Plasament. Decizia 490/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Complet specializat de familie și minori
DECIZIA CIVILĂ NR.490
Ședința publică din 12 mai 2009
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 810/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A și pârâta, având ca obiect plasament.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pârâtul recurent avocat în reprezentarea reclamantei intimate, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A lipsă fiind celelalte părți.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța ia act de lipsa relațiilor solicitate Primăriei comunei, punând în discuție oportunitatea revenirii la această probă.
Reprezentantul reclamantei intimate arată că lasă la aprecierea instanței.
Reprezentanta Ministerului Public solicită acordarea unui alt termen pentru a se efectua ancheta socială la domiciliul pârâtei, arătând că este oportună această probă.
Curtea, față de obiectul cauzei și caracterul urgent al acesteia, derogator de la dreptul comun, față de atitudinea procesuală a pârâtei, care a manifestat un total dezinteres pentru soluționarea cauzei, revine asupra probei și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul reclamante intimate solicită respingerea recursului, arătând că față de copil nu s-a luat o altă măsură de protecție, fiind în continuare în plasament în regim de urgență.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului, arătând că soluția primei instanțe este legală și temeinică instituită în interesul copilului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin sentința civilă nr.810/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arada fost admisă cererea reclamantei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A față de pârâții și și în consecință s-a dispus menținerea măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență pentru copilul -, născut la 03.03.2004 în B jud.B-N, fiul lui - și, având CNP -, la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A-Serviciul de consiliere și intervenție în regim de urgență pentru copilul abuzat, neglijat și exploatat-Centrul de primire minori A,--6 jud. A, unde s-a stabilit și domiciliul copilului.
Totodată s-a dispus ca drepturile și obligațiile părintești cu privire la persoana copilului să fie exercitate prin delegație, de către șeful serviciului menționat iar cele privind bunurile copilului de către Președintele Consiliului județean
Pentru a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere faptul că Pentru copilul - s-a dispus instituirea măsurii de protecție specială a plasamentului în regim de urgență, pe calea ordonanței președințiale prin sentința civilă nr.752/30.09.2008, ca urmare a faptului că în data de 17 martie 2008 copilul - a fost internat la Spitalul clinic județean A cu diagnosticul de fractură de femur, echimoze faciale și toracice, hernie inghinală iar datorită diagnosticului la internare, exista suspiciunea că minorul a fost victima unui abuz fizic. Astfel urmare punerii în executare a sentinței prin care s-a dispus plasamentul în regim de urgență pentru minor, acesta a fost dus la Centrul de primire în regim de urgență pentru copilul abuzat, neglijat și exploatat, după ce a fost ridicat de la domiciliul mamei actualei soții a tatălui copilului, numita, constatându-se că tatăl copilului împreună cu actuala soție sunt plecați la muncă în străinătate, copilul fiind lăsat în grija numitei.
În mod evident copilul s-a aflat în mediul familial într-o situație de pericol iminent, în condițiile în care acesta a fost părăsit de către mamă, iar în grija tatălui și a concubinei acestuia a suferit leziunile sus-menționate, suspiciunea că a fost victima unui abuz fizic nefiind încă infirmată.
În prezent,copilul trebuie prezentat medicului specialist în chirurgie infantilă pentru scoaterea tijei din picior,după care copilul va fi supus unei intervenții chirurgicale în vederea reducerii herniei, această din urmă afecțiune nefiind semnalată unui medic de părintele firesc, ci descoperită cu ocazia internării pentru imobilizarea fracturii de femur.
Este necesar de asemenea, a fi evaluată posibilitatea reintegrării în mediul familial cu luarea în considerare și a celorlalte elemente ale stării de fapt reținute în ordonanța de instituire a plasamentului în regim de urgență și care se referă la:situația mamei firești a copilului, sprijinul acordat tatălui de familia lărgită în supravegherea acestuia, disponibilitatea tatălui de a renunța la consumul de alcool, la manifestările de violență verbală și fizică, găsirea unui loc de muncă stabil și în plus integrarea copilului într-o formă de învățământ preșcolar corespunzătoare.
Necesitatea ca tatăl firesc să coopereze cu reprezentanții instituției de ocrotire a copilului reiese din procesul-verbal din 13 octombrie 2008, care consemnează încercarea acestuia dea lua copilul aflat în plasament în regim de urgență în lipsa unui acord în acest sens din partea instituției de ocrotire, fiind relevat astfel că acesta încă nu conștientizează lipsurile existente în comportamentul său ca părinte și nici nevoia de a fi ajutat în vederea remedierii acestor lipsuri.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul solicitând modificarea ei și în consecință, respingerea acțiunii instanței, ca nefondată.
Pârâtul a criticat sentința Tribunalului Arad pentru aceea că măsura de protecție specială dispusă de instanță nu-și justifică oportunitatea câtă vreme a fost stabilită abia după șase luni de la presupusul - dar nedoveditul - abuz fizic a cărui victimă se presupune a fi fost minorul.
S-a mai susținut și aceea că incidentul nefericit care a condus la luarea măsurii protecției speciale a acestuia s-a datorat faptului că în acea perioadă era în grija bunicii mamei vitrege, părinții lui fiind plecați la muncă în Spania dar că, în prezent, aceștia fiind în țară îi pot acorda copilului toate îngrijirile și toată afecțiunea de care el are nevoie.
În plus, s-a mai afirmat și că tatăl pârât nu este consumator frecvent de alcool - așa cum s-a susținut - și că în instituția de plasament în care se află în prezent minorul nu este bine supravegheat și hrănit.
Prin întâmpinarea formulată în cauză instituția intimată reclamantă a solicitat respingerea recursului pârâtului pentru aceea că susținerile lui nu au suport în probele dosarului.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art.306 al.2 Cod procedură civilă, sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul pârâtului este nefondat.
Contrar susținerilor acestuia, măsura de protecție specială în regim de urgență se impunea ca necesară în cazul fiului său minor, care la data de 17.03.2008 când a fost sesizată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului A prezenta urme ale unor violențe fizice precum și o fractură de femur.
Pârâtul susține - fără a putea însă convinge că starea minorului la acel moment nu se datora pretinselor abuzuri fizice la care acesta fusese supus de către membri ai familiei mamei vitrege la care el s-a aflat.
Chiar presupunând că leziunile și afecțiunile copilului nu ar fi fost rezultatul acțiunii intenționate a celor menționați, (ceea ce probele dosarului nu au putut însă demonstra) existența lor face deplină dovadă cel puțin a crasei neglijențe a cărei victimă a fost minorul la o vârstă atât de fragedă, situație în care măsura de protecție a plasamentului său în regim de urgență apare ca justificată.
În recursul declarat tatăl pârât a susținut că minorul are nevoie de o îngrijire specială pe care doar familia sa naturală i-o poate asigura, afirmație care nu are susținere în probele administrate în cauză.
Astfel cum însuși pârâtul recunoaște, starea în care a ajuns minorul s-a manifestat în perioada în care el și actuala soție (mama vitregă a copilului) erau plecați în Spania iar acesta rămăsese în grija familiei mamei vitrege, adică într-un mediu străin legăturilor de rudenie de sânge. Rezultă, de asemenea, că mama vitregă - potrivit constatărilor din teren din 26.08.2008 ale asistenților sociali - și-a exprimat dorința de a nu-l mai ține în familie pentru că urina în pat, ceea ce contrazice fundamental susținerile sale potrivit cărora echimozele sunt doar urmele unor mușcături făcute copilului din prea multă afecțiune.
Prin urmare, informațiile culese din mediul socio-familial în care s-a aflat copilul la data când s-a solicitat adoptarea unei măsuri speciale de protecție nu confirmă nici îngrijirea deosebită (despre care recurentul susține că i s-a acordat) și cu atât mai puțin afecțiunea și atenția specială pe care o impune un copil aflat la o vârstă fragedă și în situație de vulnerabilitate din punct de vedere al sănătății.
Pe de alt parte, atunci când în familia pârâtului se vor dovedi acele condiții materiale și afective care vor permite o altă apreciere, copilul va putea fi înapoiat acestei familii, fapt care ar presupune dovada permanentă a unui comportament responsabil din partea pârâtului și a celorlalți membri ai actualei sale familii, atitudine pe care el însă nu a dovedit-o până în prezent, pe parcursul monitorizării situației de către reprezentanții instituției reclamante, dimpotrivă, confirmându-se refuzul unui dialog cu aceștia precum și obișnuința pârâtului de a consuma băuturi alcoolice.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că interesul superior al minorului reclamă menținerea măsurii speciale de protecție a acestuia, Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtului împotriva sentinței civile nr.810/28.10.2008 a Tribunalului Arad prin care s-a dispus acest lucru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 810/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
- -
Red.DC/25.05.2009
Dact. /25.02.2009
Tribunalul Arad -judecător
2 ex.
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Claudia Rohnean, Maria Lăpădat
| ← Stabilire domiciliu minor. Decizia 633/2008. Curtea de Apel... | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 483/2008. Curtea de... → |
|---|
