Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 491/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Complet specializat de familie și minori
DECIZIA CIVILĂ NR.491
Ședința publică din 12 mai 2009
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta și pârâtul împotriva deciziei civile nr. 485/A/11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, s-a prezentat pentru reclamanta recurentă, av., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța ia act de respingerea cererii de strămutare a cauzei și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate cu trimiterea cauzei la ribunalul Timiș în vederea rejudecării pe fond, arătând că tribunalul a creat o situație juridică mai grea în propria cale de atac, iar în situația admiterii apelului reclamantei, hotărârea trebuia pronunțată în contradictoriu cu dobânditoarea imobilului, în cauză operând transmiterea calității procesuale pasive.
În ce privește recursul declarat de pârât, apărătorul reclamantei recurente solicită respingerea acestuia.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 10.06.2003 la udecătoria Timișoara, reclamanta - a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul, ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună sistarea stării de indiviziune asupra imobilului situat în T,-, înscris în nr. 1533 T, nr. top 6834, format din casă și curte în suprafață de 343 mp, proprietatea comună a părților, dispunând partajarea în natură a imobilului prin formarea a două loturi egale corespunzătoare cotei de proprietate de și atribuirea loturilor astfel formate; intabularea în nr. 1533 T, nr. top 6834 dreptului său de proprietate asupra apartamentelor ce vor fi incluse în lotul său cu titlu de ieșire din indiviziune; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a devenit proprietara cotei de parte din imobilul sus-menționat prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat la. --- sub nr. 1971/06.05.2003, prin care pârâtul, în calitate de vânzător, i-a transmis această cotă, iar dreptul de proprietate asupra cotei dobândite de și l-a intabulat în nr. 1533 T, nr. top 6834 cu titlu de cumpărare-bun propriu. Se mai arată că, deși imobilul este înscris în cartea funciară sub titulatura "casă" acesta este comod partajabil în natură, fiind format din 11 apartamente și spații comerciale la parter, care sunt în prezent exploatate exclusiv de către pârât.
În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 6731- 67314Cod procedură civilă și art. 728 Cod civil.
La termenul din 06.06.2006, reclamanta a formulat o completare de acțiune, prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosință a cotei de parte din imobilul situat în T,-, înscris în nr. 1533 T începând cu data de 06.05.2003 și valoarea fructelor civile însușite exclusiv de către pârât. Instanța nu a luat act de aceasta deoarece nu au fost respectate dispozițiile art. 132 Cod procedură civilă.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de perimare a cauzei, întrucât cauza a fost suspendată 3 ani, iar, după un an de la suspendare, operează perimarea; cu privire la precizarea de acțiune, a solicitat respingerea acesteia.
Prin sentința civilă nr. 6816/26.06.2007 pronunțata de Judecătoria Timișoara, în dosar nr-, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii; s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul; s-a dispus sistarea stării de coproprietate dintre părți prin formarea a două loturi conform variantei nr. 2 din suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul, ce au fost atribuite astfel: - lotul nr. 1, format din 1, 2,. 6,. 7,. 8,. 14, s-a atribuit reclamantei, - lotul nr. 2, format din 3 ( bar),. 4,. 5,. 9,. 10,. 11,. 12,. 13, s-a atribuit pârâtului, fiind obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 1.207 lei cu titlu de sultă, a fost respinsă în rest acțiunea, a fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4.467,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în ceea ce privește excepția inadmisibilității promovării acțiunii în ieșire din indiviziune, invocată de pârât la termenul din data de 19.06.2007, pe motiv că nu s-a cerut în prealabil sau în paralel apartamentarea imobilului, instanța de fond a respins-o, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, ca neîntemeiată, deoarece prin expertiza în specialitatea construcții efectuată în cauză au putut fi stabilite cele două loturi care urmează a fi atribuite părților, astfel că fiecare va dobândi un drept de proprietate exclusiv asupra unor bunuri individual determinate.
Pe fond, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1971/06.05.2003 la. --- ( filele 5, 6), reclamanta a cumpărat de la pârât cota de parte din imobilul înscris în CF nr. 1533 T, nr. top 6834, constând din casă și teren în suprafață de 3492, situat în T,-.
Dreptul de proprietate al fiecăreia dintre părțile contractante s-a înscris în Cf nr. 1533 T nr. top 6834 ( 4).
Art. 728 cod civil prevede ca "Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune".
Pentru a se putea dispune ieșirea din indiviziune s-a efectuat proba cu expertiza în specialitatea construcții ( 91-188, 202-212, 265-269). În cadrul acestei expertize, expertul a determinat pe baza măsurătorilor și a constatărilor personale la fața locului, precum și a actelor prezentate de părți, care este configurația actuală a imobilului supus partajării, îmbunătățirile aduse acestuia și perioadele în care aceste îmbunătățiri au fost efectuate, acolo unde s-a putut constata acest lucru. Pentru determinarea momentului în care aceste îmbunătățiri au fost efectuate, instanța a coroborat cele constatate de expert cu înscrisurile depuse de părți la dosar și cu proba testimonială administrată în cauză.
Din acest ansamblu probator a reieșit că imobilul cuprinde în prezent un număr de 11 apartamente și trei spații comerciale, în valoare totală de 2.704.082 lei. Expertul desemnat în cauză a constatat că s-au efectuat de către pârât, după încheierea contractului de vânzare-cumpărare, lucrările a căror valoare a fost determinată la Cap. VII-1, F2, F3, F4, F5, F6 în sumă de 270.406 lei. O altă categorie de lucrări au fost considerate ca incerte, sub aspectul efectuării lor ulterior momentului încheierii contractului de vânzare-cumpărare, deoarece nu au existat acte doveditoare ale acestora. Aceste lucrări au fost evidențiate și evaluate la Cap. VII-7 din expertiză, valoarea lor totală fiind de 25.078 lei.
Instanța de fond a reținut că pârâtul a efectuat, după încheierea contractului de vânzare-cumpărare, lucrările evidențiate în expertiză la Cap. VII-1, F2, F3, F4, F5, F6, această probă nefiind răsturnată de celelalte probe administrate în cauză. Cu privire la lucrările evidențiate de expert în Cap. VII-F7, Judecătoria a reținut că au fost efectuate anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Aceste lucrări constau în efectuarea unui plafon fals la apartamentul nr. 7, montarea ferestrelor și ușilor PVC, canalizarea imobilului. Martorii audiați în cauză nu au putut identifica aceste lucrări ca fiind efectuate după data de 06.05.2003 și, în lipsa unei descrieri a imobilului la epoca încheierii contractului de vânzare-cumpărare din care să rezulte cu precizie ce îmbunătățiri fuseseră efectuate până la acea dată, s-a reținut că sunt anterioare acestei date, deoarece, potrivit art. 1169 Cod civil, proba revine părții care susține o cerere în fața judecății, or, în cazul de față, pârâtul nu a probat efectuarea acestor îmbunătățiri ulterior datei de 06.05.2003.
Au fost înlăturate susținerile pârâtului în sensul că nu se poate dispune ieșirea din indiviziune deoarece în luna ianuarie a acestui an a demarat lucrări de conservare și bună administrare a clădirii, care nu necesită autorizație, prin redeschiderea unor uși preexistente, astfel că unele apartamente au fost reunite, devenind alte spații locative, astfel că actuala stare a clădirii nu mai corespunde cu cea din expertiză. Aceste lucrări efectuate de pârât, fără acordul coproprietarului, nu sunt lucrări de conservare și administrare, așa cum se susține, și nu pot influența în nici un fel partajarea bunului în cauză. Dacă s-ar accepta acest punct de vedere, oricare dintre coproprietari ar putea bloca pe termen nelimitat partajarea bunului prin schimbări ale configurației sale în timpul litigiului, ceea ce contravine finalității legii, care dispune că nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. La aceasta se adaugă faptul că nici o parte nu avut obiecțiuni cu privire la componența imobilului la data efectuării expertizei, deci, se consideră, că aceasta era cea reală.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. art. 6739Cod procedură civilă, prima instanță admis în parte acțiunea și dispus sistarea stării de coproprietate dintre părți prin formarea a două loturi, conform celor arătate anterior.
La formarea loturilor, s-au avut în vedere criterii stabilite de art. 6739Cod procedură civilă, adică solicitarea reclamantei de atribuire în lotul său conform uneia dintre variantele prezentate de expert, actuala folosință a unora dintre apartamente de către pârât, valoarea aproximativ egală a celor două loturi și implicit plata unei sulte mai reduse.
În temeiul art. 6735alin. 2 Cod procedură civilă a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 1.207 lei cu titlu de sultă.
A fost respinsă în rest acțiunea cu privire la intabularea dreptului de proprietate al părților în cartea funciară asupra bunurilor atribuite în proprietate exclusivă, deoarece nu s-a făcut dovada că au fost obținute autorizațiile de construire pentru realizarea acestor spații locative.
Dacă operațiunile privind identificarea lor și atribuirea în proprietatea exclusivă a fiecărui coproprietar sunt posibile și în lipsa acestei autorizații, nu se poate dispune intabularea dreptului de proprietate datorită prevederilor imperative ale art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1996 republicată, cu modificările ulterioare. Aceleași reguli care se aplică în cazul unicul proprietar care efectuează astfel de lucrări la imobilul său, se aplică și în cazul în care se dispune ieșirea din indiviziune. Efectuarea unei expertize în specialitatea construcții nu suplinește autorizația de construire, care este un act ce poate fi emis numai de autoritățile în drept după îndeplinirea tuturor cerințelor legii în materie. Părțile vor putea să-și înscrie dreptul de proprietate în cartea funciară pe baza unei cereri necontencioase la Biroul de Carte Funciară, după obținerea în prealabil a autorizației de construire.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 22.08.2007, solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii civile și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea apelului, apelanta a arătat că prima instanță a respins capătul de cerere privind înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate exclusivă a părților, deoarece nu s-a făcut dovada că au fost obținute autorizațiile de construire pentru realizarea acestor spații locative, iar sub acest aspect, hotărârea judecătorească pronunțată este nelegală.
Imobilul înscris în CF nr.1533 T este descris în foaia de avere, ca fiind compus din casă și curte, fără a fi apartamentat în cartea funciară.
Cu toate acestea, din punct de vedere fizic, imobilul este compus din 11 apartamente și 3 spații comerciale, astfel că se impune intabularea părților în cartea funciară conform dreptului de proprietate.
Totodată, prin apelul declarat, apelanta a arătat că a aflat despre faptul că pârâtul a înstrăinat înainte de pronunțare cota sa de coproprietate de din imobil numitei prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 439/12.02.2007 autentificat de BNP din Din cuprinsul contractului, rezultă că aceasta a cumpărat pendinte de procesul având ca obiect sistarea indiviziunii.
Cu rea credință, pârâtul a ascuns acest fapt instanței, cu toate că s-a prezentat la termenele de judecată care au avut loc după vânzare.
Așadar, a avut loc o transmitere a calității procesuale pasive a cărei efect este acela că numita a dobândit calitate procesuală pasivă în cauză.
Pârâtul a declarat apel și el împotriva sentinței civile nr. 6816/26.06.2007, prin care a solicitat admiterea apelului și, pe cale de consecință, casarea sentinței atacate.
In motivarea apelului, pârâtul a susținut că stabilirea lotizării de către instanța de fond este inadmisibilă, deoarece loturile nu pot fi intabulate până când nu vor fi îndeplinite prevederile art. 37 alin. 5 din Legea 50/1996, apreciind că lotizarea conform expertizei este fictivă și nu are nici un sprijin în realitate, atâta vreme cât la cartea funciară, imobilul figurează ca fiind "casa și curte". O posibilă lotizare poate să aibă efect numai după îndeplinirea formalităților de autorizare de către organele abilitate, apreciind că este prematură crearea celor două loturi.
A mai arătat pârâtul că raportul de expertiză nu este obiectiv, deoarece reclamanta a hărțuit expertul ca să modifice părerea sa de 3 ori pe parcursul judecării cauzei, iar cheltuielile efectuate de apelant au fost parțial ignorate, facturile depuse la dosar au fost omise sau incluse în categoria "cheltuieli incerte".
Prin întâmpinarea formulată în cauză, reclamanta a solicitat respingerea apelului formulat de apelantul, invocând excepția lipsei calității procesuale active a lui de a formula calea de atac a apelului, întrucât a avut loc o transmitere a calității procesuale pasive, numita dobândind calitate procesuală pasivă în prezenta cauză și, deci, dreptul de a promova căile de atac.
In motivare, intimata a arătat că a înstrăinat înainte de pronunțarea sentinței civile apelate cota sa de proprietate, iar, în această situație a avut loc o transmitere a calității procesuale pasive în prezenta cauză și, pe cale de consecință, nu mai are legitimarea procesuală de a promova calea de atac a apelului în această cauză și, pe fond, intimata a solicitat respingerea apelului formulat de arătând că, în mod legal, prima instanță a dispus sistarea stării de coproprietate dintre părți prin formarea a două loturi conform variantei 2 din suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că nu a fost parte în dosarul instanței de fond, iar în apel nu se pot schimba obiectul, părțile și calitatea acestora și nici nu se pot face cereri noi.
Instanța de apel a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei, pe care a unit-o cu fondul la termenul de judecată din 09.05.2008.
Prin decizia civilă nr. 485/A/11.06.2008, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de reclamanta -, a desființat sentința atacată cu trimiterea spre rejudecare la instanța de fond, Judecătoria Timișoara și a respins apelul declarat de împotriva aceleiași hotărâri.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că reclamanta și pârâtul au fost coproprietari în cota de parte asupra imobilului situat în T,-, înscris în nr. 1533 T, în virtutea acestei stări de fapt și de drept, reclamanta promovând o acțiune în sistarea stării de indiviziune.
Pe parcursul judecării cauzei, respectiv la data de 12.02.2007, pârâtul a înstrăinat cota sa de proprietate de din imobilul în litigiu numitei prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 439/12.02.2007, neaducând la cunoștința instanței de fond acest aspect, cu toate că a avut cunoștință de procesul de la instanța de fond formulând și întâmpinare în cauză, depusă la fila 41 dosar fond, iar, ulterior, apărându-și drepturile procesuale prin formularea de obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză, având termen în cunoștință în dosarul instanței de fond.
Din extrasul CF nr.1533 T depus în fața instanței de apel ( fila 21 apel), rezultă că numita și-a intabulat dreptul de proprietate asupra cotei de asupra imobilului în litigiu cu nr. 20683/2007 la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară T, încheierea de intabulare fiind emisă la 26.02.2007.
Prin urmare, raportat la această stare de fapt, încă în fața instanței de fond pârâtul trebuia să indice că nu mai are calitate procesuală pasivă și să indice actualul proprietar tabular pentru ca hotărârea instanței de fond să se pronunțe în contradictoriu cu acesta.
Neprocedând astfel, instanța constată că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 297.proc.civ. care atrag desființarea hotărârii atacate și impun trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
A proceda într-un alt mod ar însemna aol ipsi pe pârâta de un grad de jurisdicție în care să-și administreze probele ce le consideră de cuviință, cu respectarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității.
In ceea ce privește apelul declarat de apelantul, raportat la starea de fapt reținută mai sus, tribunalul, în baza art. 137 Cod procedură civilă coroborat cu art. 292 Cod procedură civilă, a respins apelul formulat, ca fiind formulat de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, atât reclamanta, cât și pârâtul, cereri înregistrate la Curtea de Apel Timișoara sub număr dosar - la data de 28.08.2008.
Reclamanta a solicitat, prin recursul promovat, casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei la ribunalul Timiș pentru rejudecarea pe fond a apelului ( filele 3-5).
În motivare, se arată că, după pronunțarea hotărârii judecătorești de către prima instanță, au aflat că pârâtul a înstrăinat, înainte de pronunțare, cota sa de coproprietate de din imobil, numitei, înstrăinare pendinte de prezentul proces. Cu rea-credință, pârâtul a ascuns acest fapt instanței, cu toate că s-a prezentat la termenele de judecată ce au fost date după vânzare.
În fața instanței de apel, ea a susținut că a operat o transmitere a calității procesuale pasive, al cărei efect este că numita a dobândit calitate procesuală pasivă în cauză.
Se arată că hotărârea pronunțată este nelegală, întrucât instanța de apel i-a creat o situație juridică mai grea în propria cale de atac, încălcând principiul "non reformatio în pejus". Motivarea instanței pentru soluția de desființare cu trimitere spre rejudecare privește ocrotirea drepturilor procesuale ale intimatei, care știa de proces pentru că a cumpărat pendinte de litigiu. În fața primei instanțe, pârâtul a uzitat de mijloacele procesuale de apărare și de probațiune, iar, din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare și al încheierii de CF prin care a fost întabulat dreptul de proprietate al intimatei, rezultă că aceasta a cumpărat cota de din imobil pendinte de procesul având ca obiect sistarea indiviziunii asupra imobilului.
Se apreciază că instanța de apel a nesocotit efectele juridice pe care le produce transmiterea calității procesual pasive care a operat în cauză. Ca urmare a dobândirii cotei de din imobil prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâtul, a dobândit calitate procesuală pasivă în proces.
Transmiterea convențională a calității procesuale intervine în cazul vânzării bunului litigios, care conferă cumpărătorului, după caz, legitimare procesuală activă sau pasivă. În literatura de specialitate, s-a apreciat că persoana care dobândește calitate procesuală ca urmare a transmiterii acesteia, va prelua procedura în starea în care aceasta s-a aflat la momentul introducerii sale în proces. Actele procedurale îndeplinite anterior vor fi opozabile părții introduse în proces ca urmare a transmiterii calității procesuale.
Se apreciază că instanța de apel a încălcat aceste principii atunci când a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca hotărârea primei instanțe să fie pronunțată în contradictoriu cu noua proprietară a cotei de din imobil. Soluția legală era aceea de constatare a împrejurării că este noua pârâtă în cauză, că aceasta preia procedura în starea în care s-a aflat la momentul introducerii sale în proces, deci, în apel, și că actele procedurale îndeplinite anterior îi sunt opozabile.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9, art. 312 alin. 5.proc.civ.
Pârâtul a solicitat, prin cererea sa de recurs, casarea deciziei criticate cu trimiterea spre rejudecare în apel ( fila 6).
În motivare, se arată că instanța de apel a inversat părțile în cauză, dându-i câștig de cauză, dar, în dispozitiv, se dispune respingerea cererii sale.
Reclamanta a cerut modificarea sentinței în sensul înscrierii lotizării în CF, cerere ce nu a fost acordată, iar în dispozitivul deciziei, se menționează admiterea cererii reclamantei, lucru ce nu a fost acordat.
Ca atare, motivarea deciziei nu corespunde în nici un fel cu dispozitivul acesteia, cele două fiind în conflict.
El a cerut casarea sentinței de fond, ceea ce i-a fost admis, dar în dispozitiv se menționează că apelul său a fost respins.
Se mai arată că, faptul că el nu mai este proprietarul imobilului în litigiu, nu poate revoca în prezentul ciclu procesual, calitatea sa procesuală.
În drept, invocă prevederile art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca netemeinice și nelegale, cu motivarea că, niciunul dintre recurenți nu are dreptate în promovarea și motivarea recursurilor ( fila 7). Nu contează dacă au fost inversate calitățile părților, ci doar ca dreptul său la apărare să nu fie lezat. Apărările nu pot fi propuse, potrivit Codului d e procedură civilă, decât la primul termen de judecată, iar ea dorește completarea probatoriului, deoarece lotizarea imobilului conform expertizei existente, îi încalcă dreptul său constituțional la un trai decent.
Nu a fost indicat în mod expres temeiul de drept al întâmpinării depuse.
Judecata în prezenta cauză a fost suspendată la data de 4.11.2008, în baza dispozițiilor art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință din 4.11.2008 ( fila 46), ce face parte integrantă din prezenta decizie, astfel că nu vor mai fi reluate.
a fost repusă pe rol, pentru termenul de judecată din 12.05.2009, la solicitarea recurentei, motivată de soluționarea dosarului până la a cărui judecată s-a dispus suspendarea ( fila 48-49).
Pentru termenul de judecată astfel fixat, recurentul a depus la dosar un înscris, prin care a arătat că nu mai are nici un bun comun de partajat cu reclamanta, astfel că solicită menținerea deciziei Tribunalului Timiș, pentru ca să se rejudece cauza între persoanele care au calitate procesuală pentru bunul supus partajului ( fila 54).
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, și în limitele trasate de dispozițiile art. 304 și 3041Cod procedură civilă, față de conținutul actelor procedurale depuse la dosar, ce încorporează voința părților, instanța constată că recursul declarat de reclamanta este întemeiat, iar cel declarat de pârâtul este lipsit de interes pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul, din actele depuse la dosar în fața instanței de apel, rezultă că acesta și-a pierdut calitatea de proprietar al imobilului supus partajului, pe care l-a vândut la data de 12.02.2007 numitei în ceea ce privește cota sa parte de din bun.
Ca atare, în mod just s-a reținut de către tribunal că această persoană nu mai justifică în cauză, calitate procesuală pentru a formula căi de atac. El nu mai este titularul nici unui drept pus în discuție în litigiul de față, astfel că nu justifică legitimare procesuală în pricină, lucru pe care îl recunoaște chiar el, de altfel, prin înscrisul de la fila 54 dosar.
Soluția pronunțată în cauză nu îi poate nici profita, și nici dăuna, astfel că el nu justifică un interes legitim, născut, actual și personal în promovarea, respectiv susținerea, prezentei căi de atac. Acest lucru a fost exprimat în mod expres în cuprinsul actului procesual arătat prin care cere menținerea deciziei atacate.
Chiar dacă acest înscris nu poate apreciat a fi o cerere de renunțare la calea de atac promovată, rezultă cu îndestulătoare evidență faptul că nu are interes în susținerea cererii sale de recurs, astfel că, în baza art.137 alin.1 Cod procedură civilă, va fi respins recursul declarat de pârâtul, ca fiind promovat de o persoană lipsită de interes, fără a mai analiza celelalte aspecte invocate prin cererea de recurs, față de prioritatea excepției reținute.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanta, Curtea constată că acesta este întemeiat, față de dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, coroborat cu prevederile art. 723 Cod procedură civilă.
Astfel, în mod corect tribunalul a constatat că, deși contractul de vânzare-cumpărare dintre și a fost încheiat anterior pronunțării hotărârii atacate, prima instanță nu a avut cunoștință de existența acestui act translativ de proprietate.
Pârâtul nu numai că nu a anunțat modificările intervenite cu privire la titularul dreptului de proprietate asupra bunului supus partajului, dar a și continuat să exercite în cauză toate drepturile procesuale ce decurgeau din acea calitate.
Pârâtul nu și-a îndeplinit obligația procesuală de a indica proprietarul actual al imobilului, iar intimata, deși avea cunoștință de existența procesului de față ( lucru ce rezultă din conținutul contractului de vânzare-cumpărare încheiat), nu a înțeles să intervină în proces pentru a-și apăra și valorifica dreptul dobândit.
Ca atare, se impune a constata că au fost încălcate de către părțile contractante obligațiile instituite în sarcina lor de art. 723 Cod procedură civilă, care stabilesc modalitatea de exercitare a drepturilor procedurale, pentru a beneficia de protecția juridică.
Fiind încălcată această obligație, concluzia tribunalului în sensul necesității desființării sentinței pentru rejudecarea în contradictoriu cu noul proprietar, apare a fi eronată. Nu sunt îndeplinite în cauză cerințele art. 297 Cod procedură civilă, deoarece prima instanță a soluționat fondul cauzei, iar procedura de citare era legal îndeplinită cu părțile din proces de la acel moment.
Drepturile intimatei nu au fost vătămate prin sentința primei instanțe, în condițiile în care ea apare în proces ca și succesor cu titlu particular al pârâtului, drept dobândit prin cumpărare. Ca atare, ea preia poziția procesuală a antecesorului său și intervine în proces în starea în care acesta se află la momentul vânzării, actele procesual anterioare fiindu-i opozabile.
Nu este necesară trimiterea cauzei spre rejudecare, față de caracterul devolutiv al apelului, în cadrul căruia putând fi propuse și administrate probe. A conchide în sens contrar ar permite ca, prin înstrăinări succesive, să se prelungească nejustificat durata procesului, contrar art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, lucru ce nu poate fi acceptat.
Un argument suplimentar în sprijinul acestei concluzii este atitudinea pasivă a intimatei, care deși știa că a cumpărat un bun în litigiu, nu a depus diligența pentru a interveni în proces în scopul protejării drepturilor sale.
Ca atare, având în vedere că nu sunt îndeplinite cerințele art. 297 Cod procedură civilă, și pentru ca tribunalul să analizeze temeinicia apărărilor invocate prin cererile de apel ale părților, instanța de recurs, constată că, față de dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, recursul reclamantei este întemeiat, motiv pentru care îl va admite, iar, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 și 5 Cod procedură civilă, va casa decizia atacată și dispune trimiterea cauzei la ribunalul Timiș în vederea rejudecării apelurilor declarate de părți.
Față de soluția pronunțată în cauză, nu vor fi acordate părților cheltuieli de judecată în recurs, urmând ca acestea să fie avute în vedere cu ocazia rejudecării apelurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 485/A/11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații și.
Casează decizia atacată și dispune trimiterea cauzei la ribunalul Timiș în vederea rejudecării apelurilor declarate de părți.
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva aceleiași decizii.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
- -
Red.CL/10.06.2009
Dact./15.06.2009
Judecătoria Timișoara -judecător
Tribunalul Timiș -judecători,
2 ex.
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Claudia Rohnean, Maria Lăpădat
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1454/2009. Curtea de... | Interdicție. Decizia 216/2008. Curtea de Apel Galati → |
|---|
