Divort. Decizia 756/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr. 3738/311/200
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 756
Ședința publică de la 10 Iunie 2009
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 99 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 7019 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât autorități tutelare fiind PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S - SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ și PRIMĂRIA COMUNEI - SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ, având ca obiect divorț.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă, personal și asistată de avocat și intimatul pârât personal, lipsind autorități tutelare PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S - SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ și PRIMĂRIA COMUNEI - SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a precizat că între părți a intervenit o înțelegere în vederea încheierii litigiului pe cale amiabilă cu privire la legăturile personale ale pârâtului cu minorul.
În acest sens, a depus la dosar inscrisuri în atâtea exemplare câte părți sunt, plus unul pentru instanță.
Intimatul pârât a confirmat faptul că a intervenit o înțelegere cu recurenta reclamantă cu privire la legăturile personale cu minorul.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, aap us concluzii de admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate în sensul de a se lua act de înțelegerea intervenită între părți cu privire la legăturile personale ale pârâtului cu minorul; fără cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât a solicitat admiterea recursului, în sensul de a se luat act de înțelegerea intervenită între părți cu privire la legăturile personale ale pârâtului cu minorul.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 7019 din 21.11.2008, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea principală introdusă de reclamanta-pârâtă domiciliata in S,., nr. 11, -. B,. 7,. 42, jud. O în contradictoriu cu paratul-reclamant domiciliat în S, str. - -, -. C,. 1,. 6, jud. O cu reședința in com.,la fam., jud.și în parte cererea reconvențională, in sensul ca:
S-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, încheiată la 13.11.2004 și înregistrată sub nr. 579/2004 în registrul de stare civilă al Primăriei municipiului S, jud. O din culpa ambilor soți.
Reclamanta a reluat numele avut anterior căsătoriei, acela de.
S-a încredințat minorul -, născut la 08.10.2004, spre creștere și educare mamei, conform învoielii părților.
A fost obligat pârâtul-reclamant la plata sumei de 135 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere in favoarea minorului, începând cu data introducerii acțiunii principale 6.05.2008 și până la majoratul minorului.
S-a dispus poprire la cerere.
S-a încuviințat pârâtului-reclamant legături personale cu minorul în următoarea modalitate, prin luarea minorului în domiciliul său în prima și a treia duminică a fiecărei luni între orele 10-16.00, în fiecare an între 19-21 decembrie inclusiv și 1-21 august inclusiv.
S-au compensat în totalitate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desfacerea căsătoriei dintre părți din culpă exclusivă a pârâtului, să-și reia numele purtat anterior căsătoriei acela de, încredințarea spre creștere și educare a minorului, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului și la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii sale, reclamanta arată că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 13.11.2004 și din căsătorie a rezultat un copil, născut la 08.10.2004. Se arată că o scurtă perioadă de la încheierea căsătoriei părțile s-au înțeles bine, însă treptat pârâtul a început să ducă o viață dezordonată, să consume băuturi alcoolice în mod exagerat, să nu mai contribuie la cheltuielile comune. Mai arată reclamanta că deși pârâtul nu lucra, refuză să se ocupe de minor în timpul în care ea se afla la serviciu. Pe fondul consumului de alcool, pârâtul devenea violent, provocând scandaluri în cursul cărora îi adresa injurii, fapt care a condus în final la întreruperea conviețuirii.
Pârâtul, legal citat a depus întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii principale în sensul desfacerii căsătoriei din culpa exclusivă a acesteia, să-i fie încredințat soției sale spre creștere și educare copilul rezultat din căsătorie și să fie stabilită contribuția sa la cheltuielile necesare întreținerii copilului și a solicitat să i se încuviințeze legături personale cu minorul prin luarea acestuia în domiciliul său în prima și a treia duminică a fiecărei luni între orele 10 - 16, între 19 și 21 decembrie în fiecare an în vacanța școlară de iarnă și între 01-21 august în fiecare an, în timpul vacanței școlare de vară și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia nr.99 din 19 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de apelantul reclamant, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimatele autorități tutelare Primăria Municipiului S - Serviciul Autoritate Tutelară, Primăria Comunei - Serviciul Autoritate Tutelară, împotriva sentinței civile nr. 7019 din 27.11.2008 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, ca nefondat.
S-a reținut că din depoziția martorilor audiați la propunerea părților, instanța a reținut ca dovedite motivele de divorț invocate de fiecare dintre ele, respectiv că părțile s-au căsătorit în anul 2004 și din căsătorie a rezultat un copil care se află în îngrijirea mamei. Părțile s-au despărțit în luna aprilie a anului 2008, când pârâtul-reclamant a părăsit domiciliul comun, acestuia și bunicilor paterni, nemaifiindu-le permisă păstrarea legăturilor firești cu copilul rămas la reclamantă. În timpul conviețuirii, pârâtul a refuzat să lucreze pentru a obține venituri cu care să contribuie la întreținerea familiei, refuzând să se ocupe de îngrijirea copilului în timpul în care reclamanta se afla la serviciu. Totodată, instanța a reținut ca dovedit faptul că pârâtul obișnuia să consume băuturi alcoolice aproape zilnic și pe fondul consumului de alcool provoca certuri și uneori chiar scandal. Instanța reține că imediat după despărțirea în fapt produsă în aprilie 2008, reclamanta a intrat în relații de concubinaj notoriu cu un alt, cu care locuiește în fostul domiciliu comun, acest comportament împiedicând eventuala reluare a conviețuirii.
În privința numelui pe care reclamanta-pârâtă urmează să-l poarte după desfacerea căsătoriei, instanța a făcut aplicarea art. 40 alin 3 fam, respectiv reclamanta își va relua numele purtat anterior căsătoriei, respectiv acela de, întrucât între părți nu a intervenit nici o învoială cu privire la numele comun.
În privința încredințării spre creștere și educare a minorului rezultat din căsătoria părților și care de la despărțirea în fapt a părinților se află la reclamantă, instanța a apreciat ca raportat la vârsta acestuia are nevoie de o îngrijire specială din partea mamei, este în interesul major al lui să fie încredințat mamei, în acest sens fiind acordul exprimat de tatăl minorului, dar și avizul dat de autoritatea tutelară.
Urmare a încredințării minorului spre creștere și educare mamei sale, s-a impus stabilirea contribuției celuilalt părinte la cheltuielile de întreținere, învățătură și pregătire profesională, necesare acestuia, așa cum prevăd dispozițiile art. 86.fam. care instituie obligația legală de întreținere a părintelui față de descendentul minor.
Instanța a apreciat că sunt întrunite și cerințele art. 94 fam. care prevăd că atunci când întreținerea este datorată de părinte pentru un copil, așa cum este situația pârâtului, cuantumul acesteia nu poate fi mai mare de 1/4 din venitul minim actual pe economia națională și care de la 01.10.2008 a fost stabilit prin Hotărâre de Guvern ca fiind de 540 lei lunar.
Prin art. 43 alin. 2.fam. se prevede că părintelui căruia nu i s-a încredințat spre creștere și educare copilul minor i se recunoaște, dincolo de opunerea celuilalt părinte dreptul de a avea legături personale cu copilul atâta timp cât nu a operat decăderea din drepturile părintești, instanței revenindu-i sarcina de a stabili, având în vedere situația concretă, modalitățile în care să se exercite acest drept.
Acest drept este consfințit și prin art. 14 din Legea nr. 272/2004 privind protecția drepturilor copilului, dar și prin art. 8 din CEDO, care privește protecția vieții private și de familie.
La stabilirea modalităților concrete în care să se desfășoare relațiile personale dintre părinte și copil, trebuie avute în vedere toate acele elemente care să conducă la exercitarea acestui drept în interesul copilului, dar în așa fel încât să se asigure, pe cât posibil, menținerea unor legături strânse între părinte și copil.
Criteriile avute în vedere sunt: vârsta minorului, starea sănătății acestuia, evitarea unor deplasări dese cu ruperea minorului de mediul său obișnuit care ar impieta asupra dezvoltării minorului, condițiile materiale și garanțiile morale pe care le prezintă părintele în favoarea căruia urmează a se stabili conținutul dreptului instituit prin lege.
In speță, părinții minorului au convenit ca aceste legături personale să se desfășoare în modalitatea cerută de tatăl minorului, astfel încât instanța a consființit această învoială.
S-au compensat în totalitate cheltuielile de judecată și nu doar în parte, așa cum s-a solicitat, avându-se în vedere că ambele cereri au fost admise doar în parte, iar căsătoria a fost desfăcută din culpă comună.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta criticând sentința ca netemeinică și nelegală, sub aspectul modalităților de stabilire a legăturilor personale cu minorul solicitând schimbarea sentinței în sensul că minorul să fie luat la orele 10,00 din fața Primăriei municipiului S și adus la orele 12,00 în fața primăriei,numai odată pe lună respectiv în a doua săptămână din lună și de sărbătorile de iarnă între 19 și 21 decembrie,dar din doi în doi ani,urmând ca un an să petreacă sărbătorile de iarnă cu pârâtul iar în celălalt an să petreacă sărbătorile de iarnă cu reclamanta, solicitând ca pârâtul să nu mai aibă legături personale cu minorul între 1 - 21 august deoarece în luna august minorul merge cu reclamanta apelantă în concediu.
S-a solicitat ca pârâtul reclamant să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea apelului, apelanta a precizat că prin programul stabilit de instanța de fond minorul este prejudiciat, deoarece tatăl îl deplasează în comuna și astfel minorul este supus stresului și oboselii, având în vedere vârsta acestuia.
Tribunalul a examinat sentința prin prisma motivelor de apel, observând actele și probele dosarului de fond, a constatat că apelul este nefondat întrucât instanța a avut în vedere la stabilirea programului de legături personale cu minorul afecțiunea tatălui și a bunicilor paterni față de minor, care l-au crescut de la vârsta de aproximativ un an în domiciliul din comuna jud.O, unde au condiții corespunzătoare, că este în interesul minorului să păstreze legăturile cu aceste persoane, iar modalitatea stabilită de instanță este echitabilă întrucât nu este indicat ca să existe perioade lungi de absență a legăturilor minorului cu tatăl și bunicii paterni.
Cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată în totalitate, s-a constatat că instanța de fond a procedat corect având în vedere dispoz.art. 276 cod pr. Civilă, întrucât pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate în parte și s-a procedat la compensarea în totalitate a cheltuielilor de judecată avansate de părți.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând în baza art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, admiterea recursului, modificarea în parte a ambelor hotarari, în sensul ca intimatul pârât să aibă legături personal cu minorul, fără a fi luat din domiciliul său, urmând ca pârâtul să aibă legături prin luarea de la orele 10,00 din fața Primăriei Municipiului S și adus la orele 12,00 în fața Primăriei Municipiului
De asemenea, a solicitat ca pârâtul să aibă legături personale în acest mod odată pe lună, respectiv a doua săptămână din lună și pe perioada sărbătorilor de iarnă, între 19 și 21 decembrie, dar alternativ, urmând ca minorul, un an să petreacă sărbătorile de iarnă cu pârâtul, iar în celălalt să-l petreacă cu recurenta, respectiv în anul 2009.
Cu privire la legăturile personale pe perioada vacanței de vară a solicitat să nu i se mai acorde intimatului legăturile personale între 01 și 21 august, deoarece în această perioadă minorul merge cu recurenta în concediu.
A solicitat cheltuieli de judecată.
A apreciat că instanțele au încălcat dispozițiile Codului familiei și ale Legii nr.272/2004, întrucât minorul prin soluțiile pronunțate este grav prejudiciat, având în vedere vârsta mică a acestuia, 4 ani, și faptul că are nevoie de un mod de viață liniștit.
Conform soluțiilor pronunțate, minorul nu poate petrece sărbătorile de iarnă cu recurenta și nici perioada de concediu în luna august.
Totodată a menționat, că nu a fost de acord cu modalitatea acordată pârâtului de a avea legături cu minorul, ci numai apărătorul recurentei a pus asemenea concluzii deși aceasta nu a fost de acord.
S-au depus la dosar: taxă timbru, timbru judiciar, împuternicire avocat și înțelegerea părților.
Recursul este fondat.
Principiul respectării și promovării cu prioritate a interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești, așa cum rezultă din prevederile art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, interpretate în corelație cu reglementările cuprinse în Convenția d l New Z. cu privire la drepturile copilului.
Respectarea și garantarea tuturor drepturilor copilului se mai realizează conform următoarelor principii: responsabilizarea părinților cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești; asigurarea unei îngrijiri individualizate și personalizate pentru fiecare copil; respectarea demnității copilului, potrivit art. 6 din același act normativ.
În considerarea celor mai sus expuse, instanța care analizează cererea având ca obiect încredințarea minorului, este datoare să stabilească în mod obiectiv starea de fapt, să administreze toate probele concludente și apte să furnizeze informații complete și suficiente pentru atingere acestui scop și să analizeze cu deosebită atenție și în egală măsură toate aceste probe propuse de părți, urmând ca în concordanță cu starea de fapt reală să se pronunțe asupra încredințării pe baza criteriilor adecvate și a elementelor de apreciere consacrate, respectând și promovând în final, principiul interesului superior al copilului.
Criteriile de apreciere sunt următoarele: vârsta copilului, condițiile pe care părintele le poate asigura pentru o bună dezvoltare fizică, intelectuală și morală, atașamentul față de copil și a copilului față de părinte, profilul socio-moral al părinților, interesul și grija manifestate de ei în timp conviețuirii și după despărțirea în fapt, precum și alte asemenea elemente de apreciere, fără a se absolutiza vreunul dintre criteriile avute în vedere.
Prin art. 43 alin. 2.fam. se prevede că părintelui căruia nu i s-a încredințat spre creștere și educare copilul minor i se recunoaște, dincolo de opunerea celuilalt părinte dreptul de a avea legături personale cu copilul atâta timp cât nu a operat decăderea din drepturile părintești, instanței revenindu-i sarcina de a stabili, având în vedere situația concretă, modalitățile în care să se exercite acest drept.
Acest drept este consfințit și prin art. 14 din Legea nr. 272/2004 privind protecția drepturilor copilului, dar și prin art. 8 din CEDO, care privește protecția vieții private și de familie.
La stabilirea modalităților concrete în care să se desfășoare relațiile personale dintre părinte și copil, trebuie avute în vedere toate acele elemente care să conducă la exercitarea acestui drept în interesul copilului,dar în așa fel încât să se asigure, pe cât posibil, menținerea unor legături strânse între părinte și copil.
Criteriile avute în vedere sunt: vârsta minorului, starea sănătății acestuia, evitarea unor deplasări dese cu ruperea minorului de mediul său obișnuit care ar impieta asupra dezvoltării minorului, condițiile materiale și garanțiile morale pe care le prezintă părintele în favoarea căruia urmează a se stabili conținutul dreptului instituit prin lege.
Însă în recurs părțile au depus o înțelegere scrisă în privința modalității legăturii pe care să o aibă intimatul cu minorul.
Față de această înțelegere, instanța raportat la dispozițiile art.312 alin. 1 Cod pr.civilă, va admite recursul, va modifica decizia civilă și va admite apelul. Se va schimba în parte sentința în sensul, că în baza art.43, Codul familiei stabilește legătura cu minorul în favoarea pârâtului,în prima duminică a fiecărei luni, între orele 10,00-16,00 la domiciliul mamei și în anii impari pe perioada 19 - 21 decembrie în domiciliul tatălui.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței civile.
În orice caz, tatăl căruia nu i s-a încredințat copilul spre creștere și educare, are pe lângă dreptul de a avea legături personale cu minorul și dreptul de a veghea la modul cum celălalt părinte se ocupă de creșterea și educarea acestuia, potrivit art. 43 alin. 3 codul familiei.
În această privință, Curtea recomandă mamei să permită copilului să-și exercite efectiv drepturile pe care le are, cu privire la păstrarea unor legături personale cu tatăl său și cu ceilalți membrii ai familiei extinse, sau cu alte persoane față de care a dezvoltat relații de atașament.
În orice caz, în cazul schimbării împrejurărilor care au fost avute la luarea măsurii, aceasta poate fi modificată dacă este în interesul minorului, în aceleași condiții, conform art. 44 codul familiei.
În final, Curtea găsește necesar aminti ambilor părinți că, principiul respectării interesului superior al copilului, este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților, în deciziile pe care le iau cu privire la copil, potrivit art. 2 alin. 2 din Legea 272/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 99 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 7019 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât autorități tutelare fiind PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S - SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ și PRIMĂRIA COMUNEI - SERVICIUL AUTORITATE TUTELARĂ.
Modifică decizia civilă și admite apelul declarat de apelantul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 7019 din 27.11.2008 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința în sensul, că în baza art.43 Codul familiei stabilește legătura cu minorul în favoarea pârâtului în prima duminică a fiecărei luni, între orele 10,00-16,00 la domiciliul mamei și în anii impari pe perioada 19 - 21 decembrie în domiciliul tatălui.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iunie 2009
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
Tehn.2 ex
22.06.2009
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Nela Drăguț
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 1015/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
