatul-reclamant arată că se opune primirii planșelor fotografice de către instanță.

Curtea, cu privire la planșele fotografice, având în vede opoziția intimatului-reclamant, precum și faptul că dispozițiile Codului d e procedură civilă nu prevăd administrarea unei astfel de probe, constată că se impune ca acestea să fie restituite.

Intimatul-reclamant precizează că, în apartament locuiește copilul recurentei din prima căsătorie, nu și minorul rezultat din căsătoria sa cu recurenta.

Părțile prezente personal sau reprezentate de apărător, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.

Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.

Avocat solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, casarea hotărârilor și rejudecarea cauzei pentru refacerea rapoartelor de expertiză, cu cheltuieli de judecată. Arată că, a criticat decizia instanței de apel pentru motive încadrabile în pct.9 al art.304 Cod procedură civilă, dat fiind faptul că au fost încălcate dispozițiile art.296 Cod procedură civilă, în sensul că apelantei nu i se poate crea o situație mai grea în propria cale de atac. În recurs a solicitat includerea la masa partajabilă și a unui teren în suprafață de 270. și construcțiile aflate pe acesta, însă nu a solicitat în natură, dat fiind faptul că acestea au fost vândute de către reclamant.

Intimatul-reclamant solicită respingerea recursului și menținerea deciziei pronunțată de Tribunal ca temeinică și legală. Precizează că, terenul în suprafață de 270. a fost vândut, însă suma câștigată de pe urma acestuia a fost împărțită la

CURTEA:

Deliberând, constată următoarele:

La data de 09.05.2007, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Rm.V, acțiunea civilă prin care reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, partajarea bunurilor dobândite de cei doi în timpul căsătoriei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a dobândit în căsătoria cu pârâta un apartament cu trei camere situat în Municipiul Rm.V, obiecte de mobilier, TV color, frigider, ladă frigorifică, aspirator și aragaz.

Pârâta a formulat cerere de suplimentare a masei partajabile, solicitând a se introduce la partaj și bunurile realizate de cei doi, bunuri necesare funcționării societății SC SRL, la care reclamantul era asociat unic. Prin aceeași cerere, pârâta a solicitat obligarea reclamantului la restituirea unor bunuri proprii.

În cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenientul (25 a dosarului), prin care s-a solicitat scoaterea de la partaj a unui teren de 270. situat în Municipiul Rm.V și a barăcii metalice situată pe acesta, cu motivarea că bunurile aparțin intervenientului, solicitând totodată, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

Instanța a constatat că are interes să intervină în cauză și să solicite scoaterea de la partaj a bunurilor menționate în înscrisuri sub semnătură privată, dar a admis și excepția autorității lucrului judecat pentru capătul privind confecționarea actului. S-a reținut, în acest sens, că, între părți, s-a mai purtat un litigiu cu același obiect, soluționat prin sentința civilă nr. 4541/07.10.2004, a Judecătoriei Rm.V, prin respingerea acțiunii.

La fila 95 aceluiași dosar, pârâta a depus o cerere de suplimentare a masei partajabile, cu 3 tone lemn de fag și cu mai multe îmbunătățiri la apartament, efectuate de aceasta în cursul anului 2002, când locuia singură în imobil.

În urma administrării probelor, cu interogatorii, martori și înscrisuri, a fost pronunțată Încheierea de admitere în principiu nr. 3080 din data de 07.06.2005, prin care s-au admis în principiu atât cererea reclamantului, cât și cererea pârâtei de la fila 95 dosarului.

Prin încheiere s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu contribuții egale, bunurile menționate în acțiunea de partaj, cât și cele menționate în cererea pârâtei de la fila 95 dosarului și o parte din bunurile cuprinse în cererea de la fila 11 dosarului.

S-a reținut că, după despărțirea în fapt, pârâta a efectuat mai multe lucrări la apartament, dispunându-se evaluarea lor distinctă și imputarea în cotă de reclamantului.

S-a reținut, de asemenea, că reclamantul a efectuat, după despărțirea în fapt, lucrări de recarosare la autoturismul Renault 25 și s-a dispus a re imputa, în cotă de pârâtei. Tot pârâtul, a predat la fier vechi un autoturism pentru care a primit suma de 1.125.000 lei vechi, la data de 04.02.2005, cota de din sumă urmând a fi imputată lotului său.

După efectuarea expertizelor tehnice prin care s-au identificat și s-au evaluat bunurile reținute la masa partajabilă și s-au întocmit propuneri de lotizare, Judecătoria Rm.V a pronunțat sentința civilă nr. 2649 din 30.05.2006, prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra bunurilor comune și s-au atribuit loturi de bunuri în natură, cu plata unei sulte corespunzătoare.

Prin aceeași sentință, a fost respinsă cererea de intervenție formulată de, pe motiv că s-a dovedit că bunurile cuprinse în cerere fac parte, de fapt, din masa partajabilă, fiind dobândite de foștii soți împreună.

Atât încheierea de admitere în principiu, cât și sentința civilă nr. 2649 din 30 mai 2006, au fost atacate cu apel, atât de reclamant, cât și de pârâtă, aducându-li-se critici de nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 631/A/MF din 15.12.2006, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, ambele apeluri au fost respinse ca nefondate.

Pârâta a declarat recurs împotriva deciziei susmenționate a Tribunalului Vâlcea, susținând că instanța de apel nu a motivat respingerea criticii referitoare la evaluarea greșită a apartamentului și că, în mod greșit, a dispus compensarea din oficiu, a datoriei de 10.000.000 lei la asociația de proprietari, fără a fi investită cu o cerere formulată în acest sens și fără a preciza cu ce datorie și în ce calcul al acesteia se compensează, recurenta a mai susținut că, în mod greșit nu s-au partajat valoarea terenului de 270. împreună cu cele două construcții situate pe acesta, deși ele au fost reținute în comunitatea de bunuri.

Criticile recurentei au mai vizat și greșita reținere la masa partajabilă a sumei de 1.125.000 lei vechi, rezultată în urma vânzării la fier vechi a autoturismului, în loc să se rețină bunul ca atare, existent la data despărțirii în fapt, în stare bună de circulație și, tot în mod greșit, s-au exclus de la partaj cele două autocare, deși acestea au fost dobândite de soți în timpul căsătoriei.

Curtea de APEL PITEȘTIa pronunțat Decizia civilă nr. 32/R/MF/28.03.2007, prin care a admis recursul declarat de pârâtă, a casat atât decizia Tribunalului Vâlcea, cât și Încheierea de admitere în principiu și sentința Judecătoriei Rm.V, trimițând cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Instanța de recurs a analizat cu prioritate motivul de recurs referitor la nereținerea în masa partajabilă a terenului de 270. și a construcțiilor situate pe acesta, la valoarea lor reală și a concluzionat că instanța de apel a reținut greșit că aceste bunuri imobile au fost vândute de ambii soți, intervenientul, această concluzie fiind fondată exclusiv pe mărturisirea complexă făcută de pârâtă la interogatoriu, mărturisire considerată greșit, ca o mărturisire simplă.

Pe baza înscrisurilor de la filele 27 și 28 ale dosarului, instanța de recurs a reținut că reclamantul a încheiat o promisiune de vânzare-cumpărare a acestor bunuri cu intervenientul, iar nu un contract de vânzare-cumpărare, încheiat între ambii soți și intervenient, așa cum greșit reținuse instanța de apel.

Tot în mod greșit a procedat tribunalul, potrivit deciziei de casare, atunci când a apreciat că soluția primei instanțe referitoare la aceste bunuri, este corectă, în sensul păstrării lor în lotul reclamantului cu valoare 0, pentru a se putea consolida vânzarea, câtă vreme nu se pune problema consolidării vânzării ca urmare a îndeplinirii condițiilor rezolutorii a atribuirii bunului în lotul copărtașului care a făcut în mod exclusiv vânzarea, fără acordul celuilalt copartajant, atâta timp cât, în speță, nu a operat decât o promisiune de vânzare-cumpărare, iar nu un contract de vânzare-cumpărare.

S-a apreciat că se impune modificarea încheierii de admitere în principiu, pentru a se include terenul și construcțiile la masa partajabilă la valoarea lor reală, valoare determinată prin expertize de specialitate.

S-a dispus, de către Curtea de APEL PITEȘTI, ca, în rejudecare, să se analizeze și celelalte motive de recurs formulate de pârâtă, ca apărări de fond.

În rejudecare, la Judecătoria Rm.V, a fost format dosarul nr-, în care, în urma completării probatoriului, la 07.11.2007, a fost pronunțată Încheierea de admitere în principiu nr. 5784, prin care au fost admise în parte, în principiu, atât cererea reclamantului, cât și cererile pârâtei, de la filele 11 și 95 ale dosarului și s-a stabilit că, în timpul căsătoriei, părțile au realizat, cu contribuții egale, o parte fin bunurile menționate în aceste cereri, respectiv: un apartament cu 3 camere, mobilă pentru două dormitoare, o mobilă sufragerie, două TV color, un frigider, o ladă frigorifică, un aspirator, o mașină de spălat automată, o mobilă de bucătărie, un autoturism Renault 25, un teren în suprafață de 270. situat în Rm.V, str.-, împreună cu cele două construcții aflate pe acesta și amenajările exterioare, cabana situată în Rm.V--, împreună cu amenajările interioare și exterioare, inclusiv împrejmuirea terenului, 3 tone lemne fag tăiate, betonarea curții la gospodăria părinților reclamantului, construirea unei fântâni și a unui garaj în aceeași gospodărie.

Prin încheierea de admitere în principiu, s-a reținut că, după despărțirea în fapt, pârâta a efectuat în apartamentul cu 3 camere mai multe lucrări de îmbunătățire și s-a dispus că acestea să fie evaluate distinct și imputate în cota de lotului reclamantei.

De asemenea, s-a mai reținut că și reclamantul a efectuat, după despărțirea în fapt, lucrări de recarosare a autoturismului Renault 25 și s-a dispus ca lucrarea să se evalueze distinct față de autoturism în întregul său, urmând ca din contravaloarea acestei lucrări să fie imputată lotului pârâtei.

Privitor la autoturismul marca, cu nr. 3 VL 1062, s-a dispus ca acesta să se evalueze în funcție de starea de funcționare și gradul de uzură, atât la despărțirea în fapt a soților, anterioară predării la fier vechi a autoturismului de către reclamant, cât și la momentul partajului.

La data de 14 noiembrie 2008, Judecătoria Rm.V a pronunțat sentința civilă de partaj nr. 6460, prin care a admis în parte cererile părților și a respins cererea de intervenție de la fila 25 dosarului, formulată de intervenientul.

S-a dispus sistarea stării de codevălmășie, atribuindu-se în lotul reclamantului bunuri în valoare de 42.572 lei și, în lotul pârâtei, fostă, bunuri în valoare de 150.049 lei. Lotul nr. 2 fost obligat la sultă în sumă de 51.722 lei, față de lotul nr. 1.

Așa cum s-a dispus prin încheierea de admitere în principiu, lotului reclamantului i s-a imputat suma de 4596 lei, reprezentând din contravaloarea lucrărilor de amenajare a apartamentului, iar lotului pârâtei i s-a imputat suma de 564 lei, reprezentând din contravaloarea lucrării de recarosare a autoturismului marca Renault 25.

Reclamantul a fost obligat să restituie pârâtei: un frigider, o butelie de aragaz, un șifonier și o dormeză.

A fost respinsă cererea de atribuire provizorie a apartamentului, formulată de către reclamant.

S-au compensat în parte cheltuielile de judecată și pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 500 lei cu acest titlu.

Împotriva încheierii de admitere în principiu nr. 5784/07.11.2007 și a sentinței civile nr. 6460/14.11.2008, pronunțate de Judecătoria Rm.V, în dosarul nr-, au declarat apel atât reclamantul, cât și pârâta, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.

Potrivit apelului reclamantului, nelegalitatea și netemeinicia încheierii de admitere în principiu și ale sentinței de partaj, sunt determinate de următoarele greșeli ale instanței de fond:

1. Deși prin Decizia de casare a Curții de APEL PITEȘTI, s-a trimis cauza spre rejudecare și s-a dispus ca bunurile imobile ce au făcut obiectul convenției de vânzare cu intervenienții, să se rețină la partaj la valoarea lor reală și nu fără valoare, așa cum se reținuse în primul ciclu procesual, instanța de rejudecare a refăcut în totalitate judecata, depășind limitele deciziei de casare și, administrând și alte mijloace de probă, a pronunțat o nouă încheiere de admitere în principiu.

În această situație, deși instanța de recurs nu a dispus nicio măsură în legătură cu alte modificări ale masei partajabile, instanța de rejudecare a dispus ca autoturismul marca, care a fost predat la fier vechi, să fie evaluat și la valoarea pe care o avea când a circulat "într-o variantă", precum și la data partajului "în altă variantă".

S-a dispus partajarea autoturismului la valoarea de 90,97 lei, în prejudiciul apelantului-reclamant față de soluția dată în primul ciclu procesual și nemodificată de instanțele de control judiciar.

2. Cea de-a doua critică a apelantului-reclamant vizează modul în care instanța de fond a preluat evaluările experților, cu privire la unele bunuri, cât și cu privire la modul în care au fost determinate loturile.

În dezvoltarea acestui motiv de apel, s-a susținut că:

- Instanța de fond a reținut că terenul vândut intervenientului avea o valoare de cel mult 15 EURO/ și nu 22,5 EURO, cât a reținut instanța. Indiferent de această valoare, bunurile trebuiau atribuite în cote egale ambilor soți, întrucât ambii au încasat prețul de la; apelantul-reclamant a solicitat corectarea acestei erori, cu respectarea dispozițiilor de casare;

- Valoarea apartamentului este stabilită sub valoarea de circulație reală: 148.000 lei, deși un astfel de apartament valorează peste 60.000 EURO. Pentru a ajunge la o asemenea valoare, instanța a validat o expertiză tehnică, în care coeficienții de actualizare și de corecție au fost greșit stabiliți;

- La apartament, s-a reținut că pârâta a făcut îmbunătățiri, după despărțirea în fapt, evaluate la 91.916.882 lei vechi, dublându-se valoarea stabilită în primul ciclu procesual. Sub acest aspect, instanța a greșit, imputând în lotul reclamantului J din valoarea acestor lucrări, deși apartamentul nu i-a fost atribuit acestuia.

3. Soluția instanței de fond este greșită și cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 673 (indice 10) Cod procedură civilă. Reclamantul a solicitat atribuirea provizorie a apartamentului întemeiată pe alin. 1, 2 și 3 ale textului susmenționat din Codul d e procedură civilă și instanța a înțeles greșit această cerere ori a aplicat greșit legea, dispunând atribuirea direct prin hotărâre asupra fondului, pârâtei, adică a făcut aplicarea art. 673 alin.4 în favoarea pârâtei, pronunțând o soluție nelegală.

Deși pârâta a declarat apel atât împotriva încheierii de admitere în principiu, cât și a sentinței civile nr. 6460/14.11.2008, pronunțate de Judecătoria Rm.V în dosarul nr-, criticile apelantei vizează nelegalitatea și netemeinicia doar a sentinței menționate de partaj, apelanta solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate.

Această sentință este nelegală și netemeinică, potrivit apelantei-pârâte, datorită faptului că și-a însușit valorile expertizelor efectuate, deși pârâta a formulat obiecțiuni la acestea.

În acest sens, a arătat că, valoarea apartamentului ce se află în posesia acesteia, a crescut considerabil, în timp ce valoarea lucrărilor de construcții, aflate în posesia reclamantului, s-a redus la J față de evaluările făcute în primul ciclu procesual. S-a arătat, de către apelantă, că, la evaluarea apartamentului, sunt folosite criterii diferite de evaluare față de expertul anterior, exemplificând în acest sens, coeficienți pozitivi de 72 % față de numai 20 % în expertiza din primul ciclu procesual, între acești coeficienți pozitivi fiind și coeficientul de 40 % reprezentând imobil cu cerere mare de cumpărare.

Apelanta a mai arătat că instanța de fond, în rejudecare, putea să aibă în vedere și criteriile de evaluare ale experților anteriori, mai ales că reclamantul nu a contestat puterile de evaluare ale bunurilor, nici pe calea apelului, nici pe calea recursului.

Apelanta a solicitat instanței de apel ca, la evaluarea construcțiilor, să aibă în vedere și obiecțiunile scrise depuse de aceasta la instanța de fond.

O altă critică a apelantei-pârâte vizează sulta la care a fost obligată către reclamant, de 51.722 lei, în situația în care, în primul ciclu procesual, sulta stabilită a fost de 50.246 lei și, la evaluare, a fost adăugat terenul de 270. și construcția aflată pe acesta. S-a ajuns la această situație, tocmai datorită procedeului folosit de expert de a diminua valoarea bunurilor stăpânite de reclamant și a mări pe cea a apartamentului aflat în stăpânirea apelantei.

S-a solicitat, în apelul pârâtei, ca lămurirea diferențelor evidente de evaluare dintre cele două lucrări să se facă pe calea unei noi expertize în apel.

Critici a mai adus apelanta pârâtă și cu privire la însușirea de către instanța de fond a expertizei topo făcută de expertul G, expertiză ce a fost făcută, potrivit apelantei, pe baza unor aprecieri subiective și nu pe baza unei evaluări reale a prețului de circulație a terenului în zonă. Expertiza nu a evaluat terenul la prețul de circulație, expertul propunând trei variante, fără criterii stabilite și lăsând instanța să aleagă una din variantele de preț.

Alegerea făcută de judecător, fiind arbitrară, apelanta a solicitat efectuarea unei noi expertize topo de către un alt expert, care să stabilească el prețul de circulație real al terenului, în funcție de amplasament, suprafață, categorie și caracteristici specifice.

Prin decizia civilă nr.168/19.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea au fost respinse ambele apeluri, ca nefondate.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

În ceea ce privește apelul declarat de reclamantul, acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Se susține, de către apelant, că s-ar fi depășit limitele deciziei de casare.

Prin decizia nr. 3/R/MF din 28.03.2007, a Curții de APEL PITEȘTI, au fost casate atât decizia nr. 631/A/15.12.2006 a Tribunalului Vâlcea, cât și sentința civilă nr. 2649/30.05.2006 și încheierea de admitere în principiu nr. 3080/07.06.2005 ale Judecătoriei Rm.V, astfel că pronunțarea unei noi încheieri de admitere în principiu de către instanța de fond, după casare, s-a impus, potrivit dispozițiilor art. 6736alin.1 Cod procedură civilă.

Prin aceeași decizie prin care a fost admis recursul pârâtei (), s-a dispus ca, în rejudecare, să se analizeze și celelalte motive de recurs formulate de aceasta, ca apărări de fond.

În motivul IV de recurs, pârâta criticase greșita reținere la masa partajabilă a sumei de bani rezultată din vânzarea la fier vechi a autoturismului.

Instanța de fond a procedat, în respectarea dispozițiilor deciziei de casare, la verificarea acestei apărări, și soluția pronunțată, aceea de a se reține la masa partajabilă, valoarea de la data partajului, este rezultatul unei valorificări corecte a probatoriului: răspunsul reclamantului la interogatoriu coroborat cu chitanța de la fila 58 din care rezultă că reclamantul a predat autoturismul la fier vechi la data de 04.02.2005, ulterior declanșării acțiunii de partaj.

Nici critica privitoare la evaluarea greșită a unor bunuri nu este întemeiată.

Cu privire la evaluarea terenului, s-a reținut că instanța de fond, după casare, s-a conformat îndrumărilor deciziei instanței de control judiciar, reținând terenul la prețul actual de circulație. Instanța a valorificat înscrisurile depuse de ambele părți la dosar: ziare, contracte de vânzare-cumpărare, expertize extrajudiciare, din care rezultă că de teren în zona în care este amplasat și terenul în litigiu variază între 15 Euro și 100 Euro. S-a dat, astfel, eficiență raportului de expertiză tehnică, așa cum a fost completat la fila 171, de către expertul G, din care rezultă că de teren în zonă este de 22, 220 Euro, evaluare ce s-a făcut după buletinul informativ nr. 97/2006.

De asemenea, atribuind terenul de 270. din - și construcțiile aflate pe acesta, în lotul reclamantului, instanța de fond s-a conformat deciziei din recurs, prin care s-a reținut că reclamantul a încheiat o promisiune de vânzare-cumpărare a acestor bunuri cu intervenientul, iar nu un contract de vânzare-cumpărare de către ambii soți.

A rezultat, implicit, că terenul și construcțiile aflate pe acesta trebuie incluse în lotul reclamantul-promitent, pentru a se consolida vânzarea, iar terenul și construcțiile să fie incluse la masa partajabilă cu valoarea lor reală.

Cu privire la valoarea apartamentului, s-a susținut de către apelantul-reclamant că s-a validat o expertiză tehnică în care coeficienții de actualizare și de corecție au fost greșit stabiliți.

În mod corect instanța de fond a reținut că prețul de circulație a imobilelor s-a modificat față de primul ciclu procesual și a validat valoarea apartamentului la prețul de circulație pe piața liberă, valoare stabilită prin expertiză tehnică la data judecății.

Referitor la critica imputării cotei de în lotul reclamantului a Jd in valoarea lucrărilor efectuate de pârâtă, faptul că atât la apartament, cât și la autoturismul Renault 25, s-a reținut valoarea din momentul partajului, a determinat instanța de fond ca, în aplicarea dispozițiilor aret. 6739Cod procedură civilă, să impute din lucrările la apartament în lotul reclamantului și din lucrările de carosare, efectuate de acesta la autoturism, în lotul pârâtei.

3. Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 67310Cod procedură civilă.

Potrivit textului menționat, instanța poate atribui provizoriu un bun, în primul rând la cererea unuia dintre coproprietari, în situația în care împărțeala în natură a bunului nu este posibilă sau s-ar cauza o scădere importantă a valorii acesteia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinația economică.

Instanța a aplicat în mod corect dispozițiile alin.4 al textului de lege susmenționat, atribuind bunul prin hotărâre asupra fondului procesului și stabilind sumele ce se cuvin celorlalți coproprietari.

De altfel, reclamantul nici nu a făcut dovada motivelor ce au stat la baza unei astfel de solicitări, iar prima instanță a avut în vedere și faptul că apartamentul a fost atribuit în primul ciclu procesual tot pârâtei, iar lotizarea nu a fost contestată în căile de atac ce s-au exercitat.

Apelul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a motivat amplu și a justificat valorile reținute la bunurile imobile.

Se observă că, referitor la valoarea apartamentului, au avut critici atât apelantul-reclamant, în sensul că apartamentul a fost supraevaluat, cât și apelanta-pârâtă, în sensul că apartamentul a fost subevaluat. S-a arătat de către instanța de fond că, în primul ciclu procesual, apartamentul a fost evaluat la prețul de circulație din anul 2005 și, ulterior, prețul de circulație al imobilelor s-a modificat și, ar fi inechitabil ca apartamentul să fie păstrat la prețul de circulație din anul 2005, iar terenul în suprafață de 270. și construcțiile de pe el, introduse la partaj ca urmare a îndrumărilor deciziei de recurs, să fie evaluate la prețul actual de circulație.

În perioada cuprinsă între evaluarea din primul ciclu procesual și evaluarea făcută prin expertiza de cca 3 ani, era firesc să se aplice criterii diferite de evaluare. În această situație, tribunalul reține că valoarea apartamentului a fost stabilită legal și că nu se impune o altă expertiză de evaluare în apel.

Aceeași soluție a respingerii unei noi cereri se impune și cu privire la expertiza topo.

Așa cum s-a arătat și în motivarea respingerii apelului reclamantului, instanța analizat înscrisurile depuse de părți în dosar, din care rezultă că terenul dedus partajului are un preț de vânzare de la 15 Euro/ la 100 Euro/m,p. și a validat expertiza efectuată de ing. G pentru 22, 220 Euro/, cu motivarea că aceasta s-a făcut după Buletinul informativ nr. 97/2006 și s-au determinat atât coeficienții pozitivi cât și coeficienții negativi în măsură să determine acest preț.

Nefondată este și critica privitoare la obligarea către reclamant a sultei de 51.722 lei, față de primul ciclu procesual de 50.246 lei, în situația în care, între evaluările din primul ciclu procesual și cele din cel de-al doilea ciclu procesual au trecut cca 3 ani și moneda în care au fost evaluate, leul a avut un curs continuu descendent.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă.

În motivarea recursului se susține că în speță au fost încălcate dispozițiile art.296 Cod pr.civilă, potrivit cărora, apelantului nu i se poate crea, în propria cale de atac, o situație mai grea decât cea din hotărârea atacată.

În dezvoltarea acestui motiv recurenta susține că prin încheierea de admitere în principiu și sentința de la fond, aceasta a primit în lot apartamentul și câteva bunuri mobile, fiind obligată la o sultă de 50.246 lei către intimat.

Împotriva acestor hotărâri au formulat apel ambele părți, apeluri respinse prin decizia civilă nr.631/A/15.12.2006 a Tribunalului Vâlcea, atacată cu recurs doar de către recurenta de față, recurs admis prin decizia civilă nr.32/R/28.03.2007, prin care s-a dispus ca imobilele teren și construcție să fi evaluate la valoarea de circulație a acestora, dispunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare pentru efectuarea expertizei.

În final, prin lotizarea efectuată, recurenta a primit aceleași bunuri ca înainte de rejudecare, numai că a trebuit să plătească o sultă mai mare, respectiv de 51.722 lei, în condițiile în care, intimatul a primit în plus terenul de 270. cu construcția de pe el.

Recurenta precizează că apelurile declarate de către aceasta și intimat au fost respinse prin decizia civilă nr.168/A/19.06.2009 a Tribunalului Vâlcea, recurată în cauza de față încât, în propria cale de atac, recurentei i-a fost înrăutățită situația, fiind obligată la o sultă mai mare, decât înainte de rejudecare.

Recurenta a formulat obiecțiuni la rapoartele de expertiză, solicitând lămurirea diferențelor de evaluare, însă instanța a motivat că aceste diferențe se datorează deprecierii leului. Recurenta consideră că experții au folosit indici de evaluare diferiți, prin aceasta neaplicând corect legea, situație în care se impunea efectuarea unei alte expertize pentru toate construcțiile, fie expertizarea numai a celor două imobile, respectiv terenul de 270. și construcția de pe el, cu reactualizarea valorii celorlalte construcții, evaluate în primul ciclu procesual, potrivit indicelui de inflație.

Prin concluziile scrise de la filele 23-24 dosar intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat.

Curtea, analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, în baza art.312 Cod pr.civilă și pentru următoarele considerente:

Se constată că în cauză nu s-au încălcat prevederile aret.296 Cod pr.civilă, în sensul că nu s-a creat pentru recurentă în propria-i cale de atac, o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.

Este adevărat că în primul ciclu procesual, recurenta a fost obligată la sulta de 50.246 lei, iar în cel de-al II-lea ciclu procesual, după casarea cu trimitere la fond, aceasta a fost obligată la plata sumei de 51.722 lei, cu 1576 lei mai mult, însă trebuie avute în vedere inflația și deprecierea leului, așa cum corect a statuat și instanța de apel.

Pe de altă parte, proporțional a crescut și valoarea bunurilor atribuite în lotul recurentei ceea ce justifică creșterea ușoară a sultei, între cele două evaluări făcute prin expertizele dispuse fiind o diferență de aproape patru ani; prima evaluare fiind făcută în anul 2005, iar cealaltă în anul 2009, an în care prețul imobilelor - case și terenuri a scăzut foarte mult iar indicii de evaluare folosiți de experți s-au modificat, fiind diferiți.

În altă ordine de idei, la evaluarea bunurilor se are în vedere prețul de circulație al acestora, la momentul evaluării, experții având în vedere buletinul informativ, ziare, contracte de vânzare - cumpărare în stabilirea valorii terenului de 270. a apartamentului și a îmbunătățirilor aduse acestuia, aplicând corect coeficienții pozitivi și negativi prevăzuți de lege, pentru stabilirea valorii bunurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta, domiciliată în Rm.V,-,.18,.B,.1, județul V, împotriva deciziei civile nr.168/ din 19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul, domiciliat în Rm.V, nr.71, județul V și intervenientul -, domiciliat în Rm.V,-, -.A,.29, județul

Irevocabilă.

Pronunțată ăn ședință publică, astăzi 10 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - --- - -

Grefier,

Red.

TC/5 ex.

22.12.2009

Jud apel.

Președinte:Corina Pincu Ifrim
Judecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1905/2009. Curtea de Apel Pitesti