Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 245/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 245
Ședința publică de la 29 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 3: Georgeta
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de - împotriva deciziei civile nr. 843 din 3.12.2008 a Tribunalului Iași și sentinței civile nr. 6631 din 27.05.2008 a Judecătoriei Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de avocat și avocat pentru intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat prezintă instanței o tranzacție între părți cu duplicat ce se înmânează apărătorului intimatei. Avocat depune la dosar o declarație dată de intimată.
Se procedează la semnarea tranzacției de către recurent și apărătorul intimatei cu procură la fila 27 dosar fond după care se depune la dosar tranzacția semnată.
Avocat solicită a se lua act de voința părților, a se pronunța o hotărâre de expedient, fără nici o altă pretenție.
Avocat solicită, de asemenea, pronunțarea de către instanță a unei hotărâri de expedient conform înțelegerii.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 6631/27.05.2008, pronunțată de Judecătoria Iașis -a admis în parte acțiunea, completată la data de 21.09.2007, formulata de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâtul - și s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, cu o contribuție egală, următoarele bunuri comune: un apartament cu doua camere, situat în I,-, -. A, parter,. 1, un autoturism, fabricație 2002, cu nr. de înmatriculare -, terenul în suprafață de 1904 mp situat, parcelele 734/129 si 734/240, în sat, comuna, județul S, aragaz, mașină de spălat, un dulap cu trei uși și biblioteca de perete, doua canapele pat, doua fotolii, un dulap cu 3 uși, oglindă cu noptieră, un covor M de lână, un covor sufragerie, un calculator, un frigider Arctic, un dulap bucătărie, un televizor color, patru garnituri cearșafuri, 6 perne mari, 2 pernuțe mici, 2 plapume, 2 paturi, o masa fantezie, dulap bucătărie, aspirator, serviciu de masa chinezesc, pahare.
A fost respinsă cererea cu privire la îmbunătățirile făcute apartamentului menționat mai sus și cu privire la sumele de bani solicitate prin cererea completatoare.
A fost respinsă cererea privind constatarea calității de bun propriu al reclamantei a apartamentului.
S-a constatat că valoarea totală a bunurilor comune este de 208.539 lei, cota valorică cuvenită fiecărei părți fiind de 104.269,5 lei.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților și, ca efect al partajului s-au atribuit reclamantei terenul în suprafață de 1904 mp situat, parcelele 734/129 si 734/240, în sat, comuna, județul S,evaluat la suma de 15.232 lei, și bunurile mobile constând în: dulap cu trei uși (în valoare de 210 lei), 2 canapele extensibile (în valoare de 336 lei), doua fotolii simple (în valoare de 266 lei), oglindă cu noptieră (în valoare de 140 lei), covor persan de lână (în valoare de 222 lei), o lână (în valoare de 36 lei), 3 perne mari (în valoare de 84 lei), dulap bucătărie doua corpuri suprapozabile (în valoare de 210 lei), un televizor color (în valoare de 259 lei), patru garnituri cearșafuri (în valoare de 192 lei), 2 pernuțe mici (în valoare de 48 lei), pătură lână (în valoare de 27 lei), o masa fantezie (în valoare de 40 lei), aspirator (în valoare de 90 lei), serviciu de masă chinezesc (în valoare de 90 lei), pahare (în valoare de 60 lei). Valoarea totală a bunurilor atribuite reclamantei este 17.542 lei.
S-au atribuit în deplină proprietate și liniștită posesie pârătului apartamentul (în valoare de 180.183 lei), autoturismul, fabricație 2002, cu nr. de înmatriculare - (în valoare de 6970 lei), aragaz (în valoare de 418 lei), mașină de spălat (în valoare de 266 lei), biblioteca de perete (în valoare de 1255 lei), dulap cu 3 uși (în valoare de 210 lei), o lână (în valoare de 36 lei), 3 perne mari (în valoare de 84 lei), covor persan oval (în valoare de 169 lei), calculator pentium III (în valoare de 941 lei), frigider Arctic (în valoare de 276 lei), dulap bucătărie alb, suspendat cu 2 uși (în valoare de 171 lei), pătură molton (în valoare de 18 lei). Valoarea totala a bunurilor atribuite pârâtului este 190.997 lei.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 86.727,5 lei cu titlu de sultă și s-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți în proces până la concurența sumei mai mici, obligând reclamanta la plata către pârât a sumei de 105 lei cheltuieli de judecată, corespunzătoare cotei de contribuție reținute.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri: un apartament cu doua camere, situat în I,-, -. A, parter,. 1, autoturismul, un teren situat în județul S, un aragaz și o mașină de spălat, un dulap cu trei uși și biblioteca de perete, două canapele pat și două fotolii, un dulap cu 3 uși, oglindă cu noptieră, un covor M de lână, un covor sufragerie, un calculator, un frigider Arctic, un dulap bucătărie, un televizor color, patru garnituri cearșafuri, 6 perne mari, 2 pernuțe mici, 2 plapome, 2 paturi, o masa fantezie, dulap bucătărie, aspirator, serviciu de masă chinezesc, pahare.
Cu privire la bunurile ce compun masa de împărțit, astfel cum au fost reținute de instanța, pârâtul nu a avut obiecții, recunoscând existenta acestora. Aceste bunuri au fost considerate bunuri comune în accepțiunea dispozițiilor art. 30 Codul familiei, ele fiind dobândite de părți "în timpul căsătoriei", neavând relevanță faptul că la dobândirea unora a fost prezentă doar una din părți sau că banii pentru achiziționarea unor bunuri au provenit din munca exclusivă a unuia din soți.
S-a arătat că pârâtul a contribuit și el la cumpărarea imobilului, prin intermediul părinților săi, din declarațiile martorilor audiați la solicitarea pârâtului, instanța reținând că părinții pârâtului au ajutat soții cu bani pentru cumpărarea apartamentului, tatăl acestuia fiind prezent chiar la notariat când s-a semnat actul, martorii precizând că acesta a adus la notariat bani reprezentând un procent de 50% din valoarea noului imobil. Declarația martorului este edificatoare în acest sens, acesta cunoscând aspectele relatate chiar din discuțiile pe care le avea cu reclamanta. Declarațiile martorilor se coroborează și cu înscrisurile depuse la dosar de pârât (copii pașaport, bilete de avion), din care reiese faptul că la data achiziționării noului apartament părinții pârâtului erau în țară, iar nu plecați în SUA, așa cum a încercat a acredita reclamanta. Așadar, pentru considerentele arătate, bunul fiind achiziționat în timpul căsătoriei, cu contribuția ambilor soți, este - în condițiile art. 30 Cod familie - bun comun, iar nu propriu al reclamantei.
Îmbunătățirile aduse imobilului, constând în montarea gresiei, a faianței, a parchetului și altele nu au fost reținute de instanță separat în masa de bunuri, ele regăsindu-se ca valoare în apartamentul reținut ca bun comun. Cu privire la aceste îmbunătățiri, existența lor a fost recunoscută de pârât, fiind descrise și de martorul cu prilejul audierii acestuia.
Nici sumele de bani solicitate a fi incluse la partaj prin cererea completatoare nu au fost reținute, reclamanta neprobând în cauză că aceste sume mai existau la data divorțului părților, depozitele fiind deja lichidate după cum relatează chiar reclamanta. Așadar, în lipsa oricăror alte dovezi, instanța a apreciat că sumele invocate au fost cheltuite de soți în timpul căsătoriei, posibil valoarea lor să se regăsească în unele din bunurile deja reținute, ele nemaiputând fi trecute separat în masa de împărțit câtă vreme nu s-a probat în speță că ar fi fost cheltuite de parat în interesul personal al acestuia. A retinut instanța în acest sens și faptul că reclamanta a mai revenit în țară, periodic, dar și faptul că pârâtului i-a fost încredințat minorul rezultat din căsătoria părților, spre creștere și educare.
In raport de probele administrate, instanța a apreciatcontribuțiapărților la dobândirea bunurilor comune ca fiindegală, pentru considerentele ce succed: în perioada căsătoriei, mai exact a conviețuirii părților, ambii soți au avut un loc de muncă stabil, ca un salariu permanent, în creștere. A retinut însa instanța din analiza cărților de muncă ale foștilor soți că veniturile obținute de parat erau superioare celor obținute de reclamantă, ajungând împreună cu norma de hrana, care are caracter permanent, la aproape dublul salariului reclamantei. De asemenea, martorii audiați la solicitarea pârâtului au relatat ca paratul era sprijinit material de părinții săi, care trimiteau soților alimente, le-au dăruit mobila de sufragerie, in plus paratul nu a cheltuit niciodată veniturile sale în interesul sau exclusiv, fiind un bun familist, veniturile aducându-le în familie. Nu a putut reține instanța nici faptul ca paratul a fost întreținut în perioada studiilor de reclamanta, concluzie care reiese inclusiv din faptul ca a fost preocupat de perfecționarea profesionala, absolvind Facultatea de Drept în cadrul Universitarii Al. I, cursuri fara frecventa, fara taxă, după cum releva adeverința nr. 212/10.12.2007 eliberata de Universitatea Al. I, Facultatea de Drept, dar în același timp desfășurându-și și activitatea obișnuită la locul său de muncă, fiind salarizat corespunzător.
S-a reținut că reclamanta a fost și ea salariată cât timp a fost în țară, iar ulterior, după plecarea în străinătate, a trimis din Italia periodic bani familiei, aceștia fiind utilizați fie pentru achiziționarea unor bunuri, fie pentru suplimentarea veniturilor si satisfacerea nevoilor familiei. Este adevărat că din străinătate aceasta a trimis unele sume de bani, aspect recunoscut și de pârât, însa aceste sume erau trimise la anumite perioade, iar în acest timp și veniturile realizate de pârât în țară erau substanțiale.
Reținând aceste aspecte, instanța a apreciat ca fiind egală contribuția celor două părți la dobândirea bunurilor comune, din probele administrate în cauză neputând ajunge la concluzia că una din părți a contribuit de o manieră superioară celeilalte.
In raport de concluziile experților, a retinut instanța căvaloarea totală a bunurilor comune este de 208.539 lei, cota valorică cuvenită fiecărei părți fiind de 104.269,5 lei.Pentru a retine aceasta valoare, instanța a avut in vedere faptul ca autoturismul a fost evaluat la suma de 6970 lei, bunurile mobile la suma de 6154 lei, terenul la suma de 15.232 lei, iar apartamentul la suma de 180.183 lei. Cu privire la acest din urma bun, instanța a retinut valoarea arătată, cu următoarele precizări: instanța nu a putut lua in considerare, astfel cum a specificat expertul, coeficientul de corecție pentru zona in care este amplasata locuința de - 10%, în condițiile in care la criteriile pozitive de individualizare a retinut ca si criteriu calitatea zonei de amplasare, acordând un procent de +5% pentru imobil; de asemenea, nu a fost retinut de instanța nici criteriul negativ constând in structura eteroclita a populației, pentru care s-a scăzut -5%, pentru același considerent arătat mai sus, criteriile in modalitatea reținută de expert excluzându-se. A avut în vedere instanța, corectând implicit calculul expertului, coeficientul de actualizare în vigoare în anul 2008 pentru imobile, ajungând așadar la suma de 180.183 lei.
Instanța a dispus așadar ieșirea din indiviziune a pârtilor și, ca efect al partajului, a atribuit în deplină proprietate și liniștită posesie pârâtului apartamentul (în valoare de 180.183 lei), în considerarea faptului că acesta este cel care se folosește de bun, reclamanta fiind plecată din țară, iar pârâtului fiindu-i încredințat la divorț și copilul rezultat din căsătorie. De asemenea, în lotul pârâtului a intrat si autoturismul, fabricație 2002, cu nr. de înmatriculare - (in valoare de 6970 lei), paratul fiind cel care îl folosește exclusiv, precum și următoarele bunuri mobile: aragaz (în valoare de 418 lei), mașina de spălat (in valoare de 266 lei), biblioteca de perete (în valoare de 1255 lei), dulap cu 3 uși (în valoare de 210 lei), o lână (în valoare de 36 lei), 3 perne mari (in valoare de 84 lei), covor persan oval (în valoare de 169 lei), calculator pentium III (în valoare de 941 lei), frigider Arctic (în valoare de 276 lei), dulap bucătărie alb, suspendat cu 2 uși (în valoare de 171 lei), pătură molton (în valoare de 18 lei). Valoarea totala a bunurilor atribuite paratului este 190.997 lei.
Instanța a atribuit reclamantei terenul în suprafață de 1904 mp situat, parcelele 734/129 si 734/240, în sat, comuna, județul S, evaluat la suma de 15.232 lei, precum și restul bunurilor mobile, care nu au fost atribuite paratului, constând în: dulap cu trei uși (în valoare de 210 lei), 2 canapele extensibile (în valoare de 336 lei), doua fotolii simple (în valoare de 266 lei), oglinda cu noptiera (in valoare de 140 lei), covor persan de lână (în valoare de 222 lei), o plapumă lână (în valoare de 36 lei), 3 perne mari (în valoare de 84 lei), dulap bucătărie două corpuri suprapozabile (în valoare de 210 lei), un televizor color (în valoare de 259 lei), patru garnituri cearșafuri (în valoare de 192 lei), 2 pernuțe mici (în valoare de 48 lei), pătură lână (in valoare de 27 lei), o masa fantezie (in valoare de 40 lei), aspirator (în valoare de 90 lei), serviciu de masa chinezesc (în valoare de 90 lei), pahare (în valoare de 60 lei). Valoarea totală a bunurilor atribuite reclamantei este 17.542 lei.
Pentru a proceda de această manieră în privința bunurilor mobile, instanța a avut în vedere a atribui pârâtului doar bunuri de strictă necesitate precum și din cele care au fost în număr mai M, reclamantei atribuindu-i celelalte bunuri și terenul, urmărind a atribui toate bunurile in natura.
Rezultând o diferență de valoare între loturi, în baza dispozițiilor art. art. 673 indice 5 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 86727,5 lei cu titlu de sultă.
În baza principiului disponibilității părților, aplicabil în procesul civil și a dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă instanța a compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți în proces până la concurența sumei mai mici, obligând reclamanta la plata către pârât a sumei de 105 lei cheltuieli de judecată corespunzătoare cotei de contribuție reținute.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 843 din 3.12.2008 a admis apelul formulat de reclamanta () - împotriva sentinței civile nr. 6631/27.05.2008 și împotriva încheierii de admitere în principiu pronunțată la data de 29.01.2008 de Judecătoria Iași, pe care le-a schimbat în parte.
S-a constatat că părțile au cote inegale de contribuție la dobândirea bunurilor comune, respectiv - reclamanta - are o cotă de 60 %, iar pârâtul o cotă de 40 %.
S-a constatat că echivalentul valoric al cotei cuvenite fiecărei părți este de 125.123,4 lei pentru reclamantă și 83.415,6 lei pentru pârât.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei - suma de 107.581,4 lei cu titlu de sultă.
S-au păstrat restul dispozițiilor sentinței și încheierii apelate ce nu contravin deciziei instanței de apel.
A fost obligat intimatul să plătească apelantei - suma de 3.152 lei cheltuieli de judecată în apel (taxă timbru și onorariu avocat).
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că reclamanta (actuală ) - a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei încheiate cu pârâtul.
Tribunalul a constatat că părțile s-au căsătorit la 27.06.1995, căsătoria fiind desfăcută prin divorț la 16.01.2007, prin sentința nr. 370/2007.
Analizând ansamblul probator administrat la fond și în apel se justifică reținerea unei contribuții sensibil sporite a reclamantei la dobândirea bunurilor comune respectiv de 60 % în favoarea acesteia.
Astfel, din răspunsurile pârâtului la interogatoriu, coroborate cu depozițiile martorilor și și cu actele bancare depuse la filele 121-125 dosar fond și 23-42 dosar apel, se reține că reclamanta a trimis sume mari de bani (aproximativ 10.000 Euro) din străinătate, din care s-au achiziționat autoturismul, bunuri cu pondere valorică sporită în ansamblul bunurilor comune, respectiv (autoturismul, terenul din S) și s-au executat îmbunătățirile la apartament.
Tribunalul nu a reținut, însă, o cotă de 80 % în favoarea reclamantei apelante întrucât actele dosarului coroborate cu depozițiile martorilor relevă faptul că și pârâtul a realizat venituri substanțiale de-a lungul căsniciei, a primit ajutor material de la părinții săi, s-a ocupat constant de creșterea și educarea minorului, ajutat de părinții săi după plecarea reclamantei în străinătate, minorul fiindu-i încredințat spre creștere și educare prin sentința de divorț.
Tribunalul a constatat că celelalte motive de apel formulate de reclamantă nu pot fi primite. Astfel, în mod legal instanța de fond a reținut prin încheierea de admitere în principiu din 16.01.2007 și prin sentința apelată caracterul de bun comun al apartamentului situat în I,-, cererea reclamantei apelante privind constatarea faptului că acesta este bun propriu al apelantei nefiind întemeiată.
Astfel, imobilul fiind dobândit în timpul căsătoriei, i se aplică prezumția de comunitate instituită de art. 30 alin. 3 Cod familie care prevede că nu trebuie dovedită calitatea de bun comun. În temeiul acestei prezumții orice bun dobândit în timpul căsătoriei de oricare dintre soți se consideră comun câtă vreme nu se face dovada că este propriu. Ori, calitatea de bun propriu nu a fost probată în speță.
Deși apelanta a invocat incidența subrogației reale în speță, respectiv faptul că bunul ar fi fost cumpărat doar cu banii obținuți din vânzarea unui bun propriu, tribunalul a reținut că probele administrate nu relevă temeinicia acestor susțineri.
În acest sens, s-a reținut, din declarațiile martorilor și, că, la data de 23.02.1999 a fost dobândit imobilul din str. - cu bani provenind atât din vânzarea apartamentului bun propriu al reclamantei cât și din ajutorul financiar acordat părților de părinții pârâtului, tatăl pârâtului aducând personal la Notariat 50% din prețul imobilului.
Martorul a declarat că a fost prezent la Notariat pe strada - cel M, și știe că apartamentul a fost cumpărat cu parte din banii obținuți din vânzarea apartamentului ce aparținea soției, iar o parte din bani i-au primit soții de la părinții pârâtului. Declarația martorului prezintă valoare probatorie sporită deoarece aspectele relatate de martor au fost percepute în mod direct, nemijlocit, martorul susținînd că l- însoțit pe tatăl pârâtului la solicitarea acestuia, la notariat deoarece avea o sumă M de bani pe care dăruit- părților pentru cumpărarea apartamentului.
De asemenea, martorul cunoaște din discuțiile purtate cu reclamanta, că părinții pârâtului au contribuit cu J din valoarea imobilului la cumpărarea acestuia.
În ce privește declarațiile martorilor audiați la propunerea reclamantei, aspectele relatate de aceștia sunt cunoscute din surse mediate respectiv de la reclamantă și de la mama acesteia, neavând valența de a înlătura cele reținute din declarațiile martorilor pârâtului.
Susținerea reclamantei referitoare la greșita stabilire a valorii apartamentului nu este întemeiată, tribunalul constatând că suma de 180.183 lei corespunde valorii reale de circulație a unui imobil cu 2 camere nedecomandate, situat în I,-. În mod legal valoarea a fost stabilită de instanța de fond pornind de la valoarea tehnică rezultând din cuprinsul raportului de expertiză ing. procedându-se întemeiat la înlăturarea coeficienților negativi de - 10 % și - 5 % aplicați pentru zona în care este amplasat imobilul și respectiv pentru structura eterolitică a populației.
Cu privire la îmbunătățirile aduse imobilului, din banii trimiși de reclamantă, tribunalul a constatat că acestea în mod legal nu au fost reținute separat în masa de partajat ele regăsindu-se ca valoare în apartamentul bun comun, și urmând a fi avute în vedere la stabilirea unei cote majore în favoarea reclamantei.
De asemenea, tribunalul a constatat ca neîntemeiată critica apelantei privind modalitatea de atribuire a bunurilor, instanța de fond respectând principiile consacrate de art. 741 și 673 ind. 9 Cod procedură civilă.
Astfel, în mod întemeiat apartamentul a fost atribuit pârâtului avându-se în vedere criteriul posesiei exercitate de pârât, împrejurarea că acestuia i s-a încredințat copilul spre creștere și educare și faptul că reclamanta își are reședința în prezent în străinătate.
- a declarat recurs considerând că decizia tribunalului este nelegală și netemeinică pentru motivele înscrise în art. 304 punctele 6,7 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se susține că, în mod greșit, s-a reținut că intimata ar avea o cotă de contribuție majorată la dobândirea bunurilor comune, deoarece, pe toată perioada cât aceasta a fost plecată în Italia (mai 2003 -august 2006), el s-a ocupat de creșterea și educarea minorului rezultat din căsătorie, iar, ulterior, acesta i-a și fost încredințat spre creștere și educare prin hotărâre judecătorească.
Învederează recurentul că, pe toată perioada cât intimata a fost plecată în străinătate, aceasta a trimis acasă aproximativ 9000 Euro, însă el a realizat, în aceeași perioadă, venituri de cel puțin 30.000 Euro.
Recurentul apreciază că instanța de recurs are posibilitatea să reevalueze prețul apartamentului dobândit de părți în timpul căsătoriei, întrucât este de notorietate că piața imobiliară este în declin.
- a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, deoarece, din probele administrate în cauză rezultă, pe de o parte, că ea a avut venituri mai mari decât recurentul în timpul căsătoriei, iar pe de altă parte, că veniturile recurentului nu se regăsesc în comunitatea de bunuri.
În ceea ce privește valoarea apartamentului, intimata susține că aceasta a fost stabilită cu mult sub valoarea de piață.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din 29.05.2009, recurentul și mandatarul intimatei au învederat instanței de recurs că înțeleg să litigiul dintre ele prin tranzacția pe care au încheiat-
Verificând conținutul tranzacției intervenite între părți, Curtea constată că aceasta nu contravine prevederilor legale și exprimă voința reală a părților de a stinge litigiul.
Curtea mai constată că intimata este legal reprezentată, ea desemnând un mandatar special care să semneze în numele său tranzacția, conform procurii autentificate de - și sub nr. 2125/2006 din 10.07.2006.
Față de cele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat de - și se vor modifica în tot hotărârile instanțelor de apel și de fond.
În conformitate cu prevederile art. 271 Cod procedură civilă, Curtea va lua act de tranzacția intervenită de părți pe care o va consfinți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de - împotriva deciziei civile nr. 843 din 3.12.2008 a Tribunalului Iași și sentinței civile nr. 6631 din 27.05.2008 a Judecătoriei Iași, pe care le modifică în tot.
În conformitate cu disp. art. 271 Cod procedură civilă, ia act de tranzacția intervenită între reclamanta - și -, care face parte din prezenta hotărâre
"Tranzacție încheiată astăzi, data 29.05.2009
Încheiată între în calitate de reclamant - pârât în dosarul civil nr- având ca obiect "partaj bunuri comune" și (fostă ) în calitate de pârâtă - reclamantă în dosarul cu numărul mai sus menționat.
Noi părțile din dosarul civil nr-, înțelegem să soluționăm litigiul prin prezenta tranzacție.
Eu, (Fostă ) înțeleg să primesc în lotul meu următoarele bunuri:
1.-Suprafața de teren de 1904 mp, teren situat în extravilanul comunei, jud. S, Tarlaua, Parcela 734/129; 734/240 teren arabil;
2.-apartament situat în I,-, -. A;.parter,.1, jud. I;
3.-aragaz;
4.-mașină de spălat;
5.-frigider;
6.- 2 (două) canapele;
7.-1 (unu) dulap cu trei uși;
8.-1(unu) televizor marca;
9.-1 (una) măsuță fantezie;
10. -1(una)noptieră cu oglindă;
11.-1 (unu) dulap de bucătărie;
12.- 1 (unu) aspirator;
13.-2 (două) fotolii;
Eu, (fostă ) mă oblig să plătesc lui suma de 17000 euro cu titlu de sultă până la data de 20 iulie 2009, acesta păstrându-și un drept de retenție asupra acestor bunuri în caz de neplată.
Eu, înțeleg să primesc în lotul meu următoarele bunuri
1. bibliotecă de perete;
2. calculator;
3. autoturism Super.
Eu, declar că îmi păstrez un drept de retenție asupra bunurilor ce revin numitei (fostă ) în caz de neplată a sultei stabilite în sarcina sa în valoare de 17000 euro până la data de 20 iulie 2009.
Prezenta tranzacție reprezintă voința noastră, este întocmită în 3 exemplare, câte unul pentru fiecare parte și unul pentru instanță și totodată declarăm că nu vom mai emite nicio pretenție unul față de celălalt pe viitor cu privire la masa bunurilor supuse partajării, înțelegând să o semnăm în fața onoratei instanțe".
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
12.06.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Judecătoria Iași:
-
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Georgeta Buliga, Georgeta
| ← Divort. Decizia 237/2010. Curtea de Apel Craiova | Reintegrare în familie. Decizia 1974/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
