Pensie întreținere. Decizia 425/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2816/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.425
Ședința publică de la 3 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 3: Simona
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă -, împotriva deciziei civile nr.1148 A din 06.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și AUTORITATEA TUTELARĂ - PRIMĂRIA SECTORULUI 5
are ca obiect - pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul reclamant, personal, lipsind recurenta-pârâtă și Autoritatea Tutelară - Primăria Sectorului 5
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Intimatul - reclamant se legitimează cu CI seria - nr.- eliberat de Secția 11 Poliție la 23.02.2005 și declară că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimatul - reclamant, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca legală și temeinică, urmând a se avea în vedere interesul superior al copilului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B sub nr-, reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună, în contradictoriu și cu Autoritatea Tutelară Primăria Sectorului 5 B, majorarea pensiei de întreținere stabilită în favoarea minorului, în raport de veniturile sale actuale și stabilirea unui program de vizitare a minorului, astfel: de două ori pe lună, în prima și a treia săptămână, de vineri ora 17:00 și până duminică ora 20:00, la domiciliul său; o lună în timpul vacanței de vară, în perioada concediului de odihnă; câte o săptămână în timpul vacanței de iarnă și a celei de primăvară, precum și obligarea pârâtei la respectarea programului de vizitare așa cum va fi stabilit.
Prin sentința civilă nr. 1375/25.02.2008, s-a admis în parte cererea formulată de reclamant, s-a dispus majorarea pensiei de întreținere stabilită în sarcina reclamantului în favoarea minorului de la 130 RON la 391 RON lunar, începând cu data introducerii cererii - 27.09.2007 și până la majoratul minorului; s-a încuviințat reclamantului să aibă legături personale cu fiul său, conform următorului program: de două ori pe lună, în prima și a treia săptămână, de sâmbătă ora 1000și până duminică ora 2000, la domiciliul reclamantului; 3 săptămâni în timpul vacanței de vară, la domiciliul reclamantului (în perioada concediului de odihnă al acestuia); 3 zile în timpul vacanței de iarnă și 3 trei zile în timpul vacanței de primăvară; s-a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin sentința civilă nr. 58/06.01.2006 a Judecătoriei Sectorului 5 B, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei din culpa comună a soților, încredințarea minorului, născut la 05.07.2001, spre creștere și educare mamei pârâte, precum și obligarea tatălui la plata, în favoarea copilului, a unei pensii de întreținere în cuantum de 130 RON, începând cu 27.09.2005 și până la majoratul acestuia. Situația de fapt avută în vedere la momentul pronunțării acestei hotărâri judecătorești de stabilire a pensiei de întreținere (06.01.2006) s-a modificat, în sensul că necesitățile minorului sunt în continuă creștere, direct proporțional cu vârsta, ca și veniturile realizate de către reclamant, astfel încât acesta, în calitate de părinte, are îndatorirea legală de a contribui la suportarea acestor cheltuieli. La stabilirea noului cuantum al pensiei de întreținere, s-au avut în vedere dispozițiile art. 94 alin. 3 din Codul familiei, folosindu-se drept criteriu de referință pentru calculul noului cuantum al pensiei venitul obținut de reclamant din salariu, conform adeverinței nr. 2071 din 11.05.2007, emise de Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, respectiv venitul mediu lunar încasat - 1567 RON (fila 6).
În ceea ce privește cererea de încuviințare a unui program de vizitare a copilului, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 43 alin.1 fam. precum și interesul superior al minorului (art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului). În ceea ce privește profilul reclamantului, instanța a reținut că, din raportul de anchetă socială atașat la dosar, rezultă că tatăl minorului este apreciat ca o persoană serioasă, având relații de bună vecinătate. Reclamantul prezintă garanții morale, putând fi caracterizat ca o persoană aptă a-și aduce contribuția la educarea minorului, având studii superioare (filele 32-33), fapt confirmat și de pârâtă prin răspunsul la interogatoriu (fila 36), iar, conform referatului medical, emis la data de 26.11.2007, de Institutul Național de Boli Infecțioase "Prof. dr. B" (fila 31), s-a reținut faptul că reclamantul a fost informat asupra căilor și riscului de transmitere a infecției cu și că, în aceste condiții, poate să beneficieze de o relație normală părinte-copil.
Raportat la vârsta de 7 ani a minorului, instanța a considerat că un program încărcat de vizitare a acestuia (copilul urmând a fi înscris la școală) ar afecta demersul educațional și ar putea avea consecințe negative asupra dezvoltării sale morale prin schimbarea îndelungată a locuinței.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, criticând soluția instanței pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă sub nr-, la data de 15.04.2008.
Prin decizia civilă nr. 1148 din 06.10.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - pârâtă împotriva sentinței civile nr. 1375/25.02.2008, pronunțată de Judecătoria Sector 5 B, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, și Autoritatea TuteIară Primăria Sector 5 B, a respins cererea apelantei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată și a luat act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că primul motiv de apel invocat se referă la majorarea pensiei de întreținere datorată de intimat minorului -.
Astfel, intimatul a fost obligat prin sentința civilă nr. 58/06.01.2006, pronunțată de Judecătoria sector 5 să plătească o pensie de întreținere în favoarea minorului în cuantum de 130 RON, începând cu 27.09.2005 și până la majoratul minorului. Ulterior, veniturile acestuia au crescut, după cum rezultă din adeverința nr. 2071/11.05.2007, în consecință, în mod corect, prima instanță a dispus majorarea cuantumului pensie de întreținere în favoarea minorului în raport de veniturile actuale ale intimatului-reclamat.
Instanța de apel a avut în vedere dispozițiile art. 94 alin. 2 Codul familiei, potrivit cărora instanța judecătorească va putea mări obligația de întreținere, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreținerea sau nevoia celui care o primește, precum și dispozițiile art. 86 alin. 3 Codul familiei, potrivit cărora, descendentul, cât timp este minor, are dreptul la întreținere, oricare ar fi pricina nevoii în care el se află.
Tribunalul a apreciat că, în mod corect, s-a dispus majorarea cuantumului pensiei de întreținere în favoarea minorului, chiar dacă această cerere de majorare a fost făcută chiar de către intimat, debitor al obligației de întreținere, întrucât prevalează interesul superior al minorului, ale cărui nevoi au crescut, dreptul la o pensie majorată aparținând astfel minorului. Intimatul, în considerarea acestui interes al minorului și ținând seama că veniturile sale au crescut, a promovat acțiunea pentru ca minorul să beneficieze de o pensie majorată, corespunzător nevoilor sale.
Criticile apelantei, prin care se invocă lipsa de interes a intimatului de a solicita majorarea pensiei de întreținere apar ca neîntemeiate în condițiile în care acest capăt de cerere vizează interesul minorului, dreptul la pensia majorată aparținând astfel copilului și, prin urmare, folosul practic al acestei cereri se produce asupra titularului dreptului.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, referitor la programul de vizitare al minorului, tribunalul a apreciat că acesta a fost corect stabilit de prima instanță.
Astfel, acest program a fost stabilit în raport de interesul superior al minorului, potrivit art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, precum și în raport de dispozițiile art. 16 din același act normativ. Faptul că părinții copilului nu au ajuns la un acord în ceea ce privește stabilirea dreptului intimatului-reclamant de a avea legături personale cu minorului a determinat promovarea prezentei acțiuni, prin care, în mod corect, prima instanță a stabilit un program de vizitare care să nu afecteze în nici un fel creșterea și dezvoltarea minorului.
Faptul că intimatul nu a procurat minorului un abonament la cursuri de înot sau pentru învățarea unei limbi străine, aspecte necontestate de acesta prin răspunsurile la interogatoriu administrat, nu sunt de natură a împiedica intimatul să aibă un program de vizitare a minorului în forma stabilită de prima instanță, în condițiile în care apelanta nu i-a permis intimatului să se apropie mai mult de minor, nici măcar în forma stabilită inițial prin sentința civilă nr. 58/6.01.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5
Neîntemeiate sunt și susținerile apelantei prin care invocă afecțiunea de care suferă intimatul, întrucât, din actele medicale depuse la dosarul cauzei, rezultă că intimatul poate să beneficieze de o relație normală cu copilul, fiind informat asupra bolii de care suferă și modului prin care aceasta se poate transmite.
Totodată, vârsta minorului permite copilului să aibă un program de vizitare astfel cum a fost stabilit de prima instanță, întrucât, prin acest program, părintele căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează exercițiul drepturilor părintești, chiar dacă acesta apare diferențiat față de exercițiul drepturilor părintești din timpul căsătoriei și față de exercițiul drepturilor părintești al părintelui căruia i s-a încredințat copilul. În exercitarea acestui drept, intimatul îl poate ajuta pe minor și la pregătirea temelor, astfel că susținerile apelantei prin care se invocă faptul că programul stabilit de prima instanță nu permite pregătirea lecțiilor de către minor, care trebuie să depună un efort mai mare și mult mai solicitant sunt neîntemeiate.
În raport de modul de soluționare a apelului a respins, ca neîntemeiată, și cererea apelantei de acordare a cheltuielilor de judecată, prin interpretareaper a contrarioa dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă și a luat act de faptul că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurenta - pârâtă, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată, cu menținerea hotărârii pentru cel de-al doilea capăt de cerere, întrucât răspunde nevoilor minorului la acest moment.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că, deși a evidențiat instanței de apel că Judecătoria Sectorului 5 B s-a pronunțat pe o cerere pe care reclamanta nu a formulat-o, dar cu care intimatul a învestit instanța de fond, fără a-și justifica interesul cu privire la majorarea pensiei de întreținere datorată fiului lor și nici calitatea de a accesa intervenția instanței de judecată pentru a-l obliga la ceva ce nu s-a cerut și ce se putea executa de bunăvoie, ca o responsabilitate asumată în calitate de părinte, instanța a respins acest motiv de apel.
În același sens, recurenta a arătat că, în realitate, scopul urmărit de intimat nu a fost acela de a contribui cu o sumă mai mare la nevoile minorului, ci extinderea programului de vizitare și dorința ca minorul să-și viziteze, de vineri până duminică, bunica paternă, la domiciliul său.
Intimatul a formulat întâmpinare, obligatorie conform art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivând că instanța de fond a reținut legal și corect interesul superior al minorului în stabilirea unei pensii de întreținere majorate, precum și împrejurarea că programul de vizitare al minorului pe care intimatul l-a solicitat poate contribui la creșterea și educarea lui atât din punct de vedere material, cât și moral.
În susținerea întâmpinării, intimatul a depus adeverința de venituri nr. 6/14.01.2009, emisă de Asociația Industriei din România.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate și analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Asupra motivului de recurs, prin care se critică soluția instanței de fond, care a dispus majorarea pensiei de întreținere, stabilită prin sentința civilă nr. 58/06.01.2006 a Judecătoriei sectorului 5 B, argumentându-se faptul că pârâta, căreia i-a fost încredințat minorul, spre creștere și educare, nu a solicitat acest lucru, Curtea îl apreciază ca nefondat, întrucât dreptul la întreținere aparține în mod exclusiv minorului, considerent pentru care părintele căruia i se încredințează minorul nu poate renunța la acest drept, iar, în ipoteza unei cereri de desfacere a căsătoriei și de încredințare a copilului rezultat din căsătorie, instanța este obligată ca, din oficiu, să se pronunțe asupra obligației de a presta întreținere și asupra cuantumului acesteia.
Astfel, nu se poate susține în mod valid că numai părintele căruia i s-a încredințat minorul ar avea calitatea de a solicita majorarea pensiei de întreținere stabilită în favoarea minorului și în sarcina celuilalt părinte, debitor al pensiei de întreținere, pentru că, prin natura sa, și în considerarea art. 94 alin. 1 din Codul Familiei, care statuează că întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează aop lăti, această întreținere este variabilă și revine instanței atributul de a verifica cele două criterii legale pentru a stabilit o pensie de întreținere corespunzătoare.
În același sens, verificând cuantumul pensiei de întreținere stabilit de instanța de fond, întreținere ce s-a majorat de la 130 RON la 391 RON, lunar, Curtea apreciază că acesta corespunde dispozițiilor legale ale art. 94 alin. 3 din Codul Familiei, cererea reclamantului, având ca obiect majorarea pensiei de întreținere, pe cale judiciară, reprezentând expresia exercitării cu bună-credință a obligațiilor ce îi revin în calitate de părinte.
Asupra motivului de recurs prin care se invocă, în esență, faptul că extinderea programului de vizitare s-ar solicita doar pentru a permite minorului să-și viziteze, de vineri până duminică, bunica paternă, la domiciliul acesteia, Curtea îl apreciază, de asemenea, ca nefondat, întrucât, chiar și în ipoteza în care această aserțiune ar fi una reală, dreptul la păstrarea legăturilor de familie, ca o componentă a vieții de familie, protejată de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu se limitează doar la familia primară, ci și la familia extinsă, instanța nedecelând nici un motiv pentru care minorul nu ar trebui să păstreze o relație apropiată cu bunica paternă.
Evaluând întinderea acestui program de vizitare, Curtea consideră că instanța de fond și instanța de apel au aplicat în mod corect dispozițiile legale la situația de fapt stabilită în cauză, raportate la vârsta minorului, născut la data de 05.07.2001 și la necesitatea acestuia de a avea o prezență paternă constantă, în proximitatea sa.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul exercitat de recurenta împotriva deciziei civile nr. 1148 din 06.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - pârâtă - împotriva deciziei civile nr. 1148 din 06.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant și cu Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 5
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/7.04.2009
Secția a IV-a Civ. - -
-
Jud. sector 5. -
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu, Simona
| ← Interdicție. Decizia 521/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Divort. Decizia 983/2009. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
