Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 28/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 28/FM
Ședința publică de la 18 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Irina Bondoc
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul pârât, domiciliat în localitatea,-, județul C, împotriva deciziei civile nr.601 din 13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în C,-, -S 8,.C,.46, județul C și intimatul intervenient, cu domiciliul în localitatea,-, județul C, având ca obiect -partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință se prezintă recurentul-pârât prezent și asistat de avocat pentru intimata reclamantă avocat în baza împuternicirii avocațiale seria - nr.-/2008, depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța constată cauza în stare de judecată, declară dezbaterile închise și conform art.150 Cod pr.civilă acordă cuvântul părtilor.
Apărătorul recurentului-pârât, având cuvântul, își întemeiată cererea de recurs pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Astfel, în motivarea hotărârii pronunțate în apel se arată că desființarea contractului, neîndeplinirea obligatiei asumate prin contractul de vânzare-cumpărare al cărui beneficiar a fost intervenienta, nici unul din soti pe durata convietuirii părtilor și ulterior separatiei în fapt nu și-a îndeplinit obligatia asumată prin contract.
Sub aspectul naturii obligatiei de întretinere, asumată într-un contract de vânzare-cumpărare de mai multe persoane este de mentionat că prestarea întretinerii, ulterior încheierii actului, numai de una dintre persoanele obligate, nu este un fapt de natură a duce la contractului, deoarece prestarea întretinerii de oricare dintre cei care s-au obligat este liberatorie pentru toti ceilalti.Sub acest aspect, aprecierea instantei de apel în sensul solidarității pasive, rezultată din faptul că obligatia de întretinere este indivizibilă, este una izolată și neconformă cu opiniile sustinute în literatura de specialitate.
În privința modului de solutionare a apelului promovat de recurent, arată că în raport de prevederile art.32 din Codul Familiei, cheltuielile efectuate de intimata reclamantă din suma de 300 dolari USA se rezumă la plata unor facturi restante.Diferenta până la suma de 300 dolari USD reprezintă o datorie proprie a intimatei-reclamante întrucât nu s-a făcut dovada că această sumă ar fi acoperit alte datorii comune ale sotilor. Hotărârile au fost pronunțate fără a se avea în vedere înscrisurile din care rezultă reducerea efectivului de animale din cauze naturale, deși s-au făcut aprecieri de instantă în sensul că le-a considerat neimputabile recurentului.
În concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei tribunalului, în sensul respingerii apelurilor formulate, admiterea apelului promovat de recurent, cu consecința schimbării în parte a hotărârii instantei de fond, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei-reclamante, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca inadmisibil, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei-interveniente, având cuvântul,invocă exceptia inadmisibilității recursului, solicită respingerea recursului ca inadmisibil, cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURT
Asupra recursului civil de față;
Reclamanta în contradictoriu cu pârâtul a solicitat instantei ca prin hotărârea ce se va pronunta să se dispună partajarea în cote egale a masei bunurilor comune dobîndite de părti în timpul căsătoriei.
Prin cerere reconventională s-a solicitat completarea masei de împărtit cu datoria comună contractată prin conventia de împrumut nr. -/2003 pentru suma de 10000 lei, arătând că pârâtul a fost cel care a achitat singur ratele ulterior despărtirii în fapt a părtilor.
Prin cererea de interventie depusă în fața primei instante, intervenienta a solicitat rezilierea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întretinere, autentificat sub nr.33927/1994, motivat de împrejurarea că părtile pe fondul conflictului existent ce a condus la desfacerea căsptoriei nu și-au executat obligația de întreținere asumată conventional, cu obligarea pârâtilor la suportarea cheltuielilor de judecată.
Prin sentinta civilă nr. 1381 din 9.02.2007 pronuntată de Judecătoria Constanta în dosarul civil nr. 12821/2004 au fost admise în parte actiunea principală și cererea reconventională formulată de către pârâtul reclamant, constatându-se contributia egală a părtilor la dobândirea bunurilor comune, iar sistarea stării de codevălmăsie s-a dispus prin formare și atribuire de loturi.
Pentru egalizarea valorică a loturilor s-a dispus ca reclamanta să achite pârâtului cu titlu de sultă suma de 81492,68 lei, iar pârâtul să achite reclamantei suma de 150 dolari, în temeiul dispozitiilor art 741.civ.
În motivare s-a arătat că partile au dobîndit în timpul căsătoriei bunurile comune supuse partajării ce au format obiectul actiunii principale și cererii reconventionale, însă din analiza materialului probator aferent cererii de interventie nu s-a dovedit starea de nevoie în care aceasta s-ar fi aflat, precum și refuzul vreuneia din părțile obligate la întreținere față de creditoare, constatându-se că intervenienta gospodărește singură.
Împotriva sentintei civile mai sus mentionate au formulat apel reclamanta pârâtă, fostă, intervenienta și pârâtul reclamant.
Tribunalul Constanta prin sentința civilă nr.601 din 13 decembrie 2007 respins apelul promovat de apelantul pârât, împotriva sentinței civile nr. 1391 din 9.02.2007 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr. 12821/2004.
S-au admis apelurile formulate de apelanta reclamantă ( fostă ) și apelanta intervenientă.
A fost schimbată în parte sentința civilă nr.1391 din 9.02.2007 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr. 12821/2004.
S-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta.
S-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 33927 din 13.09.1994 la fostul notariat Județean C încheiat între intervenienta, în calitate de vânzătoare și reclamanta ( ) și, în calitate de cumpărători.
S-a dispus excluderea din masa bunurilor de împărțit a terenului intravilan în suprafață de 3000 mp. situat în comuna,-, județul Constanta, în valoare de: 101,665 lei, având ca vecinătăți:
-la nord-prop. OG;
-la est-str. -;
-la sud-prop. și;
-la vest-prop. și C;
și a terenului de 2,90 ha. situat în extravilanul comunei, județul C, în valoare de: 5.328, 75 lei, anexă chirpic, construită în 1940, în valoare de. 2.804 lei și magazie nr. 2 din chirpic construită în 1975, în valoare de 406 lei; identificate prin rapoartele de expertiza tehnică efectuate de către experți și respectiv pentru terenul intravilan și construcții ( valoare totală: 109.603,75 lei).
S-a atribuit în deplină proprietate și posesie reclamantei construcțiile situate pe terenul intravilan din comuna, județul C, reprezentând locuință în suprafață de 157,57 mp. și anexe gospodărești, identificate prin raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de expert ing. și a planului de situație anexat acestuia, în valoare de 170 275 lei.
Pentru egalizarea valorică a loturilor a fost obligată reclamanta la plata, către pârâtul, a sultei în valoare de: 85.137,5 lei.
Au fost mentinute celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
Pentru a pronunța o astfel de solutie s-a retinut că:
Suma reprezentând echivalentul a 300 dolari SUA are caracterul unei datorii comune a soților, în sensul reglementat de dispozițiile art. 32.familiei lit. a, potrivit căruia: soții răspund cu bunurile comune pentru cheltuielile făcute cu administrarea oricăruia dintre bunurile comune.
Nu poate fi reținută nici critica hotărârii primei instanțe care se referă la modalitatea de împărțire a animalelor din gospodărie, întrucât la data separației în fapt a soților s-a întocmit un proces verbal la 3 iulie 2004, în prezența reclamantei și a pârâtului pe care părtile și l-au însușit, conform înscrisului depus la fila 226 din dosarul de fond.
Cu privire la apelul formulat de către intervenienta și reclamanta, Tribunalul reține că obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.33927 din 13.09.1994 la fostul Notariat Judetean de Stat Constanta l-a constituit imobilul situat în extravilanul comunei, județul C în suprafată de 2,90 ha și terenul intravilan în suprafață de 3000 mp. situat în aceeași localitate.
În cauză natura juridică a actului încheiat de părți este aceea a vânzării imobiliare cu conditia respectării obligatiei de întreținere de către debitorii acesteia, reclamanta fostă și pârâtul.
Obligația de întreținere acordată creditorului acestuia este una indivizibilă, operând o solidaritate pasivă, în speță fiind vorba de un contract sinalagmatic în care clauza rezolutorie este una subînțeleasă.
Astfel, cumpărătorii imobilului aveau obligatia ca pe tot parcursul vieții creditorului să-i asigure acestuia întreținerea, cu toate cele necesare traiului.
În speță, nici unul dintre soți pe durata conviețuirii părților și ulterior separației în fapt a acestora nu si-au îndeplinit obligația asumată prin contractul mai sus menționat, fapt confirmat de martorii, și.
Astfel, martora, aflată în relații de vecinătate cu părțile a arătat că intervenientei îi acordă întreținere o altă fiică a sa, iar pentru aprovizionarea cu alimente necesare traiului se deplasează singură la magazinul alimentar din localitate și se poate mobiliza chiar pentru achitarea cheltuielilor de întreținere. Susținerea aceleiași martore potrivit căreia intervenienta a refuzat prestarea întreținerii în urmă cu două luni de către părți nu poate fi reținută, întrucât localizarea în timp a acestei situații a intervenit ulterior promovării cererii de intervenție în cadrul partajului judiciar a bunurilor comune.
De asemenea martora, a cărei declarație este consemnată la fila 74 din dosar a arătat că după separația în fapt a soților intervenită în august 2004 intervenienta se gospodărește singură și nu beneficiază de sprijin material din partea părților.
Martora, fila 76 din dosarul de fond a arătat că intervenienta locuiește într-un corp de casă separat de locuința părților și se îngrijește singură.
În cauză, au fost incidente dispozițiile art.1020- 1021.civ. privind rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare mai sus mentionat, ca efect al neexecutării obligațiilor contractuale, asumate la momentul întocmirii acestuia.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs reconvenientul, criticând solutia sub următoarele aspecte:
Astfel, gresit instanța a retinut nerespectarea clauzei contractuale privind obligatia de întretinere a intervenientei, aspect contrazis de probele administrate - martori, interogatoriu,etc.- care atestă că până la separatia în fapt a sotilor, acestia și-au îndeplini obligatiile asumate prin contractul de vânzare-cumpărare.
De asemenea, și după separatia în fapt și până în momentul în care întretinerea a fost categoric refuzată, recurentul și-a îndeplinit obligatia de întretinere a intervenientei, prin plata tuturor cheltuielilor de întretinere a imobilului, confortul acesteia și hrana.
Sub aspectul naturii obligatiei de întretinere, asumată, într-un contract de vânzare-cumpărare de mai multe persoane, prestarea întretinerii numai de una dintre persoanele obligate, nu este un fapt de natură a duce la contractului, deoarece prestarea întretinerii de oricare dintre cei care s-au obligat este liberatorie pentru toti ceilalti.
În partaj, recurentul critică modul în care s-a solutionat datoria comună, prin conventie de împrumut pentru suma de 10.000 lei, arătând că cel ce a plătit toate ratele a fost reconvenientul, precum și numărul de animale din gospodărie dobândite în timpul căsătoriei.
Examinând motivele de recurs și verificând probele administrate, instanta constată că cererea este nefondată.
Astfel, în timpul căsătoriei, sotii au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.33927/13.09.1994 la fostul Notariat Judetean Constanta, asumându-și obligatia de a asigura întretinere vânzătoarei, pe toată durata vietii și plătind drept pret al vânzării, suma de 100.000 lei.
conventiei, presupune repunerea părtilor în situația anterioară. Drept urmare, intervenienta a intrat în posesia bunurilor înstrăinate ca efect al neîndeplinirii obligatiei de întretinere a fostilor soti, urmând ca pentru pretul plătit, părtile să își solutioneze cauza într-un litigiu separat.
Drept urmare, probatoriile, au dovedit că fostii soti nu și-au îndeplinit obligatiile asumate, iar după separatia în fapt intervenienta a refuzat întretinerea prestată de recurent, ca efect al deprecierii relatiilor de căsătorie a sotilor.
Referitor la critica privind datoria comună pretinsă a fi plătită de intimată, urmează a fi înlăturată cu motivarea că ea a avut drept scop plata debitelor către furnizorii de utilități și pentru rebranșarea la rețeaua electrică, sumă ce trebuie suportată în cote egale, întrucât și prestatiile plătite au fost în folosul familiei. Cu privire la numărul de animale din gospodărie, părtile de comun acord au făcut un inventar, consemnat într-un proces-verbal la 3 iulie 2004 în care sunt evidentiate efectivele de animale, iar raportul de expertiză a tinut cont de acest înscris.În sustinerea celor de mai sus, martorii audiati au confirmat situația efectivului de animale din gospodărie ca fiind cel constatat în raportul de expertiză.
Față de considerentele de mai sus, în baza art.312 al.1 Cod pr.civilă, instanta va respinge ca nefundat recursul.
Intimatii au invocat exceptia inadmisibilității recursului, fără să motiveze, dacă exceptia priveste apărări de fond sau de procedură, prin concluziile formulate se tinde către o anumită modalitate de respingere a cererii.
În acest context se observă că inadmisiblitatea este în legătură cu exceptiile dirimante, dar, că nu toate exceptiile dirimante duc la inadmisibilitate.
Prin urmare, intimatele au invocat exceptia fără aom otiva și fără a preciza în ce constă inadmisibilitatea cererii de recurs.
Urmează a respinge ca nefondată exceptia de inadmisibilitate.
În baza art.274 Cod pr.civilă, cel ce cade în pretentii va suporta și plata cheltuielilor de judecată, sens în care va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă în cuantum de 595 lei și către intimata-intervenientă, în cuantum de 500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID
Respinge, exceptia inadmisibilității recursului ca nefondată.
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul pârât, domiciliat în localitatea,-, județul C, împotriva deciziei civile nr.601 din 13 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în C,-, -S 8,.C,.46, județul C și intimatul intervenient, cu domiciliul în localitatea,-, județul C,
Obligă recurentul la 595 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă și la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata intervenientă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,azi 18.04.2008.
Președinte Judecători
- - -
- -
Grefier
- -
Jud.fond:
Jud.apel:;
Red.dec.jud.
Tehnored.gref.- 2 ex.
08.06.2008
Președinte:Paulina GeorgescuJudecători:Paulina Georgescu, Jelena Zalman, Irina Bondoc
| ← Repunere în drepturile părintești. Decizia 10/2008. Curtea... | Repunere în drepturile părintești. Decizia 473/2008. Curtea... → |
|---|
