Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 251/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
Dosar nr-
DECIZIA NR. 251
Ședința publică din data de 18 martie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 2: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta, domiciliată în com. sat jud. D, împotriva deciziilor civile nr. 264 din 20 iunie 2008 și nr. 396 din 13 octombrie 2008, ambele pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în com. jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă asistată de avocat din cadrul Baroului D, conform împuternicirii avocațiale aflată la fila 24 dosar și intimatul-pârât, asistat de avocat din cadrul Baroului D conform împuternicirii avocațiale emisă în baza contractului de asistență juridică nr.1484 din 23 februarie 2009.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu chitanța nr.- din 13 februarie 2009 în valoare de 10,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru intimatul-pârât, invocă excepția insuficientei timbrări a recursului, deoarece apreciază că în recurs se contestă componența masei de partaj nu numai varianta de lotizare, excepția tardivității recursului, față de data declarării recursului și nulitatea acestuia, pentru neindicarea motivelor de nelegalitate.
Avocat, pentru recurenta-reclamantă, arată că recursul a fost timbrat astfel cum s-a stabilit prin ședința de judecată din 28 ianuarie 2009, cererea de recurs a fost înregistrată la o dată ulterioară, dar a fost trimisă prin poștă, astfel că relevantă în cauză este data depunerii la poștă, iar cu privire la excepția de nulitate, instanța, în baza art.306 pct.3 Cod pr.civilă, are posibilitatea încadrării motivelor de recurs în cele expres prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, astfel că solicită respingerea tuturor excepțiilor invocate.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, respinge excepția insuficientei timbrări a recursului, întrucât recurenta s-a conformat dispoziției instanței stabilită prin încheierea de ședință din 28 ianuarie 2009, iar celelalte excepții le unește cu fondul și constatând cauza în stare acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății, apreciind că mașina de spălat a fost cumpărată de intimat în timpul căsătoriei, dar după despărțirea în fapt a soților, iar cu privire la autoturismul Cielo că a fost primit cadou de intimat de la părinți, fără dovezi în acest sens.
În mod greșit au fost scoase imobilele de la masa de partaj, ținându-se cont de probatorii contradictorii și care nu au fost coroborate, în special cu declarațiile de martori.
În consecință solicită admiterea recursului, modificarea celor două decizii atacate și respingerea apelului cu menținerea sentinței instanței de fond. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, arată că recursul nu înfățișează motivele de nelegalitate ale hotărârilor instanței de apel, accentul punându-se pe netemeinicia acestora, nu a arătat dacă instanța de apel a aplicat greșit sau corect textele legale la pronunțarea soluției, într-un cuvânt, recursul nu vizează motive de nelegalitate.
Prezumția de comunitate de bunuri instituită de Codul familiei este relativă și apelantul a răsturnat această prezumție față de bunurile scoase din masa de partaj prin probe care au format convingerea instanței asupra situației.
Tribunalul a avut în vedere că recurenta de astăzi are locuință la părinții săi, precum și faptul că imobilul în litigiu este deteriorat și nelocuibil, astfel că nu se justifică modificarea deciziilor instanței de apel nici pentru acest motiv.
În consecință solicită respingerea recursului ca nefondat și acordarea de cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1176/2006, reclamanta (fostă ) a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând împărțirea bunurilor comuna dobândite în timpul căsătoriei. De asemenea se mai solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanta arată că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 28 august 1994, căsătorie care a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 757 din 2 august 22005, pronunțată de Judecătoria Găești.
Arată reclamanta că în timpul căsătoriei, au dobândit următoarele bunuri: garaj auto: în valoare de 5.000 lei RON, grajd de animale în valoare de 5.000 lei RON cocină de porci - 2.000 lei RON casă construită pe terenul bunicei pârâtului ( cu etaj ) cu șapte camere, bucătărie, baie, sală - 200.000 RON magazie - 5000 RON adăpost pentru utilaje agricole -10.000 lei RON casă compusă din 4 camere și teren în suprafață de 2700. - 50.000 RON garduri împrejmuitoare la cele două imobile - 10.000 lei RON 5000. teren cu vegetație forestieră, - 5000 RON două tractoare - 30 000 lei RON fiecare, disc agricol 5.000 lei RON două pluguri evaluate la 5.000 lei RON semănătoare porumb 6 - 6000 RON semănătoare - 29 evaluată la 6000 lei RON presă pentru baloți - 5000 RON cositoare 5.000 RON remorcă tractor evaluată la 10.000 lei RON, 2 glorii - 50.000 lei RON fiecare, agricol pentru azot - 3000 lei RON automobil marca CIELO ( DB - 03- ), 12-20.000 RON, automobil - 10.000 lei RON, colțar 700 RON, covor persan de 3x4 m, - 500 RON covor persan de 2,5x 3,5 - 400 RON tablou - 100 RON, mașină de spălat ARCTIC - 900 RON; aspirator ARCTIC - 200 RON; 2 televizoare color - 400 RON fiecare, 2 măsuțe evaluate la 200 RON fiecare, jaluzele pentru două camere - 400 RON râșniță pentru cafea - 50 RON, masă de călcat - 50 RON, tacâmuri și oale - 2000 RON filtru de cafea 100 RON.
Prin sentința civilă nr. 1443/25.09.2007, Judecătoria Găeștia admis în parte acțiunea și a dispus partajarea conform încheierii interlocutorii și a raportului de expertiză în varianta a II-a.
Pentru a pronunța această sentință civilă, instanța de fond a reținut că prin încheierea interlocutorie din data de 27.11.2007, care face parte integrantă din prezenta hotărâre s-au stabilit bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar a părților, cota parte ce se cuvine fiecăruia, și creanțele născute din starea de proprietate comună, și că varianta a II- din raportul de expertiză finală se apreciază ca fiind cea optimă în raport de criteriile prevăzute de art. 6739Cod procedură civilă, asigurând o împărțire echitabilă a tuturor categoriilor de bunuri reținute la partaj.
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamantul susținând că instanța de fond a analizat parțial declarațiile martorilor audiați în cauză, că a înlăturat nejustificat în totalitate înscrisurile, că în mod greșit au fost reținute toate anexele gospodărești în forma dreptului de creanță, că nu s-a dovedit nici contribuția soților la edificarea casei și că simpla conviețuire în aceeași gospodărie nu înseamnă și contribuție la realizarea sau dobândirea bunurilor ce o compun.
S- mai arătat că în ce privește alegerea variantei a II- de lotizare, aceasta nu este motivată în raport de criterii concrete, că dispozițiile legale invocate de către instanță trebuie adaptate situației de fapt relativă la posesia bunurilor, utilitatea lor pentru părți, contribuție, că actualmente imobilele construcții și terenuri ce fac obiectul partajului se află în posesia sa și că acesta este motivul pentru care a optat în favoarea primei variante de lotizare.
Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare.
Examinând încheierea pronunțată la data de 27.11.2006 în raport de motivele de apel, de probele administrate ca și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul va admite apelul pentru următoarele considerente:
Potrivit contractului de vânzare cumpărare nr. 4/14.08.1990tatăl apelantului a achiziționat un imobil casă situat pe un teren în suprafață de 800.
Din depozițiile martorilor audiați în cauză la solicitarea pârâtului rezultă că imobilul casă a fost demolat iar în loc ul acesteia a fost edificată casa ce formează obiectul partajului folosindu-se o parte din materialele rezultate din demolare iar contribuția bănească aparține tatălui pârâtului.
De asemenea din declarațiile martorilor rezultă că în schimbul lucrărilor agricole, prestate de către tatăl pârâtului unor cetățeni, aceștia din urmă au efectuat lucrările la casă în beneficiul acestuia.
De altfel și din înscrisurile depuse respectiv factura fiscală și avize de însoțire a mărfii ( fila nr. 49-51 dosar fond), rezultă că cimentul a fost achiziționat de tatăl pârâtului.
Aceeași martori arată că și anexele gospodărești ca și garajul au fost edificate cu contribuție bănească a tatălui pârâtului iar în ce privește magazia, chiar martorul propus de către reclamanta intimată arată că aceasta este construită anterior căsătoriei părților.
Pe de altă parte, toate construcțiile sunt menționate în certificatul de moștenitor nr. 212/8.11.2006ca făcând parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului.
Numai faptul că părțile au locuit împreună cu părinții pârâtului nu este suficientă pentru a considera că imobilul casă de locuit, anexele gospodărești, garajul și magazia sunt bunuri comune ale soților, atâta timp cât nu s-a dovedit contribuția părților la dobândirea acestora.
In ce privește mașina de spălat, aceasta a fost dobândită de către apelant în perioada despărțirii în fapt, așa cum atestă factura fiscală existentă la dosarul cauzei și cum de altfel recunoaște și intimata la interogatoriu( întrebarea nr. 15 fila nr. 29).
Referitor la autoturismul marca " Cielo", din depozițiile martorilor rezultă că acesta a fost cumpărat de către tatăl pârâtului apelant și dăruit fiului său, astfel că nu se poate reține calitatea de bun comuna l soților.
Prin decizia 264/2008, Tribunalul Dâmbovițaa admis apelul formulat de apelantul pârât, a schimbat în parte încheierea din 27.11.2006 în sensul scoaterii de la masa de partaj a autoturismului marca " Cielo", a mașinii de spălat " Arctic", și a dreptului de creanță, pentru contribuția în cotă de pentru edificarea garajului auto, grajdului, cocinei de porci, magazie, adăpostului pentru utilajele agricole, a casei compusă din parter și etaj, gardului împrejmuitor, a păstrat restul dispozițiilor,dispunând refacerea lotizării finale de către expertul constructor.
Pentru a pronunța decizia nr.264, tribunalul a reținut că:
- potrivit contractului de vânzare cumpărare nr. 4/14.08.1990tatăl apelantului a achiziționat un imobil casă situat pe un teren în suprafață de 800.
- din depozițiile martorilor audiați în cauză la solicitarea pârâtului rezultă că imobilul casă a fost demolat iar în loc ul acesteia a fost edificată casa ce formează obiectul partajului folosindu-se o parte din materialele rezultate din demolare iar contribuția bănească aparține tatălui pârâtului, precum si faptul că în schimbul lucrărilor agricole, prestate de către tatăl pârâtului unor cetățeni, aceștia din urmă au efectuat lucrările la casă în beneficiul acestuia.
- și din înscrisurile depuse respectiv factura fiscală și avize de însoțire a mărfii ( fila nr. 49-51 dosar fond), rezultă că cimentul a fost achiziționat de tatăl pârâtului.
- aceeași martori arată că și anexele gospodărești ca și garajul au fost edificate cu contribuție bănească a tatălui pârâtului iar în ce privește magazia, chiar martorul propus de către reclamanta intimată arată că aceasta este construită anterior căsătoriei părților.
- pe de altă parte, toate construcțiile sunt menționate în certificatul de moștenitor nr. 212/8.11.2006ca făcând parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului.
- numai faptul că părțile au locuit împreună cu părinții pârâtului nu este suficientă pentru a considera că imobilul casă de locuit, anexele gospodărești, garajul și magazia sunt bunuri comune ale soților, atâta timp cât nu s-a dovedit contribuția părților la dobândirea acestora.
- în ce privește mașina de spălat, aceasta a fost dobândită de către apelant în perioada despărțirii în fapt, așa cum atestă factura fiscală existentă la dosarul cauzei și cum de altfel recunoaște și intimata la interogatoriu( întrebarea nr. 15 fila nr. 29).
- referitor la autoturismul marca " Cielo", din depozițiile martorilor rezultă că acesta a fost cumpărat de către tatăl pârâtului apelant și dăruit fiului său, astfel că nu se poate reține calitatea de bun comuna l soților.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr. 396 din 13 octombrie 200, admis apelul, a admis în parte acțiunea și a dispus partajarea bunurilor comune conform variantei II din raportul de expertiza, reținând că:
Urmare a refacerii lotizării finale a fost depus la dosar raportul de expertiza întocmit de expertul desemnat, fata de care părțile nu au avut obiecțiuni.
In ceea ce privește alegerea variantei de lotizare, tribunalul având în vedere modalitatea de stăpânire a bunurilor, faptul ca intimata are locuința la părinții săi, la care s-a și mutat după desfacerea căsătoriei, faptul ca imobilul casa nu poate forma doua unități locative distincte, va omologa varianta II a raportului de expertiza.
Împotriva deciziilor sus-menționate a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:din materialul probator administrat în cauză rezultă că imobilele construcții au fost edificate de către aceasta împreună cu intimatul - pârât și părinții acesteia, martorii audiați relatând aceste împrejurări.
O altă critică vizează faptul că părinții intimatului - pârât nu au formulat cerere de intervenție în interes propriu și nici în interesul pârâtului ceea ce poate duce la concluzia că aceste imobile au fost edificate de către aceștia împreună cu părțile din proces.
Referitor la autoturismul marca Cielo și a mașinii de spălat Artic, potrivit actelor de la dosar rezultă că acestea au fost achiziționate în timpul căsătoriei fiind incidente dispozițiile art. 30 Codul familiei și respectiv art. 39 din același cod.
Susține recurenta - reclamantă că în mod greșit s-a dispus partajarea bunurilor potrivit variantei nr.2 din raportul de expertiză neținându-se cont de atribuirea în natură a bunurilor.
Pentru motivele invocate recurenta - reclamantă a solicitat admiterea recursului modificarea în tot a deciziei din apel și menținerea sentinței instanței de fond.
În drept recurenta - reclamantă își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimatul - pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat să se constate că recursul este nemotivat invocându-se excepția nemotivării, criticile invocate privesc în exclusivitate o analiză a materialului probator administrat în cauză, iar conform art.304 Cod procedură civilă modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru ipotezele limitativ prevăzute sub punctele 1-9, ele vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate.
Motivele invocate de către recurenta - reclamantă sunt motive de netemeinicie și nu de nelegalitate, de aceea se impune a se constata că acesta este nul - precizează intimatul.
Curtea examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate actelor și lucrărilor dosarului dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei constată următoarele:
Referitor la excepțiile invocate de către intimatul - pârât respectiv cea a tardivității recursului și nulității acestuia pentru neindicarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct.1-9 Cod procedură civilă, acestea sunt neîntemeiate deoarece:
Cu privire la excepția tardivității din verificarea actelor dosarului, respectiv dovada de înaintare a acestora la instanță se poate observa că data de pe plicul poștei este 5 decembrie 2008 (data de expediere) iar comunicarea deciziei din apel s-a făcut pe 21 noiembrie 2008.
Prin urmare recursul a fost declarat și motivat în termenul de 15 zile de la comunicarea deciziei, fiind lipsit de relevanță faptul că rezoluția judecătorului este de 9 decembrie 2008.
În ceea ce privește excepția nulității recursului pentru nemotivare, și aceasta este neîntemeiată deoarece criticile vizează și motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, atunci când se indică dispozițiile art. 30 și 39 din Codul familiei, și se face referire la modalitatea de formare a loturilor de către expert.
De altfel dispozițiile art. 306 alin.3 Cod procedură civilă arată că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Pe fondul recursului, curtea apreciază că acesta este nefondat deoarece din ansamblul probator administrat respectiv înscrisuri și depozițiile martorilor audiați a rezultat că imobilul care formează obiectul partajului a fost edificat cu ajutorul tatălui intimatului - pârât cu banii proveniți de la acesta și materialele refolosite și rezultate în urma unui imobil demolat.
Dealtfel, așa cum corect a reținut și instanța de apel în cuprinsul certificatului de moștenitor emis de pe urma defunctului sub nr. 212 din 8.11.2006 sunt descrise toate construcțiile despre c are se face vorbire în prezentul dosar.
Este lipsit de relevanță faptul că părinții - intimatului nu au formulat cerere de intervenție în interes propriu sau în interesul intimatului - pârât cu privire la imobilele care fac obiectul litigiului, deoarece toate construcțiile au fost făcute în favoarea pârâtului, probele au dovedit acest lucru, iar în procesul civil un principiu ce guvernează această materie este cel al disponibilității, cadrul procesual fiind fixat de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată.
Nefondată este și critica cu privire la autoturismul marca Cielo și mașinii de spălat, deoarece din probele administrate, respectiv factura fiscală ca de altfel și recunoașterea reclamantei la interogatoriu rezultă că ele au fost dobândite de către pârât după perioada despărțirii în fapt iar autoturismul a fost cumpărat de tatăl pârâtului și dăruit acestuia, prezumția comunității de bunuri prevăzută de art. 30 Codul familiei fiind răsturnată cu aceste probe.
Cu privire la varianta de lotizare omologată de către instanța de apel aceasta respectă atât modificările aduse încheierii interlocutorii din 27.XI.2006 a instanței de fond prin decizia nr.264/2008 a Tribunalului Dâmbovița, cât și criteriile prevăzute de art. 6739Cod procedură civilă și art. 741 Cod civil, astfel că și sub acest aspect criticile sunt nefondate.
Rezultă așadar, pentru considerentele mai sus expuse că recursul reclamantei este nefondat și urmează să fie respins, ca atare, în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă recurenta - reclamantă va fi obligată să plătească intimatului 2000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția de tardivitate invocată de intimat prin apărător.
Respinge excepția nulității recursului invocată de intimat prin apărător.
Respinge recursul ca nefondat declarat de reclamanta, domiciliată în com. sat jud. D, împotriva deciziilor civile nr. 264 din 20 iunie 2008 și nr. 396 din 13 octombrie 2008, ambele pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în com. jud.
Obligă recurenta - reclamantă la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimatul - pârât.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 martie 2009.
Președinte, Judecători,
C
fiind plecată din instanță
semnează președintele instanței
Grefier,
fiind în concediu medical
semnează grefier șef secție
red.CP
tehnored.CN
2 expl./2.04.2009
nr.1176/2006 Judec.
nr- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu, Elena
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 217/2010. Curtea de... → |
|---|
