Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 350/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - partaj bunuri comune -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 350
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta - domiciliată în B, Calea Națională nr. 107, - 1, scara D,. 6,. 24, județul B, împotriva deciziei civile nr. 30 din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns reclamanta recurentă asistată de avocat și pârâtul intimat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care, constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, curtea acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru reclamanta recurentă (fostă ), critică hotărârea Tribunalului Botoșani și a Judecătoriei Botoșani pentru modul greșit în care au stabilit valoarea masei de partajat, avându-se în vedere faptul că din toate expertizele tehnice efectuate pentru apartament, instanța de apel a ales valoarea apartamentului determinată prin expertiza efectuată de expert, care nu ține cont de devalorizarea cu peste 30% a imobilelor determinată de criza financiară. Valoarea apartamentului este de 87.106 lei și constituie suma reactualizată achitată în timpul conviețuirii cu pârâtul din prețul imobilului și nu valoarea integrală a apartamentului, în care s-au inclus și sumele achitate de reclamantă după separarea în fapt, în 2003 și până în prezent, cât și ratele restante.
De asemenea, este nejustificată pretenția intimatului de a împărți apartamentul ca și cum ar fi fost integral achitat, când în realitate au achitat împreună doar 52,95% din valoarea lui.
Contribuția recurentei este majoritară și prin faptul că părinții acesteia au vândut o garsonieră, oferindu-le banii rezultați pentru a-și cumpăra autoturismul, i-au ajutat cu sume de bani, fapte recunoscute de pârât la interogatoriul luat la instanța de fond. Depune concluzii scrise și solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Pârâtul intimat susține că motivele de recurs invocate de recurentă nu pot fi încadrate în nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă. Susține că garsoniera pe care au vândut-o părinții reclamantei a fost cumpărată din banii părților, dar pe numele acestora.
Pentru cumpărarea apartamentului au încheiat un contract de împrumut cu CEC B pentru suma de 50.014.190 lei.
Cota de contribuție de 80% solicitată de reclamantă este nefondată, având în vedere că ambii soți au realizat venituri similare, precum și ajutorul acordat părților de părinții lui. Depune concluzii scrise și solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Botoșani, astfel cum a fost completată ulterior, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul partajarea bunurilor comune obținute în timpul căsătoriei, precum și obligarea acestuia din urmă la suportarea datoriilor comune ale căsniciei.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că are o contribuție la obținerea bunurilor comune constând într-un apartament cu patru camere, un autoturism și bunuri mobile de 80%, iar pârâtul de 20%, contribuția ei majoritară fiind justificată prin ajutorul constant acordat de către părinții ei.
Pârâtul prin întâmpinarea depusă la dosar a contestat cota majoritară de contribuie solicitată de reclamantă, iar pe calea cererii reconvenționale a solicitat includerea în masa de partajat a unor bunuri mobile.
Prin sentința civilă nr. 4859 din 4.10.2005, Judecătoria Botoșania admis în parte cererea de chemare în judecată, precum și cererea reconvențională.
Tribunalul Botoșani, prin decizia civilă nr. 328A din 13.06.2006, a respins apelul declarat de reclamantă și a admis apelul declarat de pârât, cu consecința schimbării în parte a sentinței judecătoriei.
Prin decizia civilă nr. 222 din 13.12.2006, Curtea de Apel Suceavaa admis recursurile declarat de ambele părți, a casat ambele hotărâri și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe
Judecătoria Botoșani, investită cu rejudecarea cauzei, prin sentința civilă nr. 30 din 17.02.2009 a admis în parte acțiunea, precum și cererea reconvențională și, în consecință, a constatat că părțile au obținut în timpul căsătoriei un apartament cu patru camere, în valoare de 138.613 lei, un autoturism, în valoare de 3.925 lei și o serie de bunuri mobile, cu privire la care părțile au tranzacționat, în considerarea dispozițiilor art. 271 și art. 6734Cod procedură civilă, prima instanță luând act de învoiala părților.
Contribuția reclamantei la obținerea bunurilor comune s-a reținut a fi de 60%, iar a pârâtului de 40%.
S-a dispus sistarea stării de devălmășie dintre părți, prin atribuirea bunurilor în loturi părților, loturi ce au fost egalizate prin sulte.
S-a constatat în favoarea reclamantei un drept de creanță în cuantum total de 1441,416 lei, la plata căruia a fost obligat pârâtul și, de asemenea, s-a constatat că părțile au convenit asupra cotei de contribuție la datoriile comune, iar, ca urmare a compensării cheltuielilor de judecată, pârâtul a fost obligat să achite reclamantei suma de 578,23 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut valoarea apartamentului bun comun stabilită prin cel de al doilea raport de expertiză efectuat de expert, apreciind că primul raport de expertiză efectuat de expert a stabilit o valoare cu mult sub cea reală practicată pe piața imobiliară din
Cu privire la contribuția părților la dobândirea bunurilor comune, prima instanță a apreciat, din ansamblu probator administrat în cauză, că părțile au fost ajutate de părinții reclamantei să achite o parte din ratele apartamentului, să crească copilul rezultat din relațiile de căsătorie, să achiziționeze autoturismul, aspecte care justifică contribuția de 60% a reclamantei la obținerea bunurilor comune
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanta, în dezvoltarea motivelor de apel, a arătat că are o contribuție de 80% la dobândirea bunurilor comune, justificată prin ajutorul acordat în timpul căsătoriei de părinții ei. A precizat că la dobândirea apartamentului are o contribuție majoritară, explicată prin aspectul că din luna octombrie 2003 și până în luna februarie 2006 doar ea a achitat ratele la imobilul menționat.
De asemenea, a criticat suma reținută de prima instanță ca reprezentând valoarea apartamentului bun comun, valoarea reală fiind cea stabilită de prin expertiza efectuată de expert.
Pârâtul a criticat hotărârea primei instanței sub următoarele aspecte: greșita stabilire a contribuției majoritare a reclamantei la dobândirea bunurilor comune, în locul contribuției egale a celor doi soți; valoarea apartamentului bun comun este sub cea practicată pe piața imobiliară; eronata compensare a cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Botoșani, prin decizia civilă nr. 30 din 17.02.2009, a admis apelul declarat de pârât și, în consecință, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a stabilit că valoarea apartamentului este de 164.506 lei (în loc de 138.613 lei), iar valoarea lotului atribuit reclamantei este de 168.431 lei (în loc de 142.513 lei). Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului cu titlu de sultă suma de 67.372,4 lei (în loc de 57.005,20 lei). A constatat că dreptul de creanță al reclamantei este de 1521,138 lei (în loc de 1441,416 lei), la plata căruia a fost obligat pârâtul și a obligat reclamanta să achite la CEC suma de 1219,67 lei, în loc de 1546,17 lei) reprezentând rate rămase de achitat la împrumutul pentru apartament, iar pârâtului suma de 970,96 lei cu titlu de cheltuieli de judecată rezultate ca urmare a compensării.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că solicitarea reclamantei de a considera valoarea apartamentului echivalentă cu cea a ratelor actualizate, care au fost deja achitate de părți din împrumutul contractat pentru plata acestui bun imobil, a fost înlăturată cu motivarea că dreptul de proprietate asupra apartamentului a fost transferat în patrimoniul părților încă de la data cumpărării, respectiv în aprilie 1996, de la B în baza OG19/1994 și HG nr. 391/1993, la un "preț social" de 55.571.322 Rol, ce a fost virat de CEC în contul vânzătorului.
Așa fiind, a conchis instanța de apel, ratele de împrumut achitate de către unul din soți, respectiv reclamanta, după despărțirea în fapt, nu-i majorează acesteia contribuția la obținerea apartamentului, ci îi conferă doar un drept de creanță până la concurența sumei din credit datorată de celălalt soț.
Contribuția părților la obținerea bunurilor comune, reține instanța de apel, a fost corect stabilită. Astfel, probatoriul administrat în cauză susține contribuția reclamantei de 60%, justificată prin ajutorul acordat celor doi soți de către părinții reclamantei pentru achiziționarea a diverse bunuri mobile și prin susținerea cheltuielilor ocazionate de organizarea petrecerii de nuntă, aprovizionarea cu alimente și prin achitarea a parte din ratele la împrumutul contractat pentru achitarea apartamentului.
Cota solicitată de reclamantă de 80%, a reținut instanța de apel, nu se justifică deoarece, pe de o parte, și pârâtul a realizat venituri din salarii, iar, pe de altă parte, și părinții acestuia i-au susținut material pe cei doi soți.
Valoarea apartamentului a fost reținută ca fiind cea care a rezultat din raportul de expertiză întocmit în instanța de apel, de 164.506 lei.
Referitor la ratele achitate de către părți din împrumutul la CEC efectuat în vederea achiziționării apartamentului instanța de apel a reținut că până la data de 31.08.2008 a fost achitată suma de 2188,44 lei, care reactualizată reprezentă suma de 3104,30 lei. Contribuția pârâtului de 40% reprezintă suma de 1241,72 lei. Cum din această suma pârâtul a plătit suma de 208,45 lei, rezultă că din împrumutul deja achitat acesta trebuie să plătească reclamantei suma de 1033,27 lei. Valoarea rămasă de achitat din împrumut este de 1219,67 lei, din care pârâtului îi revine obligația suportării sumei de 487,868 lei.
Deci, în condițiile atribuirii apartamentului reclamantei, urmează ca ratele rămase din împrumutul contractat pentru achiziționarea acestuia să fie achitate de către aceasta, care a dobândit un drept de creanță față de pârât în cuantum de 1521,138 lei.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta, în motivarea căruia a arătat următoarele:
Valoarea masei de partajat a fost greșit stabilită, deoarece fără a ține seama de criza financiară care a dus la diminuarea valorii imobilelor, instanța de apel a optat pentru valoarea stabilită prin expertiza efectuată de expert pentru apartamentul în litigiu de 164.506 lei.
În realitate, conform graficului efectuat de expertul menționat din valoarea totală a apartamentului doar procentul de 52,95 % (87.106 lei) a fost achitat de cei doi soți în timpul căsătoriei, 30,21 % (49.697 lei) fiind achitată doar de ea, după desfacerea căsătoriei, iar 16,845 (24.547 lei) a mai rămas de achitat.
În consecință, instanța de apel trebuia să rețină ca fiind valoarea apartamentului suma achitată în comun, până la desfacerea căsătoriei, nu și suma achitată de ea după divorț și care este suportată exclusiv din aportul ei propriu.
Precizează că deși instanța de apel reține că ceea ce a achitat ea după divorț, respectiv 30,21% este în sumă de 49.697 lei, constată că dreptul ei de creanță constând în contravaloarea ratelor achitate până la data de 31.07.2008 este doar de 1033,27 lei, deși pârâtul trebuia obligat la plata echivalentului contribuției sale de 40%.
Contribuția sa la dobândirea bunurilor comune este de 80% și rezultă din faptul că părinții săi au vândut o garsonieră, banii fiindu-le oferiți celor doi soți pentru achiziționarea autoturismului, tot aceștia fiind cei care au ajutat părțile cu bani în permanență, aspect recunoscut de pârât.
Deși recursul nu a fost motivat în drept, dezvoltarea criticilor formulate permite încadrarea lor în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recursul este nefondat pentru considerentele care succed:
Valoarea apartamentului bun comun a fost stabilită prin expertiza efectuată în apel d e expert la suma de 164.506 lei, expertiză împotriva căreia a formulat obiecțiuni doar pârâtul. Așa fiind, cum după depunerea raportului de expertiză, deși a fost acordat termen de judecată pentru formularea de obiecțiuni, reclamanta nu a înțeles să conteste proba menționată, această contestare venind doar din partea pârâtului, nu mai poate reclamanta în recurs să susțină o greșită stabilire a valorii apartamentului bun comun.
De altfel, din cuprinsul lucrării menționate, precum și a răspunsului la obiecțiunile formulate de pârât rezultă că expertul a aplicat un coeficient de corecție de "-20%", justificat prin raportul scăzut la data efectuării expertizei între cerere și ofertă la apartamentele cu patru camere, deci având în vedere o depreciere a pieții imobiliare determinată de criza financiară.
Apartamentul bun comun a fost obținut de părți în baza OG19/1994 și HG nr. 391/1993, la 1 aprilie 1996, pentru un "preț social" de 55.571.322 Rol. Pentru achitarea prețului cei doi soți au contractat un împrumut de la CEC, în cuantum de 50.014.190 Rol, sumă ce a fost virată de către CEC în contul vânzătorului.
În raport de momentul în care bunul a intrat în patrimoniul comun al soților, acesta constituie proprietatea lor codevălmașă, în considerarea dispozițiilor art. 30 din Codul familiei, La încetarea stării de comunitate, împărțeala se realizează prin unicitate de cote stabilite pentru fiecare codevălmaș în raport cu contribuția reală la dobândirea bunurilor luate în ansamblu, iar nu prin pluralitatea de cote, adică prin diferențierea cotelor în raport cu anumite categorii de bunuri, astfel cota de contribuție a fiecăruia la dobândirea bunurilor comune urmează a se stabili asupra întregii comunități și nicidecum asupra fiecărui bun în parte.
Valoarea apartamentului bun comun, a fost corect stabilită, astfel cum s-a reținut mai sus, la suma de 164.506 lei, fiind de principiu că bunurile de partajat se evaluează la valoarea lor de circulație de la data efectuării partajului.
Ceea ce foștii soți au achitat din surse proprii după data despărțirii în fapt în contul datoriilor comune, le conferă un drept de creanță în limita părții din debit achitate de un soț pentru celălalt.
De aceea, plata făcută de reclamantă pentru achitarea împrumutului contractat de părți pentru acoperirea prețului apartamentului, nu este de natură să-i confere acesteia, o cotă parte corespunzătoare din valoarea de circulație a imobilului de 164.506 lei și deci, o cotă de contribuție majorată pe ansamblul comunității de bunuri, reclamanta dobândind doar un drept de creanță corespunzător valorii reactualizate pentru partea din datorie ce revenea celuilalt soț.
Valoarea dreptului de creanță constatat în favoarea reclamantei a fost corect calculat. Astfel, conform raportului de expertiză efectuat în apel și a răspunsului la obiecțiunile formulate de pârât rezultă că în perioada 1.10.2003 - 1.08.2008 s-a achitat în contul împrumutului suma de 2188,44 lei, din care suma de 146,95 lei a fost achitată de către pârât, iar suma de 2041,49 lei de către reclamantă. Suma de 2188,44 lei reactualizată reprezintă 3104,30 lei, iar suma plătită de reclamantă reactualizată reprezintă 2895,85, iar suma plătită de pârât reactualizată reprezintă și 208,45. Având în vedere contribuția pârâtului la obținerea bunurilor comune de 40%, se conchide că acesta trebuie să contribuie la datoria comună plătită de reclamantă cu suma de 1033, 27 lei.
Din datoria rămasă de plătit în cuantum de 1219,67 lei, reactualizată, pârâtul, potrivit contribuție sale la obținerea bunurilor comune, trebuie să contribuie cu suma de 487,868 lei.
Deci, în total, dreptul de creanță al reclamantei este în cuantum de 1521,138 lei, la plata acestei sume fiind corect obligat pârâtul.
Critica prin care se cere aprecierea cotelor de contribuție la dobândirea bunurilor comune, în virtutea ajutorului acordat de părinții reclamantei părților, implică practic reanalizarea situației de fapt în temeiul probatoriului deja administrat, control de netemeinicie a hotărârii care excede limitelor prescrise de art. 304 Cod procedură civilă și nu intră în atribuțiile instanței de recurs.
Așa fiind, pentru considerentele sus reținute, Curtea, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat.
În considerarea art. 274 Cod procedură civilă, având în vedere că pârâtul a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată din recurs a căror cuantum însă nu a fost dovedit, va respinge cererea formulată de acesta ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - domiciliată în B, Calea Națională nr. 107, - 1, scara D,. 6,. 24, județul B, împotriva deciziei civile nr. 30 din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Respinge ca nefondată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/10.12.2009
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița
| ← Divort. Decizia 1669/2009. Curtea de Apel Cluj | Divort. Decizia 756/2009. Curtea de Apel Craiova → |
|---|
