Stabilire program vizitare minor. Decizia 12/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 12/FM
Ședința publică din data de 13 februarie 2009
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTORI: Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă Paulina Georgescu
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtul, domiciliat în C,-, județul C și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat, cu sediul în C,-, -. C,. 54, județul C, împotriva deciziei civile nr. 697 din 27 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C, str. -. - nr. 20, -. A, etaj 4,. 18, județul C, având ca obiect stabilire program vizită minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul pârât prin d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 52722/2009, depusă la dosar, intimata reclamantă, personal și asistată de d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009, depusă la dosar, lipsind autoritatea tutelară Consiliul Local
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și netimbrat.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 9 februarie 2009, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare la recurs, un exemplar al întâmpinării fiindu-i comunicat și recurentului la aceeași dată, prin agent procedural, după care:
Apărătorul recurentului pârât depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 6 lei, conform chitanțelor nr. - din 5.02.2009 (2 lei), nr. - din 5.02.2009 (2 lei) și nr. - din 5.02.2009 (2 lei) și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei.
Apărătorul intimatei reclamante depune un set de înscrisuri, respectiv 6 mandate poștale prin care recurentul a expediat sumele de 120 lei cu titlu de pensie alimentară pentru minoră, referatul întocmit cu ocazia examenului medical efectuat la data de 6 februarie 2009 la care a fost supusă minora, 2 fotografii pentru a demonstra că minora este bine îngrijită și un articol publicat în ziarul din data de 9 februarie 2009. Totodată, comunică aceste înscrisuri și apărătorului recurentului pârât și învederează că recurentul are cunoștință de conținutul acestor înscrisuri.
Apărătorul recurentului pârât învederează că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor comunicate la acest termen. Totodată, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau înscrisuri noi de depus, solicitând cuvântul asupra recursului.
Apărătorul intimatei reclamante arată că nu mai are late acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act de declarațiile părților în sensul că nu mai au înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului pârât, având cuvântul, critică hotărârea recurată pentru nelegalitate, învederând că soluția pronunțată în apel îngrădește dreptul recurentului de a avea legături personale cu minora.
Învederează că pe toată perioada de la încredințarea minorei prin sentința de divorț și până în prezent intimata pârâtă a încercat a-i limita recurentului legăturile personale cu minora. recurentului s-au desfășurat în mod frecvent după intervenția executorului judecătoresc însoțit de poliție, cu toate că recurentul și-a respectat toate obligațiile legale și părintești, achitând regulat obligația de întreținere stabilită de instanță și respectând cu strictețe programul de vizită atât când a luat minora dar și când a readus-o la domiciliul mamei.
Din probele administrate în cauză nu rezultă faptul că eventualele probleme de alergie alimentară s-au declanșat datorită lipsei de atenție din partea recurentului sau în timpul vizitelor minorei la tată. Pentru ca reclamanta și instanța de apel să rețină în sarcina recurentului lipsa de atenție și neglijența în respectarea unui regim alimentar și a unui program de tratament trebuia să facă dovada că reclamanta i-a comunicat existența unor astfel de probleme pe care le-ar avea minora. Nu se poate reține vreo neglijență în sarcina recurentului atâta vreme cât programul acestuia de vizită se întindea doar pe perioada sfârșitului de săptămână, când practic nu putea face investigații medicale cu privire la starea de sănătate a minorei.
Referitor la programul de vizită stabilit de instanța de apel, apreciază că acesta este traumatizant pentru minoră întrucât la sfârșitul celor 7 ore pe care minora trebuie să le petreacă alături de tatăl său sâmbăta și duminica, aceasta trebuie să se întoarcă la domiciliul mamei.
Având în vedere că din probele administrate în cauză rezultă împrejurarea că recurentul plătește regulat obligația de întreținere stabilită de instanță, că a respectat cu strictețe programul de vizită, că se preocupă de creșterea copilului și întrucât programul de vizită stabilit de instanța de apel îngrădește posibilitatea recurentului de a avea legături personale cu minora, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii apelului și menținerii hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Totodată, solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat.
Apărătorul intimatei reclamante, învederează că din actele medicale depuse la dosar rezultă că minora suferă de o dermatită atipică, alergie alimentară, ce necesită un regim alimentar strict, astfel a s-a prescris de către medicul curant iar nerespectarea acestui regim alimentar ar putea avea consecințe
grave asupra sănătății copilului. Astfel, bolile de care suferă minora nu se circumscriu în categoria bolilor copilăriei, starea de sănătate a minorei necesitând o supraveghere atentă, o alimentație conformă cu prescripțiile medicale și îngrijiri speciale. Cu toate acestea, din probele administrate în cauză, respectiv depoziția Martorei, în perioada vizitei minora este dusă de tată la restaurant pentru a servi masa. Învederează că raportul psihologic efectuat asupra copilului în luna ianuarie relevă împrejurarea că nu o mai vrea pe masa ei întrucât aceasta nu o apără de tatăl său.
Mai arată că recurentul reclamant este o fire violentă iar în ce privește starea de sănătate, arată că intimata i-a adus la cunoștință recurentului despre bolile de care suferă minora. Cu intenție răzbunătoare recurentul a luat minora în ajun de C și a spus că o aduce înapoi la mamă la sfârșitul zilei, însă, acesta a adus copilul în ziua de 30 decembrie 2008, în toată această perioadă recurentul refuzând să mai răspundă la telefon iar intimata nu a știut nimic de copil. În timpul desfășurării programului de vizită copilul este lăsat la bunica paternă având în vedere că recurentul este taximetrist și lucrează și în program de noapte iar, în prezent, recurentul locuiește cu chirie.
Totodată, arată că mama se ocupă de diferite activități ale minorei, suportă toate cheltuielile efectuate cu aceste activități precum și costurile efectuate la grădiniță, în condițiile în care tatăl plătește doar o pensie alimentară de 120 lei lunar.
Pentru motivele susținute oral și dezvoltate pe larg pe calea întâmpinării depuse la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică. Totodată, solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul recurentului pârât, în replică, arată că, faptul că minora suferă de anumite boli, sarcina de a comunica această stare recurentului îi revenea părții adverse, însă, intimata nu a făcut dovadă în acest sens.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâtul, solicitând instanței să modifice programul de vizitare a minorei, născută la data de 25 martie 2003, astfel: în prima și a treia duminică din lună între orele 10 - 14 și în vacanțe zilnic între aceleași ore, timp de o săptămână, cu luarea la domiciliul pârâtului.
În susținerea, a arătat că minorei nu-i face bine programul stabilit anterior de instanță pentru că se teme de tatăl ei și nu vrea să plece cu el, iar pârâtul manifestă o gravă neglijență față de.
În drept, a invocat dispozițiile art. 43 alin. 3 Codul familie.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât nu sunt reale susținerile reclamantei și a formulat cerere
reconvențională prin care a solicitat modificarea programului de vizitare astfel: în prima și a treia săptămână din lună, de vineri ora 16 până duminica ora 18, cu luarea minorei în domiciliul său și o lună în perioada concediului său.
În susținere a arătat că are condiții materiale și locative bune, iar minora se simte foarte bine în prezența lui, având grijă de ea în mod corespunzător.
Prin sentința civilă nr. 9298 din 29 mai 2008 Judecătoria Constanțaa respins ca nefondate acțiunea reclamantei și cererea reconvențională.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că prin sentința civilă nr. 1449 din 15 februarie 2006 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr. 3684/2005, instanța a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, cu încredințarea minorei, născută la data de 25 martie 2003 către mama reclamantă și stabilirea unui program de vizitare în favoarea pârâtului astfel: în prima și a treia săptămână din fiecare lună, de sâmbăta ora 10 până duminica ora 18 cu posibilitatea luării minorei de la domiciliul reclamantei și două săptămâni în perioada concediului de odihnă al pârâtului. Sentința a fost apelată de către reclamantă iar prin decizia civilă nr. 481 din 20 iunie 2006 Tribunalului Constanțas -a admis apelul și s-a schimbat în parte sentința apelată, sub aspectul datei de la care pârâtul este obligat la pensie de întreținere. Soluția a fost menținută prin decizia civilă nr. 47/FM din 27 iunie 2006 Curții de Apel Constanța, instanța de recurs reținând în considerentele hotărârii că legăturile personale cu minora trebuie să se facă în mod firesc, fără a fi îngrădite de mamă sub diferite pretexte care conduc la încălcarea dreptului celuilalt părinte căruia nu i-a fost încredințat copilul spre creștere și educare.
Judecătoria Constanțaa reținut că programul de vizită stabilit prin sentința civilă nr. 1449/2006 corespunde interesului minorei și nu există motive justificate pentru modificarea acestui program.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 697 din 27 noiembrie 2008 Tribunalul Constanțaa admis apelul reclamantei și a schimbat în parte sentința apelată în sensul admiterii acțiunii principale.
A fost modificat programul de vizită a minorei instituit în favoarea pârâtului prin sentința civilă nr. 1449 din 15 februarie 2006 pronunțată de Judecătoria Constanța astfel:
- în prima și a treia sâmbătă și duminică a fiecărei luni, între orele 10 și 17, cu posibilitatea luării minorei de la domiciliul reclamantei și obligația readucerii acesteia la terminarea programului;
- în zilele de 26, 27, 28, 29, 30 decembrie între orele 10 și 17, cu posibilitatea luării minorei de la domiciliul reclamantei și obligația readucerii acesteia la terminarea programului;
- o săptămână în perioada vacanței de vară, între orele 10 și 17, cu posibilitatea luării minorei de la domiciliul reclamantei și obligația readucerii acesteia la terminarea programului.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut, în esență, că acest program permite reclamantei să exercite o supraveghere atentă a minorei, să respecte regimul alimentar și să asigure o dezvoltare fizică și psihică armonioasă a acesteia.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, care a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă pentru următoarele motive:
- În mod greșit instanța de apel a stabilit un alt program de vizitare a minorei, în situația în care nu s-a dovedit că s-au schimbat condițiile de la momentul pronunțării hotărârii de divorț, prin care s-a stabilit programul de vizitare a minorei, în urmă cu un an.
- Instanța de apel a reținut fără temei că un program de vizită cu posibilitatea luării minorei de la domiciliul reclamantei, dar numai pentru câteva ore, fără ca minora să rămână peste noapte acasă la tată, este în beneficiul minorei.
- Deși s-a reținut că minora este alergică și are o sănătate șubrezită, instanța de apel nu a fost interesată să stabilească în ce zile a fost minora în îngrijirea recurentului, vis-a-vis de rețetele prezentate de reclamantă și dacă există vreo corelație între aceste date. Mai mult, instanța de apel a acționat în dezavantajul minorei, ce va fi categoric obosită de un astfel de program și a făcut doar o aplicare formală a dispozițiilor art. 43 alin. 3 Codul familiei.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Conform art. 305 Cod procedură civilă, la cererea părților, în recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport cu criticile pârâtului se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională (art. 43 alin. final Codul familiei, art. 9 pct. 3 și art. 10 pct. 2 din Convenția cu privire la drepturile copilului, ratificată de România prin Legea nr. 470/2001).
Dispozițiile art. 43 alin. ultim Codul familiei au fost modificate implicit prin art. 15 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, care prevede că minorul care a fost separat de unul dintre părinți printr-o măsură dispusă în condițiile legii, deci și în cazul pronunțării divorțului acestora, are dreptul de a menține legături personale și contacte directe cu acesta, cu excepția situației în care aceasta contravine interesului superior al minorului.
Limitarea dreptului părintelui căruia nu i-a fost încredințat minorul, spre creștere și educare, de a avea relații personale cu acesta se poate realiza numai în condițiile art. 16 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, în cazul în care există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului, cu respectarea art. 34 alin. 2 din lege.
În jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în mod constant că părintele are dreptul de a beneficia de măsuri adecvate din partea statului pentru a fi alături de copilul său, iar autoritățile naționale au obligația să dispună aceste măsuri. Cu toate acestea, obligația autorităților
naționale de a lua măsuri în acest scop nu este absolută deoarece este posibil ca reluarea conviețuirii cu minorii care au locuit un timp cu celălalt părinte să nu se realizeze atât de ușor, să nu se poată face imediat și să necesite unele măsuri pregătitoare. De asemenea, Curtea a subliniat că instanțele judecătorești trebuie să țină seama de interesele și de drepturile acelor persoane și, în special, de interesul superior al copilului și de drepturile sale stipulate în art. 8 din Convenție (Cauza Ignaccolo-Zenide contra României, Hotărârea nr. 1/2000, Cauza Laforgue contra României, Hotărârea din 13 iulie 2006).
Este real faptul că starea conflictuală dintre soți din perioada divorțului, cât și ulterior, s-a repercutat și asupra minorei, aceasta manifestând o atitudine de reținere în raport cu tatăl său, sens în care opinează avizul psihologic nr. 2078 din 14 ianuarie 2009.
Această situație conflictuală dintre foștii soți nu trebuie să continue să se repercuteze negativ asupra relațiilor recurentului cu minora, impunându-se asigurarea unui raport de proporționalitate între limitările dreptului pârâtului de a avea legături cu minora și scopul urmărit - respectarea interesului superior al copilului.
Pentru asigurarea unei relații solide, bazată pe afecțiune și înțelegere între recurent și minoră, se impune ca exercitarea acestui drept să nu fie stânjenită de prezența reclamantei intimate, comunicarea dintre părinte și copilul său minor trebuind să aibă loc în mod firesc, fără nicio restrângere. De asemenea, este necesar a se asigura o ritmicitate a întâlnirilor recurentului cu minora iar reducerea programului de vizită la câteva ore pe zi, în prima și a treia duminică din lună între orele 10 - 17 (așa cum s-a pronunțat instanța de apel) nu respectă principiul proporționalității mai sus menționat.
Cu ocazia desfacerii căsătoriilor părților prin divorț și încredințarea minorei spre creștere și educare mamei reclamante, instanța de judecată a stabilit și un program de vizită a minorei în prima și a treia săptămână din lună, începând de sâmbăta orele 10 până duminica orele 18, cu posibilitatea luării minorei la domiciliul tatălui și obligația readucerii ei la domiciliul reclamantei și două săptămâni în perioada concediului legal de odihnă.
S-a reținut că tatăl nu are o atitudine agresivă față de minoră și nu s-a dovedit o lipsă de preocupare pentru creșterea și îngrijirea copilului ori condiții necorespunzătoare la domiciliul acestuia.
Această hotărâre judecătorească a fost pronunțată la data de 15 februarie 2006 și a fost menținută în apel și recurs, prin hotărârea pronunțată în octombrie 2006.
Din probatoriile administrate în cauză, în mod corect prima instanță a reținut că nu s-au modificat esențial condițiile care au determinat stabilirea acestui program de vizită, iar împrejurarea că minora a avut în cursul anului 2007, după divorțul părinților săi, o stare de sănătate alterată, nu este imputabil în exclusivitatea tatălui pârât, minora aflându-se în cea mai mare parte a timpului sub supravegherea atentă a mamei reclamante. În acest sens, chiar martora
, audiată la propunerea reclamantei, a subliniat că "minora este foarte des răcită și are probleme cu dantura" și doar "uneori când s-a întors de la tatăl ei a venit răcită sau cu toxiinfecție alimentară".
În interesul superior al copilului se impune o colaborare între părinți, astfel încât să se asigure relații normale între tată și minoră.
Tatăl trebuie să fie informat în legătură cu problemele de sănătate ale copilului, cu regimul alimentar stabilit de medicul de specialitate, cât și cu problemele psihologice ale copilului, în vederea construirii unei relații tată - fiică bazată pe afecțiune, încredere și siguranță.
Prin urmare, constatându-se că modificarea programului de vizită a minorei, stabilit prin hotărârea de divorț, nu are o justificare rezonabilă, se impune admiterea recursului pârâtului, cu consecința modificării în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului reclamantei.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată intimata reclamantă la 6,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă de timbru). Se constată că recurentul reclamant nu a depus la dosar dovada plății onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de pârâtul, domiciliat în C,-, județul C și cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat, cu sediul în C,-, -. C,. 54, județul C, împotriva deciziei civile nr. 697 din 27 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în C, str. -. - nr. 20, -. A, etaj 4,. 18, județul
Modifică în tot decizia recurată în sensul că respinge apelul și menține ca legală și temeinică sentința primei instanțe.
Obligă intimata la 6,15 lei cheltuieli de judecată către recurent.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă Paulina Georgescu
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red. dec. jud. -/17.02.2009
gref. -/4 ex./17.02.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă Paulina Georgescu
| ← Plasament. Decizia 54/2010. Curtea de Apel Cluj | Pensie întreținere. Decizia 82/2010. Curtea de Apel Constanta → |
|---|
