Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 35/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 35/R-MF
Ședința publică din 12 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația în anulare formulată de contestatoarea, domiciliată în Rm.V,-, -.31, scara A,.7, județul V, împotriva deciziei civile nr.92/R-MF din data de 30 mai 2006, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: contestatoarea și intimatul, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.247 din data de 19.02.2008, emisă de Baroul V-cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
Contestația în anulare este legal timbrată, cu taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei, achitată cu chitanța nr.- din data de 06.12.2007, emisă de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar de 0,45 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că a fost atașat dosarul de fond nr.2553/2005 al Tribunalului Vâlcea.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul părților asupra contestației în anulare.
Contestatoarea solicită admiterea contestației, așa cum a fost formulată, întemeiată pe dispozițiile art.318 alin.1 Cod procedură civilă, desființarea deciziei și stabilirea unui termen de judecată pentru rejudecarea recursului, cu cheltuieli de judecată. Arată că nu s-a cercetat un motiv de casare, ce se referea la procentul stabilit de instanță cu privire la contribuția intervenientei la dobândirea bunurilor supuse partajului. Precizează că a solicitat instanței să se pronunțe dacă în procentul reținut ca și contribuție a sa este inclus și procentul intervenientei, care este sora sa, reprezentând contribuția acesteia din urmă la dobândirea bunurilor. De asemenea, precizează că în motivarea deciziei instanței de recurs nu se face referire la declarațiile martorilor, iar adeverințele de venituri depuse de intimat la dosar sunt eliberate în anul 1978, înainte de încheierea căsătoriei. Depune la dosar concluzii scrise, atât în nume propriu, cât și pentru intimata.
Apărătorul intimatului, avocat, solicită respingerea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată. Precizează că nu sunt îndeplinite cerințele art.318 Cod procedură civilă, iar cererea este făcută în mod tendențios.
CURTEA
Deliberând constată că:
Prin contestația în anulare, înregistrată la 7.12.2007, sub nr-, contestatoarea, în contradictoriu cu intimații: și solicită anularea deciziei nr.92/R-MF/30.05.2006 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosar nr.1668/2006 și rejudecarea parțială a recursului în limita motivului de casare omis de către instanță, invocându-se dispozițiile art.318 alin.1 Cod procedură civilă.
În motivarea contestației se susține că unul dintre motivele de recurs formulate de către contestatoare împreună cu sora acesteia, referitor la procentul de contribuție la dobândirea bunurilor supuse partajului, stabilit de instanță nu a fost analizat de către aceasta.
Astfel, contestatoarea a solicitat instanței de recurs să pună în discuție dacă, în procentul stabilit în favoarea contestatoarei este inclus și procentul de contribuție al sorei acesteia,.
Se precizează că toate instanțele, de fond, apel și recurs au omis să se pronunțe cu privire la procentul de contribuție pe care l-a avut sora contestatoarei la dobândirea bunurilor supuse partajului, în condițiile în care, cererea de intervenție formulată de (fila 9 dosar) a fost admisă.
Se menționează că la dosar există probe din care rezultă probe din care rezultă contribuția majoritară a contestatoarei, iar dacă s-ar fi pronunțat instanța asupra contribuției sorei contestatoarei la dobândirea bunurilor, nu s-ar fi diminuat procentul de contribuție stabilit în favoarea contestatoarei de către instanța de fond.
În drept se invocă dispozițiile art.318 alin.1 Cod procedură civilă.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul de fond, respectiv dosar nr.2553/2006 al Tribunalului Vâlcea la care este atașat dosarul nr- al Curții de APEL PITEȘTI, în care s-a pronunțat decizia contestată în prezenta cauză.
Examinând lucrările dosarului instanța constată că, prin decizia civilă nr.92/R/MF din 30 mai 2006, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, s-a admis recursul, s-a asat în parte decizia recurată, în sensul că s-a admis apelul reclamantului, s-a schimbat în parte sentința civilă nr.3745/06 iulie 2005, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr.533/2004 și încheierea și s-a constatat că pârâta are o contribuție de 60%, iar reclamantul de 40% la dobândirea întregii comunități de bunuri.
A fost trimisă cauza spre rejudecare la același tribunal în vederea refacerii lotizării potrivit cotelor reținute, menținându-se în rest sentința și încheierea.
A fost respins recursul declarat de pârâta și intervenienta și au fost obligate pârâta și intervenienta la plata sumei de 400 lei RON cheltuieli de judecată parțiale către recurentul-reclamant.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele:
Potrivit probatoriului administrat în cauză, nu rezultă cu certitudine în ce constă reținerea contribuției majoritare de 70% în favoarea pârâtei la dobândirea comunității de bunuri în timpul căsătoriei.
Astfel, cu actele depuse la dosar, respectiv contractul de garanție imobiliară nr.1643/1997, contractul de vânzare-cumpărare nr.2957/1997, graficul de plată al Băncii Agricole și adresa de radiere ipotecă asupra apartamentului din str.-, pârâta nu a făcut dovada împrejurării că ar fi fost sprijinită financiar în mod substanțial de către sora sa, aceste înscrisuri reprezentând numai dovada faptului că intervenienta a garantat cu apartamentul său pe pârâtă, când a contractat un credit de 14.000.000 lei de la Banca, în timpul căsătoriei cu reclamantul.
Este adevărat că pârâta a făcut dovada împrejurării că a realizat venituri mai mari și permanente pe perioada căsătoriei cu reclamantul, spre deosebire de acesta care, în aceeași perioadă, a contractat mai multe datorii personale ce i-au diminuat veniturile și, în același timp, a executat și o pedeapsă privativă de libertate, când în mod evident nu a putut realiza venituri în folosul gospodăriei.
Ca atare, în raport cu cele menționate mai sus, s-a apreciat că, pârâta are o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor realizate în timpul căsătoriei, însă cota majoritară este de 60% din comunitate, nu de 70%, cum în mod greșit au reținut cele două instanțe.
În ceea ce privește critica legată de neintroducerea la partaj a mobilei de sufragerie și a bijuteriilor din aur, s-a constatat că în mod corect aceste bunuri nu au fost reținute întrucât nu au fost dovedite ca având obiectiv caracterul de bunuri comune.
Critica referitoare la necitarea în cauză a "M " după pronunțarea încheierii de admitere în principiu, a fost privită ca neîntemeiată, fiind respinsă.
Astfel, cererea privind reținerea la partaj a activului societății menționate formulată de pârâtă în reconvențională a fost respinsă în principiu prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 22.09.2004, reținându-se că aceasta nu a depus la dosar actele de constituire a societății, iar reclamantul nu are interes să invoce o asemenea critică pentru prima dată în recurs, nefiind lezat nici dreptul său, avându-se în vedere soluția pronunțată cu privire la acest aspect și faptul că cererea a fost formulată de pârâtă.
Recursul pârâtei și intervenientei a fost privit ca nefondat pentru următoarele considerente:
Critica referitoare la cele două mașini de cusut, s-a apreciat, în mod corect a fost respinsă, întrucât din depozițiile martorilor audiați în cauză (92 și 141 dosar), a rezultat că au fost cumpărate de către reclamant anterior căsătoriei cu pârâta, fără ca aceasta din urmă să producă alte dovezi potrivit susținerilor sale din apel și recurs.
Și cealaltă critică ce vizează activul societății "M ", a fost privită ca neîntemeiată, întrucât i s-a pus în vedere pârâtei la instanța de fond să depună la dosar actele prin care s-a constituit societatea, dovezi pe care nu le-a produs însă, situație față de care, i-a fost respins capătul de cerere formulat.
Referitor la cota de contribuție pe care au contestat-o recurentele, pentru considerentele arătate în analiza recursului reclamantului, s-a reținut, în esență, că nu s-a făcut dovada sprijinului financiar acordat de către intervenientă pârâtei.
Ultima critică referitoare la evaluarea apartamentului a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, nu a constituit motiv de apel, fiind invocată pentru prima dată în recurs, iar pe de altă parte, a vizat netemeinicia, respectiv pct.11 din art.304 Cod procedură civilă, în prezent abrogat, prin art.I pct.112 din nr.OUG138/2000, ce nu mai poate fi examinat.
Împotriva acestei decizii intervenienta a formulat mai multe contestații în anulare, soluționate prin deciziile civile nr.189/R-MF din 13.12.2006, nr.37/R-MF din 11.04.2007, nr.53/R-MF din 30.05.2007 și decizia nr.92/R-MF/28.11.2007, pronunțată în dosar nr-.
În trei dintre aceste contestații în anulare, respectiv în cererile formulate la data de 13.09.2006, la data de 30.05.2007 și la data de 19.09.2007 s-a invocat, printre motive, și omisiunea examinării motivului de recurs vizând contribuția soților la dobândirea bunurilor comune, respectiv contribuția intervenientei - contestatoare la dobândirea bunurilor de către sora acesteia,.
Curtea, analizând atât recursul intervenientei, cât și recursul reclamantului și al contestatoarei se constată, analizând înscrisurile depuse la dosar - contractul de garanție imobiliară nr.1643/1997, contractul de vânzare-cumpărare nr.2957/1997, graficul de plată și adresa de radiere a ipotecii - că nu s-a făcut dovada că pârâta-contestatoare ar fi fost sprijinită financiar de către sora sa, la dobândirea bunurilor comune, împrejurare analizată și reținută de către instanța de recurs.
Înscrisurile au probat numai faptul că intervenienta a garantat cu apartamentul său creditul obținut de pârâtă, în timpul căsătoriei cu reclamantul.
Cum instanța de recurs a cercetat motivul pe care intervenienta, și sora acesteia, contestatoarea-pârâtă, și-au întemeiat cererea de recurs, față de dispozițiile art.318 alin.(1), teza a doua Cod procedură civilă, prezenta contestație în anulare va fi respinsă, ca neîntemeiată.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, contestatoarea va fi obligată la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea, domiciliată în Rm.V,-, -.31, scara A,.7, județul V, împotriva deciziei civile nr.92/R-MF din data de 30 mai 2006, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, intimați fiind cu domiciliul în Rm. V, str. - -, - 11,. C,.2 Jud V și, cu domiciliul în com., sat, jud.
Obligă pe contestatoare la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
/Ex.2/07.04.2008.
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță, Nicoleta
| ← Divort. Decizia 268/2009. Curtea de Apel Bacau | Plasament. Decizia 4/2010. Curtea de Apel Alba Iulia → |
|---|
