Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 896/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI CIVILĂ NR. 896/R-MF
Ședința publică din 07 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
JUDECĂTOR 3: Corina Pincu
Grefier.
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de reclamanta și de pârâții, și, împotriva deciziei civile nr.27/A/ din 6 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat pentru recurenta-reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale nr.30/2009, emisă de Baroul Vâlcea -Cabinet individual și avocat pentru recurenții-pârâți, în baza împuternicirii avocațiale nr.42/2009, emisă de Baroul Vâlcea -Cabinet individual.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile sunt legal timbrate, prin anularea timbrelor judiciare în valoare de câte 5,00 lei și a chitanțelor de plata taxei judiciare în sumă de câte 10,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus, prin serviciul registratură, note scrise din partea recurentului-pârât și copii de pe cartea de identitate și comunicarea deciziei pronunțată în apel.
Avocat, precizează că, în raport de cele dispuse la termenul anterior, a înțeles să depună la dosar, din partea recurentului-pârât, acte privind domiciliul acestuia, față de care recursul este declarat în termen. Înainte de a se pune în discuție tardivitatea declarării recursului promovat de pârâți, invocă faptul că recursul reclamantei este formulat de persoană fără calitate.
Instanța, din oficiu, pune în discuția părților excepția privind admisibilitatea și legalitatea căii de atac în raport de dispozițiilor art.2821Cod procedură civilă și de decizia nr. 32/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiției în recursul promovat în interesul legii.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă precizează că în mod corect a fost investit Tribunalul Vâlcea cu soluționarea apelului. La acel moment erau în vigoare dispozițiile procedurale potrivit cărora, astfel de cauze erau soluționate în complet de doi judecători și tribunalul a fost sesizat în mod legal cu apelul. Consideră că este admisibilă calea de atac a recursului și solicită respingerea excepției pusă în discuție.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-pârâți, apreciază că prioritară este excepția privind calitatea părții care a promovat calea de atac. Precizează că instanța de control, respectiv tribunalul, a cenzurat calea de atac promovată împotriva hotărârii pronunțată în primă instanță. În speța de față, căile de atac sunt apelul și recursul, iar art.299 Cod procedură civilă, arată care instanță judecă apelul și care judecă recursul. Potrivit acestui text de lege, curtea de apel judecă cauzele în care tribunalul s-a pronunțat în apel. În contextul dat, față de ceea ce a statuat o instanță de control, este corectă calea de atac promovată și solicită respingerea excepției. Acțiunea a fost promovată în anul 2003 și, în acest context, trebuie avută în vedere valoarea obiectului dedus judecății de la data respectivă.
În măsura în care se apreciază de către instanță că recursul este inadmisibil, solicită să se aprecieze cu privire la calitatea părții care a declarat recursul promovat de reclamantă.
Avocat, având cuvântul cu privire la excepția privind calitatea de a declara recursul, precizează că are contract cu clienta pe care o reprezintă, are delegație depusă la dosar și, dacă nu avea mandat, nu ar fi avut nici un motiv să lucreze un dosar. Solicită obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției privind admisibilitatea și legalitatea căii de atac.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursurilor civile de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.119/5 ianuarie 2004, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună partajarea, în cote egale, a bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei sale cu pârâtul, ceilalți pârâți (părinții lui ), fiind chemați în judecată pentru opozabilitatea hotărârii, ca detentori ai bunurilor comune. S-a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, completată ulterior, reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 27 martie 1993, iar în cursul lunii februarie 2002 s-au despărțit în fapt, pârâtul intrând în relații de concubinaj cu o altă femeie, cu care are și un copil, astfel că a înaintat acțiunea de divorț, dosarul cu acest obiect fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei Horezu sub nr.3031/2003, în faza finală. S-a arătat că, întrucât pârâtul și detentorii au început să înstrăineze din bunurile comune, se justifică partajul în timpul căsătoriei (până la rămânerea irevocabilă a hotărârii de divorț).
În ceea ce privește componența comunității de bunuri, s-a arătat că soții au dobândit împreună, în cote egale, un apartament cu două camere și dependințe, situat în comuna,.1,.A,.3, județul V, un teren de circa 6600. situat în comuna, județul V, o casă cu 4 camere, hol, baie și beci, tencuită, cu tocărie și instalație electrică, acoperită cu tablă, o casă cu 2 camere, garaj, atelier, baie și terasă, construită din BCA cu tâmplărie din aluminiu și geam termopan, o fântână din tuburi de beton, un gard din beton cu porți metalice, o cameră video, un video recorder, un TV color, o combină muzicală, o combină frigorifică, o betonieră, o drujbă, 20. scândură de brad, un șifonier cu două uși, o mobilă de sufragerie, o canapea, două paturi, un birou, un aparat de sudură, o mașină electrică pentru fasonat fier beton, un aspirator, o butelie de aragaz, o pompă de apă, o bormașină electrică, un polidisc și un cort de 4 persoane.
Pârâtul a formulat cerere reconvențională (18 completată la 36), prin care a solicitat să se rețină, în favoarea sa, o cotă de contribuție de 90% la dobândirea bunurilor comune, cu consecința atribuirii întregii mase de bunuri în lotul său, urmând a se stabili o sultă corespunzătoare cotei reclamante. A mai solicitat obligarea reclamantei la predarea unor bunuri proprii ale pârâtului, aflate în locuință și la plata cheltuielilor de judecată, precum și suplimentarea masei bunurilor de împărțit cu următoarele bunuri: video, 400 aur, un aparat foto, o mașină de spălat și un autoturism marca Opel, 50 perdea și un frigider Arctic. S-a solicitat să se stabilească drept pasiv al comunității de bunuri sumele plătite cu titlu de impozit pe profit în valoare de aproximativ 10.000 euro.
A mai arătat pârâtul că o serie de bunuri nu aparțin comunității matrimoniale, precum: aparatul de sudură, mașina de găurit polidisc, cortul de 4 persoane, fiind bunuri proprii ale sale, iar în privința terenului menționat în cerere, nu s-a realizat transferul proprietății, întrucât soții le-au cumpărat pe bază de chitanță sub semnătură privată, iar casele menționate fiind amplasate pe teren, au același regim juridic și de altfel soții nu au decât un drept de creanță față de cei ce au edificat aceste construcții, respectiv părinții săi, în măsura contribuției pe care au adus-o la realizarea acestora.
Pârâții și au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care au solicitat nereținerea la partaj a casei cu 4 camere și terenul menționate în cererea reclamantei, care au fost edificate și respectiv cumpărate de către ei și nu de către soți, iar cu privire la construcția - casă de locuit cu 2 camere, s-a solicitat a se reține că la aceasta și-au adus și ei o contribuție majoră prin aport în muncă și în sumele de bani plătite.
La data de 30 septembrie 2005 s-a pronunțat încheierea de admitere în principiu, prin care au fost admise în parte, în principiu, cererea reclamantei și cererile pârâților, completate ulterior, constatându-se că reclamanta și pârâtul au dobândit cu o contribuție egală următoarele bunuri: apartamentul cu 2 camere din comuna, casa cu 2 camere, baie, terasă, garaj și atelier, cu tâmplărie din aluminiu și geam termopan (mai puțin instalația electrică ce constituie aportul pârâților și ), o parte din construcția - casă cu 4 camere, reprezentând tâmplăria, acoperișul din tablă și tencuielile interioare și exterioare, restul fiind contribuția pârâților și, aleile exterioare la aceeași casă, gardul din beton, o cameră video, un video recorder, o combină muzicală, o combină frigorifică, o betonieră monofazică, o drujbă, 2. scândură brad, un șifonier cu 2 uși, o mobilă sufragerie, o canapea, 2 paturi, un birou, precum și o serie de bunuri aflate în străinătate la reclamantă, un autoturism Opel, o mașină de spălat, un televizor, un video, o combină muzicală, o cameră video, un aparat foto, un aspirator și 50 perdea.
Prin aceeași încheiere s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru evaluarea construcțiilor și a părților din construcții reținute în comunitatea de bunuri, stabilindu-se ca același expert să întocmească și variantele de lotizare în privința bunurilor mobile, urmând a se reține valorile indicate în cererile părților, reciproc recunoscute.
Judecătoria Horezu, prin sentința civilă nr.204 din 24 februarie 2006, admis în parte cererea reclamantei, precum și cererile reconvenționale completate și precizate la filele 18 și 36 de pârâtul și la fila 28 de pârâții și.
S-a dispus sistarea devălmășiei părților și atribuirea bunurilor cuprinse în loturile formate conform variantei a V-a a raportului de expertiză întocmit de expert, cu plata sultelor aferente și compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți.
Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat ca fiind preferabilă cea de-a V-a variantă de lotizare întocmită de expert, întrucât satisface în modul cel mai echitabil criteriile de atribuire reglementate de art.6739Cod procedură civilă, referitoare la posesia bunurilor, domiciliile și ocupația părților, stabilirea unor sulte cât mai mici și gruparea imobilelor în același lot, pentru a se evita posibilitatea apariției de noi litigii.
Prin decizia civilă nr.23/A/ din 26 ianuarie 2007, Tribunalul Vâlcea a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu pronunțată de către judecătorie, în sensul includerii la masa partajabilă a unei case cu patru camere, hol, baie și beci construită din BCA și terenul aferent cumpărat de către cei doi soți prin chitanța de la fila 31 dosar fond. A fost respins apelul pârâților, și. S-a menținut restul dispozitivului încheierii de admitere în principiu și s-a dispus efectuarea în cauză a unor noi expertize tehnice de către aceiași experți numiți de către instanța de fond plus o expertiză topometrică pentru teren, care să evalueze și să lotizeze bunurile reținute la masa partajabilă așa cum a fost restabilită în apel.
Părțile în proces, însă, au formulat critici și asupra sentinței civile pronunțată de către instanța de fond.
În apelul reclamantei se arată că expertul nu a procedat la evaluarea bunurilor mobile aflate în străinătate. Spre exemplu, autoturismul marca Opel a fost evaluat la sugestia pârâtului la un preț mult mai mare decât cel real și, în mod greșit, repartizat reclamantei, care nici nu deține permis de conducere;i s-a greșit și atunci când a atribuit și intervenienților bunuri în lot, aceștia având eventual un bun de creanță în cadrul partajului de față, varianta de lotizare omologată de către prima instanță încălcând principiile împărțelii judiciare.
Prin apelul pârâților și intervenienților se critică hotărârea instanței de fond în ceea ce privește modalitatea de evaluare a bunurilor, susținând că, deși au formulat obiecțiuni întemeiate sub acest aspect la prima instanță, aceasta nu le-a luat în considerare.
Aceeași instanță, prin decizia civilă nr.27/A/ din 06 februarie 2009, a admis apelurile formulate de reclamantă și de pârâți, a schimbat în parte sentința în sensul că a omologat raportul de expertiză efectuat în apel d e expert, în varianta I de lotizare, refăcut în urma admiterii obiecțiunilor, lotul nr.1 fiind atribuit reclamantei, iar lotul nr.2 pârâtului, urmând ca în varianta omologată apelantul-pârât să achite sulta de 6.550 lei către apelanta-reclamantă și 1.300 lei către și, compensându-se cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 1931 lei și obligarea apelantul-pârât la diferența de 3608 lei cheltuieli de judecată către apelanta-reclamantă.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut, în esență, că apelurile sunt întemeiate sub aspectele invocate, referitoare la modalitatea de efectuare a expertizelor, respectiv de evaluare și lotizare a bunurilor.
Astfel, a fost expertizat terenul categoria curți - construcții reținut la partaj prin raportul de la fila 651 efectuat de către inginer, apoi construcțiile, prin raportul aflat la fila 669 întocmit de către ing., părțile înțelegând să-și aleagă și experți observatori în persoana lui, pârâții și, reclamanta.
Urmare obiecțiunilor formulate, expertul evaluator al imobilelor și mobilelor reținute la partaj a întocmit o completare la raportul de expertiză contestat, însă în această lucrare expertul a susținut că repetă constatările stabilite prin lucrarea de bază ca și răspuns la obiecțiunile părților, conduită care a fost sancționată de instanță în temeiul dispozițiilor art.208 Cod procedură civilă și totodată, la cererea părților, s-a dispus înlocuirea acestuia cu expertul rezultat în urma tragerii la sorți,.
Cum expertiza a întârziat nejustificat, determinând amânarea repetată a cauzei, și față de acest expert s-a dispus măsura sancționării, iar tribunalul a reținut că la dosarul cauzei există elemente de evaluare documentată a bunurilor reținute la partaj, fiind întocmite o serie de rapoarte atât de către experții titulari cât și de către cei observatori, existând posibilitatea, având în vedere și propunerile părților în acest sens, stabilirii unei lotizări cu datele cele mai actuale și mai bine fundamentate, ținând seama de interesele părților, respectiv modalitatea de stăpânire a bunurilor, natura acestora și evitarea sultelor împovărătoare.
În aplicarea prevederilor art.741 Cod civil, ținând seama de interesele reale ale părților, de modul de stăpânire în fapt a bunurilor, tribunalul a apreciat că varianta I de lotizare propusă de către expert în ultimul raport prezentat în apel în urma admiterii obiecțiunilor corespunde criteriilor legale, obiective, dar și subiective ale părților privind o atribuire echilibrată a bunurilor, cu stabilirea unei sulte cât mai mici corespunzătoare unei lotizări echitabile.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâții, și.
Reclamanta critică hotărârea pronunțată de instanța de apel ca nelegală și netemeinică, în temeiul art.304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă, pentru următoarele motive:
Instanța de apel a acordat mai puțin decât s-a cerut și decât s-a reținut în încheierea de admitere în principiu de către Judecătoria Horezu, astfel cum a fost modificată prin decizia nr.23/A/ a Tribunalului Vâlcea, iar bunurile reținute prin încheierea de admitere în principiu, pe lângă alte bunuri, nu se mai regăsesc în decizia pronunțată de instanța de apel.
Hotărârea instanței de fond este nelegală, existând o contradicție între dispozitivul și considerentele acesteia.
În dezvoltarea criticii se arată că în considerentele deciziei nr.27/A//2009 se reține că decizia nr.23/A/ a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu pronunțată de Judecătoria Horezu, în sensul admiterii apelului reclamantei, adică includerea la masa partajabila a casei cu 4 camere, hol, baie, beci și terenul aferent cumpărat de cei doi foști soți, și respingerea apelului pârâților, în timp ce prin decizia nr.27/A/ se admite și apelul pârâților, inițial respins, motiv care conduce indubitabil la casarea hotărârii.
Hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă), în sensul că tribunalul nu s-a pronunțat asupra motivului de apel prin care a criticat hotărârea Judecătoriei Horezu privitor la evaluarea bunurilor mobile aflate în străinătate.
În mod greșit instanța de apel a omologat raportul de expertiză în varianta I, întrucât expertul nu a reținut bunurile aflate în posesia pârâtului, bunuri care au fost reținute de Judecătoria Horezu prin încheierea de admitere în principiu și prin hotărârea pronunțată de aceeași instanță a căror valoare este de 7.500 lei.
Apreciază totodat că variantele de lotizare nu corespund voin ei părților și modului de folosire, instan a de apel ignor nd dintr-o grabă nejustificată aceste critici și în acest mod pronun țâ nd o hot re dit nelegală.
Față de cele de mai sus, se solicită admiterea recursului, desfiin area sentin ței și casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei în scopul refacerii raportului de expertiză, iar în subsidiar pronun rea unei hot ri care să țină cont de criticile exprimate.
În recursul lor, pârâții critică deciziile pronunțate de instanța de apel ca nelegale, în sensul art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Cu privire la decizia civilă nr.23/A//26.01.2007, se arată în dezvoltarea motivelor de recurs că statuarea instanței de apel este greșită atât cu privire la admiterea apelului reclamantei, cât și la respingerea apelului pârâților.
Instanța de apel, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura lui și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, pornind de la premize greșite și ajungând la concluzii greșite.
Se arată că reclamanta putea pretinde un eventual drept de creanță, dar nu l-a pretins, fiind în situația juridică a ajutorului dat de soți în gospodăria părinților unuia dintre soți, terenul și construcțiile fiind în codevălmășia soților și și nu a reclamantei cu.
Mai arată pârâții că prima instanță reținut în mod corect că reclamanta nu a avut venituri salariale pe toată perioada căsătoriei și nici în perioada lucrărilor, dar a echivalat cu munca în gospodărie și cu copilul, ignorându-se faptul că imobilele nu se construiau în gospodăria reclamantei, ci în gospodăria pârâților de aceștia pe terenul lor și cu veniturile lor proprii.
Referitor la decizia civilă nr.27/A//06.02.2009, se susține că hotărârea este nulă, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art.260 și 261 Cod procedură civilă.
Se solicită admiterea recursului.
Potrivit prevederilor art.137 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției admisibilității recursurilor, excepție care vizează investirea instanței și implicit competența de a soluționa căile de atac în cauza de față și a cărei soluționare primează față de excepția privind calitatea procesuală.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.(1) Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821Cod procedură civilă desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în materie prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat prin decizia nr.32/2008, pronunțată de Secțiile Unite, că cererea este actul de investire a instanței,. obiectul cererii de chemare în judecată constituindu-l pretenția concretă a reclamantului. Întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac.
În cererea introductivă de instanță formulată la data de 05.01.2004, valoarea masei partajabile era de aproximativ 450.000.000 lei, iar soluția în încheierea de admitere în principiu a fost pronunțată la 30 septembrie 2005, pe fond cauza fiind soluționată la data de 24 februarie 2006, ambele hotărâri fiind soluționate ulterior modificării art.2821prin Legea nr.195/2004 și Legea nr.219/2005, prin care s-a statuat că "nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță. litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 RON".
Articolul 2821Cod procedură civilă cu modificările ulterioare mai sus menționate, a intrat in vigoare în timpul judecării în fond a pricinii și era pe deplin aplicabil în cauză, ținând seama de dispozițiile art.725 alin.1 Cod procedură civilă, astfel încât hotărârile primei instanțe erau susceptibile numai de exercițiul căii de atac a recursului.
În raport de natura evaluabilă a cauzei și față de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului, competența de soluționare revenind tribunalului conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă, calificarea căii de atac de către instanța de apel fiind contrară acestor dispoziții legale.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 RON, inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, s-a avut în vedere valoarea patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuindu-se o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul Legii nr.146/1997.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 RON și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
Fiind investită cu o cale de atac neprevăzută de lege în cauza de față, Curtea constată că nu este competentă să o soluționeze, recursul la recurs nefiind o cale de atac prevăzută de Codul d e procedură civilă de competenta instanțelor, recursul fiind astfel inadmisibil prin raportare și la dispozițiile art.159 pct.1 Cod procedură civilă, soluția unei eventuale declinări de competență nefiind posibilă.
Față de nelegala investire a instanței cu soluționarea unei căi de atac neprevăzute de lege, nu poate constitui obiectul analizei de față excepția privind calitatea procesuală, actele de procedură săvârșite de judecătorul necompetent fiind nule potrivit art.105 alin.1 din Codul d e procedură civilă, verificare legalei investiri a instanței având întotdeauna prioritate.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respinse recursurile ca inadmisibile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.27/A/ din 06 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr- și de pârâții, și, împotriva deciziilor nr.23/A/ din 26 ianuarie 2007 și nr.27/A/ din 06 februarie 2009, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./19.05.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan, Corina Pincu
| ← Divort. Decizia 885/2009. Curtea de Apel Timisoara | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
