Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 9/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIENr. 9/FM
Ședința publică de la 22 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 2: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâtul, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat, din T-,.D,. 7, în contradioctoriu cu intimata cu domiciliul în, nr. 11 Italia și în T,-, -.B,. 16, împotriva deciziei civile nr. 171 din 14.11.2007 pronunțată de TRIBUNALUL TULCEA în dosarul nr- având ca obiect partaj de bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentul pârât, avocat, pentru intitama, răspunde avocat.
Procedura este legal îndeplinită conform art. 87 și următorii proc.civilă.
După referatul oral asupra cauzei;
Avocat având cuvântul pentru recurent, precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Avocat având cuvântul pentru intimată, precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau acte de depus.
Curtea, constată terminată cercetarea judecătorească, dosarul fiind în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurent, critică decizia tribunalului și sentința judecătoriei pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9.proc.civilă, pentru următoarele motive:
- instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art. 741.civil care impun obligația ca la formarea loturilor să se dea fiecări părți, aceeași cantitate de bunuri mobile, imobile, de drepturi sau de creanțe. Instanța a atribuit reclamantei toate bunurile mobile și imobile, obligând-o la sultă. Din probele administrate în cauză, rezultă că intimata de mai bine de 3 ani se află în posesia bunurilor mobile, astfel încât în mod corect, acestea au fost atribuite intimatei.
Cu privire la imobilul dobândit de soți în timpul căsătoriei, ambele instanțe au reținut în mod eronat că recurentul are o locuință. Acest imobil a fost dobândit de re curent prin moștenire de la părinții săi, aparține mai multor moștenitori și nu s-a realizat ieșire din indiviziune. De altfel, recurentul și-a exprimat dorința de a locui în T și corect ar fi fost ca, imobilul să fie atribuit recurentului, iar intimatei bunurile mobile și autoturismul care se află în posesia acesteia.
- cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, instanța de apel nu a avut în vedere dispozițiile art. 274 alin. 3.proc.civilă și a obligat recurentul la cheltuieli de judecată în cuantum de 5000 lei reprezentând onorariu de avocat.
Instanța de apel nu a apreciat asupra valorii exagerate a onorariului în raport de munca depusă de avocat.
În raport de aceste considerente, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de apel în sensul admiterii apelului declarat de pârât și modificarea sentinței primei instanțe în sensul atribuirii apartamentului dobândit în timpul căsătoriei recurentului pârât, iar către intimata reclamantă, bunurile mobile. Totodată, urmează a se aprecia și asupra cuantumului cheltuielilor de judecată la care a fost obligat recurentul în apel; solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată,
Avocat având cuvântul pentru intimată, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Singurul criteriu pe care l-au avut în vedere ambele instanțe la formarea loturilor și atribuirea lor, a fost acela că pârâtul mai are în proprietate un imobil.
- CURTEA -
Asupra recursului civil de față;
La 29 septembrie 2005 reclamanta a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în timpul căsătoriei cu pârâtul au dobândit un apartament situat în T,-, -. B,. 16.
A mai arătat reclamanta că prin sentința civilă 106/2005 pronunțată de Judecătoria Tulcea căsătoria sa cu pârâtul a fost desfăcută din vina acestuia din urmă.
Printr-o cerere reconvențională pârâtul a solicitat includerea în masa bunurilor dobândite în timpul căsătoriei și a unui autoturism Mercedes Clasa A 140. o mașină de spălat automată "" și o mașină de feliat alimente.
Prin sentința civilă nr.1629/4.06.2007, Judecătoria Tulceaa admis atât cererea principală cât și cererea reconvențională și s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cu o cotă de contribuție de fiecare un apartament situat în T,-, -.B,.6 și o serie de bunuri mobile.
S-a dispus ieșirea din indiviziune și s-a atribuit reclamantei - pârâte imobilul și toate bunurile mobile, fiind obligată să-i plătească pârâtului reclamant suma de 73.746,325 lei cu titlu de sultă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul - reclamant, considerând-o nelegală pentru faptul că instanța a atribuit reclamantei - pârâte toate bunurile ce alcătuiesc masa de împărțit.
Prin decizia civilă nr. 171 din 14 noiembrie 2007, reținând că instanța de fond a aplicat corect criteriile de atribuire a bunurilor rezultate din art. 6739Cod procedură civil, a respins ca nefondat apelul pârâtului. Prin aceeași hotărâre apelantul a fost obligat să plătească intimatei suma de 5000 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, susținând că hotărârea este nelegală pentru că instanța a încălcat prevederile art.
741 cod civil atunci când a dispus atribuirea către reclamantă a tuturor bunurilor ce alcătuiesc masa partajabilă, a nesocotit criteriile legale de atribuire a bunului imobil și nu a verificat respectarea regulilor procesuale referitoare la semnarea minutei încheierii de admitere în principiu și la calea de atac la care este supusă hotărârea dată în apel.
A mai susținut că instanța a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5000 lei, fără să observe valoarea exagerată a onorariului în raport de munca îndeplinită de avocat.
Examinând recursul formulat de pârât Curtea constată că este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Este real că, potrivit prevederilor art. 741 Cod civil, partajul în natură constituie regula, având în vedere necesitatea respectării efectului declarativ al partajului.
În baza acestei reguli, în practică s-a decis că este inadmisibil ca fără consimțământul părților să se atribuie unuia dintre copărtași toate bunurile în natură, iar altuia numai contravaloarea părții ce li se cuvine, atâta timp cât este posibil să se dea fiecăruia bunuri în aceeași cantitate și de aceeași natură și valoare.
În speță însă, pârâtul a consimțit la atribuirea tuturor bunurilor mobile către reclamantă, rămânând în discuție numai imobilul bun comun. În aceste condiții, față de consimțământul pârâtului, instanței nu i se poate reproșa atribuirea tuturor bunurilor ce compun masa partajabilă către unul dintre copărtași și încălcarea prevederilor art. 741 Cod civil.
Cu privire la respectarea criteriilor legale de atribuire, Curtea reține că art. 6739Cod procedură civilă enumeră, cu caracter exemplificativ, criteriile de care instanța va ține seama la atribuire în partajul judiciar. Enumerarea nu are caracter limitativ, dimpotrivă, la finalul textului este folosită expresia "altele asemenea", ceea ce permite concluzia că instanța poate, în afara criteriilor expres menționate, să țină cont și de alte criterii, de ordin familial, social sau moral, în funcție de specificul fiecărei cauze.
Criteriul nevoii locative pe care instanțele de fond și de apel l-au avut în vedere la atribuirea bunului imobil se încadrează în categoria celorlalte criterii avute în vedere de art. 6739Cod procedură civilă, a celor familiale. Astfel, dacă ambele părți au locuit în altă țară în ultimii ani, iar pârâtul recurent nu a dovedit afirmațiile în sensul că a efectuat îmbunătățiri la imobil, instanța corect a reținut că existența pe numele pârâtului a unei alte locuințe în proprietate, chiar și în cotă parte deținută împreună cu un terț, nu mai poate justifica atribuirea imobilului din litigiu către acesta, nevoia locativă a pârâtului fiind realizată, în cele din urmă, la imobilul succesoral.
Prin urmare, față de considerentele arătate, Curtea apreciază că motivele de nelegalitate referitoare la respectarea criteriilor de atribuire a bunului imobil nu sunt întemeiate.
Curtea nu poate reține nici celelalte critici invocate de recurent referitoare la nesemnarea minutei încheierii de admitere în principiu și la indicarea greșită a căii de atac ce putea fi declarată împotriva deciziei dată în apel.
Verificând încheierea de admitere în principiu pronunțată în cauză la 19 februarie 2007, Curtea constată că aceasta este întocmită conform art. 258 alin. 1 Cod procedură civilă, în sensul că poartă semnătura judecătorului care a pronunțat-
Cât privește calea de atac consemnată în decizia civilă nr. 171 din 14 noiembrie 2007, împrejurarea că în decizia pronunțată în apel s-a făcut mențiunea greșită, în sensul că hotărârea este irevocabilă, nu împiedică instanța de control judiciar să o caracterizeze, potrivit naturii cauzei și dispozițiilor art. 6738Cod procedură civilă, ca fiind recurs, întrucât, potrivit principiului legalității căilor de atac, o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege.
Examinând motivul de recurs referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată la care pârâtul a fost obligat în apel, Curtea reține că, prin decizia recurată, urmare a respingerii apelului pârâtului, instanța l-a obligat la plata sumei de 5000 lei cheltuieli de judecată cu titlu de onorariu avocațial.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Judecătoriii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivate că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Acest text, considerat constituțional prin decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 pronunțată de Curtea Constituțională, consacră prin lege prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit de parte, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse."O asemenea prerogativă este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil."
Investită fiind cu soluționarea pretențiilor intimatei la rambursarea cheltuielilor de judecată, instanța de apel putea să observe că, dată fiind durata apelului - 2 termene de judecată - și dificultatea redusă a aspectelor asupra cărora avocatul a avut a se pronunța, concluziile fiind de respingere a apelului pentru netemeinicie, obligarea apelantului la 5000 lei cheltuieli de judecată nu se justifica, un cuantum de 500 lei fiind rezonabil în acest caz.
Prin urmare, prin admiterea recursului conform art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, va fi modificată decizia recurată în sensul reducerii cuantumului cheltuielilor de judecată datorate de apelant.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, prin admiterea recursului numai pentru criticile referitoare la cheltuielile de judecată din apel, intimata va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată suportate de recurent în calea de atac a recursului proporțional cu pretențiile admise, respectiv la 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de pârâtul, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat, din T-,.D,. 7, în contradictoriu cu intimata cu domiciliul în, nr. 11 Italia și în T,-, -.B,. 16, împotriva deciziei civile nr. 171 din 14.11.2007 pronunțată de TRIBUNALUL TULCEA în dosarul nr-.
Modifică în parte decizia recurată în sensul că obligă apelantul să plătească intimatei suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reduse.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Obligă intimata la 200 RON cheltuieli de judecată către recurent.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 februarie 2008.
Președinte Judecători,
- - - -
- -
Pt. Grefier,
- -
a cărei activitate a încetat, prin pensionare
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef secție,
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red./dac. dec. jud. -
4 ex./20.06.2008
Președinte:Irina BondocJudecători:Irina Bondoc, Paulina Georgescu, Daniela Petrovici
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1218/2008. Curtea de... → |
|---|
