Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 887/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 887/R/2009 | |
Ședința publică 1 aprilie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Traian Dârjan | - - |
JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania | --- - -- - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat depârâtulîmpotriva deciziei civile nr.319/A din 11 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pereclamanta, având caobiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal, la prima și la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul pârâtului recurent, avocat, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termenul legal, s-a comunicat intimatei și este legal timbrat cu 1285,10 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul pârâtului recurent depune la dosar delegația de reprezentare, chitanța prin care se atestă plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, potrivit mențiunilor din citație, recursul fiind astfel legal timbrat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invcat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului-recurent susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință schimbarea sentinței pronunțate de prima instanță în sensul admiterii în parte a acțiunii promovate de către reclamanta-intimată și constatarea unor cote de contribuție inegale a celor doi soți la dobândirea bunurilor comune, respectiv a unei cote de 5% în favoarea reclamantei-intimate și de 95% în favoarea pârâtului-recurent, modificând în mod corespunzător și sulta cuvenită reclamantei pe care prâtul urmează aoa chita, din care să se dispună scăderea echivalentului în lei la data plății a sumei de 1300 euro, avansată de pârât reclamantei cu titlu "parte din sultă" această dispoziție a instanței de fond neformând obiectul cererii de apel. Solicită de asemenea obligarea reclamantei-intimate la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 lei.
La întrebarea instanței, reprezentantul pârâtului-recurent arată că din punctul său de vedere, cu toate că instanța de apel a suplimentat probațiunea, aceasta nu s-a pronunțat asupra probelor și prin urmare nici asupra fondului cauzei.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2999 din 20 mai 2008 a Judecătoriei Baia Mare, s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâtul - și în consecință, s-a constatat că părțile au dobândit sub durata căsătoriei, în cote de fiecare cota de parte din casa de locuit și 192 mp teren, situată în B M,-, compusă din 2 camere, bucătărie, hol, casa scărilor, pod, cabină încălzire, înscrise în CF nr.9178 B M, nr.top 1619/1 în valoare de 147.000 lei RON.
S-a dispus partajarea imobilului și atribuirea pârâtului în natură, urmând ca acesta să-i achite reclamantei sulta în cotă de, respectiv 73.500 lei RON, din care se vor scădea 4.500 RON, rezultând o sultă de 69.000 lei RON.
S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că din probele administrate în cauză, a rezultat că îmbunătățirile făcute imobilului s-au adus sub durata căsătoriei. Susținerile pârâtului potrivit cărora reclamanta nu a lucrat decât două luni, nu pot fi reținute de instanță, deoarece reclamanta a făcut dovada angajării ei în mai multe locuri de muncă, după cum a mai făcut și unele drumuri în Ungaria, aducând diverse produse și valorificându-le, iar banii obținuți i-a folosit pentru familie.
La lucrările de amenajare a locuinței, reclamanta și-a adus contribuția făcând de mâncare meșterilor.
Din ansamblul probelor administrate, instanța a reținut că cei doi soți au dobândit în cote egale de parte fiecare, imobilul din litigiu.
Este relevant și faptul că reclamanta a formulat o altă acțiune de partaj în anul 2003, când pârâtul nu s-a opus cotei de parte, ba chiar i-a achitat o parte din banii care i se cuvin asupra imobilului, respectiv 1.300 euro.
Prin decizia civilă nr.319/A din 11.12.2008 a Tribunalului Maramureș, s-a respins apelul declarat de pârâtul - în contra sentinței civile nr.2999 din 20 mai 2008 a Judecătoriei Baia Mare.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 2 septembrie 1995.
Prin sentința civilă nr.194/2003 a Judecătoriei Baia Mare, s-a desfăcut căsătoria încheiată între părți.
Imobilul în litigiu a fost dobândit sub durata căsătoriei, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2369/1998, de notarul public.
Din probele administrate în cauză, a rezultat că deși pârâtul a fost angajat în muncă o perioadă mai multă de timp, totuși reclamanta a realizat și ea venituri, chiar dacă nu atât de consistente, iar pârâtul nu a dovedit că reclamanta nu s-ar fi ocupat deloc de gospodărie.
Potrivit declarației autentice date de reclamantă la data de 24.01.2001, la acea dată ea nu realiza venituri, împrejurare din care nu se poate trage concluzia că nu a realizat venituri în întreaga durată a căsătoriei.
Faptul că în anul 2003, reclamanta a mai formulat o acțiune de partaj, la care a renunțat și în care a pretins cote egale de contribuție, iar pârâtul nu s-a opus, a fost luată în considerare de către prima instanță ca un element în sprijinul concluziei că părțile au avut contribuții egale.
Împrejurarea că la judecata acțiunii din anul 2003 reclamanta a renunțat, nu are relevanță în prezenta cauză, din moment ce nu s-a dovedit că renunțarea s-ar fi făcut cu privire la însuși dreptul pretins; suma achitată de pârât la acea dată reclamantei, a fost scăzută din sulta stabilită, iar pârâtul nu a dovedit că acea sumă ar fi reprezentat integral sulta stabilită.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul -, solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului promovat de pârât împotriva sentinței, care să fie schimbată în parte și în consecință, admiterea în parte a acțiunii civile intentate de reclamanta - și constatarea unor cote de contribuție inegale a celor doi foști soți la dobândirea bunurilor comune, respectiv a unei cote de 5% în favoarea reclamantei și de 95% în favoarea pârâtului, cu modificarea corespunzătoare a sultei cuvenite reclamantei, pe care pârâtul urmează să i-o achite, din care să fie scăzut echivalentul în lei a sumei de 1300 euro avansată acesteia de pârât; menținerea restului dispozițiilor sentinței vizând masa bunurilor de partaj, valoarea de partaj stabilită de prima instanță la 147.000 lei, precum și dispoziția de atribuire în natură a imobilului la pârât; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, în apel și în recurs.
În motivarea recursului, pârâtul a susținut că decizia atacată este vădit nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 30 și urm.fam. precum și a art.6731și urm.pr.civ.
În mod greșit a reținut prima instanță în considerentele sentinței, că în dosarul de partaj promovat de aceeași reclamantă în anul 2003, pârâtul nu s-ar fi opus unor cote de contribuție egala, care ar echivala cu o convenție între părți, cât timp la dosar nu există o manifestare de voință din partea pârâtului în acest sens, iar dosarul nu a fost soluționat de instanță printr-o hotărâre irevocabilă și nici nu a fost atașat acel dosar la prezentul dosar.
Pornind de la prezumția comunității de bunuri și de la principiul egalității soților în căsătorie, prima instanță a apreciat ca egale cotele de contribuție în favoarea celor doi soți, acestea fiind singurele argumente în sensul respingerii solicitării pârâtului de considerare a unei contribuții inegale.
Prezumția comunității de bunuri reglementată de Codul familiei nu induce prezumția egalității de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, neexistând niciun temei legal care să îndrituiască instanța să considere egale contribuțiile soților, numai pentru că nu s-a dovedit contrariul.
Revenea instanței obligația să stabilească ce contribuție a avut fiecare soț la dobândirea bunurilor codevălmașe. Astfel, reclamanta a recunoscut, iar martorii audiați au declarat că partea din extindere a casei proprietatea părinților pârâtului era parțial edificată de către părinți la data căsătoriei părților, câtă vreme petrecerea de nuntă a fost organizată în acel spațiu; pârâtul a fost gratificat în repetate rânduri pe durata construcției, cu sume de bani de către lui; părțile au dobândit în proprietate bunul imobil sub aparența unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu părinții pârâtului, cota soțului pârât fiind mai M decât a reclamantei; inegalitatea veniturilor soților în perioada căsătoriei, s-a tradus prin nerealizarea vreunui venit de către reclamantă, pe când pârâtul a lucrat mai mulți ani în două locuri de muncă, simultan; construcția a fost edificată cu suportarea costurilor materialelor și a manoperei de către pârât, în regie proprie, pe parcursul mai multor ani, astfel că nu poate fi echivalată cu aceasta, pregătirea mâncării de către reclamantă; inexistența copiilor în grija reclamantei și despărțirea soților perioade mai lungi de timp, sunt alte argumente în sprijinul susținerilor pârâtului că reclamanta nu a avut o contribuție mai M de 5% la dobândirea bunurilor comune.
La instanțele de fond, pârâtul a depus declarații de la locul de muncă din perioada 2000-2002 din care rezultă că reclamanta se afla în întreținerea pârâtului; declarația autentică nr.420/24.01.2001 din care rezultă că reclamanta nu realiza niciun venit; certificatul de atestare fiscală nr.129/02.02.2000 din care reiese că reclamanta nu figura în evidența fiscală cu bunuri sau venituri impozabile; răspunsul ITM M nr.7212/22.09.2008 potrivit căruia reclamanta nu a figurat în evidențele acestuia, neavând contract de muncă. Din toate aceste înscrisuri rezultă că în perioada căsătoriei cu pârâtul, reclamanta nu a realizat niciun fel de venit din muncă.
Prima instanță a reținut absolut nefondat că reclamanta ar fi avut mai multe locuri de muncă și că ar fi exercitat acte de comerț în Ungaria, câtă vreme din declarația martorului a rezultat că practic reclamanta a fost o persoană întreținută și nu a contribuit la dobândirea bunurilor comune.
Cu toate acestea, decizia tribunalului a reținut cote de contribuție egale în favoarea ambilor soți, pornind de la prezumția greșită a egalității de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, reținând greșit că pârâtul nu a dovedit că reclamanta nu s-ar fi ocupat deloc de gospodărie și că nu se poate trage automat concluzia că reclamanta nu a realizat venituri întreaga perioadă a căsătoriei.
În realitate, nu pârâtul trebuia să dovedească faptul nerealizării unor venituri de către reclamantă, ci aceasta avea sarcina să probeze veniturile realizate efectiv, care să îi poată conferi o cotă de contribuție egală cu aceea a pârâtului la dobândirea bunurilor comune.
Renunțarea reclamantei la judecata unei alte acțiuni de partaj, în care ar fi solicitat o cotă de contribuție egală cu aceea a pârâtului, nerecunoscută și nedovedită, a fost apreciată absolut nelegal de instanța de apel, ca un element în sprijinul concluziei că părțile au avut contribuții egale, de vreme ce la dosar nu a fost depusă o asemenea dovadă, iar încheierea pronunțată de instanță în temeiul art.246 pr.civ. nu poate fi invocată ca autoritate de lucru judecat.
Intimata - legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare la dosar.
Recursul este fondat.
Potrivit art.30 fam. bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. Orice convenție contrară este nulă. Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită.
Conform art.36 alin. (1) fam. la desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart între soți, potrivit învoielii acestora. Dacă soții nu se învoiesc asupra împărțirii bunurilor comune, va hotărî instanța judecătorească.
Reclamanta - a solicitat prin acțiunea introductivă de instanță, să se constate că împreună cu pârâtul -, au dobândit sub durata căsătoriei, în cote egale de câte parte fiecare, cota de parte din casa de locuit și 192 mp teren, situată în B M,-, partea nouă compusă din 2 camere și dependințe, înscrisă în CF nr.9178 B M, nr.top 1619/1, partajarea imobilului prin atribuirea lui la pârât, cu obligarea lui la plata sultei corespunzătoare și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul prin întâmpinare depusă la dosar 17-18 la data de 10 aprilie 2007, a fost de acord cu admiterea în parte a acțiunii reclamantei, în sensul că imobilul în litigiu în valoare de 20.000 euro, a fost dobândit sub durata căsătoriei, dar cu o contribuție de 95% a lui și de 5% a reclamantei, căreia pârâtul i-a plătit suma de 1.300 euro pentru stingerea litigiului.
Coproprietatea devălmașă a soților a încetat la data desfacerii căsătoriei lor, la 15.01.2003, când s-a transformat în proprietate comună pe cote-părți determinabile. Criteriul în funcție de care se determină concret cotele-părți ce le revin fiecăruia dintre foștii soți, este cel al contribuției acestora la dobândirea bunurilor comune.
La determinarea cotelor ce se cuvin soților din bunurile comune, instanța nu trebuie să pornească de la prezumția că fiecare fost soț are dreptul la o contribuție invariabilă de 50%, ci urmează să stabilească în concret, pe bază de probe, care este întinderea drepturilor fiecăruia asupra bunurilor comune, în raport de contribuția lor efectivă la dobândirea acestora. Fiind vorba de o situație de fapt, dovada contribuției soților la dobândirea bunurilor comune se face între foștii soți, prin orice mijloc de probă, potrivit art.5 din Decretul nr.32/1954.
Despărțirea în fapt a foților soți, în măsura în care este dovedită, trebuie avută în vedere la stabilirea cotei de contribuție a acestora la dobândirea bunurilor comune, în măsura în care această stare de fapt este de natură să contribuie la determinarea cotei de participare a fiecărui soț la achiziționarea bunurilor comune. În determinarea cotei de contribuție a foștilor soți la dobândirea bunurilor comune, instanțele de judecată au obligația să țină seama de orice împrejurări ce sunt de natură să evidențieze un aport sporit al unuia dintre ei la dobândirea bunurilor.
Din această perspectivă, curtea apreciază că susținerile pârâtului cu privire la faptul că numai o parte din construția nouă și numai o parte din lucrările de amenajare a acesteia, au fost realizate în timpul căsătoriei părților, că numai pârâtul a realizat venituri și a fost gratificat personal cu sume de bani de către lui, perioadele de timp în care foștii soți au fost despărțiți în fapt, probele scrise și testimoniale administrate în cauză, nu au fost analizate integral sau parțial de instanța de apel, ceea ce echivalează cu soluționarea apelului fără a intra în cercetarea fondului, care în schimb a făcut referire la o hotărâre judecătorească prin care s-ar fi luat act de renunțarea reclamantei la o altă acțiune de partaj, fără să fie depusă în copie la dosar.
După abrogarea pct.10-11 ale art.304 pr.civ. instanța de recurs nu poate analiza în această cale extraordinară de atac, ansamblul probelor administrate în cauză, pentru stabilirea justă a raporturilor juridice dintre părți deduse judecății, având în vedere specificul acțiunii de partaj, în care părțile au reciproc calitatea de reclamant și de pârât, chiar dacă nu s-a formulat și acțiune reconvențională.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.304 pct. 9 coroborat cu art.312 alin. (1), alin. (3) și alin.(5) pr.civ. se va admite recursul pârâtului împotriva deciziei tribunalului, care va fi casată și se va trimite cauza la aceeași instanță, pentru rejudecarea pe fond a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.319/A din 11.12.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare pe fond aceleiași instanțe - Tribunalul Maramureș.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - --- -- - TARȚA
Red.DT:3.04.2009
Dact.CA:8.04.2009 - 2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Marta Carmen Vitos Tania
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
