Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 93/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 93/2009
Ședința publică de la 5 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dana Ghițoaica
JUDECĂTOR 2: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 3: Sanda președinte secție
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 125/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatul pârât personal și avocat în substituire (împ. fila 25), în reprezentarea recurentei reclamante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul pârât precizează că avocatul său nu se poate prezenta. Declară că își susține singur cauza.
Avocat, învederează că nu are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului de față, susținând că se critică soluția dată în apel întrucât sunt incidente motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7 și 9 Cod procedură civilă, în sensul că s-a dat ceea ce nu s-a cerut. Mai mult, susține că nu există la dosar cerere reconvențională, prin care pârâtul să-și fi formulat propriile pretenții, iar în apel o astfel de cerere nu putea fi primită, în mod greșit fiind apreciat în considerentele deciziei că apartamentul în discuție este achiziționat anterior căsătoriei, deși din probațiune, în speță declarațiile martorilor audiați, din care unul chiar nașul de nuntă al părților, reiese clar că aceștia au conviețuit în concubinaj, sens în care toate veniturile acestora au fost administrate în comun și s-au gospodărit împreună. Astfel, în concluzie, față de faptul că nu este firesc ca acele bunuri mobile să-i fie atribuite reclamantei întrucât costurile ce ar implica folosirea lor ar fi prea mari, solicită admiterea recursului și modificarea deciziei din apel în sensul schimbării modalității de partaj.
Intimatul pârât, având cuvântul, solicită respingerea recursului, modul de partajare fiind echitabil și este de acord cu decizia dată de Tribunalul Sibiu, sens în care precizează că fosta soție este în Italia de când s-au separat în fapt.
Instanța, față de lucrările dosarului și cele expuse, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 621 din data de 03.12.2007 a Judecătoriei Avrig, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta, domiciliată în comuna, sat, nr. 151, jud. M, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în orașul,-, jud. Sibiu, s-a constatat că părțile au dobândit, în timpul căsătoriei, în cote egale de contribuție, de câte 50 % fiecare, terenul arabil în suprafață de 3.000 mp. în valoare de 55.680 lei, situat în extravilanul orașului identificat topo cadastral: tarlaua 30, parcela nr. 580/7, bunurile mobile identificate de către expert tehnic judiciar ing. ec., în valoare totală de 13.631 lei, a sistat starea de devălmășie dintre părți asupra bunurilor comune, a atribuit reclamantei, în proprietate exclusivă, bunurile mobile identificate în lotul nr. II, propus de către expert tehnic judiciar ing. ec., în valoare totală de 6.804 lei, compus din: colțar M fără fotoliu, icoană pe lemn, covor persan 8,75. masă de călcat rufe, aspirator, congelator, cuptor microunde Daewoo, mașină spălat, draperii nuc o bucată, dulap M dormitor, pat -canapea, pat dublu dormitor, cuier hol șipci brad, masă hol octogonală, tablou peisaj 80x60 cm. dulap stejar cu 4 uși, dulap bucătărie cu 2 uși, prelungitor electric 3. candelă M, uscător rufe, draperie lemn nuc; a atribuit pârâtului, în proprietate exclusivă, bunurile mobile identificate în lotul nr. I, propus de către expert tehnic judiciar ing. ec., în valoare totală de 6.827 lei, compus din: TV color M diagonala 93 cm. icoană pe lemn, covor persan 6 mp. draperie nuc o bucată, centrală termică, prelungitor electric 5. candelă mică, suport plastic 4 rafturi, altă icoană, prăjitor pâine, cutie poștală. Apoi a atribuit pârâtului, în proprietate exclusivă imobilul teren arabil în suprafață de 3.000 mp. evaluat la suma de 55.680 lei, situat în extravilanul orașului, a constatat că părțile au efectuat investiții, în timpul căsătoriei, în cote egale de contribuție, de câte 50 % fiecare, la imobilul situat administrativ în orașul,-, jud. Sibiu, evaluate la suma totală de 100.400 lei.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 78.051,50 lei cu titlu de sultă, compusă din 11,50 lei diferență bunuri mobile, 50.200 lei cotă din valoarea investițiilor și 27.840 lei cotă din valoarea terenului.
Pentru a se pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Reclamanta și pârâtul s-au căsătorit la data de 28.04.2001, în comuna, jud. M, căsătoria acestora fiind desfăcută prin divorț, conform sentinței civile nr. 503/29.07.2004 pronunțată de Judecătoria Avrig (15), devenită irevocabilă la data de 18.10.2004.
În data de 02.04.2001 s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 1421/2001 prin care pârâtul a devenit proprietarul unui apartament din localitatea BM( 21), în valoare, la acea vreme de 60.000.000 lei vechi (6.000 lei noi), astfel că acest bun a fost bun propriu al pârâtului, dobândit înainte de căsătorie, conform art. 31 lit. a. Ulterior, în timpul căsătoriei acest imobil a fost înstrăinat de către pârât (septembrie 2003) dar fără a exista la dosar documente din care să rezulte suma pe care acesta a primit-o în schimb (100 extras CF în extenso). Susținerile reclamantei în sensul că ar fi contribuit și ea la achiziționarea acestuia, în perioada concubinajului și cota de contribuție, cu sume de bani nu au fost dovedite în nici un fel.
La data de 06.02.2004 părțile au dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren din extravilanul localității (302) cu suma de 200 lei (2.000.000 lei vechi), a cărui valoare de circulație a fost stabilită în timpul procesului, pe bază de expertiză topografică solicitată și achitată de către reclamantă (337,549 onorar de 720 lei), la suma de 55.680 lei (560). La termenul din data de 12.12.2005, (105) apărătoarea reclamantei a solicitat instanței să se ia act de renunțarea părții pe care o reprezenta la acea dată, că acest teren face parte din masa partajabilă, cu toate acestea completul care a soluționat în final cauza nu va lua act de voința apărătoarei deoarece aceasta nu avea mandat special din partea reclamantei pentru a putea renunța la un asemenea capăt de cere, ce reprezintă de altfel în contextul dobândirii lui în timpul căsătoriei, un act de dispoziție, ulterior reclamanta a și renunțat la serviciile apărătorului (432).
Totodată, tot pe bază de expertiză în construcții, solicitată și achitată de către reclamantă (174,433,580 onorar de 1.350 lei), au fost stabilite valoarea investițiilor efectuate de către părți, în timpul căsătoriei, la imobilul proprietatea părinților pârâtului din localitatea,-, unde au locuit, respectiv în sumă de 100.400 lei (383,454, 523).
De asemenea, a fost stabilită tot pe bază de expertiză evaluare bunuri mobile, solicitată și achitată de către reclamantă (175,323,508 onorar de 600 lei), valoarea bunurilor mobile dobândite de către părți, în timpul căsătoriei, respectiv la suma de 13.631 lei, expertul făcând și propuneri pentru două loturi de valorii aproximativ egale (478).
Pârâtul a depus la dosar înscrisuri privind achiziționarea unei remorci la data de 23.09.2000 cu suma de 61.880.000 lei (88), susținând că ar fi bun propriu dar la rubrica cumpărător figurează SC SRL C, de asemenea în același sens și cu privire la achiziționarea unei autoutilitare din data de 16.02.2000 cu suma de 223.720.000 lei dar la cumpărător apare SRL B M, jud. M (89), față de aceste înscrisuri nu există nici o dovadă din care să rezulte calitatea de bun propriu a acestora față de persoana pârâtului, asociat etc. motiv pentru care instanța nu le-a luat în considerare la stabilirea masei partajabile.
De asemenea, pârâtul nu a formulat cerere reconvențională pentru cota sa, ci doar a contestat pretențiile reclamantei fără să propună vreo dovadă relevantă spre administrare din care să rezulte cu certitudine contribuția sa superioară la dobândirea bunurilor comune.
Conform actelor depuse la dosar rezultă faptul că, în perioada 1997-2003 pârâtul a fost angajat ca șofer (41-87, 117-172) iar reclamanta a fost angajată în perioada 1995-2004 (338), pentru perioada ianuarie 2003 până în 24.09.2004 fiind în concediu pentru îngrijire copil.
Depozițiile martorilor audiați în cauză relevă faptul că, investițiile efectuate la imobilul unde părțile au locuit, au fost efectuate cu contribuție comună, manopera fiind achitată atât de către pârât (191 martor G, 362 martor ), cât și de reclamantă, cea din urmă fiind ajutată și cu scândură de către părinții săi (205 martor ) și chiar cu bani (322 martor nașa de cununie a părților).
Conform probatoriului administrat, instanța a constatat faptul că, ambii foști soți au avut o contribuție comună și egală la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, de câte 50 % fiecare, respectiv cu privire la terenul arabil în suprafață de 3.000 mp. ce este evaluat la suma de 55.680 lei, situat în extravilanul orașului identificat topo cadastral: tarlaua 30, parcela nr. 580/7, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 156/06.02.2004 de către Biroul Notarului Public -, cât și la bunurile mobile identificate de către expert tehnic judiciar ing. ec., (478), în valoare totală de 13.631 lei, procent ce a fost avut în vedere și s-a reflectat în considerentele ce urmează.
Potrivit art. 728.civ. nimeni nu poate fi silit a rămâne în indiviziune, iar principiul care guvernează procedura împărțelii judiciare este acela că, împărțeala se face în natură, instanța urmând a proceda la atribuirea lotului conform art. 6735.pr.civ. sistând starea de devălmășie dintre părți asupra bunurilor comune.
Astfel că, în temeiul criteriilor stabilite de art. 6739.proc.civ. constatând și faptul că imobilul bun comun - terenul arabil, evaluat la suma de 55.680 lei, situat în extravilanul orașului identificat topo cadastral: tarlaua 30, parcela nr. 580/,7 conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 156/06.02.2004 de către Biroul Notarului Public -, nu poate fi comod partajabil, dar nici nu s-a cerut acest lucru, instanța a sistat starea de codevălmășie dintre părți și l-a atribuit în proprietate exclusivă pârâtului.
În ce privește bunurile mobile, instanța a atribuit, în proprietate exclusivă fiecărei părți câte un lot din cele propuse de către expert, respectiv reclamantei, bunurile identificate în lotul nr. II, propus de către expert tehnic judiciar ing. ec., în valoare totală de 6.804 lei, compus din: colțar M fără fotoliu, icoană pe lemn, covor persan 8,75. masă de călcat rufe, aspirator, congelator, cuptor microunde Daewoo, mașină spălat, draperii nuc o bucată, dulap M dormitor, pat -canapea, pat dublu dormitor, cuier hol șipci brad, masă hol octogonală, tablou peisaj 80x60 cm. dulap stejar cu 4 uși, dulap bucătărie cu 2 uși, prelungitor electric 3. candelă M, uscător rufe, draperie lemn nuc.
Totodată, a atribuit pârâtului, în proprietate exclusivă, bunurile mobile identificate în lotul nr. I, propus de către expert tehnic judiciar ing. ec., în valoare totală de 6.827 lei, compus din: TV color M diagonala 93 cm. icoană pe lemn, covor persan 6 mp. draperie nuc o bucată, centrală termică, prelungitor electric 5. candelă mică, suport plastic 4 rafturi, altă icoană, prăjitor pâine, cutie poștală.
De asemenea, constatând faptul că părțile au efectuat investiții, în timpul căsătoriei, în cote egale de contribuție, de câte 50 % fiecare, la imobilul situat administrativ în orașul,-, jud. Sibiu, (403) evaluate la suma totală de 100.400 lei, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 78.051,50 lei cu titlu de sultă, compusă din 11,50 lei diferență bunuri mobile, 50.200 lei cotă din valoarea investițiilor și 27.840 lei cotă din valoarea terenului.
Fiindu-i atribuit pârâtului terenul, instanța a dispus întabularea în Cartea Funciară a terenului pe numele său, în temeiul art. 46 din DL nr. 115/1938 (corespondentul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare), după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Instanța a respins celelalte cereri formulate de către reclamantă, cu privire la contribuția la dobândirea apartamentului din B M, etc. ca nefondate.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel atât reclamanta cât și pârâtul.
Prin decizia civilă nr. 125/7.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu Secția Civilă au fost admise apelurile declarate de reclamanta și pârâtul și a fost schimbată sentința civilă atacată în sensul că s-a constatat că: valoarea terenului din, tarlaua 30, parcela 580/7 este de 83.924 în loc de 55.680 lei; valoarea totală a bunurilor este de 197.955 lei; pârâtul a avut o contribuție de 65% la dobândirea bunurilor iar reclamanta de 35%. S-a atribuit reclamantei terenul situat în extravilanul localității, tarlaua 30, parcela 580/7 și s-a constatat că valoarea bunurilor atribuite reclamantei este de 90.728 lei iar a lotului pârâtului este de 107.227 lei. Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtului o sultă de 21.443 lei. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate iar cheltuielile de judecată au fost compensate.
În motivarea acestei decizii Tribunalul a reținut următoarele:
Pe baza probelor efectuate de prima instanță,valoarea terenului din localitatea, tarlaua 30 parcela 580/7 este de 55680 lei. Conform noii expertize efectuate în cauză de experții, și G, în varianta a IV, acceptată de ambele părți, valoarea terenului respectiv este mult mai M, respectiv de 83924,4 lei. Ca urmare a acestei situații, valoarea totală a masei bunurilor comune se schimbă la suma de - lei.
În ceea ce priveștecontribuția părțilorla dobândirea bunurilor comune, s-a apreciat că aceasta a fost stabilită eronat ca fiind egală. Nu se poate porni de la premisa susținută de reclamantă că apartamentul de la BMa fost bunul ambelor părți sau dobândit și cu contribuția reclamantei, deoarece dacă aceasta ar fi contribuit și ea cu bani la achiziționarea acestui bun, firesc ar fi fost ca ambele părți să figureze în contract. Nici prima instanță nu a reținut vreun drept al reclamantei cu privire la acest bun, dar în condițiile în care prețul acestui apartament a fost investit în bunurile comune, nu se putea reține o contribuție egală a părților la dobândirea acestora. De aceea, s-a pornit de la ideea unei contribuții mai mari a pârâtului sub acest aspect, care s-a stabilit prin apreciere la cota de 65%, terenul din și investițiile la casa din aceeași localitate fiind realizate prin folosirea banilor obținuți din bunul susmenționat, veniturile reclamantei fiind insuficiente pentru a-i permite economii semnificative. Chiar și veniturile din muncă ale pârâtului au fost mai mari decât cele obținute de reclamantă.
Pe de altă parte contribuția soților la dobândirea bunurilor comune se stabilește pe ansamblul bunurilor și nu separat astfel, că nu se poate reține o contribuție majoritară a pârâtului la efectuarea investițiilor.
În ceea ce priveșteterenul din localitateanu se poate reține că acesta este bun propriu al pârâtului, deoarece chiar acesta s-a declarat de acord prin întâmpinare să-i achite reclamantei J din valoarea lui. Faptul că reclamanta a susținut și ea că acest teren s-a cumpărat cu bani proveniți din vânzarea apartamentului din B M, nu schimbă situația, deoarece ea a susținut că J din valoarea acestui apartament i-ar reveni ei.
Motivul reclamanteireferitor la împărțirea bunurilor mobilea fost privit ca fiind neîntemeiat. Bunurile mobile s-au împărțit în natură, nu puteau fi atribuite toate pârâtului regula prevăzută de art. 741. civ impunând ca fiecare codevălmaș să primească un lot de bunuri mobile.
S-a apreciat însă ca fiind întemeiat motivul referitor la faptul că pârâtului i s-au atribuit bunuri de valoare prea, ajungându-se la o diferență foarte M de valoare între loturi și la o sultă M ce pune probleme de îndeplinire a obligației de plată. De aceea imobilul teren a fost scos din lotul pârâtului și a fost inclus în lotul reclamatei, în ideea respectării dispozițiilor art. 741.civ.
Motivul de apel, cu totul general al reclamantei, căcheltuielile de judecatăde la prima instanță nu sunt calculate corect, nu a fost luat în considerare în lipsa unor critici concrete sub acest aspect dar și datorită modificării hotărârii în această fază.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen, motivat, reclamanta solicitând în baza art. 304 al. 1 pct. 6, 7, 8 și 9.civ.Cod Penal și art. 312 al. 1 teza I civ Cod Penal, admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de pârâtul și admiterii propriului său apel și în consecință a se constata că pe durata căsătoriei a dobândit împreună cu pârâtul următoarele bunuri comune: terenul arabil din extravilanul orașului în valoare de 83.924 lei, bunurile mobile identificate prin expertiză în valoare de 13.631 lei, lucrările de investiții pe care le-au efectuat împreună la imobilul în construcție în valoare de 100.400 lei.
Se mai solicită a se constata că părților li se cuvin loturi în valoare de câte 98.977,5 lei fiecare din valoarea totală de 197.955 lei, a se dispune sistarea devălmășiei dintre părți prin atribuirea către sine a terenului din în valoare de 83.924 lei și atribuirea către pârât tuturor celorlalte bunuri în valoare de 114.031 lei, cu obligarea acestuia la plata unei sulte în cuantul de 15.053,5 lei.
Mai solicită obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată efectuate atât la fond cât și în apel și recurs.
În motivarea recursului recurenta reclamantă arată că instanțele de fond au dat ceea ce nu s-a cerut, în speță deși nu a cerut atribuirea în natură a niciunui bun comun i-au atribuit parte din aceste bunuri, invocându-se motivul prev. de art. 304 al. 1 pct. 6.civ.
Cod PenalÎn cauză este incident și motivul prev. de art. 304 al. 1 pct. 7.civ Cod Penal deoarece fără temei instanța de apel a constatat că a avut o cotă contribuție de contribuție mai mică la dobândirea bunurilor, pentru simplul motiv că a avut venituri mai mici, acest argument neconstituind o motivare corespunzătoare pentru a majora cota de contribuție a pârâtului.
Recurenta mai susține și că decizia atacată cuprinde motive contradictorii atunci când s-a constatat că deși pârâtului i se cuvine o cotă de contribuție de 65% totuși s-a constatat că nu se poate reține o contribuție mai Map ârâtului la efectuarea investițiilor la imobilul din. La fel, deși se constată că la apartamentul din B M nu a avut nici o contribuție, instanța de apel a concluzionat că nu se poate reține că terenul din ar fi bun propriu al pârâtului, cu toate că în valoarea terenului s-a înglobat valoarea apartamentului care a fost vândut. Totodată s-a făcut abstracție de probele administrate în cauză și din care rezultă că a avut contribuție la cumpărarea apartamentului, chiar dacă achiziționarea acestuia s-a făcut de către pârât înainte de încheierea căsătoriei.
Se mai arată că decizia atacată este dată cu încălcarea legii, invocându-se disp. art. 304 pct. 8 și 9.civ.Cod Penal Pârâtul a fost de acord să plătească J din valoarea terenului din recunoscând astfel că amândoi au o cotă de contribuție egală.
Cererea pârâtului de a se constata că are o cotă de contribuție de 65% a fost formulată pentru prima dată în apel, fiind inadmisibilă dar cu toate acestea instanța de apel a admis-o încălcând astfel disp. art. 294 al. 1.civ.
Cod PenalPrin întâmpinarea depusă pârâtul a solicitat respingerea recursului declarat de reclamata și menținerea deciziei atacate.
Curtea de Apel examinând recursul declarat de reclamanta prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că recursul este nefondat și va fi respins, din următoarele considerente:
Recurenta reclamantă critică cu precădere cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, susținând că această cotă este egală deoarece, deși părțile nu au fost căsătorite la data cumpărării apartamentului din B M, a avut o contribuție la cumpărarea acestuia deoarece la acea dată gospodăreau împreună. Mai mult, acest apartament a fost vândut iar valoarea acestuia a fost înglobată în suma cu care părțile au cumpărat terenul din. Atâta timp cât pârâtul a fost de acord că recurenta are dreptul la J din valoarea terenului, implicit a recunoscut că apartamentul din BMa fost bun comun la care au contribuit împreună. Se mai arată că pârâtul a solicitat pentru prima data o cotă de contribuție de 65% în apel, cerere inadmisibilă.
Curtea constată că în cazul partajului instanțele trebuie să stabilească cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune de către foștii soți prin raportarea la totalitatea bunurilor și nu separat pentru fiecare bun ce se solicită a fi partajat.
Decizia instanței de apel este corectă cu referire la împrejurarea că apartamentul din BMa fost bunul propriu al pârâtului intimat atâta timp cât acesta a fost achiziționat de către pârât înainte de încheierea căsătoriei părților iar în contractul de vânzare cumpărate calitatea de cumpărător o are doar pârâtul.
Raționamentul instanței de apel este de asemenea corect când s-a constatat că suma obținută de către părți din vânzarea apartamentului a fost folosită de către aceștia pentru cumpărarea terenului din - bun comun al recurentei și al intimatei.
Nu există nici o contradicție în motivarea instanței de apel raportat la cele constatate mai sus. Este firesc ca pârâtul intimat să aibă o contribuție mai M la dobândirea bunurilor atâta timp cât contribuția sa la dobândirea acestor bunuri este mai M și valoarea veniturilor pe care le-a obținut este mai
Pe de altă parte se constată că pârâtul intimat nu a formulat o cerere nouă în apel - aceea de a se constata că are o cotă de contribuție de 65% la dobândirea bunurilor comune. Pârâtul nu a precizat niciodată că dorește a se constata o cotă de contribuție egală iar în apel, constatând că față de probele administrate instanța de fond a stabilit această contribuție, a contestat- În aceste condiții nu se consideră de către C că intimatul pârât ar fi formulat o cerere nouă în apel, iar această instanță, pe baza probelor administrate, a stabilit în mod corect că acesta a avut o cotă de contribuție în acest procent.
Recurenta reclamantă a mai criticat decizia atacată arătând că deși a solicitat a nu-i fi atribuite bunuri mobile instanțele au trecut peste aceasta și au împărțit bunurile în loturi, dându-i astfel ce nu a cerut. S-a arătat că în acest mod instanțele i-a afectat în mod negativ dreptul la un proces echitabil și s-au încălcat dispozițiile legale.
Nici acest motiv de recurs nu este fondat. Se constată de către C că potrivit dispozițiilor art. 673/5. dacă părțile nu se învoiesc, instanța va stabili cu privire la aceste bunuri și cotele cuvenite fiecărei părți. La aliniatul 2 al aceluiași articol se arată că instanța va face împărțeala în natură, va proceda la formarea loturilor și la atribuirea lor, loturi care se întregesc cu o sultă în cazul în care loturile nu sunt egale ca valoare.
Recurenta invocă disp. art. 673/9, 673/10 și art. 673/11 civ.Cod Penal dar se constată că aceste articole de lege invocate nu se referă la situația expusă de către aceasta iar principiul fundamental este acela al împărțirii bunurilor în natură prin formarea de loturi - principiu pe care instanțele l-au respectat. Pe de altă parte, atribuirea bunurilor mobile doar uneia dintre părți nu ar fi echitabilă pentru acea parte, acesta fiind motivul pentru care legea solicită expres ca bunurile să fie împărțite în natură prin formarea de loturi.
Față de cele expuse, constatând că recursul reclamantei nu este fondat, acesta va fi respins în baza art. 312.civ.
Cod PenalPentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva Deciziei civile nr. 125/A din 07.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Civilă.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored. 2 ex/04.12.2009
apel,
fond
Președinte:Dana GhițoaicaJudecători:Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea, Sanda
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 110/2010. Curtea de... | Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 262/2009. Curtea de... → |
|---|
