Plasament. Decizia 1112/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1350/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1112
Ședința publică de la 25 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 3: Rodica Susanu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentată de procuror.
Pe rol soluționarea asupra recursului formulat de recurenta - reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 1, împotriva sentinței civile nr.115 din 02.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V- a Civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimaților - pârâți ȘEFUL CENTRULUI DE PRIMIRE, PRIMARUL SECTORULUI 1 și intimata - pârâtă.
are ca obiect - plasament de urgență.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta - reclamantă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1, reprezentată de consilier juridic, în baza delegației nr.18605//22.06.2009, pe care o depune la dosar, lipsind intimații - pârâți Șeful Centrului de Primire, Primarul Sectorului 1 și intimata - pârâtă
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Consilierul juridic al recurentei - reclamante învederează faptul că, nu mai are cererii de formulat sau probe de administrat
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Consilierul juridic al recurentei - reclamante învederează faptul că, prin sentința civilă nr.115/02.02.2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1 de încetare a măsurii de plasament a copilul la Centrul de Plasament "". Totodată, mai arată că, minorul, născut la data de 22.09.1991 a fost internat la Centru de Plasament "" în baza procesului - verbal nr.-/18.02.2008 întocmit de către Serviciul de Poliție.
Consilierul juridic al recurentei - reclamante învederează faptul că în data de 20.08.2008, copilul a plecat fără permisiune din centru și prin adresa nr.975/25.08.2008, copilul este dat în urmărire generală.
Consilierul juridic al recurentei - reclamante solicită admiterea recursului, reținerea spre rejudecare a cauzei, iar pe fondul cauzei admiterea cererii de încetare a măsurii de plasament a copilului la Centrul de Plasament "".
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului și menținerea sentinței civile nr.115/02.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, ca legală și temeinică, deoarece din actele și lucrările dosarului, rezultă că mama nu poate supraveghea copilul.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, la data de 11.12.2008 sub nr-, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1 Bac hemat în judecată pe pârâții, Șeful Centrului de Primire, Primarul Sectorului 1 B solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună încetarea măsurii speciale de protecție plasament în regim de urgență pentru copilul, născut la data de 22.09.1991, precum și încetarea delegării drepturilor și îndeplinirii obligațiilor părintești privind persoana copilului către Șeful Centrului de Primire și pe cele privind bunurile copilului către Primarul sectorului 1.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, minorul a fost internat în Centrul de Primire în baza procesului verbal nr.-/18.02.2008 întocmit de către Serviciul de Poliție.
Prin dispoziția nr.2916/29.02.2008 emisă de Directorul General al DGASPC sector 1 s-a instituit măsura de protecție specială - plasament în regim de urgență la Centrul de Primire pentru copilul în cauză, măsura fiind menținuta prin sentința civila nr.633/2008 a Tribunalului București Secția a III-a Civilă.
La data de 20.08.2008, copilul a plecat din centru fără permisiune.
La data de 29.08.2008, în urma deplasării la domiciliul mamei, concubinul acesteia din urma a declarat că minora locuiește împreuna cu familia.
Ulterior, la data de 08.10.2008, mama copilului a declarat că minora a părăsit domiciliul din data de 06.10.2008 și că nu soție unde se afla, mama declarând totodată că nu cunoaște locul unde se afla copilul, că nu mai dorește că acesta să revină acasă, întrucât nu poate sa supravegheze și că dorește includerea sa intru-un centru de plasament. La data de 28.10.2008, mama copilului a solicitat reintegrarea copilului în familie.
În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și ale nr.HG1434/2004 privind atribuțiile și Regulamentul cadru de organizare și funcționare ale Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului.
În probațiune a fost administrata proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 115 din 02.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că nu s-au schimbat împrejurările care au determinat luarea măsurii plasamentului copilului, câta vreme acesta este lipsit de ocrotirea și supravegherea părinților săi, necunoscându-se locul unde se afla, neexistând nici o dovada revenirii sale definitive în familie, iar mama acesteia a avut atitudine oscilantă cât privește revenirea ei în familie.
S-a mai reținut că nu se impune încetarea măsurii plasamentului nici prin raportare la împrejurarea că minora a părăsit centrul de plasament, câta vreme nu exista justificare acceptabila, pentru care autoritatea care exercita drepturile părintești, sa fie exonerata de responsabilitatea conferita de legiuitor, cu atât mai mult cu cât minora s-a întors vreme la domiciliul mamei, ținând telefonic legătura cu aceasta, astfel încât situația sa nu este cu desăvârșire necunoscuta autorităților în domeniul protecției copilului care, ar trebui prin masuri concrete sa corecteze acest comportament deviant al adolescentei, și sa- cultive prin programe speciale de integrare sociala și consiliere psihologică adecvată, capacitatea de diferențiere și decizie precum și conștientizarea mediului care- este cel mai favorabil pentru dezvoltare normală.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1 B, cererea de recurs fiind înregistrata pe rolul Curții de Apel București - Secția III-a Civilă, la data de 16.06.2009.
Recurenta solicitat admiterea recursului, reținerea spre rejudecare a cauzei, iar pe fondul cauzei admiterea cererii de încetare a măsurii de plasament a copilului la Centrul de Primire "".
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că la data de 20.08.2008, copilul a pleca fără permisiune din centru, fiind dat în urmărire generală.
Recurenta reclamanta arată că în prezent copilul nu se află în Centrul de Primire "" și nu se dețin informații cu privire la locul unde s-ar putea afla.
Întrucât minorul nu se mai află sub supravegherea,", solicită instanței să țină seama de faptul ca s-au schimbat împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurii de protecție specială, și, că în conformitate cu prevederile Legii nr. nr.272/2004, DGASPC sector 1 are obligația să sesizeze imediat instanța de judecată în vederea modificării sau încetării măsurii.
Arată reclamanta că minorul nu a fost audiat de către instanța judecătoreasca deoarece prin demersurile efectuate acesta nu a fost localizat.
De asemenea s-a arătat că măsura de protecție are caracter temporar și că atât timp cât copilul a înțeles să părăsească centrul, consideră ca împrejurările inițiale s-au modificat și că în astfel de situații încetarea măsurii speciale de protecție nu este condiționată doar de reintegrarea copilului în familia sa, așa cum a reținut instanța de fond, părăsirea " de către minora făcând imposibilă exercitarea drepturilor și îndeplinirii obligațiilor părintești de către Șeful centrului.
Se mai arata că instanța în mod greșit a apreciat că autoritatea care exercită drepturile și obligațiile nu poate fi exonerată, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, neapreciind că părinții au responsabilitatea creșterii și îngrijirii copilului și în subsidiar comunitatea locală din care familia copilului face parte.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de prevederile legale incidente în cauza, sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 3041Codul d procedură civilă, curtea retine următoarele:
Potrivit art. 68 din legea nr. 272/2004, împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecție specială, dispuse de comisia pentru protecția copilului sau de instanța judecătorească, trebuie verificate trimestrial de către direcția generală de asistență socială și protecția copilului. În cazul în care împrejurările prevăzute la alin. (1)s-au modificat, direcția generală de asistență socială și protecția copilului este obligată să sesizeze de îndată comisia pentru protecția copilului sau, după caz, instanța judecătorească, în vederea modificării sau, după caz, a încetării măsurii.
Încetarea masurilor speciale de protecție prevăzute de legea 272 /2004 are loc prin reintegrarea copilului în familia sa, conform art. 70 din același act normativ sau prin dobândirea capacității depline de exercițiu, conform art. 51 alin. din același act normativ.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că instanța de judecată poate fi sesizată de către Direcția de Protecție a Copilului, în vederea încetării măsurii de protecție speciale, dispusă în condițiile stabilite de legea nr. 272/2004, numai în situația în care împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor, s-au modificat în așa fel încât instituționalizarea nu se mai impune a fi continuată, iar motivele invocate în susținerea acestei cereri trebuie să aibă caracter obiectiv și să fie probate temeinic. Aceasta întrucât scopul luării măsurii de plasament în regim de urgenta este acela al protejării minorului de a-și asigura locuința, hrana, o îngrijire alternativa, o educație care să îi permită dezvoltarea aptitudinilor și personalității sale chiar și în lipsa familiei.
Curtea apreciază astfel că aceste prevederi legale nu reprezintă o situație în care se poate deroga de la principiul instituit prin dispozițiile art. 2 din actul normativ de referința, astfel încât, în opinia instanței orice cerere de încetare a măsurii de protecție specială se impune a fi analizată nu numai din perspectiva art. 68 din legea nr.272/2004 dar mai ales prin prisma principiului interesului superior la copilului, în raport de care se solicită încetarea măsurii.
În cauza de față, motivul pentru care reclamanta a promovat cererea este determinată de părăsirea de către minoră centrului de plasament, la care a fost instituționalizat.
Din coroborarea înscrisurilor anexate la cererea introductivă, rezultă că minora a fost instituționalizată ca urmare existentei unor grave neînțelegeri între aceasta și familia naturală.
Curtea constată că reclamanta nu a probat în condițiile impuse de art. 68 din legea nr. 272/2004 si art. 1169 Cod civil, că situația de fapt și de drept care a condus la luarea măsurii plasamentului în regim de urgenta, s-ar fi schimbat esențial și ca minora nu se mai afla într- situație care să îi dea dreptul la măsură de protecție alternativă din cele prevăzute de art. 39 si art. 55 lit. cu raportare la art. 56 din legea nr. 272/2004, din înscrisurile atașate la dosar nerezultând că în prezent minora beneficiază de ocrotire părinteasca corespunzător interesului său superior, sau că în privința acestuia există și se exercită în fapt, altă modalitate de protecție, eventual în familia lărgită, astfel că în raport de prevederile înscrise în art. 5 alin.3 din actul normativ anterior menționat, se impune a se reține că responsabilitatea care revine autorităților administrației publice și respectiv reclamantei, în respectarea si promovarea drepturilor copilului nu poate fi considerată ca fiind înlăturată sau epuizată.
Manifestarea de voința a copilului în sensul de a părăsi centrul de plasament fără învoire, la care face referire recurenta, deși nu poate fi ignorată, nu poate fi apreciată de către instanța ca fiind corespunzătoare interesului său, câtă vreme reclamanta, deși a efectuat demersuri în acest sens, nu identificat în concret locul în care locuiește copilul, ulterior părăsirii centrului de plasament, dacă acesta are sau nu asigurate condiții de locuit și de trai corespunzătoare, dacă are sau nu posibilitatea continuării educației sale, existând posibilitatea ca acesta sa fie expus unei stări de pericol real, pe care sa nu conștientizeze, or, protecția specială a copilului lipsit temporar de ocrotirea părinților săi reprezintă ansamblul de mijloace, prestații și servicii destinate îngrijirii și dezvoltării lui. În raport de aceste considerente, susținerea recurentei în sensul că minora nu fost audiată de către instanța investita cu soluționarea cererii de încetare a măsurii plasamentului, în condițiile în care însăși cauza formulării prezentei acțiuni este determinată de faptul că minora a părăsit neînvoită acest centru, este vădit nefondată, din perspectiva necesitații ocrotirii interesului superior al minorului, cu atât mai mult cu cât în cauză, nu se poate vorbi despre o omisiune a instanței ci de imposibilitate obiectivă în acest sens, recunoscută chiar de recurenta.
de aceste considerente, curtea retine că, în mod corect a apreciat prima instanță că părăsirea centrului de plasament de către minoră nu justifica încetarea măsurii de plasament, pentru că scopul principal al luării acestei masuri a fost tocmai acela al respectării principiului interesului superior al minorei ceea ce implica responsabilizare a factorilor sociali. Astfel autoritățile responsabile de protecția copilului sunt obligate să promoveze și sa garanteze drepturilor copilului, stabilite prin Convenție și lege iar nu să înțeleagă a se degreva de sarcinile ce le revin în situația în care minora nu s-a adaptat însa noii sale condiții.
În raport de toate aceste considerente, curtea, apreciază ca nefondat recursul, urmând ca în aplicarea prevederilor art. 312 Codul d procedură civilă, sa dispună respingerea acestei cai de atac ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 1, împotriva sentinței civile nr.115 din 02.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - pârâți, ȘEFUL CENTRULUI DE PRIMIRE "" și PRIMARUL SECTORULUI 1.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI - - - - -
GREFIER
-
Red.
Tehnodact. /
Ex.2/01.07.2009.
Secția a V-a Civ. -
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Ionelia Drăgan, Rodica Susanu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 2573/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
