Stabilire domiciliu minor. Decizia 633/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 633
Ședința publică din data de 29 septembrie 2009.
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 3: Eliza Marin
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat, nr. 526, județul P, împotriva deciziei civile nr. 316/29 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna Vadu, nr. 303, județul P și autoritățile tutelare CONSILIUL LOCAL și CONSILIUL LOCAL.
Cerere de recurs netimbrată.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-pârât G, lipsă fiind intimata-reclamantă și intimatele-autorități tutelare Consiliul Local Vadu și Consiliul Local.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se invederează instanței că la dosar prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare de către intimata-reclamantă.
Recurentul-pârât G având cuvântul depune o adeverință eliberată de Școala cu clasele I-VIII și o caracterizare a minorului întocmită de numita C în calitate de educatoare a minorului și taxă judiciară de timbru în cuantum de 6,00 lei conform chitanței fiscale cu nr.-/2009, timbru judiciar de 0,50 lei, atașată și anulată la dosar. Alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act că s-a îndeplinit cerința timbrajului,că alte cereri nu mai sunt de formulat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-pârât G având cuvântul arată că dorește a se stabili domiciliul minorului, născut la data de 14 febr. 2009 la domiciliul său și nu la domiciliul intimatei-reclamante. Susține recurentul că deși instanța de fond a stabilit domiciliul minorului la mamă aceasta nu a venit să-l ia din domiciliul tatălui, nu s-a mai interesat de creșterea și educarea lui.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a celor două hotărâri pronunțate de instanțele anterioare în sensul de a se stabili domiciliul minorului la recurentul-pârât și nu la intimata-reclamantă.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul G, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să stabilească domiciliul minorului și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că din relațiile de concubinaj cu pârâtul s-a născut minorul -, la 14.02.2002, după care s-au despărțit, iar de creșterea și îngrijirea minorului s-a ocupat în mod exclusiv și a locuit la părinții săi din comuna Vadu, județul P, că între timp a plecat la muncă în Italia, unde lucrează și în prezent, iar minorul a rămas în grija mamei, de unde a fost luat de pârât și refuză să i-l mai dea înapoi, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune.
A mai arătat reclamanta că petentul nu este în măsură să asigure minorului o creștere și educare normală, deoarece acesta în comportamentul său are viciul băuturii și a fost arestat de mai multe ori pentru diferite fapte penale.
Prin sentința civilă nr. 108/19.01.2009 Judecătoria Mizila admis acțiunea modificata formulata de reclamanta, si s-a stabilit domiciliul minorului -, născut la data de 14.02.2002, la reclamantă.
A fost obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere către reclamantă, în favoarea minorului, în sumă de 130 lei lunar, începând cu data pronunțării sentinței și până la majoratul minorului. S-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța aceasta sentință, instanța de fond a reținut că din relațiile de concubinaj ale reclamantei cu pârâtul s-a născut minorul -, la 14.02.2002, după care părțile s-au despărțit, iar de creșterea și îngrijirea minorului s-a ocupat în mod exclusiv reclamanta, care a locuit la părinții săi din comuna Vadu, județul P, că între timp a plecat la muncă în Italia, unde lucrează și în prezent, iar minorul a rămas în grija mamei sale, de unde a fost luat de pârât și care a refuzat să-l înapoieze, acesta aflându-se în prezent în grija și întreținerea pârâtului și că în toată perioada în care minorul a fost în grija reclamantei, aceasta s-a ocupat de minor, în toate aspectele, așa cum rezultă și din ancheta socială, că are condiții de locuit la mama sa, care o ajută și în creșterea minorului.
Instanța a mai reținut că și pârâtul s-a ocupat de îngrijirea minorului, în perioada de când acesta a fost la el, situație ce rezultă atât din declarațiile martorilor, cât și ancheta socială, dar că este în interesul minorului să i se stabilească domiciliul la reclamantă, fiind mai atașat sufletește de aceasta și că reclamanta a plecat la muncă în Italia tocmai pentru a-i asigura acestuia o situație materială mai bună.
Față de cele reținute, instanța a constatat că sunt îndeplinite disp.art.100 Codul familiei, că acțiunea este întemeiată, a admis acțiunea, modificată, formulată de reclamantă și dispus stabilirea domiciliului minorului la reclamantă, cu obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere, având în vedere venitul minim pe economia națională, conform disp.art.86 și 94 Codul familiei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâtul.
În motivarea apelului, pârâtul a arătat că nu este de acord cu pensia de întreținere stabilită de prima instanță, întrucât cuantumul acesteia este prea mare și el nu realizează venituri.
În al doilea rând, pârâtul a arătat că nu s-a stabilit în favoarea sa un program de vizitare a minorului.
Prin decizia civilă nr. 316/29 aprilie 2009, Tribunalul Prahovaa respins apelul declarat de apelantul - pârât, împotriva sentinței civile nr. 108 din data de 19.01.2009 pronunțată de Judecătoria Mizil în contradictoriu cu intimata - reclamantă și Autoritatea Tutelară din cadrul Consiliului Local Vadu și Consiliul Local, ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a constatat în privința primei critici a pârâtului, că aceasta nu este întemeiată, cuantumul pensiei de întreținere fiind stabilit în raport cu venitul minim pe economia națională și având în vedere prevederile art. 94 al. 3. familiei, potrivit cărora "când întreținerea este datorată de părinți, ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii și o Jp entru trei sau mai mulți copii", reținându-se sub acest aspect că pârâtul nu mai are alți copii în întreținere.
Tocmai pentru că pârâtul nu realizează venituri din muncă s-a dispus calcularea pensiei de întreținere în funcție de salariul minim pe economie.
Și cea de a doua critică a pârâtului a fost considerată nefondată, prima instanță nefiind învestită cu soluționarea unei cereri reconvenționale a pârâtului prin care acesta să solicite stabilirea unui program de vizitare a minorului.
Pârâtul are dreptul de a păstra legături personale cu minorul, dar în virtutea principiului disponibilității, instanța nu s-a poate pronunța din oficiu asupra programului de vizitare, în lipsa formulării de către pârât a unei cereri în acest sens.
Împotriva sus menționatei decizii a declarat recurs pârâtul considerând-o nelegală și netemeinică, față de disp.art.304 Cod pr.civilă deoarece în mod greșit instanțele anterioare au reținut că există atașament între mamă și copil, că minorul a fost crescut de mamă împreună cu părinții acesteia și drept urmare greșit s-a stabilit domiciliul minorului la intimată care nu are posibilități pentru întreținerea minorului, care se află în grija sa.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză Curtea constată că recursul de față este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare astfel:
În raport de întregul material probator administrat în cauză, în mod corect instanța de fond a apreciat că interesul minorului este de locui cu mama sa, care s-a ocupat de acesta, a manifestat interes și atașament față de minor, așa cum reiese din anchetele sociale efectuate în cauză și din depozițiile martorilor coroborate și cu celelalte înscrisuri aflate la dosar.
Nemulțumit de hotărârea instanței de fond recurentul a declarat apel prin care a susținut doar faptul că pensia de întreținere stabilită în sarcina sa este prea mare față de posibilitățile lui de plată și că nu i s-a stabilit un program în care să poată păstra legăturile cu minorul.
Prin decizia civilă nr. 316/29 aprilie 2009 în mod corect Tribunalul Prahovaa respins apelul reținând că pensia a fost corect stabilită și că pârâtul recurent nu a investit instanța de fond cu o cerere prin care să solicite program de vizitare a minorului.
Prin prezentul recurs pârâtul invocă cu totul alte critici decât a invocat în fața tribunalului, fapt care nu este permis pentru că s-ar încălca un grad de jurisdicție dacă acestea ar fi analizate de instanța de recurs, astfel că recursul de față este nefondat urmând a fi respins ca atare, în cauză neconstatându-se incidența disp.art.304 Cod pr.civilă, decizia instanței de apel fiind legală și temeinică în concordanță cu probele administrate și cu interesul minorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat, nr. 526, județul P, împotriva deciziei civile nr. 316/29 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna Vadu, nr. 303, județul P și autoritățile tutelare CONSILIUL LOCAL și CONSILIUL LOCAL, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 septembrie 2009.
Președinte, Judecători,
C - - - - -
Grefier,
- -
Red./
Tehnored./BA
6 ex./30.09.2009
f-- Judecătoria Mizil
a-- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120/2006
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Elisabeta Gherasim, Eliza Marin
| ← Adoptie copil (incredintare, revocare). Decizia 1495/2008.... | Plasament. Decizia 490/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
