Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 1132/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.1132
Ședința publică de la 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 15 octombrie 2009, privind judecarea recursurilor declarate de reclamanta () și de intervenientul, împotriva deciziei civile nr.105 din 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că, ersul dezbaterilor și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 15 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și, când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pentru deliberări, a amânat pronunțarea pentru data de azi 22 octombrie 2009.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Prin acțiunea înregistrată cu nr. 60/230/21.01.2008, reclamanta () l-a chemat în judecată pe pârâtul pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, stabilindu-se o cotă de contribuție de 70% în favoarea sa și de 30% în favoarea pârâtului la realizarea respectivelor bunuri.
În motivare, reclamanta a arătat că în timpul căsătoriei încheiate la data de 12.01.2002 și desfăcută prin hotărârea de divorț nr. 928/27.11.2007 rămasă definitivă și irevocabilă, a dobândit împreună cu pârâtul un apartament cu trei camere situat în orașul F, jud. D, o centrală termică marca " 24, tâmplărie PVC pentru trei ferestre, o ușă metalică și una din lemn, au pus gresie în hol și gresie și faianță în bucătărie, iar apartamentul a fost zugrăvit și gletuit în aprilie 2002. De asemenea, reclamanta a menționat că tot în timpul căsătoriei au fost achiziționate un frigider ER 7642B, o hotă, o mașină de spălat FL 5005, un computer, un birou calculator, un aspirator, o combină muzicală și un autoturism marca 1310 la care ulterior s-a montat o stație.
În justificarea cotei de contribuție de 70% pe care a solicitat ca instanța să o rețină în favoarea sa, reclamanta a invocat sprijinul material important acordat părților de către părinții săi, învederând că aceștia au plătit avansul în cuantum de 1200 lei necesar încheierii contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului, au plătit integral centrala termică în valoare de 2240 lei, ușa metalică, ușa din lemn, gresie și faianță și au suportat toate cheltuielile pentru montarea acestora și gletuirea și zugrăvirea apartamentului ( pe lângă materiale asigurând și hrana și plata meseriașilor), iar la cumpărarea autoturismului și computerului, părinții și au contribuit cu suma totală de 7852, 78 lei provenită parțial dintr-un credit bancar ( 5152,78 lei ) și parțial din sulta pe care aceștia au obținut-o în urma unui partaj succesoral ( 2700 lei).
Prin întâmpinare și cerere cu caracter reconvențional pârâtul a solicitat ca instanța să rețină în favoarea sa o contribuție majoritară la dobândirea bunurilor în proporție de și numai de în favoarea reclamantei, arătând că apartamentul a fost primit de către el prin repartiție de la Primăria F la data de 31.10.2001 și prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 777/13.11.2001 l-a cumpărat, iar pentru că intenționa să se căsătorească, a acceptat ca și reclamanta să fie menționată în calitate de cumpărătoare în act, deși părinții acesteia nu au contribuit cu nici o sumă de bani la plata avansului care a fost de 2200 lei, iar nu de 1200 lei cum de altfel nu au contribuit nici la plata ratelor ulterioare în baza contractului de împrumut nr. 663/13.11.2001.
In subsidiar, pârâtul a solicitat instanței ca în situația în care va aprecia că bunurile comune trebuie împărțite în mod egal, să dispună obligarea reclamantei la plata a Jd in contravaloarea ratelor apartamentului în sumă de 9840 lei corespunzător perioadei februarie 2007 - februarie 2017 și a Jd in contravaloarea ratelor achitate sau care urmează a fi achitate în sumă de 6312,5 euro corespunzător perioadei februarie 2007 - decembrie 2016.
Prin încheiere s-a admis în parte și în principiu acțiunea principală formulată de către reclamantă împotriva pârâtului, s-a admis în parte și în principiu cererea reconvențională formulată de către pârâtul-reclamant reconvențional împotriva reclamantei - pârâte reconvenționale () s-a constatat că părțile au dobândit cu titlu de bunuri comune în sensul dispozițiilor art. 30 din fam. următoarele: apartament cu trei camere situat în F, str. -, -.9,. B,.1 jud. la care s-au efectuat ca îmbunătățiri: tâmplărie, ușă metalică, ușă din lemn, gletuit, zugrăvit, montat gresie în hol și bucătărie și faianță în bucătărie, montat centrală termică 24, frigider ER 7642B, hota, mașină de spălat FL 5005, computer, birou calculator, aspirator, combină muzicală, autoturism marca 1310 având nr. de înmatriculare -, s-a constatat că gradul de contribuție la realizarea bunurilor comune a fost de 30% din partea reclamantei - pârâte reconvenționale și 70% din partea pârâtului - reclamant reconvențional și s-a respins capătul de cerere reconvențional având ca obiect plata pasivului comun de către reclamanta.
Instanța a dispus efectuarea unor expertize în specialitatea construcții civile și evaluare bunuri mobile pentru evaluarea și lotizarea bunurilor.
La termenul din 11 septembrie 2008, a formulat cerere de intervenție în interes propriu în cauză prin care, în contradictoriu cu părțile inițiale ( fosta ) și, a solicitat constatarea calității de bunuri proprii ale sale și scoaterea de la masa bunurilor supuse partajării a următoarelor bunuri: drept de creanță în sumă de 1200 RON, reprezentând plata avansului în vederea achiziționării apartamentului părților la data de 13.11.2001, sumă dobândită din contractarea unui credit bancar la. F la data de 26.10.2001, un drept de creanță în cuantum de 2700 RON, suma provenind din sulta primită după partajarea averii succesorale a socrilor săi la data de 15.11.2004 și acordată soților după căsătorie, în anul 2004; un drept de creanță în cuantum de 3700 RON reprezentând suma de bani pe care le-a acordat-o soților în anul 2002 și rezultată din vânzarea unui autoturism moștenit; un drept de creanță reprezentând contravaloarea materialelor și a manoperei necesare pentru montarea gresiei în hol și bucătărie, a faianței în bucătărie în anul 2002, pentru gletuirea și zugrăvirea apartamentului în anul 2002, inclusiv achiziționarea unei părți din adezivul folosit în valoare totală de 473,9 lei, pentru ușa din lemn în valoare de 100 lei achiziționată în anul 2002 și pentru ușa metalică achiziționată în același an cu suma de 450 lei, centrala termică achiziționată în anul 2003 cu suma de 2240 lei, plătind un avans de 370 lei și apoi rate la. banca la care a contractat credit în acest scop, un computer achiziționat în anul 2004 prin credit bancar la Bank, suma de 100 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu îmbunătățirea apartamentului părților, ajutorul dat soților în perioada februarie - aprilie 2002 prin asigurarea hranei meseriașilor care au renovat apartamentul și ajutorul dat în timpul căsătoriei constând în doi porci și 100 păsări anual. Intervenientul a solicitat ca toate aceste valori enumerate să fie actualizate cu indicele de inflație până la rămânerea definitivă a hotărârii de partaj, obiectul dreptului său afirmat prin cererea de intervenție fiind reprezentat de sumele astfel actualizate.
Prin sentința civilă nr.1000/23.10.2008 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr-, s-a admis în parte și în fond acțiunea principală având ca obiect "partaj bunuri comune" formulată de către reclamanta ( ), domiciliată în orașul F,-, jud. D împotriva pârâtului, domiciliat în orașul F, str. -, -.9,. B,.1, jud.
S-a admis în parte și în fond cererea reconvențională formulată de către pârâtul-reclamant reconvențional împotriva reclamantei - pârâte reconvențional ().
S-a respins capătul de cerere reconvențională având ca obiect plata pasivului comun de către reclamanta.
S-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată în cauză de către intervenientul.
S-a omologat raportul de expertiză în specialitatea construcții civile întocmit în cauză de către expertul Daici
S-a dispus partajarea bunurilor.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea de intervenție, față de motivelor invocate, intervenientul pretinde că este titularul unui drept de creanță reprezentat de sumele de bani enumerate, avansate părților inițiale din proces, în scopurile și în perioadele de timp arătate în cerere, drept de creanță pe care înțelege să îl realizeze în contradictoriu cu reclamanta și pârâtul.
In raport de debitorii săi, dreptul de creanță al intervenientului pentru majoritatea sumelor de bani acordate acestora, s-a născut în perioada anilor 2002 - 2004 așa cum intervenientul însuși a arătat, tot atunci născându-se și dreptul la acțiune pentru realizarea dreptului.
Pe de altă parte, în motivarea acțiunii principale prin care reclamanta a solicitat să se rețină în favoarea sa o cotă de contribuție în procent de 70% la dobândirea bunurilor comune, aceasta a invocat ajutorul acordat de proprii părinți (deci inclusiv de către ) la constituirea patrimoniului comun, instanța analizând probele propuse în susținerea unei asemenea cereri în raport de aspectul semnalat.
În considerentele încheierii de admitere în principiu, instanța a reținut ca dovedită susținerea conform căreia suma de 1200 lei ce a reprezentat o parte din avansul plătit pentru cumpărarea apartamentului a fost oferită de către și, ca de altfel și susținerea privind modul de cumpărare a centralei termice și de realizare a unora dintre îmbunătățirile aduse apartamentului, însă toate aceste valori au fost destinate să profite ambilor soți, căci reclamanta nu a făcut dovada că a fost singura gratificată în condițiile art. 31 lit. b din fam.
Totodată, valorile avansate de către părinții reclamantei după încheierea căsătoriei acesteia, apreciate individual, nu au fost atât de însemnate pentru a se presupune intenția dispunătorilor de a gratifica numai pe fiica lor, ci s-au circumscris ideii de sprijin acordat deopotrivă ambelor părți.
Având în vedere dispozițiile art. 728.civ. probele administrate și criteriile de partajare prevăzute de art. 6739.pr.civ. a fost admisă în parte și în fond atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională, a fost respins capătul de cerere reconvențională vizând plata pasivului comun de către reclamanta, au fost omologate rapoartele de expertiză și s-a dispus partajarea apartamentului în varianta a II-a de lotizare iar a bunurilor mobile în varianta a III-a propusă de către expert.
Cheltuielile de judecată avansate de părți într-o cauză având asemenea natură, trebuie suportate proporțional cotei-părți cuvenite la împărțeală, astfel încât, în temeiul art. 274 și următoarele pr.civ. pârâtul a fost obligat să-i plătească reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței a declarat apel reclamanta (), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La data de 16.01.2009, s-au depus la dosar motivele de apel formulate atât de apelantă, cât și de intervenientul.
La data de 17.02.2009, intervenientul a arătat că prin expunerea motivelor de apel, a înțeles să formuleze, în temeiul art. 293.civ.Cod Penal, cerere de aderare la apel.
Prin decizia civilă nr.105 din 15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de reclamantă și cererea de aderare la apel.
Au fost obligați apelanții către intimatul-pârât la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
S-a constatat că instanța de fond a greșit susținând că nu poate fi reținută munca soției în gospodăriei pe considerentul că nu au rezultat copii minori, însă soluția dată acțiunii este corectă.
Aceasta, deoarece, chiar dacă se ia în considerare munca din gospodărie, acest lucru nu înseamnă că această muncă poate fi considerată egală cu venitul realizat de pârât, care nu este un venit mediu, pârâtul fiind polițist și câștigând un salariu superior față de alte categorii de salariați.
Faptul dovedit cu martorii - și, că părinții reclamantei i-au dat acesteia suma de 1.200 lei avans pentru apartament, 2.000 lei pentru îmbunătățirile din apartament, 2.000 lei pentru achiziționarea autoturismului, 500 lei pentru achiziționarea calculatorului și centralei termice, precum și alimente, o îndreptățește pe reclamantă să obțină o cotă egală din bunurile realizate împreună cu pârâtul, aceste daruri din partea părinților venind tocmai să suplinească lipsa veniturilor reclamantei și echivalarea, alături de munca prestată în gospodărie, a veniturilor cu cele obținute de pârât.
Cu toate acestea, instanța nu-i poate reține acesteia cotă egală la dobândirea bunurilor pentru următoarele considerente:
Apartamentul a fost achiziționat în rate, pe o perioadă de 15 ani (martie 2002-februarie 2017) și deci nu a fost achitat în integralitate, ci doar în proporție de aproximativ 45 % (așa cum rezultă din adeverința depusă la fila 52 dosar fond, unde se arată că până la data de 31.03.2008 s-a achitat cu dobânzi și avans doar suma de 118.836.710 ROL, rămânând neachitată suma de 144.985.019 ROL), iar diferența urmează a fi achitată de pârât prin rețineri salariale conform clauzelor contractuale.
Nu se poate reține susținerea reclamantei că ea a plătit din februarie 2007 ratele pentru apartament întrucât conform adresei nr. 1213/17.03.2009, depusă la fila 45 dosarului de apel, ratele în perioada 01.03.2002-12.03.2009 i-au fost reținute pârâtului prin poprire din salariu, virându-se banii cu ordin de plată de către IPJ D către Direcția Județeană de Pază și Servicii (vânzătoarea), conform clauzelor contractuale. Chiar dacă reclamanta a achitat și ea separat anumite rate, acestea reprezintă plată nedatorată și se poate cere restituirea lor.
Pe de altă parte, în timpul căsătoriei, în anul 2006, pârâtul a contractat un împrumut la BRD, pentru o perioadă de 10 ani (decembrie 2006-decembrie 2016), pentru suma de 7.200 euro, iar acest credit, care reprezintă o datorie a ambilor soți, nu a fost achitat, pârâtul urmând să plătească aceste rate în continuare, reclamanta nefiind de acord să împartă ratele cu pârâtul, așa cum a arătat prin interogatoriu.
Este adevărat că aceste rate pe care le va plăti în continuare pârâtul reprezintă un drept de creanță (în măsura achitării lor), la care reclamanta ar trebui obligată, însă având în vedere poziția acesteia de a nu dori să plătească J din aceste rate, poziție exprimată prin răspunsul la întrebarea 12 din interogatoriu ce i s-a luat de către pârât, instanța consideră că pârâtului i se poate reține o cotă mai mare la contribuția bunurilor comune tocmai în considerarea faptului că va suporta aceste rate în continuare, fără să mai fie obligată reclamanta la plata a Jd in acestea.
Astfel, s-a considerat că reținerea de către instanța de fond a unei cote de 70% pentru pârât și de 30 % pentru reclamantă la contribuția bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, este legală și temeinică.
Cu privire la cererea de intervenție formulată de intervenientul, s-au constatat următoarele:
Susținerea instanței de fond, cum că valorile avansate de către părinții reclamantei nu au fost atât de însemnate pentru a se presupune intenția dispunătorilor de a gratifica numai pe fiica lor, ci s-au circumscris ideii de sprijin acordat deopotrivă ambelor părți, este greșită. Aceasta, deoarece darurile manuale sunt prezumate a fi făcute în considerarea persoanei în favoarea căreia s-au făcut. C care pretinde că s-au făcut în folosul ambilor soți trebuie să dovedească acest lucru, ori, în speța de față, nu s-a făcut o astfel de dovadă și deci darurile respective sunt considerate ca fiind făcute numai în folosul reclamantei.
Cu toate acestea, soluția de respingere a cererii de intervenție este corectă având în vedere celelalte considerente arătate de instanța de fond, respectiv că acțiunea este prescrisă, precum și faptul că aceste daruri manuale au fost avute în vedere de instanță la stabilirea cotelor ce le revin soților din bunurile comune. Or, odată avute în vedere la stabilirea cotelor soților, acestea nu mai pot fi cerute de către cel care le-a făcut pentru sine, neputând fi valorificate de două ori.
În termenul legal reglementat de art.301 Cod pr.civilă, au declarat recurs în cauză reclamanta și intervenientul.
În motivarea recursului recurenții au susținut că hotărârile pronunțate în cauză conțin considerente contradictorii cu privire la contribuția părinților reclamantei la dobândirea bunurilor comune. Astfel, deși se reține că o parte din bunurile mobile și îmbunătățirile reținute prin încheierea de admitere în principiu și decizie au fost achitate de părinții reclamantei, acestea nu au fost atribuite exclusiv reclamantei, ci i s-a stabilit o cotă de 30%, diferența de 70% fiind stabilită pentru pârât. S-a mai arătat că s-a înrăutățit situația recurentei reclamante în propria cale de atac în apel câtă vreme deși s-a respins la fond cererea reconvențională a pârâtului ca recurenta să fie obligată să suporte din împrumutul pe care părțile l-au contractat la BCR, fără a se declara apel d e către pârât s-a motivat de către instanța de apel că sunt corecte cotele privind contribuția părților la dobândirea bunurilor față de faptul că pârâtul urmează să suporte singur acest debit.
Printr-o altă critică s-a susținut că sunt contradictorii considerentele în ce privește calificarea sumelor de bani date de către părinții reclamantei. Astfel, deși s-a reținut că aceste sume de bani s-au dat numai în folosul reclamantei, s-a menționat că acțiunea este prescrisă și că aceste daruri au fost avute în vedere de instanța de fond la stabilirea cotelor ce revin soților din bunurile comune. Recurenții au mai susținut că nu au fost administrate noi probe în apel d eși dispozițiile procedurale permit acest lucru, că greșit au fost calificate ratele la apartament achitate de reclamantă ca reprezentând o plată nedatorată, că centrala termică nu a fost evaluată, că frigiderul, hota, combina muzicală, aspiratorul trebuiau împărțite în cote egale fiind dobândite cu banii din nuntă.
Recursul declarat de reclamantă este fondat numai în ce privește situația juridică a computerului aflat în litigiu.
Referitor la acest bun instanțele au reținut că a fost dobândit cu bani pe care intervenientul i-a dat în considerarea și în folosulreclamantei. În aceste condiții este indiscutabil că asupra acestui bun recurenta reclamantă are un drept de proprietate exclusivă (bunul luând locul banilor în patrimoniul reclamantei și câtă vreme banii pentru computer au aparținut numai reclamantei, bunul dobândit cu acești bani este un bun propriu, potrivit principiului subrogației). Astfel fiind, în mod greșit acest bun a fost inclus la partaj; se impune a fi modificate hotărârile pronunțate în cauză în acest sens, respectiv excluderea de la partaj și din lotul reclamantului a computerului care are în prezent o valoare de circulație de 600 lei. În urma acestei modificări valoarea bunurilor mobile care rămân atribuite în lotul reclamantei este de 850 lei, situație în care pentru echilibrarea valorică a loturilor intimatul pârât va trebuie să achite recurentei reclamante suma de 452 lei ( în loc de 32 lei) cu titlu de sultă rezultată din partajarea bunurilor mobile.
Restul criticilor formulate în cauză sunt nefondate.
Administrarea de noi probatorii în apel nu se impunea în cauză, probatoriul administrat la fond (interogatorii, acte, depoziții de martori) fiind relevant și suficient.
Considerentele deciziei tribunalului sunt contradictorii referitor la contribuția pe care părinții reclamantei au avut-o la dobândirea de către soți a apartamentului și la îmbunătățirile aduse acestui bun, aspect care însă nu este în măsură să ducă la casarea deciziei cu trimiterea spre rejudecare a cauzei.
Astfel, s-a reținut că sumele de bani care au fost avansate de intervenient au fost date avându-se în vedere persoana reclamantei și folosul acesteia; că aceste sume de bani sunt avute în vedere,în favoarea reclamantei,atunci când este stabilită de tribunal cotaegalăde contribuție a reclamantei la dobândirea bunurilor comune.
Această stare de fapt (că sumele s-au dat numai pentru reclamantă) nu a fost contestată de către reclamantă și pârât. În contradicție cu aceste considerente ale deciziei, tribunalul a mai reținut că cererea referitoare la aceste contribuții bănești era prescrisă, fără însă ca această concluzie a tribunalului, care nu a fost argumentată, să fi dus la înlăturarea beneficiului acordat reclamantei prin reținerea unei contribuții egale la dobândirea bunurilor ca urmare a luării în calcul a ajutorului financiar pe care aceasta l-a primit din partea părinților.
Reținerea ca fiind prescrisă a cererii privind contribuția reclamantei cu sumele de bani primite de la părinții săi la dobândirea bunurilor comune este greșită; aceste sume de bani fiind date reclamantei (considerate daruri manuale), au fost folosite de aceasta ca avans la dobândirea apartamentului și respectiv pentru efectuarea de îmbunătățiri la apartament situație în care valorificarea lor nu putea avea loc decât cu ocazia desocotirii foștilor soți asupra masei bunurilor comune (întrucât aceste sume de bani au reprezentat un venit al reclamantei ce a fost utilizat în comunitatea de bunuri, nefiind incidente cu privire la acestea prevederile art. 31 din Codul familiei). Astfel fiind, în condițiile în care nu s-a suținut (pe calea apelului) de cătreintervenientcă aceste sume de bani ar fi un drept de creanță al său și, de asemenea, în condițiile în care reclamanta nu a contestat cele reținute la fond și în apel cum că numai prin luarea în calcul a acestor contribuții bănești primite de reclamantă de la părinții săi și utilizate în gospodărie se poate reține o contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune, este în mod cert greșit reținut argumentul cum că cererea reclamantei referitoare la luarea în calcul a acestor contribuții bănești ar fi prescrisă.
Diferențierea ulterioară, în vederea partajării efective, a cotei de contribuție a soților, de la 50 % pentru fiecare dintre soți, la 30 % pentru reclamantă și 70 % pentru pârât s-a făcut de către instanțe în mod corect prin luarea în calcul a unor datorii comune pe care aceștia le au și care după partaj urmează să fie achitate numai de către pârât (datorii rezultate din achiziționarea prin credit bancar a apartamentului, până în prezent fiind plătită doar circa din valoarea acestuia, precum și din contractarea unui credit bancar pentru nevoi personale, care de asemenea este numai parțial restituit). Se observă că tribunalul a făcut distincție între cota de contribuție a părților la dobândireaactivuluisupus partajării (pe care a considerat-o ca fiind de 50 % pentru fiecare) și cota de partajare, stabilită la 30% pentru reclamantă și 70% pentru pârât, care a rezultat din luarea în calcul atât a activului cât și a pasivului comunității de bunuri, pasiv ce rămâne în sarcina exclusivă a pârâtului. Modul în care instanța a înțeles să rezolve problema pasivului comunității de bunuri nu a fost contestat de reclamantă.
Nu se poate reține că s-a înrăutățit situația reclamantei în propria cale de atac câtă vreme a fost respins apelul, menținându-se în totalitate cele hotărâte prin sentință și încheierea de admitere în principiu și câtă vreme atât la fond cât și în apel s-a argumentat că nu este obligată reclamanta la suportarea pasivului tocmai pentru că i s-a reținut o cotă la partajarea bunurilor comune mai mică.
În ce privește ratele bancare achitate de recurenta reclamantă se reține că, potrivit relațiilor stabilite inițial între soți și unitățile bancare, obligația de plată efectivă (principală) revenea pârâtului. Astfel fiind, câtă vreme nu s-a susținut și dovedit că intimatul pârât nu a achitat ratele lunare prevăzute prin contract, în mod corect plățile făcute de recurenta reclamantă (care avea o obligație de plată subsidiară, în raport cu obligația pârâtului) au fost calificate ca nefiind datorate, aceasta urmând să-și recupereze banii pe care i-a achitat.
constituie o îmbunătățire adusă apartamentului și a fost evaluată odată cu evaluarea apartamentului; existența acestei îmbunătățiri a adus un plus de valoare apartamentului și a fost unul din elementele care a contribuit la stabilirea prețului de circulație al apartamentului.
Stabilirea cotelor de partajare a bunurilor comune s-a făcut, în mod corect, avându-se în vedere întreaga masă de bunuri comune; astfel fiind, nu poate fi primită solicitarea recurentei reclamante de a se stabili cote de partajare egale pentru bunurile care au fost achiziționate cu banii proveniți din darul de nuntă.
Recursul declarat de intervenient este nefondat.
Recurentul a intervenit în cauză în interespropriu, solicitând stabilirea uni contribuții proprii și respectiv a unei cote la dobândirea masei partajabile aflată în litigiu.
Atât la fond cât și în apel s-a recunoscut faptul că a existat o contribuție financiară din partea părinților reclamantei la dobândirea bunurilor apartamentului de către soți și la efectuarea de îmbunătățiri la acest bun, contribuție apreciată ca fiind făcută în favoareareclamanteiși care a dus la reținerea unei anumite cote de contribuție a acesteia la dobândirea bunurilor comune; aspectul că prin această contribuție s-a urmărit, în realitate, gratificarea reclamantei nu a fost contestat de către recurentul intervenient, situație în care nu poate fi admis recursul declarat de intervenient întrucât cererea acestuia de intervenție, așa cum am arătat, a fost în interes propriu.
În temeiul art. 312 Cod pr. civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta (), împotriva deciziei civile nr.105 din 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Modifică decizia în sensul că admite apelul declarat de reclamantă () împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 05 iunie 2008 și a sentinței civile nr.1000/23.10.2008 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr-.
Exclude de la partaj și din lotul reclamantei computerul, în valoare de 600 lei. Total valoare bunuri mobile atribuite reclamantei = 850 lei.
datorată reclamantei de intimatul pârât din partajarea bunurilor mobile este de 452 lei ( în loc de 32 lei).
Menține restul dispozițiilor sentinței, încheierii de admitere în principiu și deciziei.
Respinge recursul declarat de intervenientul, împotriva deciziei civile nr.105 din 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.jud.
Tehn.2 ex
Șt.
27.10.2009
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Paula Păun, Tatiana Rădulescu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Plasament. Decizia 187/2010. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
