Plasament. Decizia 939/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 939
Ședința publică de la 23 2009
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Judecător: - - -
Grefier: -
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 65 din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI O și intimații pârâți, în prezent deținută în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C, având ca obiect plasament.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul pârât, personal și asistat de avocat și intimații pârâți, personal, personal, lipsind intimata reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI O și intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul pârât, a pus concluzii de admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, modificarea sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, apreciind că sentința pronunțată este netemeinică și nelegală, întrucât nu s-au avut în vedere actele de la dosar și mai mult, declarația tatălui în care arată că are condiții bune de creștere și poate să-i întrețină pe cei doi minori, așa cum rezultă și din ancheta socială. De asemenea, este în interesul minorilor, ca aceștia să locuiască și să crească împreună, fără să fie despărțiți. Măsura plasamentului trebuie dispusă la familia cu condiții bune atât din punct de vedere material, cât și moral. Din actele depuse la dosar, se observă că familia pârâților se bucură de o situație materială relativ bună, însă nu același lucru se poate spune despre moralitatea acestora, mai ales a pârâtului, tatăl vitreg al mamei minorului.
Intimații pârâți și, având pe rând cuvântul, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentantul Ministerului Publica pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că instanța de fond a pronunțat hotărârea luând în considerare toate probele administrate în cauză.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Oas olicitat instanței în contradictoriu cu pârâții, și să dispună instituirea măsurii de protecție specială plasamentul cu plata alocației la bunicii maternii Tiutlu și pentru minorul
In motivarea cererii se arată că minorul s-a născut la data de 13.07.2000 în municipiul S, județul O, din părinții și.
Tatăl locuiește în comuna, jud. O, nu realizează venituri, nu are locuință proprie și mai are în întreținerea sa pe minorul, nu dorește să se instituie o măsură de protecție pentru copilul său A la bunicii materni întrucât se află în conflict cu aceștia.
Mama, în prezent execută o pedeapsă privativă de libertate la. C, fiind arestată la data de 28.03.2008.
In dovedirea cererii s-a depus raportul privind ancheta psihosocială a copilului, planul individualizat de protecție pentru minor, certificat de naștere, adeverința medicală pentru minor și bunici, declarație a lui, anchete sociale Primăria C M și, certificat de cazier judiciar și cupon de pensie bunici materni.
Au fost audiați bunicii materni și mama, care au fost de acord cu măsura solicitată. Tatăl fiind audiat a declarat că nu este de acord cu măsura solicitată de DGASPC O, întrucât are condiții corespunzătoare pentru ambii minori. A învederat instanței că în prezent a inițiat pe rolul Judecătoriei Slatina acțiune privind desfacerea căsătoriei și încredințarea minorilor.
Prin sentința civilă nr. 65 din 22 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a admis cererea formulată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului O și s-a dispus stabilirea măsurii de protecție specială, plasament cu plata alocației la bunicii materni și pentru minorul A, CNP -, născut la data de 13.07.2000 în S, județul O, din părinții și, conform certificatului de naștere seria - nr. -.
S-a delegat exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești către bunicii materni și, iar cu privire la bunurile copilului către Președintele Consiliului Județean
S-a reținut că Legea nr.272/2004 și orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează principiului respectării interesului superior al copilului.
Pornind de la acest principiu instanța a constatat că minorul se află în îngrijirea bunicilor de cca. doi ani, mama fiind arestată la 28.03.2008, iar tatăl având în îngrijire pe celălalt minor.
Planul individualizat de protecție are ca finalitate instituirea măsurii de plasament cu plata alocației la bunicii materni, care au formulat cerere în acest sens la DGASPC O cu nr. 13433/10.03.2009.
Prin raportul nr. 14275/13.03.2009, s-a propus instituirea măsurii de plasament motivat de faptul că minorul este lipsit de ocrotire părintească, mama fiind în imposibilitate de a se ocupa de copil, iar tatăl neavând posibilități suficiente pentru întreținerea ambilor copii.
Față de aceste considerente și având în vedere planul individualizat de protecția minorului și dispoz. art. 56 lit. din Legea 272/2004, instanța a apreciat că este în interesul acestuia să fie aplicată măsură plasamentului familial cu plata alocației la bunicii materni și.
Potrivit art. 38 lit. a din Legea 272/2004 și art.62 alin.4. din aceeași lege, s-a dispus delegarea exercitării drepturilor și obligațiilor părintești către bunicii materni, iar cu privire la bunurile copilului către Președintele Consiliului Județean
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului recurentul a susținut că tribunalul nu a avut în vedere actele de la dosar care atestă că acesta, în calitate de tată al minorului, are condiții bune și se poate ocupa de ambii minori. A precizat că a promovat acțiune pentru desfacerea căsătoriei și pentru a-i fi încredințați ambii minori spre creștere și educare; în aceste condiții în mod eronat tribunalul a aplicat dispozițiile Legii nr. 272/2004. Pe de altă parte și Legea nr.272/2004 pune accent pe integrarea și dezvoltarea copilului în familia de origine.
În ce privește condițiile materiale de care dispune, recurentul a arătat că într-adevăr nu are o locuință în proprietate însă locuiește cu părinții săi, se gospodărește împreună cu aceștia, și în această locuință sunt condiții bune pentru creșterea și educarea minorilor. Referitor la interesul pentru minorul aflat în grija bunicilor materni recurentul a invocat declarația pârâtei care a recunoscut că tatăl l-a vizita pe minor și i-a adus bunuri.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 56 lit. b din Legea nr. 272/2004 de măsurile de protecție specială prevăzute de această lege beneficiază "copilul care, în vederea protejării intereselor sale,nu poate fi lăsat în grija părințilordin motive neimputabile acestora". Această normă legală stă la baza cererii de chemare în judecată prin care Direcția generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Oas olicitat instituirea măsurii plasamentului pentru minorul A, la numiții și.
Aplicarea prevederilor legale menționate în litigiul de față s-a făcut în mod greșit. Curtea apreciază că nu există motive care să justifice lipsirea minorului, chiar temporar, de dreptul de a fi crescut și educat de către tatăl său, recurentul.
Astfel, din ancheta socială întocmită de Primăria comunei jud. O, rezultă că recurentul manifestă o atitudine bună în raport cu minorul, care se află în grija sa; că locuiește împreună cu părinții în imobilul proprietatea părinților săi compus din 4 camere, imobil în care condițiile de trai și de locuit sunt bune.
Faptul că locuința nu constituie proprietatea personală a recurentului nu duce la concluzia că recurentul este lipsit în totalitate de baza materială necesară pentru a se ocupa de ambii minori rezultați din căsătoria acestuia cu numita. Există numeroase situații de părinți care au în îngrijire și educare copii minori, care nu au în proprietate un imobil. Nu prezintă relevanță titlul cu care recurentul ocupă imobilul ci faptul că nu este contestată posibilitatea folosirii de către recurent a imobilului cu destinația de locuință.
Din depozițiile bunicii materne date în dosarul de față precum și în dosarul de divorț (înregistrat sub nr- pe rolul Judecătoriei Corabia ) rezultă că după despărțirea recurentului de soție acesta s-a interesat în continuare de ambii minori; că cei doi minori ai recurentului au o relație "apropiată și chiar se doresc"; că recurentul lucrează cu ziua și obține venituri; că acesta împreună cu părinții au teren agricol pe care îl muncesc și obțin produse; că locuința în care stă recurentul este îngrijită și dotată corespunzător.
Aspectele de fapt menționate mai sus reliefează faptul că recurentul dispune de condiții materiale suficiente pentru a se îngriji și de minorul Alte aspecte, de ordin moral referitoare la recurent, nu s-au invocat și reținut ca fiind cauze care impun stabilirea și aplicare unei măsuri de protecție specială pentru minorul în discuție.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea apreciază că se impune a fi admis recursul, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 [1] Cod pr. civilă. Va fi schimbată sentința în sensul respingerii cererii de stabilire a măsurii plasamentului pentru minorul
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 65 din 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI O și intimații pârâți, în prezent deținută în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C,.
Modifică sentința civilă în sensul că respinge acțiunea formulată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.
Tehn.2 ex
2.10.2009
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Nela Drăguț
| ← Plasament. Decizia 901/2009. Curtea de Apel Craiova | Ordonanță președințială. Decizia 583/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
