Stabilire program vizitare minor. Decizia 937/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 937
Ședința publică de la 23 2009
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 254/A din 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 2153 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta pârâtă, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței nedepunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, după care;
Recurenta pârâtă a depus la dosar chitanța nr. 531-266-0102/23.09.2009 prin care a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei. A precizat că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurenta pârâtă a depus concluzii scrise, în raport de care a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei civile recurate, schimbarea în parte a sentinței civile pronunțate de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantului și admiterii în totalitate a cererii reconvenționale așa cum a fost formulată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Drobeta Turnu S la data de 28.01.2009, reclamantul pârât, a chemat în judecată pe pârâta reclamantă, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se încuviințeze să aibă legături personale cu minorul, născut la 6 iulie 2006, 2 weekend-uri pe luna ( prima si a treia săptămâna a lunii), de vineri ora 18,00 pana duminica ora 18,00, 30 zile în vacanța de vara precum si ore de vizită de sărbători (ziua de naștere, C, Anul, Paste).
In motivarea acțiunii a arătat ca a fost căsătorit cu pârâta reclamantă, iar din căsătorie a rezultat minorul, care prin sentința civilă nr.480/4.02.2008, pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S a fost încredințat spre creștere și educare pârâtei reclamante iar aceasta nu-i permite să aibă legături personale cu minorul. Deși aceasta i-a promis că se vor înțelege în privința minorului, că-i va permite să-l viziteze când dorește, treptat a ajuns în situația de a-și vedea copilul din ce în ce mai rar, câteva minute, în condiții total neadecvate, iar din data de 19.dec.2008 pârâta reclamantă i-a interzis să mai aibă legături personale cu minorul.
A mai învederat reclamantul pârât că este un părinte responsabil, plătește cu regulat pensia de întreținere, a făcut o asigurare de educație pentru minor, are profesia de profesor consilier psiho-pedagog, desfășurând activități de consiliere a elevilor, părinților, cadrelor didactice, prezintă toate garanțiile morale și materiale pentru a-l lua pe minor la domiciliul său, iar vârsta acestuia nu constituie un impediment pentru a avea legături personale cu minorul.
În drept acțiunea a fost motivată pe disp. art. 43 alin. 3 fam.raportat la art.97 fam.
Parata a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat stabilirea programului de vizitare a minorului o dată la trei săptămâni, sâmbăta de la ora 9,00 la ora 12,00 la domiciliul minorului si tot in acest interval de timp 9,00 - 12,00 in zilele de C, Sf., 31 decembrie, de Paste, de ziua copilului si ziua de naștere a minorului. A motivat că susținerile reclamantului pârât nu corespund realității, că nu a îngrădit dreptul acestuia de a-și vizita minorul, cerându-i doar să o anunțe în prealabil și să respecte programul de somn și de masă al minorului, program care este adecvat vârstei, stării fizice și psihice în prezent precară a acestuia. Mai mult, minorul se află sub supraveghere psihologică, întrucât suferă de pavor nocturn, în sensul că prezintă coșmaruri și neliniște nocturnă, iar după vizitele tatălui său devine agresiv și neliniștit, suferind de teama de abandon.
Pârâta reclamantă și-a întemeiat cererea reconvențională pe dispozițiile art.43 alin.3 fam. raportate la art.94 fam. art.2 din Legea nr.272/2004, art.119-120 civ.
Prin sentința civilă nr. 2153/28.04.2009 s-a admis în parte acțiunea și cererea reconvențională și s-au încuviințat legături personale în următoarea modalitate: în prima și a treia săptămână din fiecare lună de vineri ora 18 până duminică ora 18; de la ora 9 la ora 12 în zilelel de C, Sf., Sf., 31 dec. Paște, de 1 iunie și 6 iulie, reclamantul pârăt luându-l și aducându-l pe minor de la și la domiciliul pârâtei reclamante.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, prin 480/4.02.2008 a Judecătoriei Turnu Severins - dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, iar minorul rezultat din relațiile de căsătorie la data de 6 iulie 2006, a fost încredințat spre creștere și educare pârâtei reclamante.
Având în vedere disp. art. l4 si l5 din 272/2004 și art. 43 din cod fam. instanța de fond a apreciat că modalitatea de întrevedere menționată este în interesul exclusiv al minorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că instanța de fond nu a respectat interesul superior al minorului și nu a adaptat situația la vârsta copilului și la evoluția sa fizică și psihică. A precizat că programul de vizitare este permisiv, că minorul este mic și are o legătură puternică cu mama sa, iar comportamentul tatălui față de copil este ciudat. Apelanta a reluat motivele invocate în întâmpinare privind starea fizică și psihică a minorului și a mai arătat că reclamantul nu are condiții materiale potrivite pentru creșterea și educarea unui minor de 2 ani și 10 luni.
Prin decizia nr.254/A fin 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta împotriva sentinței civile nr.2153/28.04.2009 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S în dosar nr-, intimat reclamant fiind,
A fost obligată apelanta să plătească intimatului suma de 700 lei cheltuieli
de judecată reprezentând onorariu de avocat.
S-a reținut că prin nr. 480/4.02.2008 minorul a fost încredințat spre creștere și educare mamei sale, fără a se stabili un program de întrevedere cu tatăl său.
În prezent minorul are vârsta de 3 ani, iar adeverința medicală nr. 22 aflată la fila 25 dosar fond este emisă la data de 16.02.2009, după introducerea acțiunii. De asemenea, în acest act medical nu se menționează în ce temei s-a format convingerea doctorului privitor la aspectele menționate. De asemenea, luarea minorului de către tată la intervale regulate de timp nu înseamnă că acesta va schimba mediul de îngrijire în așa măsură încât să-i afecteze dezvoltarea psihică, minorul aflându-se la o vârstă la care poate fi îngrijit și de către tatăl său fără ajutorul mamei.
Instanța a mai reținut că apelanta nu a făcut dovada că tatăl a avut un comportament neadecvat față de copil și nici dovada privind lipsa condițiilor materiale pentru creșterea și îngrijirea unui minor.
Mai mult, tatăl minorului are pregătire psiho - pedagogică, în prezent fiind angajat ca profesor consilier titular în cadrul Grupului Școlar -, fiind angajat de mai mulți ani în această funcție. Nu se poate reține că minorul are alergii, din buletinul medical depus nr. 4/18.02.2009 rezultând că acesta are giardia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta solicitând în conformitate cu art.2 din legea nr.272/2004 și art.304 pct.9 rap. la art. 312 alin.3 Cod pr.civilă, admiterea recursului, modificarea deciziei, schimbarea în parte a sentinței civile în sensul respingerii acțiunii reclamantului și admiterea în totalitate a cererii reconvenționale și anume pentru programul de vizitare de o dată la trei săptămâni (penultima săptămână din lună), sâmbăta de la ora 9,00 la ora 12,00 la domiciliul minorului, respectiv D Tr.S, B-. - nr.142 -S2,.1,.3.9 jud.M, cu păstrarea dispozițiilor referitoare la programul în zilele de sărbători.
A arătat că înscrisurile de care se prevalează au o dată ulterioară introducerii acțiunii întrucât, până în prezent recurenta nu a avut nevoie să dovedească starea psiho-fizică a minorului, care suferă de tulburări digestive și alergii de la vârsta de 1 an.
Actele medicale depuse atestă o stare reală, bazată pe o convingere medicală.
Programul de vizitare stabilit de către instanță schimbă mediul de îngrijire al minorului radical, acesta fiind prea mic pentru a trece prin astfel de schimbări, necesitând permanent ajutorul și îngrijirea mamei.
Intimatul pârât nu are condiții materiale corespunzătoare și nu a fost interesat de minor în ceea ce privește îngrijirea sau vizitarea acestuia.
Profesia de consilier psiho-pedagog nu constituie o garanție pentru calitatea sa de părinte. Oricum și reclamanta menționează pentru egalitate de tratament, că are aceeași profesie.
În sprijinul criticii că, interesul minorului este acela de a nu-i fi modificat felul de viață, de a nu-i fi afectate sentimentele și mediul în care este obișnuit să trăiască, a invocat practica judiciară în sensul stabilirii programului de vizitare al minorului la domiciliul acestuia, fără a permite luarea lui pe timpul nopții, cu atât mai mult cu cât, tatăl pârât nu a avut legături puternice până în prezent cu minorul.
Apreciază că nu s-au respectat prevederile art.2 alin.1 și 3 din Legea 272/2004.
S-au depus la dosar: taxă timbru, timbru judiciar, proces verbal din 3.07.2009, și anexă la proces verbal, procesul verbal din 4.07.2009 din 5.07.2009, 6.07.2009, copie I, concluzii scrise.
Recursul este nefondat.
Față de criticile formulate, care se circumscriu în esență aceleiași idei și aceluiași scop urmărit, instanța va analiza recursul în mod unitar, răspunzând tuturor criticilor din recurs printr-un considerent comun.
Principiul respectării și promovării cu prioritate a interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești, așa cum rezultă din prevederile art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, interpretate în corelație cu reglementările cuprinse în Convenția d l New Z. cu privire la drepturile copilului.
Respectarea și garantarea tuturor drepturilor copilului se mai realizează conform următoarelor principii: responsabilizarea părinților cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești; asigurarea unei îngrijiri individualizate și personalizate pentru fiecare copil; respectarea demnității copilului, potrivit art. 6 din același act normativ.
Tribunalul a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză respectând principiul interesului superior al copiilor - consacrat și legislativ, pronunțând din acest punct de vedere o hotărâre legală. De asemenea, a făcut o apreciere completă a probelor administrate în cauză, neexistând nici o neregularitate cu privire la încuviințarea și administrarea probelor.
Evaluarea probelor și stabilirea situației de fapt, reprezintă atributul exclusiv al instanțelor de fond și aceste aspecte nu pot face obiectul unui control judiciar în recurs, cale extraordinară de atac, în care nu poate fi pusă în discuție temeinicia unei hotărâri, potrivit art. 304 partea introductivă cod procedură civilă.
În considerarea celor mai sus expuse, instanța care analizează cererea având ca obiect încredințarea minorului, este datoare să stabilească în mod obiectiv starea de fapt, să administreze toate probele concludente și apte să furnizeze informații complete și suficiente pentru atingere acestui scop și să analizeze cu deosebită atenție și în egală măsură toate aceste probe propuse de părți, urmând ca în concordanță cu starea de fapt reală să se pronunțe asupra încredințării pe baza criteriilor adecvate și a elementelor de apreciere consacrate, respectând și promovând în final, principiul interesului superior al copilului.
Criteriile de apreciere sunt următoarele: vârsta copilului, condițiile pe care părintele le poate asigura pentru o bună dezvoltare fizică, intelectuală și morală, atașamentul față de copil și a copilului față de părinte, profilul socio-moral al părinților, interesul și grija manifestate de ei în timp conviețuirii și după despărțirea în fapt, precum și alte asemenea elemente de apreciere, fără a se absolutiza vreunul dintre criteriile avute în vedere.
Având în vedere respectarea principiului interesului superior al copilului, potrivit art.15 și 15 din Legea nr.272/2004 copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, aceste relații putându-se realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea și găzduirea copilului pe perioade determinate.
Conform dispozițiilor art.43 alin. ultim Codul familiei părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, de a veghea la creșterea, educarea, învățătura lui.
Criteriile avute în vedere la stabilirea modalității de realizare a legăturii tatălui pârât care trebuie adaptată în permanență la vârsta copilului, la evoluția fizică și psihică a acestuia, au fost corect apreciate de către instanțele anterioare.
Potrivit art.1169 Cod civilă "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească", or recurenta nu a făcut dovada în cauză că pârâtul a avut un comportament neadecvat față de copil și nici dovada privind lipsa condițiilor materiale pentru creștere și îngrijirea unui minor.
Actele medicale depuse nu pot conduce la ideea că starea de sănătate a minorului ar fi afectată dacă acesta ar fi luat în domiciliul tatălui.
Mai mult din buletinul nr.4/2009 rezultă că acesta are giardia nu alergii.
Pregătirea profesională psiho-pedagogică a tatălui pârât nu conferă într-adevăr o garanție a calității de părinte, dar atestă faptul că acesta ca și recurenta au o pregătire necesară, corespunzătoare, fiind apți să ofere un climat psihic favorabil creșterii și educării copilului.
Corect a reținut instanța de apel că actul medical nr.22/2009 (fila 25 dosar), nu este susținut de alte acte medicale.
Celelalte aspecte sunt elemente ale stării de fapt stabilită definitiv de către instanța de apel, stare de fapt ce este avută în vedere ca atare în recurs, fiind exclusă reconfigurare a acesteia ca urmare a unei reaprecieri a probelor, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac care permite controlul judiciar numai prin prisma legalității unei hotărâri judecătorești, iar nu și a temeiniciei, potrivit disp. art. 304 partea introductivă cod procedură civilă.
În aceiași ordine de idei, la dosar nu a fost evidențiat nici un element care să prezinte pentru instanță vreun indiciu în sensul că, locuind împreună cu tatăl său la anumite intervale de timp, dezvoltarea fizică, morală sau profesională a copilului ar fi periclitată în vreun fel.
Tocmai având în vedere vârsta minorului, care presupune un grad ridicat de adaptabilitate, care poate fi îngrijit și de către tatăl său, este benefic, ca acesta să dezvolte legături firești sub aspect emoțional și educativ cu tatăl său și să-și aducă și acesta așa cum este normal aportul la educarea sub aspect patern al copilului.
În lipsa unor elemente care să demonstreze neglijența, dezinteresul tatălui că prin luarea minorului la domiciliul său la anumite intervale de timp ar fi periclitată în vreun fel creșterea și îngrijirea lui, Curtea nu privește ca fiind un obstacol serios plecarea minorului pentru perioade scurte de timp la domiciliul tatălui pârât.
Prin urmare, instanțele au pronunțat hotărâri temeinice și legale, iar practica judiciară nu poate fi invocată ca izvor de drept cu atât mai mult în aceste cauze specifice de dreptul familiei, în care fiecare speță se caracterizează prin elemente de concretețe specifice, ce vor fi avute în vedere de la caz la caz, în funcție de particularitățile fiecăruia.
În aceiași ordine de idei, a respectării drepturilor copilului, Curtea reamintește că stabilirea dreptului minorului de a menține relații personale și contacte directe cu toate rudele lor, precum și cu alte persoane față de care au dezvoltat legături de atașament, reglementat de disp. art. 14 din Legea 272/2004, îi corespunde în mod corelativ obligația părintelui, de a permite realizarea efectivă acestui drept în modalitățile prev. de art. 15 din același act normativ, pentru o dezvoltare armonioasă copilului și a personalității lui.
Pentru toate aceste motive nesubzistând cazurile de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și neexistând nici un motiv de recurs de ordine publică, din cele care se ridică din oficiu și se pun în dezbaterea părților, potrivit art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1 teza II cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul de față ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 254/A din 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 2153 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu S în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 2009
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
Tehn.2 ex/06.10.2009
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Nela Drăguț
| ← Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 527/2009. Curtea de... | Divort. Decizia 271/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
