Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 49/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - partaj bunuri comune -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.49
Ședința publică din data de 18 martie 2009
PREȘEDINTE: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 2: Rusu Maria
JUDECĂTOR 3: Maierean Ana
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în B,-, județul B, împotriva deciziei civile nr.182/A din 06 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul nr-, reclamantă intimată fiind, domiciliată în B,-,.A,.3, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă părțile, pârâtul recurent fiind asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru pârâtul recurent și arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru pârâtul recurent, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea dosarului spre rejudecare instanței de fond, pentru motivele descrise pe larg în motivarea recursului, insistând asupra faptului că instanța de fond s-a pronunțat pentru mai mult decât s-a cerut, în sensul că a constatat că pârâtul a renunțat la cota sa devălmașă de din bunul imobil dobândit în timpul căsătoriei, fapt ce nu corespunde realității. Mai arată că într-adevăr pârâtul recurent a dat o declarație în fața instanței de fond, în dosarul nr.2311/2001, însă prin aceasta se renunța doar la acțiunea de partaj și nu la dreptul său de coproprietar asupra imobilului bun comun, rațiunea sa în acel moment fiind aceea de a-i lăsa pe soția sa și pe copii, care se aflau în ani terminali de studiu să locuiască în apartamentul bun comun, urmând ca ulterior să fie sistată starea de indiviziune. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reclamanta intimată solicită respingerea recursului, precizând că pârâtul recurent a renunțat de bunăvoie la cota sa din apartamentul bun comun.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr.3066 din 12 iunie 2008 a Judecătoriei Botoșanis -a admis acțiunea civilă, având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul și a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei imobilul apartament nr.3, situat în B,-,.A, județul B, a constatat că pârâtul a renunțat la cota sa devălmașă de din bunul imobil dobândit în timpul căsătoriei, a constatat că reclamantei îi revine cotă de 1/1 din imobil și a dispus lichidarea comunității de bunuri, în sensul că atribuie reclamantei imobilul apartament nr.3, situat în municipiul B,-,.A, județul
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a avut în vedere sentința civilă nr.752 din 17 august 2001, prin care s-a respins acțiunea formulată de, având ca obiect partaj bunuri comune, iar în temeiul art.247 Cod procedură civilă s- luat act de renunțarea acestuia la dreptul pretins prin această acțiune.
Astfel, a motivat instanța de fond, ca efect al renunțării la dreptul pretins, pârâtul din prezenta cauză nu poate pretinde printr-o altă acțiune dreptul pretins într-o altă acțiune ulterioară, renunțând definitiv, în speța de față la cota de din bunurile dobândite în timpul căsătoriei cu reclamanta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, criticând hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie și nelegalitate, reiterând aceleași motive ca și la instanța de fond și anume că nu a renunțat niciodată la dreptul de coproprietar asupra apartamentului bun comun.
A mai susținut recurentul că prin coroborarea declarației sale din dosarul 2311/2001 al Judecătoriei Botoșani și a copiilor din același dosar, de la filele 47 și 48 reiese, fără echivoc că "reclamantul a susținut că va renunța la acțiunea de partaj", deci a renunțat în acel dosar la acțiune și nu la dreptul pretins cum greșit a reținut prima instanță și că acțiunea reclamantei trebuia calificată ca o acțiune în revendicare cu privire la cota de ce i se cuvenea din bunul dobândit în timpul căsătoriei.
La termenul de judecată din data de 6 octombrie 2008 a fost calificată cererea drept o cerere de apel, funcție de valoarea apartamentului ce formează obiectul prezentei cauze.
Tribunalul Botoșani, prin decizia civilă nr.182 A/06.10.2008, a respins, ca nefondat apelul.
În luarea acestei hotărâri, s-au avut în vedere următoarele:
Prin sentința civilănr.752 din 17 august 2001, pronunțată în dosarul nr.2311/2001 al Judecătoriei Botoșani, sentință rămasă definitivă și irevocabilă, prin nerecurare s-a respins acțiunea formulată de, pârâtul din prezenta cauză, având ca obiect partaj bunuri comune, iar în temeiul art.247 Cod procedură civilă s-a luat act de renunțarea acestuia la dreptul pretins prin această acțiune.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere declarația făcută de în ședință (fila 46 dosar nr.2311/2001 al Judecătoriei Botoșani ), prin care a renunțat la dreptul pretins în prezenta cauză.
Cu toate că pârâtul a susținut că el a renunțat doar la dreptul de a promova altă acțiune de partaj, în justiție, această apărare nu a putut fi reținută, între renunțarea la judecată, reglementată de art.246 Cod procedură civilă și renunțarea la dreptul pretins, reglementată de art.247 Cod procedură civilă există diferență în ceea ce privește efectele pe care le are acest act de dispoziție, în sensul că renunțând la judecată părțile urmează a rămâne în indiviziune iar prin renunțarea la drepturile de codevălmaș asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, partea care a renunțat nu mai poate pretinde dreptul chiar și în situația în care celălalt codevălmaș ar introduce acțiune de partaj, nicidecum la dreptul său de coproprietar asupra imobilului bun comun.
Dacă ar fi renunțat în schimbul neplății pensiei de întreținere, pe care el trebuia să o plătească în favoarea copiilor săi, pe de o parte, nu ar mai fi prestat întreținere în favoarea acestora, iar pe de altă parte ar fi încheiat o tranzacție cu fosta soție (în acest sens).
Împotriva acestei hotărâri pârâtul a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând aceleași motive, respectiv faptul că nu a renunțat niciodată la dreptul de coproprietate asupra apartamentului în litigiu.
Criticile nu pot fi reținute pentru cele ce urmează:
După cum rezultă din dispozițiile art.247 Cod procedură civilă, renunțarea la însuși dreptul pretins nu se poate presupune ci trebuie să rezulte fără echivoc, dintr-o declarație expresă din partea beneficiarului dreptului sau din probe neechivoce a căror interpretare să ducă în mod necesar la o singură concluzie, și anume, la aceea a renunțării.
Potrivit reglementării dată de legiuitor celor două texte de lege: art.246 Cod procedură civilă (renunțarea la judecată, respectiv art.247 Cod procedură civilă (renunțarea la drept), evidențiază existența diferențelor între cele două norme de drept, în ceea ce privește efectele.
Astfel, în cazul primei instituții (art.246 Cod procedură civilă), părțile, renunțând la judecată, revin la starea de fapt anterioară promovării unei acțiuni în justiție pentru fructificarea dreptului său, pe când, în cazul celei de-a doua instituție (art.247 Cod procedură civilă), partea care a renunțat, nu mai poate pretinde dreptul pretins.
În atare condiții, susținerea recurentului în sensul că ar fi renunțat la acțiunea de partaj și nu la dreptul de coproprietate, nu are nici un suport legal, întrucât relevanță juridică are declarația acestuia de la fila 46 din dosarul nr.2311/2001 al Judecătoriei Botoșani, potrivit căreia acesta a renunțat la dreptul pretins, respectiv la dreptul său devălmaș asupra tuturor bunurilor imobile și mobile (fila 46 dosar fond).
În condițiile în care acesta nu ar fi renunțat la însuși dreptul pretins ar fi exercitat asupra sentinței civile nr.7552/2001, căile de atac stabilite de lege, odată ce a cunoscut cuprinsul hotărârii.
Cum alte motive de recurs, care potrivit legii pot fi luate și din oficiu de instanță nu sunt date, în temeiul art.312 al.1 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul, domiciliat în B,-, județul B, împotriva deciziei civile nr.182/A din 06 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul nr-, reclamantă intimată fiind, domiciliată în B,-,. A,.3, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.RM
Tehnorred.SP/25.03.2009
Nr.ex.2
Jud.fond:
Jud.apel:
Președinte:Frunză SandaJudecători:Frunză Sanda, Rusu Maria, Maierean Ana
| ← Răpire internațională de copii. Decizia 231/2010. Curtea de... | Completare dispozitiv. Decizia 50/2009. Curtea de Apel Suceava → |
|---|
