Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 314/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 314
Ședința publică de la 26 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 3: Georgeta
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de () a împotriva deciziei civile nr. 195 din 25.02.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentă și avocat pentru intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta are obligația de a achita taxa judiciară de timbru de 1688,60 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Avocat depune la dosar chitanța nr. -/25.06.2009 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru de 1690 lei și timbru judiciar de 0,5 lei însoțite de înscrisuri cu privire la valoarea imobilului din litigiu (raport de evaluare - 9 file), cu duplicat ce se înmânează apărătorului părții adverse.
Avocat, interpelat, arată că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor.
, apărătorii ambelor părți litigante arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului având în vedere argumentele de fapt și de drept formulate detaliat în scris. Solicită casarea hotărârilor instanțelor anterioare, nu au configurat pasivul bunurilor comune ca element esențial deși fost investită cu asemenea cerere (fila 13 dosar). Instanța de fond nu a soluționat cauza în conformitate cu articolul 229 Cod penal, iar instanța de apel a constatat greșit că nu ar fi fost investită prima instanță și cu pasivul bunurilor.
Arată că a indicat bunurile vândute de intimat din patrimoniul soților, sumele dobândite au fost folosite în interes personal.
Solicită admiterea recursului, având în vedere și motivele de recurs formulate în scris, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat solicită respingerea recursului, nici un moment la instanța de fond recurenta nu a investit instanța cu o astfel de cerere, astfel cum rezultă din din întâmpinarea depusă la dosar la instanța de fond. În plus, nu s-au făcut completări, nu a existat o investire a instanței de fond, instanța de apel cu mare exactitate și verificând actele dosarului a considerat că nu a fost investită. Astăzi, s-a depus o probă extrajudiciară de care instanța nu poate ține cont, și în apel recurenta a susținut că valoarea imobilului este mai mică, în atare situație intimatul este de acord a i se da apartamentul cu obligarea acestuia la plata unei sulte. În fața instanței de apel intimatul nu a venit cu o astfel de propunere.
În ceea ce privește raportul de expertiză, recurentei îi profita în perioada 2006-2007 această situație, apoi a intervenit criza economică ce nu poate să nu afecteze intimata.
Solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată și a se ține cont de cele precizate prin întâmpinare. Prin întâmpinare a invocat și faptul că motivele de recurs nu se încadrează în prevederile articolului 304 Cod procedură civilă. Depune la dosar chitanțele nr. -/25.05.2009 și -/23.06.2009 reprezentând onorariu avocat în cuantum total de 2800 lei.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 7195/6.06.2008 Judecătoria Iașia admis acțiunea reclamantului - pârât -, în contradictoriu cu pârâta reclamantă a.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă, în contradictoriu cu reclamantul pârât.
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei apartamentul nr.1 situat în I șoseaua - de nr. 15,. 597,. B,. 4, în valoare de 69240 euro și că, la dobândirea bunului comun, părțile au avut o cotă de contribuție egală, câte 50% fiecare.
S-a atribuit apartamentul situat în I șoseaua - de nr. 15,. 597,. B,. 4,. 1. pârâtei reclamante și s-a dispus obligarea sa de a achita reclamantului pârât, cu titlu de sultă, suma de 34.620 euro, în termen de 6 luni de la pronunțarea hotărârii.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, părțile s-au căsătorit în anul 1993, căsătoria fiind desfăcută în anul 2003.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2784/05.10.1999 foștii soți au dobândit apartamentul din I șoseaua - de nr. 15,. 597,. B,. 4,. 1,care are caracterul de bun comun, al apartamentului în temeiul disp art. 30 cod fam.
Cu privire la valoarea bunului, instanța a reținut valoarea de circulație a apartamentului, stabilită prin raportul de expertiză, 69.240 euro, apreciind că la aceasta valoare s-a ajuns ca urmare a aplicării de către expert a metodologiei specifice în vigoare.
Îmbunătățirile stabilite de către expert au fosta avute în vedere la momentul stabilirii prețului tehnic al apartamentului, raportat la care s-a calculat valoarea de circulație, astfel încât acestea nu au fost adiționate la valoarea de circulație a apartamentului.
În ce privește cota de contribuție a părților la dobândirea bunului s-au reținut cote de contribuție egală a părților.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâta a lucrat începând cu luna august 1998.
Reclamantul nu a depus la dosar copie a carnetului de muncă s-au alte înscrisuri din care să rezulte veniturile realizate pe parcursul căsătoriei.
Pârâta a recunoscut însă faptul că acesta a avut mai multe firme pe parcursul căsătoriei.
Nu s-a contestat nici faptul că soții au mai avut pe parcursul căsătoriei alte două apartamente pe care le-au înstrăinat.
În ce privește ajutorul primit din partea familiei, instanța a reținut că reclamantul a depus la dosar declarația autentificată din care rezultă că a împrumutat de la cumnatul său suma de 2000 $ pentru a achiziționa apartamentul supus partajării, declarația numitei privind contribuția la îmbunătățirea apartamentului soților cu suma de 7.560.000 lei și declarația numitului privind primirea sumei de 10.000.000 lei de la pentru lucrări efectuate la apartamentul soților.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că soții au fost ajutați de mama pârâtei, dar și că reclamantul contribuia la desfășurarea activității la firma acesteia, așa cum rezultă din declarația martorilor, care erau angajați la firma mamei pârâtei.
A mai reținut instanța, din declarația martorului că, la amenajarea apartamentului, a participat și reclamantul acesta angajând și o altă persoană care s-a ocupat de instalațiile sanitare și electrice.
A apreciat instanța că, din probele administrate de părți, nu rezultă o contribuție majorată a pârâtei reclamante la dobândirea apartamentului.
Având în vedere că apartamentul nu este comod partajabil în natură, în temeiul dis part. 67310alin. 4 Cod procedură civilă, s-a dispus atribuirea acestuia către pârâta reclamantă, având în vedere că acesteia i-a fost încredințat minorul spre creștere și educare și că ambele părți au solicitat acest lucru.
Pârâta reclamantă a fost obligată să plătească suma de 34.620 euro, cu titlu de sultă către reclamant, aferentă cotei de 50% din valoarea apartamentului, 69.240 de euro, așa cum a fost stabilită prin raportul de expertiză, în termen de 6 luni de la pronunțare.
În temeiul dis part. 276 Cod procedură civilă s-au compensat cheltuielile de judecată.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 195 din 25.02.2009, a respins apelul declarat de () a și a obligat apelanta să plătească intimatului suma de 2500 lei, cheltuieli de judecată.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că potrivit art. 129 alin ultim Cod procedură civilă, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Făcând aplicarea acestui text de lege Judecătoria Iașia procedat la soluționarea atât a cererii principale cât și a cererii reconvenționale în limitele investirii sale,nelăsând nesoluționat vreun petit al cererii formulate cu caracter reconvențional de pârâta - reclamantă a. Singura solicitare adusă spre analiză instanței de judecată prin mijlocirea cererii intitulată"întâmpinare " ( filele 12 - 14 dosar fond) vizează constatarea cotei sale de contribuție majorată la dobândirea bunurilor comune, respectiv de 95%.Nefiind adusă spre dezbatere instanței de fond cererea privind constatarea pasivului ce grevează patrimoniul devălmaș al soților, în puterea art. 294 alin 1 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 129 alin ultim Cod procedură civilă, tribunalul nu are căderea de a se pronunța asupra acestei cereri.
Nici susținerile apelantei relative la valoarea de circulație a imobilului ce constituie bun comunal soților nu au fost primite,tribunalul având în vedere că raportul de expertiză efectuat în cauză de ing., în forma sa inițială, a făcut obiect al criticii ambelor părți în litigiu care, prin obiecțiunile formulate, au contestat valoarea de circulație a imobilului făcând trimitere la coeficienții reținuți, valoarea îmbunătățirilor aduse și prețul real al imobilului pe piața liberă. În integralitatea lor, obiecțiunile au fost admise de Judecătoria Iași, expertul răspunzând acestora în cuprinsul lucrării efectuate și depusă la filele 162 - 165 dosar fond. Concluziile expertului redate în răspunsul la obiecțiunile formulate cu privire la raportul de expertiză au fost însușite implicit de părțile în litigiu care nu au înțeles să conteste această ultimă lucrare.
Pe de altă parte, în ce privește valoarea probatorie a constatărilor expertului, tribunalul a subliniat faptul că aceste constatări sunt cenzurabile în măsura în care probe cu forță probatorie similară sunt de natură să denote contrariul. Ori, calitatea profesională a expertului desemnat, procedura efectuării expertizei care implică culegerea de date cu încunoștințarea părților despre data, locul și ora efectuării constatărilor, prelucrarea științifică a datelor culese în condiții de contradictorialitate prin prisma cunoștințelor de specialitate conferă acestora valoare probatorie concretă. În speță, stabilirea valorii de circulație a apartamentului trebuie să fie rezultanta aprecierii asupra ansamblului elementelor ce caracterizează spațiul locativ în litigiu. De aceea, orice referire a apelantei la valoarea apartamentului pe piața liberă determinată doar prin mijlocirea aprecierilor sale subiective și a notorietății au fost înlăturate ca nerelevante în comparație cu evaluarea expertului, pentru că este lipsită de orice suport științific.
Și cota de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune a fost în mod corect reținută de instanța de fond.
Căsătoria părților s-a derulat pe parcursul a 11 ani, fiind încheiată la data de 20.02.1993 și desfăcută prin sentința civilă de divorț nr. 13451/20.11.2003 pronunțată de Judecătoria Iași.
Anterior dobândirii în proprietate a imobilului în litigiu reținut de instanța de fond în masa bunurilor comune, în patrimoniul soților s-a perpetuat dreptul de proprietate și cu privire la alte 2 imobile respectiv un apartament situat în I, strada -. - nr. 4,bloc 334,. B,.4, conform contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 255/1996. Acest imobil a fost înstrăinat de părți la data de 14.03.1997, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 766. C de-al doilea apartament a fost dobândit în cursul anului 1997, în calitate de cumpărători figurând fratele apelantei și cumnata acesteia numiții și (contract autentificat sub nr. 3457/1997). Și cu privire la acest apartament a fost transmis dreptul de proprietate prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3739/13.10.1997. Apartamentul în litigiu a fost cumpărat la un interval de 2 ani de la înstrăinarea celui precedent, respectiv la data de 5.10. 1999.
Cele arătate rezultă din susținerile reclamantului - intimat care se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar. Confirmarea implicită a acestor susțineri de către apelantă s-a impus instanței din chiar cuprinsul întrebărilor adresate intimatului în interogatoriul luat acestuia înaintea instanței de fond. Trecând dincolo de răspunsurile pârâtului la interogatoriu, neconforme realității, însăși apelanta prin modul de redactare al întrebărilor, afirmă că apartamentul situat în - a fost dobândit de părți, contractul de vânzare - cumpărare fiind încheiat prin interpunere de persoane ( întrebările 15,16,17, 25 din interogatoriul de la fila 88 dosar fond). În acest sens sunt și depozițiile martorilor, și, martori care au făcut vorbire de calitatea de proprietari a părților cu privire la apartamentul din - cumpărat pe numele unei alte persoane.
Privite fiind aceste înstrăinări în desfășurarea lor diacronică prezintă relevanță în determinarea cotei de contribuție nu numai veniturile soților și modul lor de administrare din perioada contemporană dobândirii apartamentului în litigiu, ci și raportarea acestor elemente la contractele de vânzare - cumpărare anterioare. Totodată nivelul veniturilor soților nu poate și nu trebuie să fie raportat exclusiv la perioada în care soții au dobândit bunurile comune supuse partajului. Aceasta întrucât căsătoria presupune nu doar dobândirea de bunuri ci în conținutul său complex sunt incluse toate cheltuielile necesare satisfacerii nevoilor materiale și spirituale ale soților.
Din copia carnetului de muncă depusă la dosar rezultă că apelanta a realizat venituri din muncă începând cu luna august 1988. La rândul său, intimatul fost administrator a 2 societăți comerciale. Chiar dacă la dosar nu au fost depuse dovezi din care să rezulte veniturile obținute de acesta în urma administrării celor 2 societăți, concluzia ce s-a impus instanței este cea conform căreia aceste venituri le-au putut permite soților să dobândească în proprietate în anul 1996, primul apartament. Chiar dacă apelanta a invocat ajutorul constant al părinților săi, din punct de vedere material, tribunalul a reținut că ajutorul afirmat de apelantă a vizat suma necesară achiziționării apartamentului în litigiu și efectuării lucrărilor de îmbunătățire ale acestuia. Nici un moment apelanta nu a pretins un ajutor substanțial din partea părinților săi, constând în prețul sau parte din prețul plătit la cumpărarea apartamentului din strada -. -. Susținerile sale relative la ajutorul acordat de părinții săi se circumscriu asigurării unui trai decent al soților.
Pe de altă parte, lipsa unor venituri din muncă ale apelantei unită doar cu un ajutor necesar traiului zilnic din partea părinților acesteia conduce peremptoriu spre silogismul conform căruia soții au avut putința de a dobândi în anul 1996 apartamentul situat în strada -. - doar ca urmare a veniturilor realizate de intimat.
Vânzarea acestui apartament a fost impusă soților de debitele acumulate de intimat în derularea activității sale comerciale astfel cum a rezultat din testimoniile administrate. Cu banii rămași în urma restituirii datoriilor, soții au cumpărat cel de-al doilea apartament, în anul 1997, căruia i-au adus îmbunătățiri și l-au înstrăinat în cursul aceluiași an. Banii au fost destinați cumpărării unui.
Adresa nr. -/9.12.2008 a Ministerului Internelor și Reformei Administrative - Serviciul Public Comunitar, potrivit căreia intimatul figurează doar cu un autoturism marca Opel Vectra, radiat la data de 22.06.2002 nu a putut fi reținută de către instanță în sensul solicitat de apelantă. Aceasta întrucât tot din cuprinsul întrebărilor adresate reclamantului la interogatoriu, pârâta a făcut trimitere la autoturismul Audi 80 dobândit în proprietate în timpul căsătoriei. Mai mult decât atât, în întrebarea nr. 20 din interogatoriu, pârâta îi solicita reclamantului să recunoască faptul că, din vânzarea tirului, s-au achitat datoriile sale la una din firmele a cărui administrator era. Totodată, chiar martorul audiat la solicitarea pârâtei, a afirmat că reclamantul a avut un ce a stat o perioadă de timp la mama pârâtei, iar apoi a fost vândut.
Ca atare, peremptoriu s-a impus concluzia că, în temeiul subrogației reale cu titlu universal, apartamentul în litigiu a fost dobândit la rândul lui din veniturile realitate de reclamant anterior anului 1996.
Chiar dacă până în anul 1998 pârâta nu a realizat venituri din muncă, soții au fost ajutați din punct de vedere material de mama pârâtei, în considerarea persoanei acesteia. Astfel, lipsa veniturilor pârâtei a fost compensată cu sumele de bani primite de la mama ei, astfel încât se poate aprecia un echilibru existent în privința contribuției ambilor soți la suportarea sarcinilor căsătoriei. Acestei contribuții i se adaugă și suportarea de către mama pârâtei a parte din cheltuielile făcute cu îmbunătățirea apartamentului în litigiu, cheltuieli care au rezultat din depozițiile martorilor audiați la solicitarea pârâtei.
Corect a reținut instanța de fond că prezumția simplă a contribuției egale a soților la dobândirea bunurilor comune ce operează în favoarea intimatului nu a fost răsturnată în cauză.
Reținând echitatea și rigoarea juridică în stabilirea întinderii drepturilor fiecăruia din soți privind bunurile comune în contextul modului în care soții au înțeles să dea eficiență principiilor generale și caracterelor căsătoriei pe întreaga durată a desfășurării acesteia, în aplicarea art. 36 și următoarele Codul familiei, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
aad eclarat recurs considerând că decizia tribunalul este nelegală și netemeinică pentru motivele înscrise în art. 304 pct. 5 și 8 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, ea susține că instanța de apel nu a manifestat rol activ și a reținut greșit faptul că judecătoria nu ar fi fost investită, conform art. 129 alin. Ultim Cod procedură civilă, și cu soluționarea pasivului patrimoniului părților și, drept consecință, nu s-a asigurat un partaj actual și echitabil care să vizeze atât activul, cât și pasivul.
Susține recurenta că s-a făcut o interpretarea greșită a acțiunii, cât și a întâmpinării sub aspectul stabilirii patrimoniului comun al părților atât timp cât pasivul acestui patrimoniu a fost invocat în întâmpinarea de la filele 12-13 dosar fond.
În aceste condiții, apreciază recurenta că instanța de fond nu a soluționat cauza în limitele investirii excluzând analiza pasivului patrimoniului comun făcute în interes propriu de reclamantul -intimat și care a afectat dimensiunea acestui patrimoniu.
Susține recurenta că pasivul patrimoniului comun vizează vânzarea apartamentului din I, str. -. - nr. 4,.334, cu prețul de 4.000 lei, a autovehiculelor Audi 80 - cu prețul de 7000 dolari USA și - cu prețul de 3800 lei, toate aceste bunuri făcând parte din comunitatea de bunuri a soților, însă sumele obținute au fost folosite pentru achitarea unor datorii personale ale intimatului.
Recurenta pretinde că și fratele ei - - a vândut apartamentul său din I, str. - ne. 16,. 556 cu prețul de 7800 lei, iar banii au fost dați intimatului pentru a achita datoriile către diverși furnizori și a evita unele implicații penale.
Recurenta consideră că sumele de bani rezultate din vânzarea acestor bunuri, care au servit la achitarea datoriilor personale ale intimatului, trebuiau să fie deduse din cota de contribuție la patrimoniul comun a fostului soț.
Învederează recurenta că ambele hotărâri date în cauză sunt lipsite de suport probatoriu care să justifice dimensiunea reală a patrimoniului comun și a cotei de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune.
În acest sens, recurenta susține că ambele instanțe și-au însușit argumentele reclamantului -intimat și nu mijloacele de apărare ale acestuia, deși aveau obligația să examineze și să se pronunțe numai asupra mijloacelor de apărare ale acestuia.
Recurenta apreciază că și valoarea apartamentului din litigiu a fost stabilită greșit la suma de 69.240 Euro, în condițiile în care valoarea de circulație pe piața liberă este de 38.000 Euro, iar expertul tehnic nu a aplicat coeficienții de corecție privind prețul de circulație al bunului imobil.
Afirmă recurenta că instanțele au stabilit greșit că foștii soți ar avea cote de contribuții egale la dobândirea patrimoniului comun atât timp cât intimatul a lucrat sporadic realizând venituri sub limita salariului minim pe economie, a efectuat împrumuturi din bănci fără acordul ei, și a refuzat să se angajeze în muncă, în ideea de a realiza venituri constante.
De asemenea, recurenta susține că intimatul nu a contribuit la cheltuielile casnico -gospodărești și nici la întreținerea și educarea copilului rezultat din căsătorie, nu a achitat niciodată utilitățile apartamentului supus împărțelii judiciare și nu a realizat venituri în cadrul societăților comerciale pe care le-a menționat în acțiune.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului deoarece motivele invocate de recurentă nu au suport real atât timp cât, atât în întâmpinare, cât și ulterior, pe parcursul judecării cauzei, recurenta nu a solicitat instanței de fond să constate creanțele născute din starea de proprietate comună, respectiv pasivul.
Intimatul consideră că susținerile de la fila 3 nu pot fi verificate de instanța de recurs întrucât sunt aspecte nou invocate, care nu au fost analizate la instanțele de fond și apel.
Învederează intimatul că valoarea apartamentului a fost stabilită în mod corect, iar răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză tehnică nu a fost contestat de către recurentă.
Intimatul a invocat și excepția nulității recursului considerând că motivele dezvoltate de recurentă nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Analizând cu prioritate, excepția nulității recursului, conform art. 137 Cod procedură civilă, Curtea rețin e că aceasta este neîntemeiată.
În acest sens, Curtea constată că motivele de recurs dezvoltate de recurentă în cererea de recurs care vizează încălcarea art. 129 alin. ultim Cod procedură civilă și lipsa rolului activ al instanțelor de fond și apel se încadrează în motivele de recurs prevăzute în art. 304 punctele 5 și 9 Cod procedură civilă.
Pe fond, Curtea reține, însă, că recursul declarat de a - nu este întemeiat.
Potrivit dispoziției înscrise în art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Textul instituie principiul disponibilității în procesul civil în virtutea căruia reclamantul fixează în cererea sa de chemare în judecată limite și obiectul investirii, iar pârâtul determină limitele apărării putând să ridice excepții, să-și facă apărări în fapt sau în drept sau să invoce pretenții proprii pe calea cererii reconvenționale.
La rândul său, instanța nu poate depăși limitele acțiunii sau cererii reconvenționale, în sensul de a acorda mai mult decât s-a cerut sau altceva decât obiectul indicat de către pârâți (reclamant, prin acțiune și pârât, prin cererea reconvențională).
În prezenta cauză, reclamantul - a solicitat, în contradictoriu cu a -, partajarea imobilului situat în I,-,. 597,. B,. IV,. 1, ce a fost dobândit de foștii soți în timpul căsătoriei, cu contribuții egale.
La data de 6.06.2006, a - a formulat întâmpinare (filele 12-14 dosar fond) prin care a fost de acord cu partajarea imobilului, precizând că dorește să-i fie atribuit ei în integralitate, iar reclamantul să primească sultă.
Pârâta, a formulat, însă, și pretenții proprii solicitând să se constate că ea are o cotă de contribuție de 95%, iar reclamantul de 5%.
În motivarea cererii sale, pârâta -reclamantă a susținut că societatea la care reclamantul -pârât a fost asociat unic a funcționat tot timpul în pierdere, ceea ce a determinat vinderea, în anul 1995, imobilului -bun comun al foștilor soți - pentru achitarea datoriilor.
În același timp, pârâta -reclamantă a mai pretins că numita i-a remis suma de 4000 lei(RON) pe c are a folosit-o la achiziționarea apartamentului ce face obiectul partajului.
Curtea reține că întâmpinarea a fost făcută de avocat care are pregătire juridică și nicăieri în cuprinsul acesteia nu se face referire la vreo creanță care ar greva patrimoniul foștilor soți.
Pe parcursul judecării cauzei la instanța de fond s-au administrat probe cu martori, înscrisuri și expertiză tehnică în vederea stabilirii apartamentului și a cotelor de contribuție a foștilor soți la dobândirea lui, însă niciodată, până la pronunțarea sentinței judecătoriei, pârâta -reclamantă nu a făcut referire la pasivul pe care l-a invocat, pentru prima dată prin motivele de apel.
În aceste condiții, Curtea apreciază că judecătoria s-a pronunțat, în limitele investirii, conform art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, iar instanța de apel a procedat la o corectă aplicare a dispozițiilor art. 294 Cod procedură civilă atunci când a reținut că solicitarea apelantei de stabilire a pasivului ce grevează patrimoniul comun al soților reprezintă o cerere nouă ce a fost formulată direct în calea de atac a apelului.
Critica referitoare la stabilirea unei valori mai mari a apartamentului decât cea reală nu poate fi analizată de către instanța de recurs, deoarece aceasta are semnificația erorii în care s-a aflat instanța atunci când a stabilit situația de fapt, ca urmare a interpretării greșite a probelor însă motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă a fost abrogat prin nr.OUG 138/2000.
Curtea constată că instanțele de fond și apel au procedat la o corectă aplicare a art. 36 din Codul familiei reținând cotele egale de contribuție a părților la dobândirea apartamentului, în raport de situația de fapt ce a fost stabilită corespunzător susținerilor părților din cererea de chemare în judecată și din întâmpinarea formulată la judecătorie, precum și în baza probelor administrate pentru dovedirea susținerilor fiecăreia dintre părți.
Față de cele ce preced, Curtea reține că motivele de recurs prevăzute de art. 304 punctele 5,9 Cod procedură civilă nu sunt operante în cauză, urmând a respinge recursul ca nefondat, conform art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, recurenta -aflată în culpă procesuală - va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimat cu ocazia soluționării recursului.
PENTRU ACESTE MOTIOVE
ÎN NUMNELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge recursul declarat de () a împotriva deciziei civile nr. 195 din 25.02.2009 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi - 26.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
Pt. judecător aflat pt. judecător aflat
în în
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
13.07.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Cristiana Angelescu, Georgeta
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 560/2009. Curtea de... → |
|---|
