Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 927/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 927
Ședința publică din 14 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Ion Graur
JUDECĂTOR 2: Erica Nistor Președinte Secție Civilă
JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă G împotriva deciziei civile nr. 220/A din 25 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, privind pe reclamantul intimat, pentru partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat reclamantul intimat, asistat de av. G și pentru pârâta recurentă G, av..
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar taxa judiciară de timbru în completare în cuantum de 450 lei și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate, cu consecința respingerii apelului reclamantului și menținerii sentinței civile nr. 754/02.10.2007 a Judecătoriei Chișineu Criș, cu cheltuieli de judecată, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului, menținerea deciziei civile atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 754 din 2 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosar nr-, a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de reclamantul pârât reconvențional, în contradictoriu cu pârâta reclamantă reconvențională G și admisă în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâtă, ambele acțiuni pentru partaj bunuri comune.
S-a constatat că părțile, în timpul căsătoriei au dobândit prin contribuție egală de fiecare, mai multe bunuri imobile, casă și terenuri și mai multe bunuri mobile, s-a dispus sistarea comunității de bunuri prin formarea a două loturi: lotul I s-a atribuit în proprietate pârâtei reclamantă reconvențională G, valoarea totală a bunurilor incluse în acest lot fiind de 95.600 lei și lotul II s-a atribuit în proprietate reclamantului pârât reconvențional, valoarea totală a bunurilor incluse în acest lot fiind de 75.150 lei, iar pentru egalizarea valorică a celor două loturi, pârâta reclamantă reconvențională, a fost obligată să plătească reclamantului pârât reconvențional, o sultă în valoare de 20.450 lei, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, au fost compensate parțial cheltuielile de judecată, cu obligarea reclamantului la suma de 228 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Împotriva hotărârii primei instanțe, reclamantul a declarat apel, criticând-o pentru următoarele aspecte:
În mod nelegal s-a stabilit o cotă egală de contribuție la dobândirea bunurilor comune deși reclamantul a probat faptul că J din prețul plătit pentru casa din- provenea din imobilul proprietatea sa exclusivă dobândit prin moștenire din-; deși s-a solicitat prin acțiune, imobilul casă de locuit nu a fost expertizat sub aspectul valorii de circulație fiind necesară expertizarea în apel și sub aspectul posibilității împărțirii în natură; prima instanță a greșit luând în considerare valoarea saivanului stabilită prin expertiză, cât timp din probele administrate rezultă că l-a vândut cu doar 2.000 lei; suprafața de 0,83 ha teren arabil i-a fost atribuită doar reclamantului în considerarea faptului că acesta a lucrat la CAP ca cioban cu mult timp anterior căsătoriei, astfel că terenul este bunul său propriu și în mod greșit a fost inclusă suma de 1.000 lei provenind din vânzarea unei iepe în primăvara anului 2005, deoarece la acea dată părțile nu erau despărțite nici măcar în fapt.
Prin decizia civilă nr. 220/A din 25 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. -, a fost admis apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 754 din 2 octombrie 2007 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Arad, care a fost schimbată în parte cu privire la contribuția părților la dobândirea bunurilor comune, masa bunurilor de împărțit, loturi și sultă după cum urmează:
S-a constatat că terenul arabil extravilan în suprafață de 8300 mp înscris în titlul de proprietate nr. 51683/ 2 septembrie 1993 cu valoare de circulație de 5.000 lei este bun propriu al reclamantului sens în care a fost scos din masa bunurilor comune, respectiv din lotul II atribuit reclamantului.
S-a constatat că imobilul teren intravilan în suprafață de 842 mp cu casă situat în,- înscris în CF nr. 4379 cu nr. top 2839/b/53 are o valoare de circulație de 191.339 lei.
S-a constatat că valoarea cotei de 1/3 parte din saivanul situat în extravilanul orașului în locul, ", inclusă în masa bunurilor comune, este de 2.000 lei.
S-a constatat că valoarea bunurilor comune supuse partajului este de 245.089 lei.
S-a constatat că reclamantul are o contribuție de 66,78 %, iar pârâta de 33,22 % la dobândirea bunurilor comune.
S-a constatat că valoarea lotului I atribuit pârâtei este de 196.939 lei, iar valoarea lotului II atribuit reclamantului este de 48.150 lei, iar valoarea sultei la care a fost obligată pârâta către reclamant este de 115.520,43 lei.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate și a fost obligată pârâta intimată să plătească reclamantului apelant suma de 3.310 cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Din cuprinsul deciziei sus amintite, se reține că sub aspectul contribuției părților la dobândirea bunurilor comune, prima instanță nu a aprofundat aspectul reținut în considerente potrivit căruia J din prețul plătit pe actualul imobil al părților provine din vânzarea unui bun propriu al reclamantului, cu suma de 10.000 DM.
Potrivit recunoașterilor pârâtei (a se vedea concluziile scrise de la fond) și declarațiilor martorilor și precum și extrasul de carte funciară (fila 15 dosar fond), imobilul înstrăinat cu 10.000 DM a fost moștenirea reclamantului, iar pentru a deveni unic proprietar reclamantul și-a despăgubit un frate cu sumele provenind din părțile sociale ce i-ar fi revenit ca moștenitor al părinților săi, la desființarea CAP- ului, precum și din banii obținuți din creșterea animalelor.
De altfel, pârâta în întâmpinarea formulată arată că fratelui reclamantului i s-ar fi achitat o cotă de un sfert din valoarea acestei case, așadar reclamantul ar fi dobândit prin moștenire cel puțin din imobil.
Potrivit opiniei formulate de expertul tehnic în răspunsul la obiecțiuni,investițiile aduse de cele două părți imobilului anterior vânzării ar reprezenta doar 7 % din 10.000 DM adică 700 DM.
și declarația martorei (fila 96) care arată că la despăgubirea fratelui reclamantului a contribuit și pârâta - însă prin prisma recunoașterii pârâtei cu privire la părțile sociale provenind din desființarea CAP- rezultă că la dobândirea casei supuse partajului i se poate recunoaște pârâtei doar o contribuție de 28,5 %.
Cu privire la valoarea de circulație a acestei case, prin prisma cererilor părților din fața primei instanțe de a li se atribui în natură imobilul, soluția reținerii valorii indicate de părți este prejudicială pentru acea parte căreia nu i se atribuie în natură - în speță reclamantul - cu atât mai mult cu cât prin cererea introductivă de instanță reclamantul a solicitat efectuarea expertizei tehnice în construcții.
Potrivit art. 295 alin. 2 și art. 292 alin. 1 Cod procedură civilă, avându-se în vedere caracterul devolutiv al apelului și necesitatea aflării adevărului în cauză în apel s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară potrivit căreia valoarea de circulație a imobilului situat în,- este de 191.339 lei.
Prima instanță a greșit în aprecierea că terenul arabil extravilan în suprafață de 8300 mp înscris în titlul de proprietate nr. 51683/ 02.09.1993 cu valoare de circulație de 5.000 lei este bun comun al părților.
Chiar dacă terenul a fost dobândit în timpul căsătoriei, el este bun propriu al reclamantului, prezumția prevăzută de art. 30 alin.1 din Codul familiei fiind răsturnată de însuși modul cum a intrat acest bun în patrimoniul reclamantului prin constituirea dreptului de proprietate potrivit art. 19 din Legea nr. 18/1991, adică în virtutea faptului că acesta este membru cooperator activ care nu a adus teren în cooperativă ori a adus mai puțin de 5.000 mp, fiind esențial caracterulintuitu personaeal acestei atribuiri, ca măsură reparatorie ori ca recompensă pentru munca prestată.
Din acest punct de vedere, deși dispozițiile art. 31 din Codul familiei nu au putut avea în vedere și situațiile juridice decurgând din aplicarea Legii nr. 18/1991, terenul supus discuției poate fi încadrat la unul din punctele c) ori d) ale art. 31 din Codul familiei.
O altă problemă greșit dezlegată de prima instanță este aceea a cotei de 1/3 parte din saivanul situat în extravilanul orașului.
Deși reține că saivanul a fost vândut în timpul căsătoriei părților existând la dosar declarații testimoniale (inclusiv de la cumpărătorul ) potrivit cărora prețul de vânzare a fost de 2.000 lei, prima instanță include în masa partajabilă valoarea actuală rezultată din expertiză.
Acest mod de soluționare este incorect cât timp nu s-a reținut că vânzarea a fost fictivă, iar bunul a ieșit din patrimoniul comun al soților, declarațiile martorului (fila 105) confirmând că reclamantul a,lichidat"(înstrăinat) oile și saivanul și a plecat din acel loc.
Sub același aspect pârâta nu a formulat apel împotriva faptului că prima instanță a inclus în masa bunurilor comune valoarea saivanului înstrăinat, iar nu saivanul în sine, după cum solicitat în mod constant.
În privința motivului de apel privind greșita includere în masa bunurilor comune a unei iepe în valoare de 1.000 lei, soluția primei instanțe apare ca fiind corectă, deoarece martorul (fila 105) arată că a cumpărat iapa de la reclamant cu 10.000.000 lei vechi, precizând în mod expres că acest lucru s-a întâmplat când părțile erau despărțite în fapt în primăvara anului 2004, declarație ce se coroborează cu susținerile pârâtei din acțiunea de divorț privind neînțelegerile soților din 2004 și care probează că pârâta nu a beneficiat de prețul vânzării.
Tribunalul a apreciat că se impune schimbarea sentinței apelate potrivit considerentelor de mai sus, sub aspectul masei bunurilor de cumpărat, contribuției părților la dobândirea bunurilor comune, loturilor și sultei.
S-a constatat că terenul arabil extravilan în suprafață de 8300 mp înscris în titlul de proprietate nr. 51683/02.09.1993, cu valoare de circulație de 5.000 lei este teren propriu al reclamantului, sens în care a fost scos din masa bunurilor comune, respectiv din lotul II atribuit reclamantului.
S-a constatat că imobilul teren intravilan în suprafață de 842 mp cu casă, situat în,- înscris în CF nr. 4379 cu nr.top 2839/b/53 are o valoare de circulație de 191.339 lei.
De asemenea, sa reținut că valoarea cotei de 1/3 parte din saivanul situat în extravilanul orașului în locul numit "" este de 2.000 lei.
Ca urmare s-a constatat că valoarea bunurilor comune supuse partajului este de 245.089 lei, iar la dobândirea acestora reclamantul are o contribuție de 66,78 % și pârâta o contribuție de 33,22 %.
S-a constatat că valoarea lotului I atribuit pârâtei este de 196.939 lei, valoarea lotului II atribuit reclamantului este de 48.150 lei, iar valoarea sultei la care este obligată pârâta către reclamant este de 115.520,43 lei.
S-au menținut celelalte dispoziții ale primei instanțe, și s-a apreciat că termenul de 6 luni pentru achitarea sultei fixat de prima instanță este unul corespunzător, fiind valorificată totodată și poziția procesuală a apelantului care a solicitat în principal sulta.
Potrivit art. 67310alin.3 din Codul d e procedură civilă, solicitarea subsidiară a apelantului de a-i fi atribuit lui imobilul în caz de neplată a sultei, poate fi formulată în cazul atribuirii provizorii, ceea ce nu este cazul în speță.
Împotriva deciziei civile pronunțate în apel, a declarat recurs pârâta G, înregistrat sub nr- din 15.08.2008 la Curtea de APEL TIMIȘOARA, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii apelului declarat de reclamant, menținerea hotărârii primei instanțe.
Din motivele de recurs, se reține că instanța de apel în mod greșit a dispus efectuarea expertizei privind evaluarea celor două imobile din, actuala locuință a părților,-, și cea de pe-, fosta locuință, care actualmente este în stare de degradare, întrucât locuința părților a fost evaluată de către reclamant la suma de 90.000 lei, suma la care a consimțit și pârâta, în fața primei instanțe, precum și reținerea greșită de către instanța de apel cu privire la cota de contribuție a pârâtei la prețul de vânzare a imobilului din,-, ca fiind de 28,5 %.
Pârâta mai arată că referitor la terenul de 0,83 ha, dobândit de reclamant în timpul căsătoriei ca și fost membru cooperator, prin constituirea dreptului de proprietate, acesta este bun comun supus partajării, nu este primit intuitu persone, ca recompensă sau despăgubire.
În fine, s-a mai arătat că referitor la reținerea ca valoare a saivanului ca fiind de 2000 lei de către instanța de apel, s-a arătat că pârâta nu știa, nu a consimțit și nu a primit nimic din prețul de vânzare convenit de reclamant și cumpărător, vânzarea nefiindu-i opozabilă, saivanul ca și imobilul, fiind supuse regimului consimțământului expres, arătând că valoarea saivanului este cea stabilită prin expertiza efectuată la instanța de fond, respectiv de 24.000 lei.
Analizându-se motivele de recurs, decizia atacată, hotărârea primei instanțe, actele și probele de la dosar, văzând prevederile art. 304 pct. 7,8 și 9. pr. civ. se constată că recursul de față nu este întemeiat, deoarece prin încuviințarea de către instanța de apel a probei cu expertiza tehnică în construcții, menită să stabilească valoarea actuală de circulație a imobilului din litigiu, nu a fost încălcată nici o normă legală, mai mult, prin administrarea acestei probe, instanța de apel a dorit să dispună o împărțire echitabilă între soți a bunurilor dobândite sub durata căsătoriei.
De asemenea, în mod temeinic și în urma unei judicioase evaluări a probelor, instanța de apel a apreciat contribuția de doar 28,5% a recurentei la casa din,-, moștenită de reclamant de la părinții săi și vândută de părți în anul 1998 cu suma de 10.000 DM, reprezentând din prețul cumpărării casei din-.
Referitor la critica cu privire la suprafața de 0,83 ha teren arabil, se constată că instanța de apel a stabilit în mod corect și legal că, deși reclamantul a dobândit această suprafață de teren sub durata căsătoriei, aceasta reprezintă bunul său propriu, în condițiile art. 31 Codul familiei, fiindu-i atribuit de Comisia de lichidare a, doar acestuia, cu titlu de constituire a dreptului de proprietate.
În fine, și în ce privește 1/3 parte din saivanul de oi, se apreciază că soluția instanței de apel este temeinică și legală, sesizând contradicția dintre considerentele și dispozitivul hotărârii primei instanțe, în care, deși s-a reținut din probele administrate respectiv, declarația cumpărătorului și a martorului semnatar al convenției, că părțile au vândut în timpul căsătoriei cu prețul de 20.000.000 ROL, l-a inclus totuși în masa partajabilă cu o valoare exagerată, rezultată din expertiză.
Față de cele de mai sus, constatându-se că recursul declarat de pârâtă este neîntemeiat, urmează să fie respins ca atare, cu obligarea acesteia la 1500 lei cheltuieli de judecată, suportate în recurs de către reclamant.
Văzând și dispozițiile art. 274. pr. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta recurentă G împotriva deciziei civile nr. 220/A din 25 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, privind pe reclamantul intimat, pentru partaj bunuri comune.
Obligă pe pârâta recurentă să plătească reclamantului intimat 1500 RON cheltuieli de judecată suportate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 14 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. / 05.11.2008
Tehnored. 2 ex./05.11.2008
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Ion GraurJudecători:Ion Graur, Erica Nistor, Maria Lăpădat
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
