Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia 97/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 97
Ședința publică din data de 3 februarie 2010
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâții și, ambii domiciliați în B, Str. -,. 2.. 15, Cod poștal -, Județ împotriva deciziei civile nr.293 pronunțată la 2 noiembrie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu reclamanta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-pârâți reprezentat de avocat din Baroul Buzău și asistată de avocat din Baroul Buzău, lipsind intimata-reclamantă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este netimbrat și că intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepțiile tardivității formulării recursului și a nulității recursului, pentru nemotivare.
Se comunică recurenților, prin apărător, copie de pe întâmpinarea depusă de intimată.
Avocat, având cuvântul, arată că recurenții au achitat taxa judiciară de timbru, dar dovada se află la o nepoată a acestora, care nu s-a putut prezenta astăzi în instanță.
Solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de întâmpinarea depusă de intimată și pentru a face dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Curtea, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată pentru a se lua cunoștință de întâmpinare și lasă cauza la a doua strigare, pentru a da posibilitatea recurenților să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au răspuns recurenții-pârâți reprezentat de avocat din Baroul Buzău și asistată de avocat din Baroul Buzău, lipsind intimata-reclamantă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului.
Avocat depune la dosar timbrul judiciar de 0,15 lei și chitanța nr. 39646/2010, cu care se face dovada achitării taxei judiciare de timbru de 20 lei.
Curtea, pune în discuție excepțiile tardivității formulării recursului și a nulității recursului, pentru nemotivare, invocate de intimată prin întâmpinare.
Avocat, având cuvântul, solicită respingerea celor două excepții și admiterea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului.
Arată că pârâții, au avut viroză respiratorie și medicul l-a recomandat izolarea la domiciliu, întrucât nu erau locuri la Spitalul județean B, așa cum rezultă din adeverința medicală depusă la dosar, astfel încât, au fost în imposibilitate de a declara recurs în termenul prevăzut de lege.
Pe fond, arată că se critică decizia sub aspectul modalității de atribuire a bunurilor, recurenții nefiind de acord cu omologarea variantei a III-a din raportul de expertiză întocmit de expert, prin care garsoniera în suprafață de 29,45 mp este atribuită pârâtei.
Solicită admiterea recursului și omologarea variantei în care apartamentul cu două camere este atribuit pârâtei, iar garsoniera în suprafață de 29,45 mp este atribuită pârâtului.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 11.08.2008 sub nr-, reclamanta Administrația Finanțelor Publice Bas olicitat, în temeiul art.36 alin.2 din Codul familiei și art.154 alin.1 Cod procedură fiscală, partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei de pârâții și.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că are calitatea de creditoare a pârâtului care, prin sentința civilă nr.64/29.03.2006 a Tribunalului Buzău, a fost obligat să plătească suma de 322.499 lei către bugetul general consolidat, că urmare a declanșării procedurii de executare silită au fost identificate de către executorii fiscali mai multe bunuri imobile în patrimoniul acestuia, respectiv: apartament în suprafață de 47,99 mp, compus din două camere, situat în B, str.-,. 2.. 15, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.3 din 19.10.1990, garsonieră în suprafață de 29,45 mp, situată în B, str.-,. 2.. 13, teren în suprafață de 238 mp, situat în B, str. -, nr. 5 bis și că toate aceste bunuri sunt deținute în coproprietate devălmașă cu soția, pârâta.
S-a mai arătat, de asemenea, că îndestularea creanței nu se poate realiza decât prin executare silită, că potrivit art.154 Cod procedură fiscală, în cazul în care debitorul deține bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se va întinde numai asupra celor atribuite lui în urma partajului judiciar și că pentru toate aceste motive se solicită partajul, iar bunurile să fie atribuite, în natură, debitorului, reclamanta apreciind că există suficiente temeiuri care justifică împărțirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, în cauză găsindu-și aplicare prevederile art. 36 alin. 2 din Codul familiei.
Prin sentința civilă nr.4656 pronunțată la data de 30.06.2009, Judecătoria Buzăua admis acțiunea și a dispus partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, prin omologarea variantei a III-a din raportul de expertiză.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința nr.64/29.03.2006 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr.340/2005 pârâtul, în calitate de administrator al SC GRUP SRL, a fost obligat, alături de numita, să plătească bugetului de stat, prin intermediul DGFP B, suma de 322.499 lei.
Instanța a mai reținut că pentru recuperarea creanței s-a pornit executarea silită de către reclamanta de față, care, în urma demersurilor efectuate, a constatat că debitorul deține în proprietate devălmașă, alături de soția sa, pârâta, cele trei imobile menționate în cererea de chemare în judecată, respectiv: apartament în suprafață de 47,99 mp, compus din două camere, situat în B, str.-,. 2.. 15, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.3 din 19.10.1990, garsonieră în suprafață de 29,45 mp, situată în B, str.-,. 2.. 13, teren în suprafață de 238 mp, situat în B, str. -, nr. 5 bis, situație transmisă de Primăria B - Direcția Economică, cu adresa nr. 9026/26.03.2007.
S-a mai arătat că, potrivit art.154 Cod procedură fiscală, în cazul în care debitorul deține bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se va întinde numai asupra celor atribuite lui în urma partajului judiciar.
De asemenea, instanța a reținut că existența în patrimoniul comun al pârâților a celor trei imobile, rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2117/12.09.2001, coroborat cu contractul de întreținere autentificat sub nr. 1325/11.10.2006, prin care soții au dobândit garsoniera cu nr.13 din str.-,. 2.. 3 și din contractul de vânzare-cumpărare nr.3/19.10.1990, prin care pârâții au dobândit apartamentul cu nr.15 situat la aceeași adresa.
În ceea ce privește modalitatea de împărțeală a bunurilor, instanța a motivat omologarea variantei a III-a din raportul de expertiză, prin aceea că este mai judicioasă, în condițiile în care pârâții au nevoie de un spațiu de locuit.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în ceea ce privește modalitatea de atribuire a bunurilor, susținând că nu sunt de acord cu omologarea variantei a III-a din raportul de expertiză întocmit de expert și că apartamentul cu două camere trebuia să fie atribuit pârâtei, și nu soțului ei,.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței și omologarea variantei în care garsoniera în suprafață de 29,45 mp să fie atribuită apelantului.
Prin întâmpinarea depusă, intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Bas olicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând că la instanța de fond apelanții, deși au fost reprezentați de apărător și li s-a comunicat expertiza în cauză, nu au înțeles să-și formuleze un punct de vedere.
Intimata a mai arătat că soluția este legală, întrucât s-au avut în vedere, atât interesele pârâților, cât și interesele Administrației Finanțelor Publice B, în calitate de creditor ipotecar.
Prin decizia nr.293 pronunțată la 2 noiembrie 2009 Tribunalul Buzăua respins apelul ca nefondat, reținând că soluția pronunțată este legală și temeinică, întrucât pârâții și la instanța de fond nu și-au exprimat un punct de vedere cu privire la modalitatea de împărțeală a bunurilor imobile și nu au administrat probatorii din care să rezulte dacă locuiesc efectiv în vreunul din cele două imobile sau dacă au și alte posibilități de a locui.
Așa fiind, apreciind că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.36 alin.2 din Codul Familiei și a dispoz. art.154 alin.1 din Codul d e procedură fiscală, tribunalul a respins apelul ca nefondat.
Apelanții pârâți, și, au formulat cerere de repunere în termenul de recurs și cerere de recurs, pentru următoarele motive:
Susțin recurenții că decizia Tribunalului Buzău le-a fost comunicată la data de 12.11.2009, însă datorită unor probleme medicale nu au putut formula în termen cererea de recurs, precizând că perioada de tratament medical și obligația stabilită de medic de a fi izolați la domiciliu a fost cuprinsă între data de 26.11. - 30.11.2009 și având în vedere faptul că data de 1 decembrie este stabilită ca zi nelucrătoare, a depus cererea de recurs pe data de 2 decembrie 2009.
Cu privire la motivele de recurs, recurenții arată că atât hotărârea judecătoriei cât și cea pronunțată de instanța de apel, sunt netemeinice întrucât instanța a omologat raportul de expertiză în varianta a III-a, atribuindu-i recurentului apartamentul, iar garsoniera i-a fost atribuită recurentei.
Apreciază recurenții că instanțele trebuia să atribuie apartamentul cu două camere recurentei, iar garsoniera către, datorită faptului că sunt persoane în vârstă și nu pot locui într-o singură cameră, în suprafață de 29,45 mp.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei, iar pe fond atribuirea apartamentului cu două camere către, iar garsoniera către.
Intimata Administrația Finanțelor Publice B, deși a fost citată cu mențiunea de a depune întâmpinare, aceasta nu a depus-o până la termenul de judecată.
La dosar, s-au depus două adeverințe medicale de către recurenții-pârâți, filele 4 și 5 dosar.
Examinând decizia recurată, dar și cererea de repunere în termen prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține următoarele:
Cu privire la cererea de repunere în termen, Curtea va reține că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Potrivit art.103 alin.1 cod pr. civilă, neexercitarea oricărei căi de atac, în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel, sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Susținerea recurenților că au fost bolnavi în perioada 26 - 30.11.2009, conform adeverințelor medicale aflate la dosar și potrivit cărora li s-a recomandat tratament și izolare la domiciliu și că nu au putut formula cererea de recurs în termenul legal, urmează a fi respinsă, întrucât motivele invocate nu sunt de natură a aprecia că recurenții s-au aflat într-un caz de forță majoră, aceștia aveau posibilitatea să angajeze un avocat pentru redactarea motivelor de recurs, iar angajarea apărătorului putea fi făcută și de către o altă rudă.
Mai mult, decizia Tribunalului Buzăua fost comunicată recurenților, conform dovezilor aflate la filele 22 și 23 dosar apel, la data de 13.11.2009, iar adeverințele medicale sunt pentru perioada 26 - 30.11.2009, exact în perioada când expira termenul de declarare a recursului.
Chiar dacă recurenții au avut anumite probleme de sănătate, aceștia aveau timp să declare recurs imediat după primirea deciziei Tribunalului Buzău, pentru că, așa cum s-a arătat, decizia le-a fost comunicată pe data de 13.11.2009, având timp să formuleze motivele de recurs până pe data de 30.11.2009 când expira termenul de declarare a acestuia.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge cererea de repunere în termenul de recurs.
La termenul de judecată din data de 03.02.2010, s-a invocat excepția tardivității declarării recursului de către recurenții pârâți și.
Potrivit dispozițiilor art.301 cod pr. civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Întrucât decizia Tribunalului Buzăua fost comunicată recurenților la data de 13.11.2009, conform dovezilor de comunicare de la filele 22 și 23 dosar apel, iar aceștia au declarat recurs pe data de 02.12.2009, ultima zi de declarare a recursului fiind 30.11.2009, Curtea va admite excepția tardivității și va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termen formulată de pârâții și.
Admite excepția tardivității invocată de intimata reclamantă Administrația Finanțelor Publice
Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de pârâții și, ambii domiciliați în B, Str. -,. 2.. 15, Cod poștal -, Județ B,împotriva deciziei civile nr.293 pronunțată la 2 noiembrie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu reclamanta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, cu sediul în-, cod poștal -, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- - - - - -
Grefier,
Red./tehnored.ES/CC
5 ex./04.02.2010
apel - Tr.
apel;
fond- Jud.
fond.
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
| ← Divort. Decizia 1151/2009. Curtea de Apel Pitesti | Divort. Decizia 38/2009. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
