Divort. Decizia 587/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
COMPLET SPECIALIZAT DE FAMILIE ȘI MINORI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 587
Ședința publică din 2 iunie 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
JUDECĂTOR 3: Claudia Rohnean
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 783/A/14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Civilă în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect divorț.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat reclamantul recurent, asistat de av. și pârâta intimată, asistată de av., lipsă Autoritatea Tutelară, și
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care instanța, revine asupra probei dispusă la termenul anterior, respectiv, comunicarea de către Primăria comunei - Serviciul Autoritate Tutelară, dacă numitul a solicitat instituirea într-un centru de plasament a minorei, născută la data de 26 iunie 2001, fiica părților din prezenta cauză, considerând că nu este utilă cauzei.
Reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar dovezile cu privire la demersurile făcute către Primăria comunei și concluzii scrise; reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar declarația numitului și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate, cu consecința respingerii apelului pârâtei și a menținerii ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 1299/19.06.2008 a Judecătoriei Lugoj, prin care s-a dispus încredințarea spre creștere și educare a minorei la tatăl reclamant și obligarea intimatei la plata unei contribuții de întreținere în cuantum de din veniturile nete realizate, începând de la data 01.02.2008 și până la majoratul minorei, arătând că este în interesul minorei de a fi încredințată tatălui reclamant, care o iubește și o îngrijește, și nu mamei pârâte, la care a fost bătută, neglijată, înfometată și expusă unei tentative de viol ca urmare a nepăsării materne.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a deciziei civile recurate, arătând că este în interesul minorei de a rămâne la mamă, unde este foarte bine îngrijită, iar în perioada în care se susține că pârâta a abandonat-o pe minoră, aceasta a fost internată în spital, iar minora a fost dusă o perioadă de timp la bunicii paterni.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 783/A/14.11.2008, Tribunalul Timișa admis apelul pârâtei împotriva sentinței civile nr. 1299/19.96.2008 a Judecătoriei Lugoj, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a încredințat-o mamei pârâte pe minora, l-a obligat pe reclamant la plata unei pensii de din veniturile nete lunare realizate, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și l-a obligat pe intimat la 219,8 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că prin sentinta civila nr. 1299/19.06.2008 pronuntata de Judecatoria Lugojs -a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul,împotriva pârâtei domiciliată în, nr. 223, județul T, s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă și în consecință:
A dispus dessfacerea căsătoriei încheiată de părți la data de 02.09.2001 în localitatea și înregistrată sub nr. 4 în registrul stării civile, din vina ambilor soți.
A dispus ca dupa divorț soția sa revină la numele de "" purtat anterior căsătoriei.
A încredintat la tată spre creștere și educare pe minora născută la data de 26.06.2001 și obligă pe pârâtă la plata sumei de 125 lei lunar cu titlul de pensie de întreținere către reclamant în favoarea minorei, cu începere de la data introducerii acțiunii principale 01.02.2008 și până la majoratul minorei.
A respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere reconvențională formulate de pârâtă privind încredințarea minorei la mamă și obligarea reclamantului la pensie de întreținere.
Pentru a hotara astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 02.09.2001 în localitatea, căsătoria fiind înregistrată sub nr. 4 în registrul stării civile. Din relația avută de părți anterior căsătoriei s-a născut minora la data de 26.06.2001.
Din declarațiile martorilor propuși de reclamant și,prima instanta a reținut că neînțelegerile dintre soți au apărut după decesul mamei pârâtei fiind generate de comportamentul necorespunzător al soției care în perioada conviețuirii cu reclamantul întreținea relații extraconjugale cu diferiți bărbați povestindu-i personal martorei că pleca la să se distreze cu aceștia, că are tot felul de fantezii sexuale și făcându-i avansuri inclusiv soțului martorei. Părțile s-au despărțit la începutul lunii februarie 2002 când reclamantul a venit la domiciliul mamei aducându-și toate lucrurile și spunând că pârâta l-a scos afară din casă. La câteva zile după aceea reclamantul a plecat în armată. Minora rezultată din relația părților a rămas în continuare să locuiască cu mama și în perioada când reclamantul își efectua stagiul militar familia acestuia a primit o adresă de la Primăria prin care li s-a solicitat să se prezinte la sediul instituției în vederea lămuririi situației minorei care la momentul respectiv era întreținută de tatăl pârâtei întrucât mama minorei plecase de acasă și acesta nu mai putea să se descurce în ceea ce privește creșterea fetiței urmând să se dispună lăsarea minorei în grija familiei tatălui sau preluarea ei de către instituțiile abilitate de stat. În aceste condiții minora a fost luată spre creștere de bunicii paterni la iar martora a arătat că la data respectivă minora avea înfățișarea unui copil neglijat, era slabă, nu știa să mănânce decât pâine goală și îi plăcea lichiorul de ciocolată. De atunci minora a locuit alternativ la domiciliul mamei și la domiciliul bunicilor paterni unde dispune de condiții de locuit net superioare și este foarte atașată de aceștia. În luna ianuarie 2008 reclamantul și mama acestuia s-au dus să o viziteze pe minoră la grădinița din comuna unde locuia împreună cu mama ei și cu acea ocazie minora li s-a plâns că nu mai vrea să stea cu mama întrucât o. Tot minora le-a relatat că în timp ce mama a lăsat-o singură și se cu doi băieți ai unei familii învecinate, aceștia au încercat să exercite anumite perversiuni sexuale asupra minorei. Ambele martore arată că nu cunoștință de faptul că reclamantul ar fi consumat băuturi alcoolice, ar fi avut relații extraconjugale sau ar fi lovit-o pe pârâtă în perioada conviețuirii părților. În prezent însă locuiește în L în concubinaj cu o femeie și împreună o cresc pe minoră.
Din declarațiile martorilor propuși de pârâtă, și prima instanta a reținut că pe parcursul căsătoriei între părți au existat neînțelegeri. Deși soții locuiau împreună cu martorul acesta nu a văzut personal ca reclamantul să o fi lovit pe pârâtă și abia după decesul mamei acesteia, pârâta i-a povestit tatălui despre bătăile pe care le-ar fi primit de la reclamant. Reclamantul a părăsit domiciliul conjugal înainte de a-și efectua stagiul militar d e bună voie plecând la mama lui. Martorii nu au cunoștință ca pârâta să fi întreținut relații extraconjugale în perioada conviețuirii cu reclamantul și precizează că acesta este o femeie gospodină, fapt confirmat și de mama reclamantului. După plecarea reclamantului din locuința comună minora a rămas să locuiască cu mama sa iar atunci când aceasta s-a îmbolnăvit și s-a internat în spital a lăsat-o în grija bunicilor paterni. Ulterior minora a locuit în mod alternativ împreună cu mama și cu tatăl și bunicii paterni. În luna ianuarie 2008 în timp ce minora locuia la mamă, reclamantul a furat-o pe minoră de la grădiniță ducând-o fără știrea mamei la domiciliul lui. Martorii arată că atunci când fetița locuia cu mama era bine îngrijită și curată.
Văzând starea de fapt reținută mai sus,prima instanța a constatat că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate datorită comportamentului necorespunzător al ambilor soți între care au existat adeseori neînțelegeri și nu au știut să depășească greutățile familiale, reținând însă că principala culpă în destrămarea căsătoriei o are pârâta care în perioada conviețuirii cu reclamantul întreținea frecvent relații extraconjugale.
Văzând că soții sunt separați în fapt de mai mulți ani iar în prezent amândoi au intrat în relații de concubinaj cu alte persoane, instanța de fond apreciat că continuarea căsătoriei nu mai este posibilă și în baza disp. art. 38 alin. 1 Codul familiei a admis acțiunea reclamantului și în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă și a desfacut căsătoria încheiată de părți,din vina ambilor soți.
Conform disp. art. 40 alin.1 și 2 Codul familiei a dispus ca soția sa revena la numele de purtat anterior căsătoriei.
Văzând că, fiind audiată în camera de consiliu, minora a solicitat să fie încredințată la tată spre creștere și educare motivat de faptul că este mai atașată și se înțelege mai bine cu tatăl care îi cumpără toate cele necesare și relatând că mama a lovit-o în mai multe rânduri când a locuit la ea, pe când tatăl și bunicii paterni nu au bătut-o niciodată arătând că îi place locuința în care stă în prezent împreună cu tatăl și concubina acestuia care o îngrijește și cu care minora se înțelege foarte bine, la ea minora dispunând de o cameră separată în care să locuiască singură, văzând comportamentul imoral pe care l-a avut reclamanta sub durata căsătoriei și care a constituit și motivul abandonării minorei anumite perioade de timp,că aceasta a agresat-o fizic pe minoră în mai multe rânduri, că din concluziile referatelor de anchetă socială întocmite în cauză rezultă că reclamantul dispune de condiții de locuit mai bune decât pârâta,prima instanța a apreciat că este în interesul superior al fetiței să crească alături de tatăl ei de care este mai atașată sentimental și în baza disp. art. 42 Codul familiei, încredințat la tată spre creștere și educare pe minoră, respingand capătul de cerere reconvențională formulat de pârât privind încredințarea minorei la mamă.
Văzând că obligația de a suporta cheltuielile ocazionate de creștere și educarea minorei revine ambilor părinți realizate de aceștia, că pârâta nu este încadrată în muncă iar venitul minim pe economie este de 500 lei, în baza disp. art. 86 și art. 94 rap. la art. 107 Codul familiei a obligat pe pârâtă la plata sumei de 125 lei lunar cu titlul de pensie de întreținere către reclamant în favoarea minorei, cu începere de la data introducerii acțiunii principale 01.02.2008 și până la majoratul minorei, si a respins capătul de cerere formulat de pârâtă privind obligarea reclamantului la pensie în favoarea minorei.
Împotriva sentintei civile nr. 1299/19.06.2008 pronuntata de Judecatoria Lugoj, in dosar nr- a declarat apel parata apelanta inregistrat la Tribunalul T sub nr. 309/252/16.08.2008, prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea in parte a sentintei atacate si admiterea cererii reconventionale in sensul incredintarii minorei spre crestere si educare mamei.
În motivarea apelului apelanta a aratat ca a solicitat sa-i fi încredintata minora pe care a crescut-o si niciodata nu a abandonat-
In perioada in care s-a îmbolnavit si a fost internata in spital, minora a fost dusa o perioada de timp la bunicii paterni.
Apelanta a aratat ca nu s-a opus ci dimpotriva a propus ca minora sa-și viziteze tatal pentru a se pastra legatura cu ambii părinti si ca minora sa nu fie afectata de despartirea părintilor.
Din depozitiile martorilor propusi de apelanta a aratat ca reiese ca a fost gospodina si nu a întretinut relatii extraconjugale.
Neîntelegerile dintre soti s-au datorat consumului de alcool din partea reclamantului si a violentei exercitate de acesta, a geloziei exagerate si nejustificate cat si a relatiilor extraconjugale a reclamantului.
Faptul ca in prezent si-a refacut viata alaturi de un alt barbat,reprezinta ca a creat un climat corespunzator pentru incredintarea minorei.
Apelanta a apreciat si faptul ca detine conditii superioare de locuit,intrucat in casa parintilor exista 3 camere, bucatarie si anexe, cat si casa construita in curte de ea si actualul sau concubin in care minora va avea o camera separata, si la care aduce imbunatatiri construind o bucatarie si o alta camera.
In apel au fost audiati martorii si declaratiile acestora fiind consemnate in scris si atasate in file separate la dosar.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate precum si raportat la prevederile art. 282-296.pr.civ. tribunalul l-a admis ca fiind întemeiat avand in vedere urmatoarele considerente:
Din probatoriul administrat atat in fata instantei de fond cat si in fata instantei de apel,rezulta ca este in interesul minorei, ns. la 26.06.2001 sa fie încredintata la mama apelanta spre crestere si educare.
Martorii audiati in cauza au relatat ca minora a locuit dupa nastere impreuna cu parintii pana la separarea acestora in fapt in cursul anului 2002, cand tatal reclamant a parasit domiciliul conjugal, minora rămânând in grija mamei apelante.
Ulterior minora a locuit alternativ cu mama si cu tatal, iar din ianuarie 2008 locuieste cu tatal intimat, acesta luând-o pe minora de la gradinita, fara acordul mamei si refuzand sa o predea mamei.
Martora, educatoarea copilului a aratat ca mama apelanta si-a respectat obligatiile parentale, copilul fiind bine ingrijit si curat, iar relatiile minorei cu mama sa au fost bune, minora neplângându-se niciodata de un comportament nefiresc al mamei fata de ea.
a relatat in fata instantei de apel ca in 09.01.2008,tatal minorei a venit sa-si vada fetita la gradinita si a cerut voie sa ia copilul pentru a-i cumpara dulciuri, dar nu s-a mai intors cu el, in scurt timp mama venind la gradinita insotita de politie.
Martora a aratat ca nu stie ca in prezent tatal să îi dea voie apelantei sa aibă legaturi cu minora, acest fapt fiind confirmat si de martora care a relatat ca dupa ce fetita a fost luata de la gradinita de fara acordul mamei ( ianuarie 2008) acesta nu i-a mai permis mamei sa ia legatura cu minora si nici macar sa aiba contacte telefonice cu aceasta, asistând personal la un refuz al tatalui intimat de a permite apelantei contactul telefonic cu fiica sa.
De altfel martora a relatat ca in perioada in care s-a aflat in grija tatalui, inainte de anul 2008 minora nu a beneficiat de conditii materiale corespunzatoare de crestere si educare si nici de o educatie adecvata varstei sale.
Martora a relatat in depozitia sa data in fata instantei,ca in septembrie 2007 insotit-o pe parata apelanta sa isi ia acasa fetita care se afla la acel moment in grija tatalui reclamant,si a gasit-o pe minora foarte murdara si neingrijita, cu iritatii pe piele, care ulterior au fost diagnosticate de un medic care a vazut-o pe minora, ca datorându-se faptului ca minora nu a fost spălată de mult timp.
Totodata conditiile de locuit de la acea perioada erau grele in locuinta reclamantului, o parte din tavan fiind desprinsa, iar camera in care locuia minora era ocupata de încă 6 persoane, in trei paturi dormind 7 persoane.
La data preluării fetitei de catre mamă,aceasta injura, folosea cuvinte urâte si nu saluta oamenii pe strada, minora relatându-i ca a fost batuta de si a fost pusa sa aiba grija de fetita concubinei tatalui.
La acest probatoriu testimonial se coroboreaza si concluziile anchetei sociale efectuate in cauza de catre Primăria comunei la domiciliul mamei, aceste concluzii fiind in sensul încredintării minorei la mama spre crestere si educare.
Declaratia martorei, bunica paterna in sensul ca minora doreste sa locuiasca cu tatal intrucat mama sa o, a fost retinuta de instanta ca avand o doza de subiectivitate corespunzatoare gradului de rudenie în care se afla martora cu intimatul.
De asemeni declaratia martorei care a declarat ca minora il iubeste mai mult pe si ca mama a batut-o este contrazisa de declaratia martorei,educatoarea copilului, care are fortă probatorie superioara fata de raportul pe care l-a avut aceasta cu minora, educator - copil si aptitudinile specifice profesiei de înțelegere adecvata de nevoile unui copil aflat sub supravegherea sa paternă.
Nici martorii si nu au relatat situații conflictuale existente intre apelanta si minora.
Declarația minorei data in Camera de Consiliu in fata instanței de fond, a fost coroborata cu toate celelalte probe administrate in cauza, din ansamblul probator administrat in cauza, reieșind ca este in interesul superior al minorei sa fie încredințată la mamă spre creștere și educare, făcând aplicarea prev. art. 42.fam.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal reclamantul, solicitând modificarea ei și, în consecință, respingerea apelului pârâtei.
În motivarea în drept a recursului s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9. pr. civ. iar în fapt aceea că decizia este rezultatul unei aprecieri eronate, superficiale și secvențiale atât a probatoriului administrat, cât și a normelor legale aplicabile în materie și că interesul superior al minorei ar fi trebuit să determine instanța de apel să o încredințeze tatălui iar nu mamei.
În argumentarea acestor susțineri, reclamantul recurent a arătat că în scurtul interval de timp cât a fost la mama sa minora a fost neglijată de către aceasta care a avut ca preocupare principală satisfacerea capriciilor unei vieți libertine, motiv pentru care fetița a fost lăsată bunicilor materni care s-au văzut în dificultate de a se îngriji de ea și în scurtele intervale de timp cât a fost în preajma pârâtei, fetița fie a fost neglijată, fie a fost maltratată. În plus, condiții precare de locuit ale pârâtei, nu recomandăm o astfel de soluție ca cea pronunțată de instanța de apel.
În schimb, recurentul reclamant susține că el dispune de toate condițiile materiale și morale necesare pentru îngrijirea minorei, aceasta având în locuința actuală o cameră proprie și că se ocupă cum trebuie de ea, oferindu-i toate lucrurile necesare unui trai normal, lucru pe care, de altfel, l-a făcut și în perioada cât fetița fusese abandonată de pârâtă la bunicii materni.
Audiată în cauză și în recurs, minora - acum în vârstă de aproape opt ani - a confirmat cele susținute de tatăl său reclamant și și-a exprimat dorința de a rămâne în continuare la acesta.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 306 alin. 2. pr. civ. sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este fondat.
Rezultă în primul rând din probele dosarului că minora este rezultată dintr-o căsătorie a cărei disonanță cei doi soți o prelungesc dincolo de momentul despărțirii în fapt și a divorțului, de data aceasta nu din perspectiva relațiilor personale care i-au legat, ci din cea a fetiței pe care ambii și-o dispută.
În această privință, deși ambii părinți doresc să le fie încredințată minora - și în acest scop s-au străduit să dovedească că dispun de toate condițiile materiale și morale care susțin o astfel de solicitare - ceea ce trebuie avut în vedere de către instanță la stabilirea unei astfel de măsuri, este interesul superior al copilului la acest moment.
astfel de criteriu i se circumscrie faptul că minora a crescut în ultimii ani în preajma tatălui său, care s-a ocupat cu interes și afecțiune de aceasta, că ea frecventează în prezent o școală din L (oraș în care domiciliază tatăl său), că este ajutată în procesul de instruire de acesta și de partenera lui, că în locuința actualei familii a tatălui are o cameră separată în care poate trăi și învăța și că acest mediu familial, stabil și armonios, în care minora s-a aflat în ultima perioadă și în care - așa cum a opiniat expres în fața instanței de fond și în fața instanței de recurs - dorește să rămână, este cel mai potrivit cadru la momentul actual pentru creșterea, îngrijirea și educarea ei.
Chiar dacă mama pârâtă se consideră afectiv legată de minoră, lipsa unor resurse proprii pentru întreținerea ei, condițiile neadecvate de locuit oferite fetiței în prezent ca și carențele dovedite - în anumite perioade de timp - în îngrijirea sa (pe care o lăsa uneori și fără motive justificate efectiv, doar în compania bunicilor materni sau pe care a tratat-o uneori cu violență), nu demonstrează în momentul de față că interesul superior al copilului ar fi încredințarea lui mamei.
Desigur că schimbarea - în bine - a acestor condiții materiale ca și a atitudinii mamei față de ar putea conduce la o altă dispoziție a instanței în viitor (știut fiind că o hotărâre în materie nu poate fi opusă cu autoritate de lucru judecat, lucru de altfel logic și firesc câtă vreme criteriul determinant al măsurii îl reprezintă interesul superior al minorului care trebuie adaptat la evoluția în timp a tuturor criteriilor care-l definesc), însă în prezent încredințarea minorei tatălui este cu siguranță, cea mai adecvată măsură pentru prezervarea interesului ei.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va admite recursul reclamantului și va modifica decizia civilă nr. 783/14.11.2008 a Tribunalului Timiș, în sensul că va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 1299/19.06.2008 a Judecătoriei Lugoj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul reclamantului împotriva deciziei civile nr. 783/A/14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Civilă pe care o modifică în tot și în consecință:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 1299/19.06.2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 2 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 05.06.2009
Tehnored. 2 ex./16.06.2009
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Daniela Calai, Claudia Rohnean
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
