Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 46/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 46/R-MF
Ședința publică din 02 aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamantul, domiciliat în Pitești,-,.9,.A,.11, județul A, împotriva deciziei civile nr.155/A/MF din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul-reclamant G, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.175/2008, emisă de Cabinetul individual-Baroul A, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.31/2008, emisă de Cabinetul individual-Baroul A, pentru intimata-pârâtă și intimatul-intervenient, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.1865/2008, emisă de Cabinetul individual-Baroul
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 5,00 lei-timbru judiciar și cu 20,00 lei-taxă judiciară de timbru, conform chitanțelor depuse la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat, pentru recurentul-reclamant, depune la dosar chitanța nr.-/2.04.2008, din care rezultă că s-a achitat onorariu de avocat în sumă de 100,00 lei și chitanța nr.88552/27.03.2008, emisă de Primăria Municipiului Pitești, din care rezultă că s-a achitat taxă judiciară de timbru în sumă de 6,00 lei.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra lui.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-reclamant G, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui în consecință. Consideră că expertul a supraevaluat bunurile mobile și îmbunătățirile ce au făcut obiectul cererii de intervenție. De asemenea susține că, în mod greșit, tribunalul nu a omologat raportul de expertiză în varianta I solicitată de reclamant în ședința de judecată din 27 iunie 2007, variantă pentru care reclamantul a prezentat o serie de argumente (minorul a fost încredințat spre creștere și educare tatălui, pârâta a părăsit apartamentul supus partajului și în prezent locuiește cu actualul soț într-un alt spațiu, reclamantul nu mai are o altă locuință în proprietate, iar apartamentul din actul de donație se referă la un drept acordat minorului). Mai arată că, instanța de apel admițând nelegal al treilea motiv de apel a obligat părțile la cheltuieli suplimentare. admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul omologării raportului de expertiză în varianta I, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-pârâtă, consideră că recursul este inadmisibil pentru primul motiv, întrucât acesta a fost invocat în apel și analizat de tribunal. Cu privire la C de-al doilea motiv de recurs, susține că la partaj nu are relevanță culpa în desfacerea căsătoriei, aceasta nefiind un argument pentru atribuirea bunului proprietate comună. Precizează că apartamentul supus partajului a fost închiriat de părți, iar recurentul-reclamant locuiește împreună cu minorul în apartamentul donat de intervenient. Mai mult, susținerea că intimata-pârâtă are un alt spațiu de locuit este nedovedită. Consideră că și ultimul motiv de recurs privind cheltuielile este nefondat și solicită respingerea recursului, menținerea deciziei tribunalului ca fiind legală și temeinică. obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Fiind întrebat de instanță, recurentul-reclamant confirmă că locuiește împreună cu minorul în apartamentul donat de intervenient.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-intervenient, consideră recursul ca fiind nefondat și solicită respingerea lui, pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar, pe care le-a susținut oral în ședință. Susține că motivele invocate în recurs nu sunt de nelegalitate, ele vizând aprecierile instanței. obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Fiind întrebate de instanță, părțile, având pe rând cuvântul, precizează că ambii părinți ai intimatei-pârâte au fost martori la divorț și că aceștia sunt în relații bune, însă donația către minor a fost făcută numai de intimatul-intervenient.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată la data de 4 noiembrie 2003, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta pentru partajarea bunurilor comune realizate în timpul căsătoriei lor, desfăcută prin divorț.
În cauză, pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat completarea masei partajabile cu suma de 20.000.000 lei reprezentând chiria încasată de reclamant urmare a închirierii apartamentului și cerere de intervenție în interes propriu, tatăl pârâtei care a revendicat o contribuție proprie la dobândirea unor bunuri ce fac obiectul acțiunii introductive.
Judecătoria Pitești prin încheierea din data de 23 iulie 2004 a admis în parte, în principiu acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu și a respins cererea reconvențională, reținând componența masei partajabile, cotele părților la dobândirea bunurilor, dreptul de creanță al reclamantului împotriva pârâtei de 25%, precum și dreptul de creanță al intervenientului în interes propriu.
Prin decizia civilă nr.28/A-MF/7 martie 2005, Tribunalul Argeș, Completul specializat pentru minori și familie a admis apelurile declarat de reclamant și pârâtă împotriva încheierii de admitere în principiu pe care a schimbat-o înlăturând dreptul de creanță de 25% al reclamantului, precum și dreptul de creanță al intervenientului și a respins apelul declarat de acesta din urmă.
Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia nr.186/27 iunie 2005, a anulat ca netimbrat recursul introdus de reclamant împotriva deciziei tribunalului și a admis recursul introdus de intervenient, casând decizia cu trimitere spre rejudecarea apelului acestuia.
Ulterior, Tribunalul Argeș prin decizia nr.52/A-MF/3 martie 2006 a admis apelul formulat de reclamant și de intervenient împotriva încheierii de admitere în principiu și a respins apelul formulat de pârâtă împotriva aceleiași încheieri, pe care a schimbat-o în parte înlăturând dreptul de creanță al reclamantului de 25% și constatând că intervenientul are o contribuție proprie exclusivă la dobândirea unor bunuri.
Recursurile declarate de părți împotriva acestei decizii, au fost respinse de Curtea de Apel, prin decizia nr.156/R-MF/18 octombrie 2006, după care finalizând partajul, Judecătoria Pitești prin sentința civilă nr.3857/29 iunie 2007, a admis în parte acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu și a respins cererea reconvențională dispunând ieșirea din indiviziune, conform variantei a II-a a raportului de expertiză întocmită în cauză de inginer și constatând că intervenientul are un drept de creanță de 10.477,5 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intervenientul și reclamantul.
Intervenientul a susținut că instanța a reținut greșit dreptul său de creanță fără a ține cont de contravaloarea garajului și a îmbunătățirilor aduse apartamentului, pe cheltuiala sa și că greșit i-a respins obiecțiunile formulate la raportul de expertiză întocmit de inginer G, privitor la evaluarea îmbunătățirilor apartamentului, deoarece expertul a aplicat greșit coeficientul de uzură în condițiile în care el nu a beneficiat de acestea.
De asemenea, a criticat greșita compensare a cheltuielilor de judecată prin neobservarea cuantumului mai mare al acestora efectuate de el, față de celelalte părți.
Reclamantul a criticat sentința sub aspectul respingerii obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză întocmit de inginer în legătură cu introducerea uzurii în mod greșit, în opinia sa, atunci când a reținut dreptul de creanță al intervenientului, precum și sub aspectul omologării raportului de expertiză, împărțirea bunurilor urmând să se facă în varianta I pe care au solicitat-o ambele părți, potrivit căreia apartamentul îi revine lui.
Din acest punct de vedere, reclamantul a justificat criteriile care operează pentru pronunțarea unei asemenea soluții, anume părăsirea apartamentului de către pârâtă, culpa exclusivă a acesteia la desfacerea căsătoriei, încredințarea minorului rezultat din relațiile părților lui, suportarea cheltuielilor de întreținere a apartamentului și a impozitului aferent tot de către el, precum și faptul că nu are o altă locuință față de pârâtă, care s-a recăsătorit și dispune de posibilități locative la actualul soț.
Deosebit, a susținut că dispozitivul sentinței cuprinde sume exprimate atât în lei noi, cât și în lei vechi, situație de natură a naște confuzii.
Tribunalul Argeș, prin decizia nr.155/A-MF/14 decembrie 2007, a admis apelurile și a schimbat în parte sentința, stabilind că dreptul de creanță al intervenientului este de 39.704,832 lei și a compensat cheltuielile de judecată obligând pe reclamant și pe pârâtă să plătească intervenientului, urmare a compensării câte 1.353,5 lei, menținând în rest sentința.
Ca să pronunțe această decizia a reținut următoarele:
În legătură cu primul motiv de apel declarat de intervenient, a observat că este fondat, deoarece prin încheierea de admitere în principiu din data de 23 iulie 2004, devenită irevocabilă, s-a reținut că acesta are un drept de creanță împotriva foștilor soți, constând în contravaloarea garajului, a îmbunătățirilor aduse apartamentului și garajului, precum și contravaloarea unor bunuri mobile.
Prin sentința apelată, s-a reținut că intervenientul are un drept de creanță în valoare de 104.775.00 lei conform expertizei întocmită de inginer în varianta a II-
Or, verificarea ambelor rapoarte de expertiză întocmite în cauză, permite aprecierea că dreptul de creanță al intervenientului constă în suma de 10.477,5 lei valoarea bunurilor mobile, 26.545,375 lei valoarea garajului și 2.681,956 lei valoare îmbunătățiri, în total 39.904,832 lei.
În legătură cu C de-al doilea motiv de apel, a reținut că este nefondat.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de inginer G, valoarea îmbunătățirilor aduse de acesta apartamentului este de 2.681,956 lei, reținându-se și uzura, însă, deși inițial a formulat obiecțiuni scrise în legătură cu luarea în considerare a uzurii fizice, la termenul când s-au discutat rapoartele de expertiză tehnice, asistat de avocat, intervenientul nu a mai susținut aceste obiecțiuni.
În aceste condiții, instanța de fond a motivat că potrivit art.108 alin.3 Cod procedură civilă, neregularitatea raportului de expertiză putea fi invocată până la prima zi de înfățișare care a urmat depunerii acestuia și înainte de a pune concluzii în fond, dar așa cum s-a arătat intervenientul nu a formulat obiecțiuni cu respectarea dispozițiilor legale evocate.
În privința celui de-al treilea motiv de apel, instanța a apreciat că este fondat, deoarece intervenientul a efectuat cheltuieli de judecată în toate ciclurile procesuale în sumă de 4.448 lei, iar reclamanta și pârâtul în cuantum de 2.707 lei, situație față de care în raport de disp.art.276 Cod procedură civilă, urmează să fie compensate, urmând ca diferența rămasă necompensată să fie suportată de reclamant și pârâtă, respectiv câte 1.353,5 lei fiecare.
În ce privește apelul declarat de reclamant, tribunalul a reținut că primul motiv este nefondat, deoarece prin raportul de expertiză inginer, a stabilit o uzură de 4.697,5 lei pentru bunurile mobile ce alcătuiește dreptul de creanță al intervenientului, în legătură cu care corect au fost expuse obiecțiunile formulate de el, deoarece expertul a avut în vedere valoarea de circulație prin luarea în considerare a uzurii concrete constatate personal.
În același mod a fost privit și C de-al doilea motiv de apel, observându-se că din cuprinsul încheierii de ședință, purtând data de 27 iunie 2007, când au avut loc dezbaterile în fond, rezultă că acesta a solicitat omologarea raportului de expertiză în varianta a II-a care i-a și fost atribuită.
Tribunalul a găsit însă că C de-al treilea motiv de apel este fondat, deoarece în dispozitivul sentinței sunt menționate atât sume în lei noi, cât și în lei vechi, sub aspectul dreptului de creanță al intervenientului, consemnare de natură a crea greutăți la executare, însă câtimea acestui drept a fost schimbată ca răspuns la apelul intervenientului, suma fiind indicată în lei noi.
Reclamantul a recurat decizia tribunalului, sub aspectul motivului prev.de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, referitor la aplicarea greșită a legii și încălcarea acesteia.
În dezvoltarea motivelor de recurs a susținut în primul rând că în mod greșit instanța de apel nu a reținut că prin raportul de expertiză întocmit de inginer au fost supraevaluate bunurile mobile și îmbunătățirile care au alcătuit obiectul cererii de intervenție în interes propriu și că deosebit, a fost inclusă în dreptul de creanță al intervenientului uzura, deși acesta a gratificat părțile și nu se impunea.
În consecință, a apreciat că se impunea refacerea raportului de expertiză în sensul obiecțiunilor expuse.
În al doilea rând a criticat decizia tribunalului, privitor la modalitatea de omologare a raportului de expertiză, susținând că se impunea ca să-i fie atribuită varianta I-a, în care-i revine apartamentului, funcție de criteriile legale de preferință ce-i sunt favorabile, respectiv părăsirea domiciliului conjugal de către pârâtă, pronunțarea divorțului din culpa ei exclusivă, încredințarea minorului către el, lipsa unui alt spațiu locativ spre deosebire de pârâtă care are un apartament împreună cu actualul soț.
Și în fine, în al treilea rând a susținut că tribunalul a obligat părțile la cheltuieli de judecată suplimentare prin compensarea cheltuielilor de judecată la cererea intervenientului.
Recursul este nefondat.
Primul motiv de recurs privitor la aprecierea și interpretarea probelor, respectiv a raportului de expertiză prin prisma evaluării într-un fel sau altul a bunurilor se referă la netemeinicia hotărârii și este inadmisibil întrucât în reglementarea actuală a motivelor de recurs, potrivit art.304 Cod procedură civilă, nu este permisă o asemenea critică.
C de-al doilea motiv de recurs vizează într-adevăr legalitatea deciziei, relativ la atribuirea bunurilor în raport de disp.art.6739Cod procedură civilă, care dispun că la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unul dintre coproprietari înainte de a se împărțeala a făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Din acest punct de vedere, critica adusă deciziei este nefondată pentru că instanța a ținut cont de dispozițiile legale evocate și anume de primul criteriu din conținutul acestora, respectiv acordul părților consemnat în încheierea de ședință din data de 27 iunie 2007, din care rezultă că atât reclamantul, cât și pârâta au solicitat atribuirea bunurilor în varianta a II-a în care apartamentul revine pârâtei.
La fel, este nefondată și critica referitoare la compensarea cheltuielilor de judecată, prin aplicarea corectă a disp.art.276 Cod procedură civilă.
În concluzie, rezultă că prin hotărârea pronunțată, tribunalul a aplicat legea și a dat o apreciere justă probelor administrate, urmând a respinge recursul ca nefondat, cu consecința ce se desprinde din dispozițiile art.274 Cod procedură civilă a obligării reclamantului să plătească cheltuieli de judecată, 500 lei către pârâtă și 300 lei către intervenient.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr.155/A/MF din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâta și intervenientul .
Obligă reclamantul să plătească suma de 800 lei cheltuieli de judecată, din care 500 lei către pârâtă și 300 lei către intervenient.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
/17.04.2008
GM/2 ex.
Jud.apel:
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Florica Răuță
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 481/2009. Curtea... → |
|---|
