Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 481/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 481
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 2: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 3: Adriana Elena
Grefier:
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurentul și pe intimata -, autoritate tutelară Direcția de Asistență Comunitară I, Primarul Comunei, având ca obiect reîncredințare minor împotriva deciziei numărul 320 din 01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul A asistat de av. și intimata -. reprezentanții autorității tutelare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că:
- dosarul este la al patrulea termen de judecată;
- la termenul din 30 septembrie 2009 instanța a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului;
- recurentul a fost citat cu mențiunea de a se prezenta în instanță pentru a semna cererea de recurs.
Intimata - solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se prezenta și apărătorul ales respectiv av..
Instanța lăsă dosarul la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul A asistat de av. și intimata - asistată de av.. reprezentanții autorității tutelare.
Interpelat, recurentul A arată că își însușește recursul declarat și semnează cererea de recurs.
Instanța constată complinită lipsa semnăturii de pe cererea de recurs și nemaifiind alte cereri de formulat se acordă cuvântul pe excepția nulității recursului și pe fond.
Av. pentru recurent, având cuvântul arată că recursul este motivat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă motivele de recurs fiind aceleași pentru care s-a pronunțat și decizia nr. 66/2008 a Curții de APEL IAȘI.
Pe fondul cauzei arată că din decizia nr. 2448/1993 pronunțată de rezultă că schimbarea parțială a condițiilor pentru care instanța a încredințat copilul nu trebuie să atragă revenirea asupra acelei măsuri cât timp subzistă elementele esențiale.
În această cauză nu au intervenit elemente noi dăunătoare minorului și nu se justifică reîncredințarea acestuia mamei.
Pentru aceste motive apărătorul recurentului solicită admiterea recursului fără cheltuieli de judecată. Solicită amânarea pronunțării la 6 2009 pentru a depune concluzii scrise.
Av. pentru intimată solicită admiterea excepției și respingerea recursului fără cheltuieli de judecată.
Instanța pune în vedere părților să depună concluzii scrise până la sfârșitul ședinței de judecată.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 12890 din 6 2008 a Judecătoriei Iași, s-a admis cererea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâtul A și a încredințat reclamantei spre creștere și educare minorul, născut la 9 iunie 2005, a sistat totodată pensia de întreținere la care a fost obligată reclamanta în favoarea minorului și a obligat pârâtul la plata către reclamantă și în beneficiul minorului sumei de 83 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere, începând cu data formulării cererii - 19 mai 2008 și până la majoratul copilului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul A care a fost respins prin decizia civilă 320 din 1 aprilie 2009 a Tribunalului Iași.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut:
Anterior oricărei verificări a susținerilor din cuprinsul căii de atac formulate, Tribunalul are a stabili limitele înlăuntrul cărora autoritatea lucrului judecat se impune pentru că prin raportare la această prezumție este chemată instanța a reține o schimbare chiar și numai parțială a condițiilor care, în ansamblu, au determinat încredințarea copilului către tată.
Prin decizia civilă nr. 899 pronunțată la data de 12.12.2007, Tribunalul Iașia apreciat interesul superior al minorului punând în antiteză modalitatea concretă în care mama a înțeles să-și crească copilul prin încredințarea sa timp de 5 zile unor persoane calificate din cadrul unei creșe săptămânale, cu dorința manifestată a tatălui de a se ocupa de creșterea și educarea lui în toate zilele din săptămână, făcând dovada că are un spațiu de locuit necesar dezvoltării firești a minorului și că obține venituri. -se aceluiași interes superior al copilului, hotărârea Curții de APEL IAȘI ( decizia civilă nr. 66/15.05.2008) reține că tatăl minorului a produs dovezi că dispune de condiții optime pentru a asigura creșterea și educarea copilului ajutat fiind de actuala sa soție. În ceea ce o privește pe mamă, se reține că mai are în îngrijire alți 2 copii și că l-a lăsat pe la o creșă cu program prelungit de luni până vineri. Reține Curtea că interesul superior al copilului reclamă că dezvoltarea acestuia să aibă loc într-un climat familial, copilul fiind la o vârstă fragedă când are nevoie de afecțiune întrucât acum se pun bazele personalității viitorului adult.
Rezultă din expunerea de motive a ambelor hotărâri judecătorești că determinantă în încredințarea copilului către tată a fost modalitatea în care mama a înțeles să-și aducă la îndeplinire obligația de creștere și educare a copilului minor. Condițiile de creștere și educare pe care tatăl are putința de a le oferi au fost apreciate și prin mijlocirea dorinței exprimate a tatălui în opoziție cu indisponibilitatea cotidiană a mamei.
Schimbarea invocată de reclamantă survenită ulterior rămânerii irevocabile a dispoziției de încredințare a copilului către tată vizează tocmai acel element determinant în adoptarea hotărârilor și care a condus instanțele spre concluzia apodictică că încredințarea minorului către tată este în interesul acestuia. Astfel, după cum rezultă din adeverința depusă la fila 4 dosar fond minorul a frecventat creșa nr. 8 cu program prelungit de la data de 12.02.1008. Începând cu anul școlar 2008 - 2009 minorul a fost înscris la Grădinița cu Program Prelungit nr. 6 Referatul de anchetă socială efectuat în cauză în luna octombrie 2008 relevă grija mamei în creșterea și educarea minorului relatată în urma discuțiilor purtate cu educatoarea copilului. Arată aceasta că minorul vine adus de mamă la grădiniță, îmbrăcat întotdeauna curat în timp ce tatăl s-a interesat o singură dată de copil de la începutul anului și până în prezent. Cele declarate de educatoarea copilului și reținute în referatul de anchetă socială se coroborează cu depoziția martorului audiat la solicitarea reclamantei. Potrivit acesteia pârâtul nu s-a interesat de copil, nu l-a vizitat și nu contribuie financiar la întreținerea lui.
În contextul testimoniilor administrate susținerile apelantului se constituie în simple alegații ce nu au suport probator. Afirmațiilor apelantului, tribunalul le acordă rezerva impusă de lipsa materialului probator ce nu poate fi substituită de vehemența lor. Aceste dovezi se impuneau cu atât mai mult cu cât, la adăpostul atitudinii sale concesive și bazate pe echilibru apelantul a invocat împrejurări care se constituie într- transpunere a dorinței adusă la cunoștința instanței în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr- de a se ocupa în mod efectiv de minor.
A reținut tribunalul că în modalitatea concretă de asigurare a creșterii și educării copilului minor de către mamă au intervenit modificări fiind anodină juridic schimbarea atitudinii acesteia urmare a hotărârilor pronunțate în cererea privind încredințarea minorului. Dimpotrivă, disponibilitatea acesteia de a-și corija conduita chiar sub influența subliminală a instanțelor nu poate fi apreciată decât ca o însușire a criticilor implicite aduse modului în care a înțeles să-și manifeste, în calitate de mamă, grija față de nevoile și afectele copilului său.
Totodată, chiar dacă așa cum susține apelantul modificarea în atitudinea mamei a avut loc încă anterior pronunțării hotărârii de Curtea de APEL IAȘI, aprecierea schimbării condițiilor oferite de părinți se impune a fi raportată celor reținute de C în expunerea de motive și nicidecum unor testimonii ce nu au fundamentat hotărârea instanței. Mai mult, apelantul făcând afirmația că parte din dovezile aduse în prezentul litigiu au fost folosite și în dosarul Curții de APEL IAȘI, îi revenea și sarcina dovedirii acestor afirmații.
Ca atare, grevat pe schimbarea intervenită în îngrijirea cotidiană acordată minorului, interesul superior al acestuia reclamă luarea de către instanță a măsurii reîncredințării copilului minor spre creștere și educare. Aceasta, întrucât precumpănitoare în hotărârea de încredințare a minorului a fost conduita mamei, iar condițiile ce urma să le ofere tatăl minorului au fost apreciate nu în raport de o atitudine imuabilă a tatălui încă de la nașterea minorului ci doar prin considerarea putinței invocate de acesta, bazat pe dorința sa de a se ocupa în mod nemediat de creșterea, îngrijirea și educarea copilului. Tribunalul a avut în vedere în soluția pronunțată aceeași necesitate a minorului reținută și de Curtea de APEL IAȘI, de asigurare a unei dezvoltări armonioase bazată pe un climat de stabilitate, echilibru și mansuetudine. Pe de altă parte, acesta este și îi poate fi asigurat de mamă care se implică acum zilnic în programul copilului de natură să satisfacă atât nevoile sale de divertisment cât și pe cele materiale și afective. Pe de altă parte de la nașterea sa minorul a crescut alături de surorile sale uterine, fiind în permanență în grija mamei. Condițiile materiale și de locuit și climatul asigurat de mama minorului au permis și favorizat o creștere și dezvoltare armonioasă a copilului în acord cu nevoile impuse de vârsta și de însușirile sale, concluzie ce rezultă din referatul de anchetă socială efectuat în cauză. Neexecutarea hotărârii irevocabile a Curții de APEL IAȘI, face ca minorului să nu i se impună prin pronunțarea prezentei hotărâri schimbări forțate în modul de viață cu care a fost deprins.
Tribunalul a avut în vedere alăturat și faptul că veniturile realizate de intimată sunt în măsură să-i permită acesteia efectuarea tuturor cheltuielilor implicate de procesul de creștere, educare a minorului în acord cu dorințele acestuia din urmă.
De aceea, dincolo de disponibilitatea ambilor părinți, pentru creșterea și îngrijirea minorului și de condițiile materiale pe care le pot oferi fiecare dintre ei se constată că este în interesul minorului să fie reîncredințat spre creștere și educare mamei.
Pârâtul Aaf ormulat în termen legal recurs împotriva deciziei tribunalului pe care o consideră nelegală și netemeinică deoarece nu există motive reale care să impună reîncredințarea minorului. Faptul că mama își iubește copilul este de necontestat, dar nu este de ajuns pentru putea crește și educa copilul. Recurentul face, prin cererea de recurs, prezentare amplă a situației reținută de instanța de fond și de apel prin hotărârile pronunțate, pentru a susține că la numai 1 an de zile de la pronunțarea hotărârii irevocabile prin care i s- încredințat copilul minor, fără a interveni vreun motiv nou nu putea să-i fie admisă acțiunea reclamantei intimate.
Prioritar se reține că recursul este nul potrivit art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.
Potrivit art. 303 alin. 1 - 3 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, motivele sunt expres și limitativ determinate de art. 304 Cod procedură civilă.
Motivarea recursului trebuie să fie conci să, precisă și clară, să cuprinsă fiecare motiv prevăzut de lege și dezvoltarea lui și să rezulte cu precizie care sunt temeiurile de casare a hotărârii atacate.
În speță, prin cererea de recurs nu se aduce nici o critică hotărârii pronunțate în apel, ci se face doar un istoric al proceselor între părți, și al conținutului hotărârii pronunțate în fond și apel. Mai mult, recurentul arată că motivarea deciziei recurate, argumentele reținute pentru respingerea apelului, le poate accepta ca fiind logice și decente. În cauza de față nu sunt aduse critici deciziei pronunțate în apel, ci motivarea reprezintă o succesiune de fapte și afirmații nestructurate din punct de vedere juridic, punând în imposibilitate instanța de recurs a o verifica în limita motivelor expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 Cod procedură civilă.
Cum nu a fost îndeplinită dispoziția imperativă a legii și nu s-au ivit motive de ordine publică, se va constata că recursul este nul potrivit art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul formulat de pârâtul A împotriva deciziei civile nr. 320 din 1.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
02.12.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Georgeta BuligaJudecători:Georgeta Buliga, Elena Gheorghiu, Adriana Elena
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Stabilire paternitate. Decizia 410/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
