Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 33/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - partaj bunuri comune -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.33
Ședința publică din 26 martie 2008
PREȘEDINTE: Rusu Maria
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Frunză Sanda
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul G, domiciliat în municipiul S, str.- - (la ),.80,.A,.10, județul S, împotriva deciziei civile nr. 506 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-), pârâtă intimată fiind, domiciliată în municipiul S,-, județul
La apelul nominal a răspuns pârâta intimată, asistată de avocat, lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța a constatat că recursul nu a fost timbrat cu taxa de timbru în sumă de 20 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, deși reclamantul recurent a fost citată cu această mențiune, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 5 dosar.
Avocat, pentru pârâta intimată, a solicitat anularea recursului ca netimbrat, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 10 mai 2006 reclamantul Gas olicitat în contradictoriu cu pârâta partajarea bunurilor comune dobândite de ei în timpul căsătoriei - indicate în anexa la acțiune - în cote egale de cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a formulat întâmpinare contestând valoarea bunurilor indicate în petitul acțiunii, cu privire la imobilul din - județul S, a arătat că a montat prin contribuție proprie centrala de încălzire pe gaz metan în valoare de 5000 lei iar în ce privește imobilul situat în comuna a arătat că are o contribuție proprie la dobândirea acestuia reprezentând J din valoare.
Judecătoria Suceava, prin sentința civilă nr.2935 din 11 iulie 2007, admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect partaj bunuri comune, astfel cum a fost restrânsă; s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei în cote de 50% fiecare, următoarele bunuri comune: imobilul constituit din casă de locuit situată în municipiul S,-, precum și construcțiile anexă în valoare totală de 89.300 lei, precum și casa de locuit împreună cu anexele gospodărești situate în comuna, județul S, în valoare totală de 374.100 lei, valoarea totală a masei partajabile fiind de 463.400 lei.
S-a dispus ieșirea părților din indiviziune, atribuind reclamantului, în deplină proprietate și posesie imobilul constituit din casă de locuit și anexe situat în municipiul S,-, în valoare de 89.300 lei și etajul imobilului din comuna, județul S, în valoare de 158.500 lei, valoarea totală a lotului atribuit reclamantului fiind de 247.800 lei.
S-a atribuit pârâtei, în deplină proprietate și posesie parterul imobilului situat în comuna, județul S în valoare de 158.500 lei precum și anexele imobilului situate în comuna, județul S în valoare de 57.100 lei, valoarea totală a lotului atribuit pârâtei fiind de 215.600 lei.
Pentru egalizarea loturilor reclamantul a fost obligat să plătească pârâtei suma de 32.200 lei, reprezentând sultă.
S-a luat act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere având ca obiect împărțirea bunurilor mobile.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în timpul căsătoriei părțile au dobândit cu o contribuție egală imobilul compus din casă de locuit și anexe situat în municipiul S,-, în valoare de 89.300 lei și imobilul compus din casă de locuit și anexe, situat în comuna, județul S, în valoare de 374.100 lei.
Instanța a înlăturat susținerea pârâtei privind contribuția proprie la montarea centralei de încălzire pe gaz întrucât nu a făcut dovada acestei contradicții precum și pe aceea privind contribuția la dobândirea imobilului din comuna, constând în aceea că pentru construirea acestuia au vândut o altă gospodărie din, edificată pe terenul proprietatea sa, astfel că J din valoarea obținută constituia prețul terenului, cu motivarea că nu s-a dovedit cu acte dreptul de proprietate asupra acestui teren.
În ce privește formarea loturilor instanța a apreciat că atribuind fiecărei părți câte un imobil în întregime așa cum susține reclamantul, dată fiind diferența de valoare dintre această sultă pe care ar trebui să o plătească una din părți ar fi exagerat de mare.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamantul a formulat cerere de aderare la apel arătând că procedându-se la partajarea în natură se impunea a fi avute în vedere valorile pentru fiecare dintre cele două unități locative formate care nu sunt egale așa cum rezultă din expertiza extrajudiciară depusă, întrucât prima instanță a refuzat să procedeze la o astfel de evaluare.
În ce privește apelul pârâtei, reclamantul a arătat că este de acord cu admiterea acestuia, în parte, în sensul de a i se atribui pârâtei imobilul situat în municipiul S,-, împreună cu parterul imobilului din, iar în lotul său să revină etajul cu mansardă al imobilului împreună cu anexele constând în garaj, șură cu beci și bucătăria de vară, urmând ca celelalte anexe să fie folosite în indiviziune.
Prin decizia civilă nr. 506 din 14 noiembrie 2007 Tribunalul Suceavaa respins ca nefondată cererea de aderare la apel formulată de reclamantul și a admis apelul declarat de pârâta, a schimbat în parte sentința civilă, a atribuit reclamantului imobilul casă de locuit cu anexe gospodărești situat în comuna, județul S, în valoare totală de 374.100 lei, iar pârâtei imobilul casă de locuit și anexe gospodărești situat în municipiul S,-, în valoare de 89.300 lei, obligând reclamantul să plătească pârâtei suma de 142.400 lei cu titlu de sultă.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că în mod corect instanța de fond nu a inclus în masa de împărțit valoarea de 5000 lei reprezentând c/valoarea centralei montate montate pe cheltuiala proprie a pârâtei apelante, întrucât aceasta nu a făcut dovada suportării efective a acestor costuri, împrejurarea că la acea dată părțile erau separate în fapt prin plecarea reclamantului în Italia, nefiind de natură să înlăture prezumția de bun comun.
De asemenea, în condițiile în care dreptul de proprietate asupra terenului din nu s-a făcut prin înscrisuri autentice, nu se poate reține contribuția proprie a pârâtei la construirea casei din, contribuția constând în prețul obținut pe acest teren, chiar și în situația recunoașterii reclamantului, însăși pârâta precizând că acesta ar fi aparținut părinților săi, în prezent fiind înstrăinat împreună cu gospodăria.
În privința formării loturilor, instanța a avut în vedere doar inechitatea care s-ar crea prin plata unei sulte foarte mari date fiind diferențele valorice între cele două imobile.
În cauză însă s-au avut în vedere și alte aspecte și anume opțiunea părților exprimată în fața primei instanțe, posesia asupra imobilelor, concluziile experților în sensul că imobilele nu sunt comod partajabile în natură și nu în ultimul rând, starea conflictuală dintre părți care împiedică locuirea în același imobil, motiv pentru care a procedat în consecință.
Pentru aceleași considerente nu au putut fi reținute nici susținerile reclamantului privind evaluarea celor două unități locative avute în vedere la partajarea în natură a casei din și nici solicitarea ca pârâtei să i se atribuie doar parterul casei fără anexe.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs reclamantul G.
Deși legal citat pentru termenul de astăzi (5) cu mențiunea achitării unei taxe judiciare de timbru în valoare de 20 lei și aplicării unui timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, sub sancțiunea anulării recursului, reclamantul G nu a înțeles să se conformeze unei atare obligații legale.
La termenul de judecată de astăzi, 26 martie 2008, apărătorul pârâtei intimate a solicitat anularea recursului ca netimbrat.
Potrivit art. 35 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 760/1999 de aprobare Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se datorează și se achită anticipat, instanțele judecătorești putând amâna executarea acestei obligații de plată până cel mai târziu la primul termen de judecată, pentru motive temeinice.
Conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor legale amintite, curtea urmează a anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul G, domiciliat în municipiul S, str.- - (la ),.80,.A,.10, județul S, împotriva deciziei civile nr. 506 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-), pârâtă intimată fiind, domiciliată în municipiul S,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt.președintele completului Pt.judecător -
aflat în semnează aflat în semnează
Președintele instanței Președintele instanței
Red.
Dact.
Jud.fond:
Jud.apel:
2 ex. 4.04.2008
Președinte:Rusu MariaJudecători:Rusu Maria, Andronic Tatiana Luisa, Frunză Sanda
| ← Incuviintare nume minor. Decizia 131/2008. Curtea de Apel... | Divort. Decizia 125/2009. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
