Stabilire program vizitare minor. Decizia 958/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 958
edința publică din 3 2009
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr. 78/A/8.04.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimata -, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, s-au prezentat reclamanții recurenți și personal și asistați de avocat, aflată și în reprezentarea reclamantului recurent, și pârâta intimată personal și asistată de avocat, aflată în substituirea d-lui avocat.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtei intimate a depus două adrese eliberate de Inspectoratul de Poliție C-S, care confirmă susținerile privind relațiile tensionate între părți.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, se acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și menținerea dispozițiilor instanței de fond, învederând că instanța de apel, în mod eronat, a constatat o stare de fapt străină speței, iar, prin dispozițiile Tribunalului C-S au fost încălcate drepturile paterne și cele ale minorului, minor care, potrivit dispozițiilor Legii nr.272/2004, are dreptul de a menține relația afectivă cu ambii părinți, cât și cu celelalte rude, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună stabilirea unui program de legături personale cu minora, născută la 05.06.2006, de vineri, ora 15,00, până duminica, la ora 18,00, în prima și a treia săptămână a fiecărei luni.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr. 1422/2008 a Judecătoriei Reșița, minora a fost încredințată mamei spre creștere și educare, însă, datorită atitudinii negative a acesteia, tatăl minorei împreună cu bunicii paterni nu au posibilitatea să vegheze asupra dezvoltării fizice și morale a minorei.
În drept, au invocat dispozițiile art. 43. familiei.
Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, întrucât în cursul căsătoriei, tatăl reclamant nu a locuit cu familia decât o perioadă de aproximativ 5 luni, fiind plecat în străinătate, minora nu este atașată de părinte, întrucât acesta are o fire violentă, consumă frecvent băuturi alcoolice și are probleme psihice. Mai mult decât atât, înainte ca minora să fie încredințată mamei prin hotărâre judecătorească, bunicii paterni au neglijat copilul, l-au agresat fizic, minora este foarte speriată în prezența tatălui și a bunicilor paterni, datorită comportamentului violent al acestora, motiv pentru care au fost sancționați contravențional.
Mai arată pârâta că, în situația admiterii acțiunii, să se stabilească program de relații firești doar o dată pe lună, la domiciliul acesteia, întrucât luarea minorei la domiciliul reclamanților ar pune în pericol dezvoltarea fizică și psihică a acesteia.
Prin sentința civilă nr. 3244 din 25.11.2008 pronunțată în dosarul sus-menționat, Judecătoria Reșița a respins excepția lipsei calității procesuale a reclamanților și, invocată de către reprezentantul pârâtei, a admis în parte cererea formulată de reclamanții, și, împotriva pârâtei, a încuviințat ca reclamanții să păstreze legături personale cu minora, născută la 05.06.2006, prin luarea acesteia la domiciliul reclamanților astfel: în prima și a treia săptămână a fiecărei luni, de sâmbătă de la ora 11,00, până duminică la ora 18,00, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a bunicilor paterni, invocată de pârâtă prin întâmpinare, excepția unită cu fondul cauzei, că, potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, se prevede că minorul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu rudele, inclusiv bunicii, față de care copilul a dezvoltat atașament.
În consecință, prima instanță a reținut că se recunoaște și bunicilor materni sau paterni acest drept de a păstra legături personale cu minorul, fiind în interesul copilului de a dezvolta atașament și față de reclamanții și.
În acest sens, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale active formulate de către pârâtă.
Procedând la soluționarea pe fond a prezentei cauze, Judecătoria a reținut că, prin sentința civilă nr. 1422/2008 pronunțată în dosar nr- de Judecătoria Reșița, minora, născută la 05.06.2006, a fost încredințat spre creștere și educare mamei pârâte.
Potrivit dispozițiilor art. 43 al 3.fam. părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, de a veghea la creșterea, învățătura și pregătirea sa profesională.
Același drept, de menținere a relațiilor personale, a contactelor directe cu părintele său, este recunoscut și pentru copil ( art. 14, 15 din Legea nr. 272/2004).
Prima instanță a apreciat că este în interesul minorei să dezvolte atașament față de tatăl său, dar și față de bunicii paterni, și acest lucru se poate realiza prin stabilirea unui program de vizitare a minorei și luare a sa la domiciliul reclamanților, desigur, ținând seama de vârsta relativ mică a copilului și de domiciliul părților.
Astfel, având în vedere situația tensionată dintre părți, pentru a nu fi stânjenită exercitarea acestui drept de prezența celuilalt părinte, prima instanță a încuviințat ca reclamanții să ia minora la domiciliul lor în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbătă de la ora 11,00, până duminică la ora 18,00, apreciind că această formă servește intereselor minorei, în raport cu dezvoltarea și necesitățile acesteia.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel în termen legal pârâta, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând schimbarea în tot a acesteia și, rejudecând cauza pe fond, a solicitat respingerea acțiunii reclamanților.
În drept, cererea de apel s-a întemeiat pe disp. art. 292 și 296 Cod procedură civilă.
În motivele de apel, apelanta pârâtă a învederat instanței de apel că este de acord ca minora să păstreze legături personale cu tatăl și bunicii săi paterni, însă având în vedere vârsta fragedă minorei și comportamentul negativ, pârâta nu este de acord ca minora să fie luată la domiciliul reclamanților, așa cum a stabilit prima instanță. Cu privire la comportamentul reclamanților, apelanta pârâtă a arătat că, în perioada în care minora a rămas în grija reclamanților, aceștia au agresat-o fizic și psihic, astfel încât fetița se agită și plânge când îi vede. De asemenea, reclamanții nu au îngrijit-o corespunzător, astfel încât fetița s-a îmbolnăvit de bronșită spastică.
Apelanta pârâtă a susținut că, în cei doi ani de viață, minora a fost crescută în permanență de mamă și nu este atașată de reclamanți.
Intimații reclamanți, și au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată. În acest sens, intimații au arătat că minora are în curând trei ani și trebuie să întrețină legături cu familiile ambilor părinți. Intimații reclamanți au susținut că minora nu este crescută de mama ei, care domiciliază în Reșița, ci de bunica maternă, care domiciliază la trei case distanță de ei. De asemenea, au susținut că minora este foarte atașată de ei, deoarece ei au crescut- Pe de altă parte, intimații reclamanți au arătat că familia pârâtei nu poate să-i ofere minorei condiții materiale la fel de bune cu ale lor.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
Prin decizia civilă nr. 78/A/8.04.2009 pronunțată în dosarul sus-menționat, Tribunalul C-S a admis apelul declarat de pârâta - împotriva sentinței civile nr. 3244/25.11.2008 a Judecătoriei Reșița, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a încuviințat păstrarea de legături personale între reclamanți și minora -, născută la 5.06.2006, în sensul de aov izita la domiciliul ei, în prima și a treia săptămână din lună, sâmbăta de la orele 11,00 la 13,00 și duminica de la orele 17,00 la 19,00, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii apelate, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că prima instanță a stabilit, corect, că, în baza art. 43 al. 3 Codul familiei reclamantul, în calitate de tată, păstrează dreptul de a avea legături personale cu minora, născută la 05.06.2006, de a veghea la creșterea, învățătura și pregătirea ei profesională. Același drept de a păstra relații personale și contacte directe cu minora le au și bunicii paterni, respectiv reclamanții și, potrivit art. 14 din Legea nr. 272/2004.
Deși apelanta pârâtă a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, din motivele de apel, a reieșit că este de acord ca minora să păstreze relații personale cu tatăl său, însă fără a fi luată de la domiciliul său.
Având în vedere întregul material probator administrat în cauză, precum și vârsta fragedă a minorei, s-a considerat că prima instanță nu a stabilit corect modul de întreținere de relații firești dintre minoră și reclamanți. Astfel, s-a apreciat că trebuia să se țină cont că minora nu a împlinit încă trei ani, că a fost crescută de mamă și bunica maternă, fiind obișnuită cu acest mediu familial și cu un anumit mediu de habitat. Totodată, trebuia să se țină cont că un copil de 2-3 ani are un anumit program de masă și de somn, care trebuie respectate.
Or, s-a apreciat că schimbarea acestui mediu și obiceiuri i-ar fi provocat unui copil mic, puternice dezechilibre emoționale.
Din aceste motive, tribunalul a constatat că nu este în interesul minorei să-și schimbe, momentan și brusc, modul de viață, să se rupă de mediul familial cu care este obișnuită - cu mama și bunica maternă - și să se transpună într-un alt mediu cu care nu este obișnuită, la domiciliul tatălui său, iar reclamanții pot păstra legături personale cu aceasta, vizitând-o la domiciliul mamei sale, unde a fost încredințată spre creștere și educare
Pe măsură ce minora mai crește, programul de relații firești cu tatăl său ar putea fi extins.
Susținerile reclamanților că pârâta nu ar mai locui la acest domiciliu nu au fost probate și nici nu au avut relevanță în această cauză, în care nu s-a analizat încredințarea minorei, ci doar încuviințarea de relații firești.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, reclamanții, și, solicitând schimbarea în tot a deciziei recurate și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond.
În motivare, se arată că stabilirea unui program restrictiv de vizitare pe considerentul vârstei fragede a minorei reprezintă o aplicare greșită a legii, câtă vreme s-a dovedit că este în interesul superior al copilului să fie păstrate aceste legături. Instanța de apel nu a reținut în considerentele sale că reclamanții-bunici paterni s-au ocupat de creșterea și îngrijirea minorei de la nașterea acesteia, stabilindu-se relații afective puternice, firești, între bunici și nepoată, astfel că este în interesul acesteia din urmă să păstreze legături personale, în sensul dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 272/2004 și art. 43 Codul familiei.
Prin admiterea apelului, se apreciază că s-au încălcat dispozițiile art. 6, art. 30 alin. 1, art. 3 alin. 1 și art. 32 din Legea nr. 272/2004, care se referă la obligația părintelui de a supraveghea creșterea minorei, ori pârâta urmărește îndepărtarea minorei de rudele paterne, în special de bunici.
Dispozițiile art. 47 alin. 3 Codul familiei au fost încălcate, în sensul că nu i s-a dat posibilitatea părintelui de a întreține legături personale cu minora ce nu i-a fost încredințată, exercitarea acestui drept trebuind să nu fie stânjenită de prezența permanentă a celuilalt părinte. Comunicarea trebuie să fie firească și se poate realiza, de regulă, în afara domiciliului copilului și a părintelui căruia i-a fost încredințat, fără asistența acestuia.
Prin cererea de recurs depusă de reclamanți, prin avocat, în plus, se invocă atitudinea ostilă a pârâtei față de reclamanți, pe care îi acuză de tulburări de comportament.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Legea nr. 272/2004, art. 47 alin. 3 Codul familiei.
Intimata - a solicitat, prin concluziile scrise, respingerea prezentului recurs, ca netemeinic și nelegal, cu motivarea că, din momentul pronunțării sentinței și până în prezent, nu s-a schimbat atitudinea negativă a tatălui minorei și a bunicilor paterni față de ea și de familia sa, comportament ce îi produce minorei stări de frică, iar schimbarea mediului în care este obișnuită pe parcursul programului cerut de reclamanți, ar putea crea fetiței puternice dezechilibre emoționale.
Intimata nu a indicat temeiul de drept al cererii sale.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, în limitele stabilite de art. 304 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă, față de dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă, art. 43 alin. 3 Codul familiei și art. 14 și 15 din Legea nr. 272/2004, aplicate la starea de fapt ce rezultă din probatoriul administrat în fața instanțelor de fond și completat în recurs cu înscrisuri, curtea constată că prezentul recurs este întemeiat pentru următoarele considerente:
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că minora s-a aflat o bună perioadă din existența sa în grija reclamanților, bunicii paterni, fiind îngrijită corespunzător. De asemenea, în coroborare cu înscrisurile depuse la dosar ( adrese de la Poliție, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale), se poate constata că între părți există o relație conflictuală alimentată de ambele părți, relație care, însă, nu trebuie să afecteze relația dintre copil și tatăl său, respectiv bunicii paterni.
Părțile vor trebui să găsească o soluție să conlucreze în interesul minorei, iar o atitudine ostilă dintre părinți, care este, de altfel, reciprocă, nu îi poate lipsi pe reclamanți și, mai ales, pe minoră de dreptul de a avea legături personale. O relație armonioasă a minorei cu toate rudele sale este de natură să favorizeze o dezvoltare psihică armonioasă, acesta fiind interesul minorei.
Ca atare, nu se poate reține că, prin luarea minorei la domiciliul reclamanților, conform programului stabilit de prima instanță, minora ar fi ruptă de mediul său familial, iar transpunerea în mediul familiei paterne i-ar putea crea dezechilibre emoționale.
Așa cum am arătat, minora nu este străină de acest mediu, unde a trăit până la separarea părinților săi, iar la vârsta de 3 ani se poate adapta acestei schimbări, ce apare a fi benefică pe termen prin echilibrul emoțional pe care îl realizează o relație armonioasă cu ambii părinți, respectiv cu bunicii. Se impune a mai constata că, în prezent, părțile locuiesc în imediata vecinătate, astfel că pot conlucra pentru binele copilului.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor legale invocate, coroborate cu prevederile art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea constată că prezentul recurs este întemeiat, motiv pentru care, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă, îl va admite, va modifica decizia civilă recurată în sensul că va respinge apelul declarat de pârâta - împotriva sentinței civile nr. 3244/25.11/2008, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul cu același număr.
Având în vedere că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs, în baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, instanța nu le va acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr. 78/A/8.04.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata -.
Modifică decizia civilă recurată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta - împotriva sentinței civile nr. 3244/25.11/2008 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul cu același număr.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
RED.R/11.11.2009
DACT.B/2ex/11.11.2009
INST.APEL- - - Tribunalul C-S
INST.FOND- - Judecătoria Reșița
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Claudia Rohnean, Maria Lăpădat
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
