Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 2463/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2463/R/2009
Ședința publică din 13 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop
JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
-- -
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 202/A/ din 2 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamantul intimat, precum și pe pârâții intimați și -, având ca obiect partaj bunuri comune.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat, avocat cu împuternicire avocațială nr. 70/06.10.2009, la 15 din dosar, lipsă fiind pârâta recurentă, pârâții intimați și.
S-a făcut referatul cauzei după care, la prima strigare a cauzei, Curtea constată că pârâta recurentă are angajat apărător pe doamna avocat și lasă cauza la a doua strigare, pentru a da pârâtei recurente, reprezentantei acesteia și pârâților intimați posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului intimat, avocat cu împuternicire avocațială la 15 din dosar, reprezentanta pârâtei recurente, avocat cu împuternicire avocațială la 11 din dosar, lipsă fiind pârâta recurentă, pârâții intimați și.
Curtea constată că recursul este introdus în termen legal, a fost comunicat intimaților, dar nu a fost timbrat conform dispozițiilor din încheierea ședinței publice din 16 octombrie 2009, deși în acea ședință de judecată instanța a pus în vedere pârâtei recurente să achite o taxă judiciară de timbru pentru recurs în cuantum de 1123,85 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că pârâta recurentă are probleme financiare și nu înțelege să achite timbrajul pentru recurs. Totodată, arată că pârâta recurentă nu înțelege să formuleze o cerere de acordare a ajutorului public judiciar.
Având în vedere că în ședința publică din 16 octombrie 2009, instanța a pus în vedere pârâtei recurente să achite o taxă judiciară de timbru în cuantum de 1123,85 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, aferente recursului, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat, precum și aspectele învederate de reprezentanta pârâtei recurente, în temeiul art. 137 alin. 1.pr.civ. raportat la art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, Curtea din oficiu invocă excepția nelegalei timbrări a prezentului recurs și pune în discuția părților prezente această excepție.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției nelegalei timbrări a prezentului recurs.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită admiterea excepției nelegalei timbrări a prezentului recurs și solicită obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 1190 lei, conform chitanței nr. 203 din 15.10.2009 și a facturii nr. 249 din 15.10.2009, pe care le depune la dosarul cauzei.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția nelegalei timbrări a prezentului recurs.
CURTEA
Prin Sentința civilă nr. 5200/2007 a Judecătoriei Cluj -N, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, și.
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta în contradictoriu cu reclamantul.
S-a constatat că în timpul căsătoriei încheiate între reclamant și pârâta, cei doi soți au dobândi, cu o contribuție egală, următoarele bunuri comune:
1. hota electrică marca în valoare de 3.000.000 Rol, plită electrică marca în valoare de 4.000.000 Rol; chiuveta inox marca în valoare de 4.000.000 Rol; garnitura mobilă de bucătărie cu suporturi încastrate în valoare de 14.000.000 lei; centrală termică și 6 radiatoare hotel plus unul vertical pentru baie - 44.000.000 Rol; pat de dormitor cu saltele scoțiene și 2 noptiere din în valoare de 8.000.000 Rol; dulap mare de dormitor cu 4 uși glisante și instalație spoturi în valoare de 16.000.000 Rol; usa de mansardă cu scară în valoare de 4.000.000 Rol; autoturism Le cu nr. de înmatriculare - în valoare de 50.000.000 Rol, cameră video în valoare de 300 Euro.
2. 2 TV color marca Sony, cu diagonala 72 cm - 16.000.000 Rol; pick-up stereo marca Unitra și 40 discuri muzică - 4.000.000 Rol; măsuța TV din culoare gri - 400.000 Rol; radiocasetofon Panasonic - 1.400.000 Rol; 2 scaune bar și 6 scaune tapisate pentru masa de bucătărie - 10.000.000 Rol; cuptor cu microunde Panasonic - 4.000.000 Rol; 2 frigidere - 5.000.000 Rol; birou modern din cu scaun ergonomic din piele - 8.000.000 Rol; canapea extensibilă din plus - 2.500.000 Rol; dulap de hol cu ușă și cuier din - 6.000.000 Rol; garnitură mobilă de sufragerie compusă din dulap cu 6 uși gri, 3 corpuri superioare cu câte 2 uși - 15.000.000 Rol; computer - 8.000.000 Rol; 4 jante Opel din garaj - 6.000.000 Rol,; set vase inox pentru bucătărie și set 45 vase sticlă culoare maro - 4.000.000 Rol; set pahare - 1.000.000 Rol; 2 seturi pahare sticlă - 1.000.000 Rol; 2 plapumi, 2 paturi, 3 perne - 2.500.000 Rol; termostat - 6.000.000 Rol; filtru de cafea - 500.000 Rol; fier de călcat - 2.000.000 Rol, mașina de spălat - 7.500.000 Rol; 2 corpuri iluminat cu picior și instalație de iluminat cu spoturi - 4.000.000 Rol; 2 reflectoare de 300 W cu senzori - 2.000.000 Rol, 4 casete video Danemarca - 2.000.000 Rol.
3. un drept de creanță față de pârâții și în valoare de 6.374 Euro, reprezentând c/a lucrărilor de îmbunătățire aduse mansardei acestora.
4. un pasiv în valoare de 12.000.000 Rol.
S-a dispus sistarea comunității bunurilor sus-menționate, prin atribuirea lor către pârâta.
Pârâta a fost obligată să achite reclamantului suma de 67.500.000 Rol și suma de 3.337 euro cu titlu de sultă, reprezentând contravaloarea a parte din bunurile de la pct. 1 și pct. 3, diminuată cu contravaloarea a parte din pasivul de la pct. 4.
S-a constatat că aragazul în valoare de 3.000.000 Rol constituie bunul propriu al pârâtei.
Reclamantul a fost obligat să achite pârâtei suma de 328 Ron, reprezentând contravaloarea a parte din onorariul final al expertului și compensează celelalte cheltuieli de judecată ocazionate părților de promovarea prezentului proces civil.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Partile s-au casatorit la data de 11.05.1991, casatoria acestora fiind desfacuta prin sentinta civila nr. 1412/2004 a Judecatoriei Cluj -N, prin divort din vina ambilor soti.
Din interogatoriile luate partilor si din pozitia procesuala exprimata de acestea de-a lungul dezbaterilor ce au avut loc in cauza, instanta a retinut ca atat reclamantul, cat si parata au recunoscut ca in timpul acestei casatorii au dobandit urmatoarele bunuri comune: 2 TV color marca Sony, cu diagonala 72 cm - 16.000.000 ROL; pick - up stereo marca Unitra si 40 discuri muzica - 4.000.000 ROL; masuta TV din culoare gri - 400.000 ROL, radiocasetofon Panasonic - 1.400.000 ROL, 2 scaune bar si 6 scaune tapisate pentru masa bucatarie - 10.000.000 ROL; cuptor cu microunde Panasonic - 4.000.000 ROL; 2 frigidere - 5.000.000 ROL; birou modern din cu scaun ergonomic din piele - 8.000.000 ROL; canapea extensibila din plus - 2.500.000 ROL; dulap de hol cu usa si cuier din - 6.000.000 ROL; garnitura mobila de sufragerie compusa din dulap cu 6 usi gri, 3 corpuri superioare cu cate 2 usi - 15.000.000 ROL; computer - 8.000.000 ROL; 4 jante Opel din garaj - 6.000.000 ROL; set vase inox pentru bucatarie si set 45 vase sticla culoare maro - 4.000.000 ROL; set pahare - 1.000.000 ROL, 2 seturi pahare sticla - 1.000.000 ROL; 2 plapumi, 2 paturi, 3 perne - 2.500.000 ROL; termostat - 6.000.000 ROL, filtru cafea - 500.000 ROL; fier de calcat - 2.000.000 ROL; masina de spalat - 7.500.000 ROL; 2 corpuri iluminat cu picior si instalatie de iluminat cu spoturi - 4.000.000 ROL, 2 reflectoare de 300 W cu senzori - 2.000.000 ROL, 4 casete video M8 din Danemarca - 2.000.000 ROL, apoi 1 hota marca in valoare de 3.000.000 ROL, plita marca in valoare de 4.000.000 ROL; chiuveta inox marca in valoare de 4.000.000 ROL; garnitura mobila bucatarie cu spoturi incastrate in valoare de 14.000.000 lei; centrala termica si 6 radiatoare hotel plus unul vertical pentru baie - 44.000.000 RO; pat de dormitor cu saltele scotiene si 2 noptiere din in valoare de 8.000.000 ROL; dulap mare de dormitor cu 4 usi glisante si instalatie spoturi in valoare de 16.000.000 ROL; usa de mansarda cu scara in valoare de 4.000.000 ROL; autoturism Le cu nr.de inmatriculare - in valoare de 50.000.000 ROL si respectiv un pasiv in valoare de 12.000.000 ROL, in vreme ce aragazul marca in litigiu constituie bun propriu al paratei.
Este adevarat ca valoarea autoturismului Le pretinsa de reclamant a fost de 120.000.000 ROL, insa instanta a retinut pretul mentionat in contractul de vanzare-cumparare in baza caruia fostii soti au achizitionat acest autovehicul, respectiv acela de 50.000.000 ROL.
Asa fiind, singurele bunuri a caror existenta in masa bunurilor comune a fost contestata de parti sunt contravaloarea mansardei in litigiu -invocata de reclamant ca fiind bun comun,dreptul de creanta fata de paratii si in valoare de 6.374 Euro, reprezentand c/a lucrarilor de imbunatatire aduse mansardei acestora -invocat ca fiind bun comun de parata,camera video in valoare de 300 Euro si autovehiculul marca BMW in litigiu, inmatriculat sub nr. -.
Coroborând declarațiile martorilor cu datele chitanțelor și facturilor depuse la dosar și respectiv cu natura materialelor pentru care acestea au fost emise, instanța a reținut că mansarda a fost edificată de proprietarii construcției, respectiv pârâții și soția, iar nu de către soții, motiv pentru care instanța nu a inclus contravaloarea mansardei în masa bunurilor comune în litigiu.
Din ansamblul probatoriu administrat în cauză a reieșit însă că lucrările de amenajare a mansardei au fost efectuate de reclamant și pârâta, în timpul căsătoriei acestora, astfel că aceștia au dobândit un drept de creanță față de proprietarii construcției, drept care constituie bun comun și prin urmare a fost inclus în masa bunurilor comune în litigiu.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză, costul lucrărilor de amenajare a mansardei a fost evaluat la suma de 6374 Euro, sumă care nu a fost contestată de nici un a din părți, astfel că valoarea dreptului de creanță supus partajului a fost aceea de 6374 Euro.
În ceea ce privește autoturismul BMW, instanța văzând conținutul adreselor emise de Ministerul Administrației și Internelor, a apreciat că în cauză nu s-a dovedit că acest autoturism a constituit bunul comun al soților, motiv pentru care nu a inclus acest autovehicul în masa bunurilor comune în litigiu.
Cât privește camera video a cărei existență în patrimoniul soților a fost contestată, instanța a reținut că potrivit celor declarate de martora, aceasta personal a vândut camera video în litigiu soților, în anul 2001, pentru suma de 300 euro, motiv pentru care instanța a reținut că această cameră video constituie bun comun al reclamantului și al pârâtei.
Prin decizia civilă nr.202 din 2 aprilie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-au respins apelurile declarate de reclamantul și pârâta, menținându-se în întregime hotărârea atacată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat următoarele:
Referitor la apelul reclamantului, tribunalul l-a apreciat nefondat, deoarece din probele administrate la fondul cauzei a reieșit în mod evident că mansarda a fost ridicată de către pârâții și și a fost doar amenajată de către soții.
Din vasta probațiune administrată la fond a rezultat practic că în anul 2000, pârâții și au făcut lucrări de înălțare a podului existent la casa acestora înălțând zidurile exterioare, reparând lemnăria ce reprezenta structura acoperișului, podul fiind acoperit însă tot cu țiglă veche. Reclamantul a insistat să fie dovedită proveniența fondurilor din care s-au făcut aceste lucrări, însă tribunalul arată că nu sunt necesare probe suplimentare în raport cu acest aspect, fiind evident că lucrările nu au fost costisitoare, materialele folosite fiind puține, iar manopera, de asemenea (2- 3 m de zidărie și câteva lemne nu pot prea mult).
În sprijinul stării de fapt menționate au fost reținute de tribunal declarațiile martorilor consemnate la 134, 136, 137, 142, 143, 170, dos. fond.
Dintre declarațiile martorilor audiați, tribunalul a reținut cu preponderență pe cea a martorei care a fost menajera părților din anul 2001, din anul 2002 această persoană ocupându-se și de îngrijirea copilului minor al părților.
Prin urmare, această persoană a lucrat la familia o lungă perioadă de timp, a fost în relații apropiate și de încredere cu aceștia, prin urmare, a avut posibilitatea să cunoască în mod exact starea de fapt care se discută în cauză.
Declarația acestei martore se coroborează cu celelalte declarații menționate, martorii fiind meșterii care au lucrat la ridicarea și amenajarea mansardei și cunoscuți ai părților.
În baza declarațiilor menționate, tribunalul a reținut că mansarda obținută prin supraînălțarea pereților și a acoperișului casei vechi folosită ca spațiu de depozitare, a fost amenajată ca și spațiu de locuit de către soții în urma vânzării apartamentului pe care l-au deținut în cartierul. În acest scop, soții au făcut investiții substanțiale: au înlocuit acoperișul au efectuat placări în rigips, au recompartimentat spațiul, au înlocuit geamurile și ușile din lemn cu altele din PVC, au montat parchet, gresie, faianță, instalații sanitare și electrice.
Astfel, tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut că soții au doar un drept de creanță constând în valoarea lucrărilor efectuate la mansardă față de proprietarii construcției, pârâții și, lucrări evaluate prin raportul de expertiză efectuat în dosar.
Nu este reală susținerea reclamantului din apel în sensul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere referitor la constatarea calității de bun comun a mansardei.
La fond acțiunea a fost admisă în parte, în sensul constatării ca bun comun doar a dreptului de creanță și nu a dreptului de proprietate asupra mansardei iar în considerentele sentinței s-a expus pe larg punctul de vedere al instanței cu privire la acest aspect.
Față de înscrisurile depuse la dosar, autorizație de construcție, facturi, chitanțe și față de declarațiile martorilor audiați este nerelevantă împrejurarea întabulării mansardei în cartea funciară doar în anul 2003, împrejurare adusă în discuție prin cererea de apel a reclamantului.
Indiferent de existența sau nu a întabulării sau indiferent de anul întabulării, aceste aspecte nu pot să conducă la reținerea calității de bun comun a mansardei în situația dată.
S-a efectuat în apel un supliment la raportul de expertiză de evaluare, din care a reieșit sporul de valoare al construcției mansardate,ca urmare a extinderii spațiului locativ prin mansardare,însă tribunalul apreciază că nu poate acorda reclamantului acest spor de valoare,deoarece problema nu a fost adusă în discuție nici la fond și nici în motivele de apel,ci doar după efectuarea suplimentului de expertiză și prin concluziile scrise.
Referitor la critica apelantului-reclamant cu privire la nemotivarea în fapt și în drept a sentinței atacate, tribunalul nu împărtășește acest punct de vedere.
Considerentele sentinței conțin punctul de vedere al instanței de fond format în urma analizării probelor administrate în cauză, declarații de martori și înscrisuri, argumentând motivele de fapt care au stat la baza pronunțării soluției.
În drept, prima instanță a indicat temeiurile juridice, art. 111.pr.civ. art. 30, 31.fam. și art. 673 și urm. pr.civ.
Cât privește interpretarea părtinitoare a probelor, din moment ce și tribunalul a ajuns la aceeași concluzie cu privire la starea de fapt, este evident că opinia reclamantului cu privire la interpretarea părtinitoare a probelor nu va fi reținută.
Pe de altă parte, reclamantul nu a solicitat administrarea altor probe în apel în sprijinul poziției sale, mulțumindu-se să se raporteze la probele deja administrate. Evident, în baza acelorași probe tribunalul nu a putut ajunge decât la aceeași concluzie ca și instanța de fond.
În ceea ce privește apelul pârâtei, tribunalul l-a apreciat și pe acesta ca fiind neîntemeiat, nefiind dovedită existența autoturismului BMW ca bun comun, a valorii camerei video la 500 Euro precum și a calculatorului și a imprimantei.
Conform declarației martorului autoturismul în litigiu a fost cumpărat cu ajutorul reclamantului pentru acest martor, martorul având și suma necesară cumpărării, respectiv 11.000 euro.
Din declarațiile martorului coroborată cu actele de identificare a autoturismului, tribunalul a reținut că autoturismul era relativ nou, însă lovit, reclamantul ocupându-se de repararea acestuia. Ulterior, martorul l-a împuternicit pe reclamant să vândă în profit autoturismul menționat, lăsându-l până atunci în folosința reclamantului. În acest sens este și contractul de comodat depus la dosar.
De fapt, tot din declarația acestui martor a rezultat faptul că reclamantul se ocupa de aducerea unor autoturisme second hand din Germania pentru diferite persoane.
Este posibil ca pentru această activitate reclamantul să fi folosit ca sumă de rulaj o parte din prețul obținut pe apartamentul vândut al soților, însă, atâta timp cât s-a dovedit în cauză că suma de bani pretinsă de către pârâtă nu s-a încorporat în autoturismul BMW în discuție, martorul plătind prețul mașinii către reclamant, tribunalul nu poate da satisfacție pretențiilor reclamantei.
Nu s-a dovedit în cauză în ce anume s-a încorporat suma de bani obținută din vânzarea apartamentului soților din, cu excepția construcției, prin urmare această sumă nu poate fi împărțită pe calea prezentului proces
Referitor la camera video,conform declarației martorei, audiată separat, pe calea asigurării de dovezi,tribunalul reține că valoarea camerei digitale cumpărată de către soți este în valoare de 300 Euro și nu 500 Euro așa cum a susținut pârâta.
Prin urmare, s-a reținut și în apel, aceeași valoare de 300 Euro ca și la fondul cauzei.
Referitor la calculatorul și imprimanta la care face referire pârâta, în valoare de 600 Euro, tribunalul a reținut că pe de-o parte, valoarea acestora în prezent ar fi considerabil diminuată datorită timpului scurs de la cumpărare și a evoluției tehnicii IT iar pe de altă parte, nu s-a dovedit valoarea de 600 Euro a acesteia.
Având în vedere că nu s-au acceptat în apel pretențiile reclamantei referitoare la bunurile menționate, tribunalul a apreciat că nu se impune nici modificarea componenței loturilor stabilite la fond.
Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul schimbării sentinței primei instanțe, prin admiterea în întregime a cererii reconvenționale, și în consecință: să se constate că în timpul căsătoriei părților pârâta a dobândit prin contribuție egală și autoturismul BMW cu nr.de înmatriculare - în sumă de 11.300 euro; să se partajeze bunurile comune în natură prin formarea a două loturi, lotul 1 să se atribuie reclamantului și să cuprindă suma de 13.000 euro și suma de 4.500 euro reprezentând contravaloarea vânzării autoturismului Ford Mondeo, iar lotul II să se atribuie pârâtei; restul bunurilor mobile, mai puțin centrala termică care are valoarea de 2400 lei; să dispună echivalarea loturilor prin plata unei sulte, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului pârâta a arătat că hotărârea criticată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, respectiv art.30 fam. motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ.
În mod nelegal instanța a exclus din masa bunurilor comune autoturismul BMW care a fost cumpărat din sume de bani comune provenind din vânzarea apartamentului avut anterior în proprietate. Instanța a respins întreaga probațiune care s-a administrat cu privire la acest bun și a ignorat fără temei susținerile martorilor și actele depuse la dosarul cauzei.
Suma de 4500 euro a fost obținută din vânzare autoturismului Ford Mondeo și a fost trimisă reclamantului în Germania în vara anului 2003, înaintea despărțirii în fapt prin, fapt dovedit prin martorii care au fost audiați în cauză. Această sumă a fost trimisă în vederea cumpărării autoturismului BMW, împreună cu restul banilor obținuți din vânzarea apartamentului de 13.000 euro rezultând un total de 17.500 euro.
Reclamantul nu a recunoscut existența acestui bun iar martorul a susținut varianta reclamantului deși există declarațiile altor martori care dovedesc contrariul. În mod surprinzător instanța a reținut exclusiv declarațiile acestui martor deși ele sunt contradictorii cu cele ale restul martorilor audiați.
Este real că s-a depus contractul de vânzare cumpărare a autovehiculului pe numele acestui martor, dar această împrejurare nu poate fi luată în considerare deoarece toți ceilalți martori au declarat că au cunoștință de faptul că autoturismul a fost în proprietatea reclamantului care l-a condus o perioadă îndelungată de timp și s-a comportat ca un adevărat proprietar.
Instanța a ignorat declarațiile martorilor, și care aveau cunoștință de existența autoturismului în proprietatea părților.
Valoarea bunurilor nu este aceea de 80.000 euro iar pârâta apreciază că lotul care se atribuie reclamantului este de 16.000 euro fără bunurile mobile invocate în acțiunea introductivă de instanță, în timp ce lotul pârâtei cuprinde suma de 6.374 euro, autoturismul în sumă de 5.000 lei, și bunurile mobile solicitate în valoare de 610 lei, astfel încât pentru egalizarea loturilor pârâta solicită obligarea reclamantului la plata unei sulte în sumă de 21.147,1 Ron.
Reclamantul intimat prin întâmpinare a solicitat, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar respingerea recursului ca neîntemeiat, precum și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată (12-14).
În susținerea poziției procesuale reclamantul intimat a arătat că prin cererea de recurs pârâta nu a făcut altceva decât să reitereze motivele de apel formulate prin cererea de apel.
Prin solicitarea de partajare a bunurilor comune în natură prin formarea a celor două loturi, recurenta a formulat în apel o cerere nouă, ceea ce este inadmisibil, având în vedere că prin cererea de apel singurele bunuri comune contestate au fost mansarda și autoturismul marca BMW.
Sub aspectul includerii autoturismului marca BMW cu nr.de înmatriculare - înscrisurile existente la dosar lămuresc pe deplin situația juridică a acestuia.
În privința camerei video valoarea acesteia a fost apreciată în mod corect la suma de 300 euro în conformitate cu declarația martorei, aceasta fiind persoana care a vândut foștilor soți camera video.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. nu subzistă în prezenta cauză deoarece se referă la elementele de fapt necesare astfel încât instanța de recurs nu poate reaprecia situația de fapt trecută deja prin filtrul a două instanțe de fond, motiv pentru care recursul este inadmisibil nefiind suficient ca pârâta să afirme doar la nivel declarativ incidența acestui motiv de recurs.
Pârâții intimați și deși legal citați nu s-au prezentat personal sau prin mandatar în instanță și nu au depus întâmpinare prin care sa își exprime poziția procesuală.
Având în vedere că cererea de recurs a fost timbrată insuficient doar cu taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar în sumă de 0,3 lei, în ședința publică din 16.10.2009, Curtea a pus în vedere pârâtei recurente, personal, ca până la următorul termen de judecată să achite taxa judiciară de timbru în sumă de 1123,85 lei și timbru judiciar în sumă de 5 lei, aferente recursului, sub sancțiunea anulării recursului ca insuficient timbrat.
În ședința publică din 13.11.2009, reprezentanta pârâtei recurente, av. a învederat instanței că pârâta recurentă are probleme financiare și nu înțelege să achite timbrajul stabilit pentru recurs și de asemenea nu înțelege să formuleze o cerere de acordare a ajutorului public judiciar, motiv pentru care în temeiul art.137 alin.1 pr.civ. raportat la art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997, Curtea a invocat din oficiu excepția nelegalei timbrări a recursului, excepție de procedură care face de prisos cercetarea în tot a acestuia.
Conform art.20 alin.1 și alin.3 din Legea nr.146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Totodată, potrivit art.9 din OG nr.32/1995, cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor primite și înregistrate dacă nu sunt timbrate corespunzător. În cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
Având în vedere că recurenta a arătat că nu înțelege să achite taxa judiciară de timbru și timbru judiciar aferente recursului și, de asemenea, nu înțelege să formuleze cerere de acordare a ajutorului public judiciar, Curtea în temeiul art.137 alin.1 pr.civ. va admite excepția nelegalei timbrări a recursului, iar în temeiul art.312 alin.1 coroborat cu art.20 alin.1 și alin.3 din Legea nr.146/1997 va anula ca insuficient timbrat recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.202/A/02.04.2009 a Tribunalului Cluj, pe care o menține.
În conformitate cu prevederile art.316 raportat la art.274 alin.1 pr.civ. Curtea va obliga recurenta, aflată în culpă procesuală, să plătească intimatului suma de 1190 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu avocațial (19-20).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării recursului.
Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 202/A din 02 aprilie 2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului suma de 1190 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
--- - --- - -- -
GREFIER
-
RED./MB
07.12.09/6 EX.
Jud. apel: /
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
| ← Situație juridică minor. Decizia 102/2009. Curtea de Apel... | Divort. Decizia 182/2009. Curtea de Apel Galati → |
|---|
