Divort. Decizia 249/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
Dosar nr-
DECIZIA NR. 249
Ședința publică din data de 18 martie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 2: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în G- -.8.25 jud. G, împotriva deciziei civile nr. 690 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în G- -.8.3 jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant asistat de avocat din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale emisă în baza contractului de asistență juridică nr. 65 din 18 martie 2009 și intimata-pârâtă, personal.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu chitanța nr. - din 18 martie 2009 în valoare de 20,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către intimata-pârâtă întâmpinare, înregistrată sub nr. 6875 din 16 martie 2009.
Avocat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, ce au fost comunicate și intimatei, în dovedirea motivelor de recurs. În acest sens depune la dosar rezoluție de neîncepere a urmăririi penale nr. 7178/P/2006, rezoluție de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale nr. 1142/P/2007, rezoluție de respingere a plângerii nr. 389/II/2/2007, sentința civilă nr. 541 din 11 aprilie 2007, raport de constatare tehnico-științifică nr. - din 4.01.2007, extras ziar "", adeverința nr.6/15.01.2009, trei copii chitanțe pentru creanțe ale bugetelor locale. Declară că alte cereri nu mai are de formulat.
Intimata solicită, de asemenea, proba cu înscrisuri în combaterea motivelor de recurs, depunând în acest sens: adeverința nr. 33/10.03.2009, chitanța din 7 octombrie 2008 reprezentând întreținere 07, patru chitanțe emise de Distrigaz Sud reprezentând contravaloare facturi, cinci chitanțe emise de SC Muntenia Nord SA, toate chitanțele fiind originale, două declarații extrajudiciare. Declară că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, considerând-o pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei și față de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar arătând în esență că decizia tribunalului este nelegală având în vedere dispozițiile art. 304 pct.5 și 9 Cod pr.civilă, respectiv modalitatea în care instanța de apel s-a raportat la motivele de apel. La instanța de fond s-au formulat două acțiuni conexe privind divorțul și atribuirea spațiului de locuit.
Un prim motiv de recurs privește nulitatea prevăzută de art.304 pct.5 Cod pr.civilă, întrucât în mod greșit a procedat Tribunalul Prahova atunci când a respins motivul de apel prin care se invoca nulitatea sentinței pronunțată de instanța de fond pentru încălcarea dispozițiilor art.261 pct.5 Cod pr.civilă, existând contradicție între considerentele acesteia unde s-a reținut culpa comună și dispozitiv, prin care s-a desfăcut căsătoria din culpa exclusivă a reclamantului, motivându-se că din probele administrate în cauză reclamantul este cel care se face vinovat de destrămarea relațiilor de familie.
Tribunalul Prahova nu a analizat acest motiv de apel și nici întâmpinarea formulată de intimată, în care aceasta a recunoscut că desfacerea căsătoriei este din vina ambelor părți și că este numai o eroare materială strecurată în dispozitiv cu privire la culpa pârâtului, astfel că practic, nu a analizat motivul de apel ce făcea trimitere la motivul de ordine publică invocat.
Instanțele au făcut și o greșită aplicare a dispozițiilor art.38 Cod familiei, apreciind eronat că relațiile dintre părți s-au destrămat din cauza atitudinii culpabile a reclamantului, deși din toate probele administrate a rezultat că și intimata a contribuit la destrămarea căsătoriei.
Nici susținerile făcute de cele două instanțe cu privire la un pretins comportament agresiv al recurentului bazat pe existența unor certificate medico-legale nu pot fi reținute, întrucât plângerile formulate de intimată în acest sens au fost respinse.
Și referitor la atribuirea beneficiului contractului de închiriere s-a făcut o greșeală, deoarece trebuie avute în vedere și alte criterii, față de desfacerea căsătoriei din culpă comună. Împrejurările reținute de instanțe nu corespund realității, în apartament locuiește numai recurentul, urmare hotărârii irevocabile prin care a fost reintegrat în domiciliu, ambele părți au probleme de sănătate, conform actelor medicale depuse, comportamentul agresiv al recurentului nu a fost probat, leziunile descrise în certificatele medico-legale nu au fost dovedite ca fiind făcute de acesta și mai mult, intimata are un alt spațiu de locuit, toate aceste criterii putând forma convingerea instanței de a atribui beneficiul contractului de închiriere reclamantului.
În principal solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea la tribunal în vederea soluționării motivului de apel invocat, conform art. 304 pct.5 Cod pr.civilă, iar în subsidiar admiterea recursului și pe fond desfacerea căsătoriei din culpă comună și acordarea beneficiului contractului de închiriere recurentului. Cu cheltuieli de judecată conform notei de cheltuieli depusă la dosar.
Intimata, având cuvântul, arată că a depus la dosar chitanțele originale de plată a utilităților la apartamentul al cărui contract este în litigiu pentru a dovedi faptul că ea este cea care locuiește singură din anul 2006. Spațiul de locuit la care face referire recurentul este al surorii sale, care locuiește împreună cu mama, astfel că nu se poate reține că ea dispune de un spațiu propriu de locuit.
Cu privire la culpa în desfacerea căsătoriei lasă la aprecierea instanței, arătând totodată că ea a fost mult timp internată în spital, recurentul nu s-a interesat niciodată de situația sa și a profitat de această situație și a schimbat încuietorile la apartament, astfel că a fost nevoită să promoveze acțiune de reintegrare în spațiu și mai mult a fost agresată de acesta.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate anterior. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei G la data de 29.09.2005 sub nr. 9813/2005 reclamantul chemat in judecata pe parata solicitand instantei ca prin sentinta ce o va pronunta sa dispuna desfacerea casatoriei partilor incheiata la data de 23.10.1993 din culpa comuna, parata sa reia numele avut anterior acela de, sa i se atribuie beneficiul contractului de inchiriei inregistrat la nr. 682/22.08.1995 pentru imobilul situat in G,-, -.25 si evacuarea paratei din acest spatiu.
In motivarea actiunii reclamantul arătat ca s-a casatorit cu parata in anul 1993, iar imediat dupa incheierea casatoriei parata a interzis vizitele rudelor sotului si refuzat a pastra legatura cu acestea, parata nu si-a dorit copii, motivand ca sanatatea nu-i permite iar de aproximativ 3 ani partile nu mai convietuiesc ca sot si sotie desi locuiesc in acelasi apartament.
În temeiul art. 115 -118 Cod pr. civ. pârâta a formulat intampinare - cerere reconventională prin care solicitat respingerea actiunii ca nefondata in principal, iar in subsidiar desfacerea casatoriei din vina reclamantului, parata sa-si reia numele avut anterior casatoriei acela de si să se atribuie paratei- reclamante beneficiul contractului de inchiriere incheiat la nr. 682/1995, sustinand ca in prezent locuieste in apartament impreuna cu sora si mama sa, ca nu realizeaza venituri, iar starea sanatatii nu-i permite sa presteze o activitate.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri și probe testimoniale.
Prin sentința civilă nr. 5418/2007, Judecatoria G a constat ca prin incheierea nr. 4378/2007 pronuntata de ICCJ s-a dispus stramutarea judecari procesului de la Judecatoria la Judecatoria P si s-a dispus inaintarea cauzei la aceasta instanta pentru competenta solutionare.
Cauza s-a inregistrat pe rolul Judecatoriei la data de 08.08.2007 sub nr-.
În fața instanței de strămutare au fost administrate probe cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 11937/18.12.2007 Judecatoria Paa dmis in parte actiunea, a admis cererea reconventionala și a dispus desfacerea casatoriei partilor din culpa exclusiva reclamantului urmand ca parata sa-si reaia numele avut anterior casatoriei acela de.
De asemenea instanța dispus atribuirea catre parata beneficiului contractului de inchirieie nr. 682/1995 dispunanad evacuarea reclamantului din imobilul situat in G, str. -, -. 25.jud.
Pentru a pronunța această hotărâre instanta a retinut ca din declarataia martorei rezulta ca partile s-au despartit in anul 2005 moment după care reclamantul i- solicitat un imprumut pentru a-si ajuta sotia parata in scopul efectuarii unei operatii, acesta fiind privit de parata ca o sursa de venituri, fost umilit si i s- interzis sa-si primeasca parintii si rudele, iar in ceea ce priveste comportamentul paratei, reiese ca aceasta pleca tot timpul in concediu, reclamantul ramanad acasa fara bani.
A mai retinut instanța ca din declarația matorei rezulta ca anterior casatoriei partile au avut o relatie de concubinaj locuind in casa mama martorei, neintelegerile intervenind dupa incheierea casatoriei cand parata i-a reprosat reclamantului ca nu se potrivesc din punct de vedere al relatiei afective, nu era interesata sa asigure menajul.
La pronuntarea solutiei prima instanta a retinut faptul ca din certificatele medico legale depuse la dosar, plângerile adresate politiei de catre parata si raspunsurile primite de aceasta, rezulta ca reclamantul a avut un comportament agresiv fata de parata impotriva sa fiind formulate si plangeri penale asa cum rezulta si din adresa 633/2007 Parchetului de pe langa Curtea de Apel G, comportamentul violent al reclamantului fiind cu atat mai mult reprobabil cu cat parata are probleme de sanatate deosebite.
Impotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru motive de nelegalitate si netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelantul a arătat că sentinta apelata este lovita de nulitate intrucat au fost incalcate disp. art. 261 pct.5 cod pr. civila text de lege prin care s-a consacrat principiul general conform caruia hotararile trebuie motivate, judecatorul fiind obligat sa arate in cuprinsul hotararii motivele de fapt si de drept in temeiul carora si- format convingerea, iar in situatia in care există contrarietate intre dispozitiv si considerente, dispozitivul cuprinzand o alta concluzie decat aceea pe care considerentele o impuneau, hotararea data este nemotivata.
A mai arătat apelantul că, sanctiunea care intervine in cazul nerespectarii art. 261 pct. 5 cod pr. civila, este nulitatea hotararii astfel pronuntata in conditiile art. 105 cod pr. civila, in considerente instanta de fond facand referire la probele administrate si explica care anume dintre ele le-a avut in vedere, retinand declaratiile marterelor si, pe de alta parte retinand si faptul ca din inscrisurile depuse rezulta ca si reclamantul ar fi avut o atitudine necorespunzatoare, arata ca motivele de divort invocatre de ambele parti sunt temeinice, raporturile dintre soti sunt grav si iremediabil vatamate, insa in mod gresit in dispozitivul hotatrarii dispune desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a reclamantului.
Printr-un al doilea motiv de apel, reclamantul a sustinut ca sentinta este netemeinica, deoarece prima instanta a facut o interpretare gresita a probatoriilor administrate in cauza, din care rezultat fara putinta de tagada ca motivul pentru care relatiile dinttre parti s-au destramat constituit atitudinea culpabila a paratei -reclamante si comportamentul necorespunzător al acesteia fata de sotul sau, martora relatand ca partile s-au despartit in fapt in anul 2005 moment in care reclamantul i-a solicitat un imprumut pentru a-si ajuta sotia in scopul efectuarii unei operatii, reclamantul fiind privit de parat ca o sursa de bani a fost umilit si i s- interzis sa-si primeasca rudele in vizita, iar in ceea ce priveste comportamentul paratei, ca aceasta pleaca tot timpul in concediu, reclamantul ramanad fara bani si mancare, iar in ceea ce priveste minorul aflat in plasamentul partilor, ca cel care s-a ocupat de copil atat in timpul casatoriei cat si dupa despartirea acestora a fost reclamantul.
A precizat apelantul că, asa cum rezulta din declaratiile martorilor, depozitie ce se completeaza cu depozitia martoirei, in timpul casatoriei parata locuia in cea mai mare parte a timpului la mama sa, in acelasi bloc in care locuiau si partile, iar pe de alta parte asa cum parata este beneficiara unei hotarari prin care s-a dispus reintegrarea sa in imobil si reclamantul este beneficiar al sentinței nr. 4140/2007 Judecatoriei definitiva prin Decizia nr. 753/2007 a Tribunalului G prin care s-a dispus reintegrarea sa in locuinta ce a constituit domiciliul comun situatie care rezulta din procesul verbal din 16.07.2007 intocmit de executorul judecatoresc.
In cadrul aceluiasi motiv de apel se mai sustine de catre apelant ca in ceea ce priveste beneficiul contractului de inchiriere nr. 682/1995 avand ca obiect imobilul din G, str. -, urmeaza sa fie atribuit reclamantului, intrucat instanta in cazul in care locuinta nu poate fi impartita pentru stabili caruia dintre soti urmeaza a i se atribui beneficul contractului de inchiriere al imobilului are indatorirea sa ia in considerare mai multe criterii, precum profesia fiecaruia dintre soti, veniturile realizate din munca, distanta la care este situata locuinta fata de locul de munca, starea sanatatii. Posibilitatea fiecaruia dintre soti de a-si procura o locuinta, sau de a locui la propria familie, ori de a-si construi o locuinta proprietate personală beneficiind de venituri sporite si avand sarcini mai mici si alte asemenea criterii, neputand fi neglijat gradul de vinovatia al sotilor prin desfacerea casatoriei daca vocatia lor la folosinta locuintei prin valorificarea criteriilor, s-ar sensibil egala, apare ca indreptatita atribuirea beneficiului aceluia dintre soti care este cel mai putin vinovat de desfacerea casatoriei.
În afara faptului ca este evidenta culpa paratei in destramarea casatoriei, instanța ar mai avea in vedere si posibilitatile fiecaruia de locuit, parata care a locuit si locuieste si in prezent in imobilul mamei sale a avut in proprietate un alt imobil pe care a inteles sa-l instraineze, iar reclamantul nu are alt spatiu de locuit, plateste chiria apartamentului in litigiu precum si ratele creditului contract de parti in timpul casatoriei pentru efectuarea unor imbunatatiri, iar starea sanatatii reclamantului este precara suferind de angina pectorala si suferit o interventie chirurgicala.
Tribunalul Prahova - Secția civilă prin Decizia nr. 690/11.12.2008 a respins ca nefondat apelul.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că referitor la critica prin care se sustine de catre apelantul reclamant ca hotărârea apelata este nemotivata, intrucat intre considerente si dispozitiv exista contradictie, se retine ca este neintemeiata, deoarece in raport de probele administrate in cauza rezulta ca reclamantul se face vinovat ce a determinat admiterea in parte a actiunii.
In ceea ce priveste sustinerea apelantului inserata in cuprinsul celui de-al doilea motiv de apel, privind interpretarea gresita a probelor se constata ca este neintemeiata deoarece dupa cum rezultat din declaratiile martorilor audiati la propunerea reclamantului, partile s-au despartit in anul 2005, in perioada convietuiri reclamantul fiind considerat de parata ca o sursa de venituri, i s-a interzis de aceasta sa-si primeasca parintii si rudele in vizita, precum si faptul ca parata, pleca in concediu, neintelegerile datorandu-se paratei care nu era interesata sa asigure menajul in gospodarie si statea mai mult la mama sa care statea in acelasi bloc cu partile.
In raport de certificatele medico - legale depuse la dosar si plângerile adresate organelor de politie de parata, raspunsurile primitre de aceasta in solutionarea plangerii, se retine culpa reclamantului care a avut un comportament agresiv fata de aceasta.
A mai reținut instanța că este neintemeiata critica formulata de apelant, intrucat in raport de aceste probatorii s-a retinut ca reclamantul se face vinovat de desfacerea casatoriei.
Referitor la cererea de atribuire a beneficiului contractului de inchiriere, s-a retinut ca prin sentinta civila nr. 4140/2007 a Judecatoriei G- definitiva prin decizia nr. 753/2007 s-a dispus, reintegrarea paratei in imobil, in solutionarea cererii prima instanta avand in vedere criteriile prevazute de art. 27 din Legea 214/1996.
In acest sens s-a reținut faptul ca, parata are starea de sanatate precara potrivit actelor medicale depuse la dosar si nu are alte posibilitati locative, apartamentul detinut cu chirie anterior casatoriei a fost achizitionat si apoi vandut in timpul casatoriei partilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 al. 2 Cod pr. civ.
Astfel, în mod greșit a procedat tribunalul atunci când a respins motivul de apel prin care s-a invocat nulitatea sentinței civile nr. 11937/18.12.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești pentru încălcarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 Cod pr. civ.
Practic tribunalul a evitat să se pronunțe în concret asupra nulității invocate, procedând la o reinterpretare a probelor administrate, situație ce era nelegală în condițiile în care nu anulase hotărârea pronunțată.
Ori, în condițiile în care în considerentele hotărârii se reține că ambele părți au avut o culpă în desfacerea căsătoriei, iar în dispozitivul acesteia se arată că urmează a se dispune desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantului hotărârea apare ca nemotivată, iar acestuia i-a fost pricinuită o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea hotărârii.
A mai precizat recurentul că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 38 Codul familiei privind culpa la desfacerea căsătoriei.
Astfel, instanțele au apreciat în mod greșit că relațiile dintre părți s-au destrămat din cauza atitudinii culpabile a reclamantului, deși din probele administrate rezultă că motivele temeinice care fac imposibilă continuarea căsătoriei au fost provocate de către soția pârâtă.
Cu privire la beneficiul contractului de închiriere recurentul a arătat că acesta urmează îi fi atribuit ținând seama de criteriile pe care trebuie să le aibă în vedere instanța, inclusiv cupla pârâtei în destrămarea relațiilor de căsătorie, de faptul că acesta din urmă a locuit și locuiește și în prezent în imobilul mamei sale, iar reclamantul nu are alt spațiu de locuit, plătește chiria și ratele creditului contractat în vederea montării de centrală termică și efectuarea de îmbunătățiri la respectivul bun.
În temeiul art. 308 al. 2 Cod pr. civ. intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că instanța nu apreciat în mod greșit că relația dintre părți s-a destrămat din cauza atitudinii culpabile a reclamantului tocmai probele fiind cele care îl încriminează, acesta prezentând informații false instanțelor judecătorești.
Părțile au depus la dosar acte.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Sub aspectul primului motiv de recurs și anume că prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 al. 2 Cod pr. civ. Curtea reține că reclamantul a investit inițial Judecătoria Galați cu o cerere formulată în contradictoriu cu pârâta și având mai multe petite și anume: desfacerea căsătoriei încheiată de părți din culpă comună, atribuirea beneficiului contractului de închiriere către reclamant, cu evacuarea pârâtei din spațiu, reluarea de către acesta a numelui avut anterior căsătoriei și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pe cale de cerere reconvențională în fața aceleiași instanțe pârâta a solicitat desfacerea căsătoriei părților din culpa exclusivă a reclamantului, reluarea numelui avut anterior căsătoriei, atribuirea către acesta a beneficiului contractului de închiriere cu evacuarea reclamantului și cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În urma strămutării cauzei prin Încheierea din data de 30.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală litigiul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Ploiești.
După administrarea probatoriilor Judecătoria Ploieștia pronunțat Sentința civilă nr. 11937/18.12.2007 prin care a admis în parte cererea principală, în tot cererea reconvențională, a dispus desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantului, ca pârâta să își reia numele avut anterior căsătoriei, i-a fost atribuit acesteia beneficiul contractului de închiriere, s-a dispus evacuarea reclamantului, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelantul a invocat nulitatea hotărârii apelate pentru încălcarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 Cod pr. civ.
La baza invocării acestei nulități procedurale a stat susținerea apelantului în sensul că există contradictorialitate între dispozitiv și considerentele sentinței.
Astfel, deși în considerente prima instanță reține "motivele de divorț invocate de ambele părți sunt temeinice, raporturile dintre soți fiind grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă astfel încât în temeiul art. 38 al. 1 Cod familiei va admite în parte acțiunea formulată de reclamant și cererea reconvențională a pârâtei și va desface căsătoria din culpa comună a părților", în dispozitivul hotărârii dispune desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantului.
Ori, instanța de apel prin hotărârea recurată nu s-a pronunțat cu privire la acest motiv de ordine publică și care privea o problemă strict procedurală și anume eventuala nulitate a hotărârii pronunțate în precedent ca urmare a existenței de contradicții între considerente și dispozitiv.
Reținerea de către instanța de apel a acestei nulității ca fiind o critică neîntemeiată întrucât raportat la probele administrate în cauză rezultă că reclamantul se face vinovat ceea ce a determinat admiterea în parte a acțiunii nu poate fi echivalată soluționării nulității invocate și care așa cum s-a menționat mai sus privea strict sancțiunea procedurală ce poate interveni atunci când se constată că există contradicții între considerentele și dispozitivul unei hotărâri.
Altfel spus instanța de apel nu a fost preocupată, deși fusese investită în acest sens dacă între motivarea hotărârii de către prima instanță și soluția pronunțată există contradicții și dacă da care este sancțiunea în ceea ce privește sentința.
O astfel de analiză preceda orice altă cercetare cu privire la fondul cauzei.
Așa fiind, prin hotărârea dată tribunalul a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 al. 2 Cod pr. civ. critica recurentului fiind întemeiată.
Într-o atare situație, pentru a se pronunța cu privire la nulitatea invocată prin motivele de apel și pentru a nu priva partea de un grad de jurisdicție se impune casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
Cu ocazia rejudecării instanța de apel va aprecia asupra nulității invocate urmând a se pronunța mai întâi asupra acesteia.
În funcție de soluția dată cu privire la respectiva chestiune procedurală - constatarea sau nu că a operat nulitate hotărârii judecătoriei și consecințele unei astfel de constatări în cazul reținerii sale - instanța de apel va aplica normele procedurale incidente și va proceda la soluționarea căii de atac cu care a fost investită.
Sub aspectul celorlalte critici formulate de recurent, dat fiind soluția ce se va pronunța de instanța de recurs și anume ce a casării cu trimitere potrivit considerentelor ce preced, acestea nu vor constitui motiv de analiză de către
Susținerile părților atât din cuprinsul cererii de recurs cât și din cel al întâmpinării formulate de intimată vor fi avute în vedere de instanța de rejudecare în măsura în care după soluționarea nulității va înțelege să evoce fondul.
Pentru toate motivele arătate și având în vedere dispozițiile art. 312 al. 3 Cod pr. civ. Curtea urmează să admită recursul.
Pe cale de consecință Curtea va casa decizia tribunalului, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul, domiciliat în G- -.8.25 jud. G, împotriva deciziei nr. 690 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în G- -.8.3 jud.
Casează Decizia nr. 690 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 martie 2009.
Președinte, Judecători,
C
Grefier,
fiind în CO
semnează grefierul șef de secție
Red.
2ex./06.04.2009
f- Judecătoria Ploiești
G
a- Tribunalul Prahova
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu, Elena
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 38/2009. Curtea de... | Divort. Decizia 697/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
