Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 464/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 464
Ședința publică din 6 mai 2008
PREȘEDINTE: Dr. - -
JUDECĂTOR 1: Adriana Corhan
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G împotriva deciziei civile nr. 949/A/16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pârâta intimată, asistată de av., lipsă reclamantul recurent
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei, după care, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
prin decizia civilă nr. 949/A/16.11.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de reclamantul G- împotriva sentinței civile nr.11652/05.12.2006 și sentinței civile nr. 3891/17.04.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.2138/2002, în contradictoriu cu pârâta.
A schimbat în parte hotărârile atacate, în sensul că valoarea masei partajabile, este de 1.876.426.000 lei, valoarea lotului atribuit reclamantului este de 1.849.626.000 lei, iar valoarea sultei pe care este obligat reclamantul să o plătească pârâtei este de 723.770.400 lei și a păstrat în rest dispozițiile hotărârii atacate.
Tribunalul a reținut că, prin sentința civilă nr.11652 din 05.12.2006 pronunțată în dosarul nr. 21318/2002, Judecătoria Timișoaraa admis în parte cererea principală formulată de reclamantul - pârât reconvențional G împotriva pârâtei - reclamantă reconvențional ( ).
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă reconvențională ( ) împotriva reclamantului - pârât reconvențional G, constatându-se că părțile au dobândit pe parcursul căsătoriei, prin contribuție de 60 % reclamantul G și de 40 % pârâta, apartamentul nr. 27, situat în T,-/a, înscris în CF nr. 54.558 T, nr. top. 27376/XXVI, având o valoare de circulație de 1.826.026.000 lei, și următoarele bunuri mobile: fax alb Panasonic - 7.000.000 lei, fax gri Panasonic - 3.000.000 lei, computer II - 4.000.000 lei, robot de bucătărie - 4.000.000 lei, aspirator - 600.000 lei, freupteusa - 600.000 lei, cuptor cu microunde - 1.000.000 lei, radiocasetofon Panasonic - 6.000.000 lei, bicicletă nouă - 8.300.000 lei, de fabricație ă, stâlp luminos - 1.500.000 lei, goblen cu Hristos - 3.000.000 lei, goblen cu anotimpuri - 1.000.000 lei, aragaz - 1.000.000 lei, mașină de spălat - 500.000 lei, mobile de dormitor - 3.000.000 lei, mobilă de sufragerie - 3.000.000 lei, mobilă de bucătărie - 400.000 lei, mobilă de coridor - 2.000.000 lei, toaster - 500.000 lei, în valoare de 46.400.000 lei, cu o valoare totală de 1.872.426 lei.
S-a dispus sistarea comunității de bunuri prin formarea a două loturi, care au fost atribuite astfel: LOTUL I, a cuprins următoarele bunuri mobile: fax alb Panasonic - 7.000.000 lei, radiocasetofon Panasonic - 6.000.000 lei, bicicletă nouă - 8.300.000 lei, stâlp luminos - 1.500.000 lei, goblen cu Hristos - 3.000.000 lei, goblen cu anotimpuri - 1.000.000 lei, aragaz - 1.000.000 lei, în valoare de 26.800.000 lei, ce a fost atribuit pârâtei, reclamantă reconvențională; LOTUL II a cuprins apartamentul nr. 27 situat în T,-/a, înscris în CF nr. 54.558 T, nr. top. 27.376/XXVII, având o valoare de circulație de 1.826.026.000 lei, și următoarele bunuri mobile: fax gri Panasonic - 3.000.000 lei, computer II - 4.000.000 lei, robot de bucătărie - 4.000.000 lei, aspirator - 600.000 lei, freupteusa - 600.000 lei, cuptor cu microunde - 1.000.000 lei, toaster - 500.000 lei, aragaz - 1.000.000 lei, mașină de spălat - 500.000 lei, mobile de dormitor - 3.000.000 lei, mobilă de sufragerie - 3.000.000 lei, mobilă de bucătărie - 400.000 lei, mobilă de coridor - 2.000.000 lei, în valoare totală de 17.600.000 lei, cu o valoare totală de 1.843.626.000 lei, ce a fost atribuit reclamantului, pârât reconvențional G.
Pentru egalizarea loturilor, a fost obligat reclamantul-pârât reconvențional G să plătească pârâtei-reclamantă reconvențională suma de 817.791.700 lei, cu titlu de sultă.
A fost respinsă în rest atât acțiunea principală, cât și cererea reconvențională; compensându-se cheltuielile de judecată ale părților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 27.04.2004, prin încheierea nr. 21318, instanța a admis în parte în principiu cererea principală formulată de reclamantul-pârât reconvențional G împotriva pârâtei-reclamantă reconvențională ( ), a admis în parte în principiu cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională ( ) împotriva reclamantului-pârât reconvențional G și s-a constatat că în timpul căsătoriei părțile au dobândit prin contribuție comună și egală apartamentul nr. 27 din T,- A, înscris în CF nr. 54558 T nr. top. 27377/XXVII și următoarele bunuri mobile: fax alb Panasonic - 7.000.000 lei, fax gri Panasonic - 3.000.000 lei, computer II - 4.000.000 lei, robot de bucătărie - 4.000.000 lei, aspirator - 600.000 lei, freupteusa - 600.000 lei, cuptor cu microunde - 1.000.000 lei, radiocasetofon Panasonic - 6.000.000 lei, bicicletă nouă - 8.300.000 lei, stâlp luminos - 1.500.000 lei, goblen cu Hristos - 3.000.000 lei, goblen cu anotimpuri - 1.000.000 lei, aragaz - 1.000.000 lei, mașină de spălat - 500.000 lei, mobile de dormitor - 3.000.000 lei, mobilă de sufragerie - 3.000.000 lei, mobilă de bucătărie - 400.000 lei, mobilă de coridor - 2.000.000 lei, toaster - 500.000 lei, dispunându-se efectuarea unei expertize pentru stabilirea valorilor bunurilor mobile a căror valoare nu a fost convenită de către părți, respectiv computer 2, freupteusa, cuptor cu microunde, mobilă de bucătărie, bunuri aflate în posesia reclamantului și a valorii apartamentului bun comun.
Împotriva acestei încheieri a formulat apel pârâta (), solicitând includerea în masa bunurilor partajabile a apartamentului din litigiu numai în cotă de 71 %, deoarece diferența de preț plătită ca avans în contractul de construire, a fost plătită de către ea anterior căsătoriei survenită la 27 mai 1978, perioadă în care reclamantul, student fiind, nu realiza venituri.
Împotriva aceleași încheieri a formulat apel și reclamantul, care a criticat faptul că instanța nu a reținut contribuția sa mai mare de 64,7 % la achiziționarea imobilului din litigiu și faptul că în masa bunurilor comune nu au fost incluse unele bunuri mobile recunoscute de către pârâtă.
Prin decizia civilă nr. 340 din 05.11.2004, pronunțată în dosar nr. 4520/C/2004, Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins apelurile declarate de reclamantul G și pârâta ( ).
Reclamantul Gad eclarat recurs împotriva deciziei civile nr. 340 din 05.11.2004 Curții de APEL TIMIȘOARA.
Prin decizia civilă nr. 125 din 02.06.2005 Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul declarat de reclamantul G împotriva deciziei civile nr. 340 din 05.11.2004, pronunțată în dosar nr. 4520/C/2004; a fost menținută în parte decizia civilă mai sus menționată în sensul că a fost admis apelul declarat de reclamantul G împotriva încheierii nr. 21318/27.04.2004 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 21318/2002 și în consecință, a fost schimbată în parte încheierea mai sus menționată și s-a constatat că reclamantul a avut o contribuție de 60 % la dobândirea bunurilor comune mobile și imobile dobândite sub durata căsătoriei, menținându-se în rest hotărârea.
Pârâta-reclamantă reconvențională a depus precizare a câtimii obiectului cererii reconvenționale, apreciind că apartamentul nr. 27 situat în T,-/A, înscris în CF nr. 54558 T, nr. top. 27376/XXVII are o valoare de circulație de 50.000 EURO, și a solicitat includerea în masa bunurilor comune a apartamentului menționat la această valoare de circulație.
Referitor la îmbunătățirile pretinse a fi fost aduse de pârât prin contribuția sa proprie, după desfacerea căsătoriei părților, pârâta a considerat că potrivit probelor administrate, aceste îmbunătățiri au fost făcute de ambii soți în timpul căsătoriei.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară suplimentară de reactualizare, ing. expert a stabilit că valoarea de circulație reactualizată a apartamentului, fără îmbunătățiri este de 1.665.070.000 lei, valoare de circulație reactualizată a lucrărilor de îmbunătățiri executate este de 160.956.000 lei, iar valoarea de circulație reactualizată a apartamentului îmbunătățit este de 1.826.026.000 lei.
Conform susținerilor reclamantului, coroborate cu recunoașterile pârâtei făcute prin întâmpinare și răspunsul la interogatoriu, precum și cu depozițiile martorilor audiați în cauză, părțile au dobândit pe parcursul căsătoriei, ca bunuri comune imobilul, apartamentul nr. 27, situat în T-/a, înscris în CF nr. 54.558 T, precum și următoarele bunuri mobile: fax alb Panasonic - 7.000.000 lei, fax gri Panasonic - 3.000.000 lei, computer II - 4.000.000 lei, robot de bucătărie - 4.000.000 lei, aspirator - 600.000 lei, freupteusa - 600.000 lei, cuptor cu microunde - 1.000.000 lei, radiocasetofon Panasonic - 6.000.000 lei, bicicletă nouă - 8.300.000 lei, de fabricație ă, stâlp luminos - 1.500.000 lei, goblen cu Hristos - 3.000.000 lei, goblen cu anotimpuri - 1.000.000 lei, aragaz - 1.000.000 lei, mașină de spălat - 500.000 lei, mobile de dormitor - 3.000.000 lei, mobilă de sufragerie - 3.000.000 lei, mobilă de bucătărie - 400.000 lei, mobilă de coridor - 2.000.000 lei, toaster - 500.000 lei.
În ceea ce privește contribuția părților la dobândirea tuturor acestor bunuri, prin decizia civilă nr. 125 din 02.06.2005 Curții de APEL TIMIȘOARAs -a reținut că reclamantul a avut o contribuție de 60 % la dobândirea bunurilor comune mobile și imobile dobândite sub durata căsătoriei.
Existența actuală a restului de bunuri invocate de către părți nu a fost dovedită de materialul probator administrat în cauză, acestea neputând face obiectul împărțelii.
Dintre bunurile a căror existență a fost dovedită, valoarea computerului II, a fripteuzei, a cuptorului cu microunde și a mobilei de bucătărie, toate aflate în posesia reclamantului, au fost contestate, instanța de fond dispunând efectuarea unei expertize prețuitoare a acestora și pentru efectuarea unei propuneri de lotizare.
Astfel, expertul prof. univ. dr. a precizat valorile de circulație a bunurilor contestate, respectiv calculator II 266 cu monitor și unitate centrală cu o valoare de 4.000.000 lei, cuptor cu microunde De mod. cu o valoare de 1.000.000 lei, fripteuza De cu o valoare de 600.000 lei și mobile de bucătărie cu o valoare de 400.000 lei.
Potrivit art. 673 ind. 5 alin. 1. pr. civ. dacă părțile nu se învoiesc cu privire la partajarea bunurilor comune, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota - parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții.
Art. 673 ind. 9. pr. civ. "prevede că la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea".
Prin sentința civilă nr. 3891 pronunțată în ședința publică din 17.04.2007 a fost admisă cererea formulată de pârâtă și, în consecință, a fost completat dispozitivul sentinței civile nr. 11652/05.12.2006, în sensul că s-a dispus înscrierea în cartea funciară nr. 54558 T, nr. top. 27.376/XXVII a dreptului de proprietate al reclamantului-pârât reconvențional asupra apartamentului situat în T,-/a,. 27, județ T, cu titlu de sistare comunitate de bunuri și a sultei în cuantum de 817.791.700 lei la plata căreia acesta a fost obligat.
Împotriva acestor hotărâri reclamantul - a declarat apel în termen, solicitând desființarea cu trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere sau schimbarea în sensul admiterii tuturor capetelor de cerere, respectiv: să se introducă în masa partajabilă toate bunurile care se aflau în posesia familiei la data de 15.02.2002; să se constate că îmbunătățirile vechi de 26 ani au uzură de 100% și sunt fără valoare; să se constate că îmbunătățirile făcute după data de 15.02.2001, sunt bun propriu al reclamantului; să se constate că geamul termopan este făcut după divorțul părților și să fie scăzută valoarea acestuia din masa partajabilă; să se dispună vânzarea la licitație publică a apartamentului, în ipoteza în care pârâta nu confirmă învoiala intervenită în sensul de a i se atribui lui apartamentul și boxa și de a fi obligat la plata unei sulte în valoare de 666.028.000 lei ROL.
Reclamantul a mai arătat că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii formulată la data de 29.03.2007 pentru corectarea erorilor de calcul și nici asupra precizărilor asupra capetelor de cerere formulate pe calea concluziilor scrise depuse la data de 22.11.2006 și că încheierea de ședință din 27.04.2004 cuprinde alte bunuri mobile și imobile și poate fi atacată odată cu fondul cauzei.
Reclamantul pretinde să i se recunoască cota de 34,6%, contribuție proprie la dobândirea imobilului deoarece pentru plata acestuia a folosit banii proveniți din vânzarea unui autoturism, bun propriu, a adus în căsătorie 7 carnete CEC în valoare de 35.000 lei și a obținut venituri considerabile din activitatea de taximetrist.
Reclamantul a solicitat totodată includerea în masa partajabilă a îmbunătățirilor aduse imobilului din- și a criticat raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul.
Pârâta prin întimpinare a solicitat respingerea apelului.
Analizând apelul declarat de reclamant, tribunalul a apreciat că este întemeiat, după cum urmează:
Tribunalul a apreciat că nu se impune desființarea cu trimitere spre rejudecare în condițiile dispozițiilor art. 297. pr. civ. deoarece prima instanță a soluționat cererea de partaj cu care a fost investită cu respectarea dispozițiilor legale privind citarea părților, iar reclamantul nu a arătat care sunt petitele nesoluționate de prima instanță.
Tribunalul a mai reținut că susținerea reclamantului, referitoare la o învoială intervenită între părți nu poate fi reținută, câtă vreme prin întâmpinare pârâta a susținut contrariul.
Cât privește vânzarea imobilului la licitație publică, tribunalul a reținut că aceasta nu poate fi primită, deoarece la prima instanță s-a acordat un termen de 4 luni pentru vânzarea imobilului prin învoiala părților, operațiune ce nu s-a realizat, iar pe de altă parte, reclamantul este de acord cu atribuirea imobilului, condiționând însă acest acord de cuantumul sultei, aspect pe care însă nu-l poate impune, deoarece sulta reprezintă echivalentul valoric al cotei de proprietate a pârâtei.
În ce privește cotele de contribuție și componența masei bunurilor, tribunalul a apreciat că această critică este inadmisibilă, față de împrejurarea că aceste aspecte au fost soluționate irevocabil prin încheierea de admitere în principiu din data de 27.04.2004.
Susținerea reclamantului în sensul că această încheiere ar fi suspusă apelului odată cu fondul este greșită, deoarece încheierea a fost supusă căilor de atac, prevăzute de lege la acea vreme și urmare a exercitării acestora a rămas irevocabilă.
Cererea reclamantului de a fi inclusă în masa partajabilă valoarea îmbunătățirilor realizate de părți sub durata căsătoriei la imobilul din-, a fost apreciată ca inadmisibilă, întrucât aceasta nu a făcut obiect al pretențiilor în primul ciclu procesual, iar în condițiile art. 294. pr. civ., în apel nu se pot face cereri noi.
Nici critica referitoare la nesoluționarea cererilor formulate pe calea concluziilor scrise nu a fost primită de tribunal, instanța reținând că aceste cereri au fost făcute după închiderea dezbaterilor, iar câtă vreme nu au fost puse în dezbaterea contradictorie a părților, nu puteau fi luate în considerare de către instanță.
Tribunalul a apreciat ca întemeiată critica reclamantului referitoare la valoarea masei partajabile și a sultei cuvenite pârâtei, întrucât valoarea totală a bunurilor supuse partajului este de 1.876.426.000 lei, în raport de care, față de contribuția părților, sulta datorată de reclamant pârâtei este de 723.770.400 lei, aspect sub care se va admite apelul și în temeiul art. 296. pr. civ. se vor schimba în parte hotărârile atacate.
Împotriva acestei decizii reclamantul G a declarat recurs în termen, solicitând modificarea lor în sensul de a fi recunoscute îmbunătățirile aduse la apartament după despărțirea în fapt a părților din data de 15.02.2001 ca bunuri proprii și să se scadă din valoarea apartamentului.
Reclamantul susține că deși a cerut la prima instanță la data de 29.03.2007 corectarea erorilor de calcul, această cerere nu a fost soluționată, iar ca urmare greșelile au fost menținute în apel, așa încât se impune corectarea lor în recurs.
În acest sens, reclamantul explică concluziile raportului de expertiză tehnică, răspunsul expertului la obiecțiunile formulate, în care sunt modificați coeficienții, astfel că valoarea actuală de circulație a apartamentului îmbunătățit este de 1.355.485.687 lei, iar valoarea actuală a îmbunătățirilor este de 149.489.610 lei.
De asemenea, reclamantul face un calcul al valorilor ca urmare a reactualizării și susține, în concluzie, că valoarea totală a bunurilor supuse partajului este de 1.746.093.091 lei, valoarea lotului atribuit pârâtei este de 27.800.000 lei, iar valoarea lotului reclamantului este de 1.718.293.091 lei, rezultând că sulta datorată pârâtei este de 670.637.236 lei.
Reclamantul susține în recurs că încheierea de admitere în principiu privește cota de contribuție a părților numai în privința imobilului, dar nu stabilește valoarea imobilului și nici valoarea îmbunătățirilor, acestea din urmă fiind stabilite pentru prima dată prin sentința civilă nr. 11652/5.12.2006, hotărâre care este supusă apelului.
Reclamantul solicită să fie recunoscut ca bun propriu fereastra cu geam termopan în valoare de 39.079.495 lei, care să fie scăzută din sulta datorată pârâtei, deoarece aceasta a fost cumpărată și montată după data desfacerii irevocabile a căsătoriei și după data separării în fapt a soților, care a avut loc la data de 15.02.2001.
Reclamantul solicită ca pârâta să fie obligată să-i restituie contravaloarea unui lănțișor de aur cu medalion de 6 gr. în valoare de 2.500.000 lei și solicită ca această valoarea să fie scăzută din sulta datorată pârâtei.
De asemenea, reclamantul solicită ca valoarea ușii metalice de 18.055.932 lei să fie scăzută din valoarea sultei, deoarece reprezintă bunul său propriu.
Reclamantul solicită recunoașterea îmbunătățirilor în valoare de 29.291.289 lei constând în apometre, chiuvetă inox, baterie bucătărie, chiuvetă baie, baterie baie WC, baterie cadă, lucrări diverse, rezervor apă WC, ca fiind bunuri proprii, deoarece au fost executate după despărțirea în fapt din data de 15.02.2001.
De asemenea, solicită să se constate că lucrarea constând în închidere balcon în valoare de 26.601.426 lei, constă în realitate în doar 5 mp de geam de 3 mm care este deja parțial spart, așa încât această valoare nu există, putându-se eventual reține valoarea materialelor de 2.000.000 lei, cu consecința că valoarea reținută acestei lucrări se impune a fi scăzută din sulta datorată pârâtei.
Reclamantul arată că faianța și gresia cu o vechime și o uzură fizică de 27 ani, se impune a fi scăzută din sulta datorată pârâtei, întrucât se află într-o stare de degradare fizică avansată.
Reclamantul arată că în mod greșit expertul a inclus în capitolul îmbunătățiri aduse apartamentului în valoare de 5.305.516 lei, contribuția reclamantului la instalarea interfonului și la repararea ascensorului, după data separării în fapt a părților, fapt ce impunea ca și această valoare să fie scăzută din sulta datorată pârâtei.
Reclamantul arată că în mod greșit expertul a mărit valoarea apartamentului având în vedere un coeficient nereal, câtă vreme blocul în care locuiește are o curte folosită în comun de cele 34 de familii, așa încât se impunea coeficientul de - 2% cu consecința că, se impune scăderea sumei de 13.565.545 lei din sulta datorată pârâtei.
Reclamantul arată că a cerut la instanța de fond expertizarea bunurilor din- la termenul din 21.02.2006, în dosarul nr. 21318/2002, însă prin încheierea din 4.04.2006 instanța a respins expertizarea acestor bunuri, iar instanța de apel a respins din nou o asemenea cerere cu motivarea greșită că acestea nu au făcut obiect al cererii în fața primei instanțe.
Reclamantul arată în acest sens că a indicat care sunt îmbunătățirile aduse imobilului din-, așa încât se impune să se constate că aceste bunuri depășesc cu mult valoarea îmbunătățirilor aduse cu contribuția lui proprie.
Reclamantul arată că se impune ca instanța să constate că fiecare din părți a făcut îmbunătățiri ce reprezintă bunul lor propriu, întrucât au recunoscut oficial că s-au despărțit în fapt începând cu data de 15.02.2001, astfel că îmbunătățirile aduse de pârâtă la imobilul din- reprezintă bunul acesteia, iar îmbunătățirile aduse de reclamant la imobilul in cauză, reprezintă bun propriu al acestuia. Pe cale de consecință, aceste valori trebuie compensate.
Reclamantul arată că în mod greșit instanța de apel a considerat că cererea de a se recunoaște datoriile familiei față de Statul este o cerere nouă, întrucât această cerere se regăsește în dosarul de fond, fiind formulată la termenul din 21.02.2006. În consecință, solicită ca în recurs pârâta să fie obligată la achitarea sumei de 2262,64 euro către Statul, reprezentând 40% din datoria comună, sumă ce urmează a fi indexată anual cu o dobândă de 6% de către statul.
Reclamantul arată că nu este o cerere nouă, cum greșit a apreciat instanța de apel, nici cererea privind obligarea pârâtei la suportarea impozitelor și cheltuielilor datorate pentru apartament în cotă de 40% în sumă de 30.087.550 lei, calculată până la data de 31.09.2007, iar în continuare, în sumă de încă 1.928.000 lei, până la data de 31.01.2008, sume ce se impune a fi scăzute din sulta datorată pârâtei.
Reclamantul arată că aparatul fax gri în valoare de 3.000.000 lei ce i-a fost lui atribuit, se află în realitate la pârâtă și solicită să se scadă această valoare din sulta datorată pârâtei, iar robotul de bucătărie ce i-a fost atribuit, valoarea numai 1.000.000 lei, iar nu 4.000.000 lei, și se impune și sub acest aspect corectarea valorii sultei.
Reclamantul mai solicită să se scadă din valoarea sultei suma de 5.600.000 lei, reprezentând valoarea calculatorului, cuptorului cu microunde și a fripteuzei, bunuri ce i-au fost atribuite lui, întrucât acestea sunt defecte și nu au nici o valoare.
În final, reclamantul arată că cere instanței să se pronunțe și asupra pct. 8, pag. 12/24 din apelul din data de 1.04.2007, precum și asupra pct.9, 10, 11 și 12, pag. 14/24 - 21/24 din apelul din data de 1.04.2007, întrucât acestea au fost formulate și la instanța de fond.
Analizând recursul declarat de reclamant în raport de susținerile acestuia, de probele dosarului și de dispozițiile art. 299 - 312. pr. civ. Curtea apreciază că este neîntemeiat, după cum urmează:
criticile reclamantului referitoare la greșelile de calcul ale expertului, puteau constitui obiect al obiecțiunilor formulate de acesta la raportul de expertiză, iar coeficienții greșiți utilizați de expert pentru determinarea valorii de piață a apartamentului în cauză, puteau de asemenea constitui motiv de a solicita completarea raportului de expertiză, sau o nouă expertiză. Fiind o lucrare de specialitate, Curtea apreciază că observațiile reclamantului în ce privește concluziile expertului în calea de atac a recursului nu pot fi primite, după cum nici instanța de recurs nu poate cenzura aceste concluzii față de situația că părțile nu au uzat de căile legale permise de lege la instanța de fond.
Curtea apreciază că susținerile reclamantului în ce privește calificarea unor bunuri ca fiind proprii, iar nu comune, nu pot fi reținute, pentru a determina modificarea celor două hotărâri, atâta timp cât în această privință s-a pronunțat o încheiere de admitere în principiu ce a fost atacată cu căile de atac permise de lege la vremea respectivă și ca urmare a intrat în puterea lucrului judecat.
Curtea observă că în cauză, părțile s-au judecat pe parcursul a 6 ani, acțiunea de partaj fiind disjunsă de acțiunea de divorț prin sentința civilă nr.15244/10.09.2002 pronunțată în dosarul nr.8480/2002 de Judecătoria Timișoara.
În acest sens, la filele 4-5 din acel dosar, s-a depus de către reclamant cererea de partaj, cerere din care nu rezultă cu claritate care este contribuția părților, care sunt bunurile comune și care sunt bunurile proprii și nici nu sunt formulate în consecință cererile corespunzătoare.
Dimpotrivă, la filele 10-14 din același dosar, a fost depusă întâmpinarea și cererea reconvențională a pârâtei prin care aceasta a solicitat să se rețină contribuția diferită a părților de 80% la pârâta și 20% reclamantul, să se constate calitatea de bunuri comune a unor bunuri, între care imobilul din T str. - nr.59/A,.27 și a unor bunuri mobile, să se constate calitatea de bun propriu pentru cota de 47,22% din acest imobil, să se dispună partajarea în natură a bunurilor propunând și lotizarea acestora.
Reclamantul a răspuns la întâmpinarea și cererea reconvențională a pârâtei la filele 15-16 din dosar, formulând propuneri de lotizare și solicitând să-i fie atribuit lui apartamentul, întrucât îl folosește și a efectuat lucrări de îmbunătățiri, solicitând totodată să fie obligată pârâta să-i restituie lănțișorul de aur bun propriu.
Părțile au formulat cereri repetate în cauză, precizând pretențiile deduse judecății, iar în final, s-a pronunțat încheierea de admitere în principiu din data de 27.04.2004, ce a fost menținută în apel prin respingerea apelurilor declarate de părți prin decizia civilă nr. 340F/5.11.2004.
Ulterior, prin decizia civilă nr. 125/22.06.2005 a Curții de APEL TIMIȘOARA pronunțată în dosar nr. 3448/C/2005, a fost admis recursul declarat de reclamant, cu consecința schimbării încheierii de admitere în principiu în ce privește contribuția părților la dobândirea tuturor bunurilor comune, constatându-se că reclamantul a avut o contribuție de 60%, iar pârâta de 40%.
Reluându-se judecata, în dosarul nr. 21318/2002 s-a dispus expertizarea bunurilor mobile și imobile ce compun masa partajabilă determinată prin încheierea de admitere în principiu, ce a intrat astfel în puterea lucrului judecat.
Curtea apreciază că susținerile reclamantului vizând includerea altor bunuri în masa partajabilă, nu sunt întemeiate, deoarece potrivit dispozițiile art. 673 ind. 8 pr. civ., cu conținutul avut anterior modificării ce s-a produs prin Legea nr.219/2005, și anterior acesteia prin nr.OUG65/2004, încheierea de admitere în principiu era supusă căilor de atac, apelul și recursul, în ce privește aspectele asupra cărora instanța a dispus cu caracter de principiu, referitoare la: cota parte ce se cuvine fiecăreia din părți, bunurile supuse împărțelii, precum și creanțele și datoriile comune ale părților.
Cum în cauză prin încheierea de admitere în principiu menționată, instanța a statuat irevocabil în privința bunurilor ce alcătuiesc masa partajabilă și în privința contribuției părților la dobândirea acestora, în mod corect tribunalul a apreciat că nu mai pot fi primite și alte cereri.
Pe de altă parte, instanța de fond a apreciat corect că celelalte bunuri invocate de părți prin cererile formulate după modificarea art. 673 ind. 8. pr. civ. cereri supuse dispozițiilor art. 673 ind. 7. pr. civ., nu au fost dovedite pe de o parte, iar în ce privește scoaterea unor bunuri din masa de împărțit, în cauză nu există acordul părților.
Curtea apreciază că simpla cerere a reclamantului de a fi expertizate îmbunătățirile aduse imobilului din-, în condițiile în care nu s-au făcut dovezi în ce privește existența acestora, corect a fost respinsă de instanța de fond.
De altfel, cu referire la aceste pretenții ale reclamantului, Curtea constată că atitudinea acestuia este inconsecventă, deoarece în final, acesta solicită să se compenseze îmbunătățirile aduse de el apartamentului din str. -, cu îmbunătățirile aduse de pârâtă imobilului din-, ca fiind fiecare bun propriu al părților.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că susținerile reclamantului nu justifică a se reține incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9. pr. civ. pentru a justifica modificarea celor două hotărâri, așa încât urmează să respingă ca neîntemeiat recursul declarat de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamantul G împotriva deciziei civile nr. 949/A/16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Ion Graur
Dr. - - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 15.05.2008
Tehnored. 2 ex./15.05.2008
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Adriana CorhanJudecători:Adriana Corhan, Maria Lăpădat, Ion Graur
| ← Interdicție. Decizia 155/2008. Curtea de Apel Oradea | Plasament. Decizia 64/2009. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
