Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 349/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - partaj bunuri comune -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 349
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanta domiciliată în B,-, - 2, scara B,. 26, județul B și pârâtul domiciliat în I,-, - scara A,. 13, județul I și la avocat,-, - 2, scara B, județul B, împotriva deciziei civile nr. 50 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns reclamanta recurentă asistată de avocat și pârâtul recurent.
Procedura completă.
Pârâtul recurent precizează că adresa de domiciliu este în B, Al. nr. 21, județul
S-a făcut referatul cauzei după care, curtea, constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru reclamanta recurentă, precizează că instanța de recurs nu a analizat motivele apelului într-un mod efectiv, ci a preluat întru totul motivarea instanței de fond. Deși s-a solicitat constatarea unei cote de contribuție majoritară de 85% pentru recurentă și de 15% pentru pârât, nu s-a analizat acest aspect. Susține că problema cotei majoritare trebuia examinată după reținerea compunerii reale a masei de împărțit. Solicită includerea în masa de partajat a sumei de 100 milioane lei vechi și a mobilei de bucătărie. În ce privește cota majoritară solicitată, nu s-a reținut faptul că recurenta a avut economii proprii și împrumuturi, din care a cumpărat și autoturismul 1300, precum și contribuțiile bănești și ajutorul alimentar continuu, din partea părinților săi. Cu privire la apartamentul din I și împrumutul pe care l-a făcut pârâtul pentru a- achita, susține că banii din împrumut i-a folosit pentru o excursie în. Mai arată că pârâtul nu a avut ajutor din partea părinților săi sau din altă sursă, și mai mult decât atât, a însușit fără acordul recurentei bani din comunitate ca să-și înființeze o societate, cu punct de lucru la. Arată că apelul pârâtului nu a fost introdus în termenul prevăzut de lege și solicită ca acesta să fie constatat ca tardiv. De asemenea, solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul recurent arată că el s-a despărțit în fapt de reclamanta încă din anul 1991. Cu privire la apartamentul din I, pârâtul solicită să se constate că acest imobil are regim de bun propriu deoarece fost dobândit la data de 18 iunie 1991 iar sumele pentru dobândirea acestui bun au fost obținute din credite bancare pe care le-a restituit din surse proprii fără ca reclamanta să aibă vreo contribuție. Mai arată că la data despărțirii în fapt au încheiat procese verbale și liste de inventariere cuprinzând atât bunurile comune cât și bunurile personale rămase în imobilul din B, de care ulterior nu s-a mai ținut cont. Nu este de acord cu excepția tardivității apelului invocată de reclamantă. Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 4269 din 12 septembrie 2007 a Judecătoriei Botoșanis -a admis în parte acțiunea civilă având ca obiect partaj bunuri comune formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul.
Prin aceeași sentință s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârât.
În temeiul art. 6735Cod procedură civilă instanța a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei în devălmășie bunuri în valoare de -,6 lei cu o contribuție de fiecare.
S-a dispus lichidarea stării de indiviziune atribuindu-se bunurile în natură, pentru egalizarea loturilor pârâtul fiind obligat să plătească reclamantei suma de 11.676,9 lei cu titlu de sultă în termen de 4 luni de la comunicarea hotărârii.
S-au respins cererile părților prin care acestea au solicitat a se constata că o parte din bunuri sunt proprii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că părțile au fost căsătorite începând cu anul 1979 iar în 1991 s-au despărțit în fapt, prin sentința civilă mr. 8572 din 18 decembrie 1995 a Judecătoriei Botoșani căsătoria fiind desfăcută prin divorț.
În timpul căsătoriei au dobândit bunurile ce compun masa de împărțit cu o contribuție de fiecare.
În ce privește apartamentul din B s-a reținut că acesta a fost dobândit la 26 decembrie 1990 dată la care părțile erau căsătorite așa încât susținerea reclamantei că a fost dobândit cu bani de la părinții săi nu are suport probator înscrisul invocat în acest sens nefiind datat.
Apartamentul din municipiul I despre care pârâtul spune că ar fi fost bun propriu achitat din veniturile sale a fost apreciat ca fiind bun comun datorită faptului că în perioada 1990-1995 părțile au conviețuit, simplul fapt că împrumutul a fost făcut pe numele pârâtului neavând relevanță.
S-a reținut că terenurile solicitate a fi incluse în masa de partaj și mașina tip camion au fost achiziționate ulterior desfacerii căsătoriei așa încât nu pot face parte din masă.
Bunurile mobile dobândite în timpul căsătoriei au fost reținute în componența masei conform declarației martorilor și înscrisului încheiat la 21 ianuarie 1991, necontestat de părți.
În ce privește cererea de introducere în masa bunurilor comune a imobilelor din patrimoniul C- și a sumei de 170.000.000 lei vechi capital social respectiv a sumei de 517.970 lei vechi reprezentând valoarea bunurilor societății din punctul de lucru s-a reținut că această societate a fost înființată de pârât în 1993 iar capitalul social a fost majorat în 1998.
Instanța nu a reținut că reclamanta ar fi avut vreo contribuție la fondul de marfă înscris în procesul verbal de inventariere având în vedere că în cartea de muncă depusă la dosar nu este înscrisă ca fiind desfășurată vreo activitate de către reclamant în calitate de gestionar.
Apelurile declarate de părți au fost respinse ca nefondate prin decizia civilă nr. 50 A din 11 martie 2009 a Tribunalului Botoșani.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că bunurile mobile care fac parte din masă au fost stabilite pe baza depozițiilor martorilor și a înscrisului încheiat la 21 ianuarie 1991 semnat de ambele părți.
Apartamentul situat în municipiul Iaf ost corect inclus în masă având în vedere că în perioada 1990-1995 părțile au conviețuit așa încât nu are relevanță că împrumutul a fost făcut doar pe numele pârâtului.
În ce privește critica reclamantei referitoare la excluderea din masă a sumei de 10 000 lei reprezentând capital social al C- I s-a reținut că, din probele administrate nu rezultă aportul său personal iar potrivit art. 55 din Legea 31/1990 bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia în momentul înmatriculării ei la registrul comerțului iar societatea este o unitate distinctă cu patrimoniu propriu. Mai mult, societatea are ca asociat unic pe pârât iar capitalul social a fost majorat în 1997, după desfacerea căsătoriei.
Cu privire la suma de 517.770 lei vechi ce reprezintă contravaloarea bunurilor inventariate la punctul de lucru s-a reținut că, în mod corect a fost exclusă din masă, procesul verbal invocat de reclamantă neavând relevanță întrucât nu conține precizări referitoare la locația în care s-a făcut inventarierea, cine a făcut-o și de unde provin bunurile. Cartea de muncă depusă la dosar nu cuprinde mențiuni privind activitatea desfășurată de reclamantă în calitate de gestionar.
S-a apreciat că apartamentul din municipiul Baf ost corect inclus în masă fiind achiziționat în 1990, nefiind dovedit împrumutul acordat de părinți reclamantei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său, reclamanta a arătat că instanța de apel a preluat motivarea instanței de fond. În ce privește contribuția majoritară la dobândirea bunurilor comune respectiv de 85% a arătat că instanța de apel trebuia să restituie cauza instanței de fond pentru clarificarea obiectului cererii.
A arătat de asemenea că nu a fost analizată corect întinderea masei bunurilor comune. Astfel, nu au fost incluse în masă suma de 100 milioane lei vechi, reprezentând capitalul societății comerciale, 517.970 lei vechi reprezentând contravaloarea mărfurilor, mobila de bucătărie și alte bunuri mobile.
În ce privește apartamentul din Baa rătat că acesta a fost cumpărat cu bani proveniți de la părinții săi iar instanța de apel a apreciat greșit înscrisul care face dovada predării banilor. Bunurile mobile, incluzând și autoturismul 1300, au fost cumpărate cu economiile sale și cu contribuția părinților.
A solicitat a se constata că apelul declarat de pârât este tardiv așa încât încheierea prin care s-a respins excepția tardivității este nelegală.
Pârâtul a arătat în motivarea recursului său că în mod greșit nu au fost excluse din masa bunurilor comune o parte din bunurile mobile și că nu s-a constatat contribuția sa exclusivă la dobândirea apartamentului din
În ce privește primul motiv arătat că, din conținutul procesului verbal încheiat la 21 ianuarie 1991 rezultă că ambele părți au stabilit că o parte din bunurile mobile enumerate în cererea de recurs aparțin pârâtului, rămânând în custodia soției. Aceste bunuri nu au fost ridicate neexistând nici o dovadă în acest sens.
Al doilea motiv de recurs a fost susținut cu declarațiile martorilor și înscrisurile depuse la dosar și argumentat prin aceea că în intervalul 1991-1998 a locuit în permanență în municipiul
Ambele părți au formulat întâmpinare.
Reclamanta a solicitat respingerea recursului declarat de pârât ca inadmisibil având în vedere că apelul declarat de acesta era tardiv.
A arătat că recursul este inadmisibil și sub acest aspect și anume acela că sentința instanței de fond nu a fost atacată cu recurs. În ce privește fondul cauzei a arătat că își menține concluziile formulate în întâmpinarea depusă în fața instanței de apel.
Pârâtul a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului reclamantei ca tardiv având în vedere că decizia pronunțată de instanța de apel a fost comunicată la 17 aprilie 2009 iar recursul a fost declarat la 6 mai 2009.
În ce privește fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat pe considerentul că suma de 100 000 lei reprezentând capitalul societății și suma de 517 970 lei reprezentând contravaloarea bunurilor de la punctul de lucru, au fost corect excluse din masa de împărțit.
Cu privire la apartamentul situat în municipiul Baa rătat că în mod corect a fost inclus în masă, fiind achiziționat înainte de despărțirea în fapt.
Excepția tardivității apelului a fost apreciată neîntemeiată având în vedere că domiciliul ales a fost la Cabinetul avocatului.
Excepția tardivității recursului formulat de pârât a fost respinsă prin încheierea de ședință din 9 iunie 2009.
Examinând excepția tardivității recursului reclamantei Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Decizia recurată a fost comunicată reclamantei la 17 aprilie 2002 așa cum rezultă din dovada de comunicare de la fila 182 dosar.
Recursul a fost declarat la 30 aprilie 2009 conform ștampilei de pe plicul în care a fost înaintat la instanță așa încât termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă a fost respectat.
Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate de ambele părți Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.
Instanța de apel a analizat toate motivele invocate și a răspuns criticilor formulate de părți iar faptul că au fost reținute aceleași argumente în motivare nu atrage casarea cu trimitere în condițiile în care apelurile au fost respinse.
În ce privește cota majoritară la dobândirea bunurilor comune este de reținut că reclamanta și-a argumentat cererea pe faptul că apartamentul situat în municipiul Baf ost achiziționat de către ea cu ajutorul părinților. Instanța de apel a analizat acest motiv reținând în mod corect că imobilul a fost achiziționat în 1990, înainte de despărțirea părților.
Argumentele invocate de reclamantă privind obținerea unor venituri suplimentare în acea perioadă nu pot fi reținute atâta timp cât copiile cărților de muncă depuse la dosar nu fac dovada acestor susțineri.
Chitanța depusă la fila 58 dosar nu este datată așa încât în mod corect nu a fost reținută ca mijloc de probă concludent în dovedirea împrumutului acordat de părinți.
Suma de 10 000 lei reprezentând capitalul social al C- I nu poate fi inclusă în masa de împărțit având în vedere că din probele administrate în cauză nu rezultă aportul reclamantei la constituirea acestei societăți. De altfel potrivit art. 65 din Legea 31 /1990 bunurile constituite ca aport la societate devin proprietatea acesteia în momentul înmatriculării ei la registrul comerțului iar asociat unic era în 1993 când a fost înființată firma.
De asemenea, suma reprezentând contravaloarea bunurilor inventariate la punctul de lucru nu poate fi inclusă în masă având în vedere că nu s-a făcut dovada achiziționării lor prin contribuția reclamantei. Procesul verbal din 30 septembrie 1994 (fila 69 dosar) nu cuprinde mențiuni cu privire la modalitatea de achiziționare a bunurilor, proveniența sumelor de bani sau contribuția părților. Copia cărții de muncă depusă la dosar nu face dovada că reclamanta ar fi lucrat la acea societate. De altfel la acel punct de lucru era vânzător tatăl reclamantei în baza unei convenții civile.
Bilanțul contabil invocat de recurentă nu face dovada provenienței sumei de bani cu care au fost achiziționate mărfurile.
Celelalte bunuri enumerate de recurentă în cererea de recurs respectiv și mobila de bucătărie au fost incluse în masa de împărțit așa încât critica este neîntemeiată.
Autoturismul 1300 a fost vândut așa încât a fost inclusă în masă contravaloarea acestuia. Reclamanta a solicitat de altfel prin acțiune să se constate că au dobândit cu contribuție egală acest bun așa încât critica sa vizând contribuția exclusivă nu poate fi reținută.
Reclamanta a invocat excepția tardivității apelului pârâtului, prin încheierea din 21 mai 2008 excepția fiind respinsă.
Pârâtul și-a ales domiciliul la Cabinetul de avocatură " " indicând acest lucru în întâmpinarea formulată în fața instanței de fond 8fila 72).
Pe parcursul soluționării cauzei nu a solicitat să fie citat la o altă adresă așa încât comunicarea hotărârii s- făcut cu respectarea dispozițiilor art. 93 Cod procedură civilă, excepția fiind corect respinsă.
Pârâtul a criticat faptul că în mod greșit nu au fost excluse din masă bunurile mobile cuprinse în procesul verbal încheiat la 21 ianuarie 1991 și că nu s-a constatat contribuția sa exclusivă la dobândirea apartamentului din municipiul
Procesul verbal invocat de pârât face dovada existenței bunurilor enumerate în apartamentul din municipiul B și a faptului că au fost lăsate în custodie în apartamentul din municipiul Martorii audiați în cauză au confirmat existența acestor bunuri în apartamentul părților. Nu se poate reține însă că acest proces verbal face dovada proprietății pârâtului asupra bunurilor neavând valoarea unei tranzacții care să consfințească voința părților atâta timp cât în fața instanței nu au recunoscut acest aspect.
În ce privește apartamentul din I este de reținut că probatoriul administrat, respectiv declarațiile martorilor audiați a confirmat că părțile, deși s-au despărțit în fapt pentru anumite perioade, în intervalul 1990-1995 au continuat conviețuirea, pârâtul venind la sfârșit de săptămână în Mai mult, reclamanta intenționa să se mute în Faptul că împrumutul necesar achiziționării acestui imobil a fost făcut doar pe numele pârâtului nu face dovada calității de bun propriu.
Față de cele arătate, văzând și dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge excepția tardivității recursului declarat de reclamantă.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta domiciliată în B,-, - 2, scara B,. 26, județul B și pârâtul domiciliat în I,-, - scara A,. 13, județul I și la avocat,-, - 2, scara B, județul B, împotriva deciziei civile nr. 50 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/03.12.2009
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița
| ← Plasament. Decizia 51/2009. Curtea de Apel Suceava | Plasament. Decizia 76/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
