Răpire internațională de copii. Decizia 757/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
Dosar nr-
(302/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.757
Ședința publică de la 04 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 3: Daniela Adriana
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta - pârâtă -, împotriva sentinței civile nr.1268 din 08.07.2008, pronunțată e Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL JUSTIȚIEI și autoritatea tutelară PRIMĂRIA
Obiectul pricinii - recurs - răpire internațională copii.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27 aprilie 2009, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art.260 alin.1 din Codul d e procedură civilă, cât și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 04 mai 2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă la data de 03.04.2008 sub nr- reclamantul Ministerul Justiției, în calitate de Autoritate Centrală pentru aducerea la îndeplinire prevederilor Convenției d l Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, în temeiul art.3, 4, 8 și 12 din convenția de mai sus - menționată, în temeiul art.1, art.3 alin.2, art.8 alin.2 și art.11 din Legea nr.369/2004 privind aplicarea Convenției d l Haga, precum și în temeiul art.11 din Regulamentul CE al Consiliului nr.2201/2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, a chemat în judecată pe pârâta, și Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei, solicitând instanței să dispună înapoierea minorului la reședința sa obișnuită din, de nro.155 2BI 1658 BS AS.
Prin sentința civilă nr.1268 din 08.07.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă s-a admis cererea formulată de reclamantul Ministerul Justiției și s-a dispus înapoierea copilului la reședința obișnuită din.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a arătat că, în conformitate cu legea argentiniană, părinții au custodia comună asupra copilului minor, ceea ce înseamnă că pârâta nu are dreptul de a decide singură cu privire la reședința minorului.
Împotriva sentinței civile de mai sus a formulat recurs recurenta, arătând că instanța de fond a încălcat dispozițiile art.304 alin.2 Cod procedură civilă, hotărârea fiind pronunțată de un alt judecător decât cel care a participat la dezbateri și nu s-a pronunțat cu privire la dovezile administrate.
În drept au fost invocate dispozițiile art.299, art.316 Cod procedură civilă, art.304 alin.2, 9 și 10 Cod procedură civilă.
Intimatul Ministerul Justiției a depus o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin decizia civilă nr.1779 din 04.12.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - pârâtă împotriva sentinței civile nr.1268 din 08.07.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - reclamant MINISTERUL JUSTIȚIEI în calitate de Autoritate Centrală pentru aducerea la îndeplinire a prevederilor Convenției d l Haga din 1980, pentru și Autoritatea Tutelară - Primăria
Împotriva acestei hotărâri, pârâta a formulat contestație în anulare, arătând că este netemeinică și nelegală, solicitând în consecință, anularea deciziei recurate.
Prin decizia civilă nr.373 din 23.02.2009, pronunțată Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, s-a admis contestația în anulare formulată de contestatoarea, s-a dispus anularea deciziei contestate și s-a acordat termen la 30.03.2009 în vederea rejudecării recursului.
Rejudecând recursul, Curtea apreciază că acesta este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta:
La data de 04.01.2008, Ministerul Justiției din România a fost sesizat de către Autoritatea Centrală a în materia răpirii de copii, cu soluționarea cererii domnului privind înapoierea fiului său la reședința obișnuită din.
Înainte de a termina misiunea din Cipru, în care se afla tatăl minorului, pe data de 23.09.2006 cei doi soți au semnat o împuternicire prin care minorul putea să părăsească teritoriul în orice țară din lume însoțit, în mod alternativ, sau în egală măsură, exclusiv de părinții săi, folosind orice mijloc de transport sau de deplasare și să rămână în exteriorul țării timp de doi ani începând de la data semnării.
Curtea apreciază că, în speță, nu au fost încălcate prevederile art.3 din Convenția d l Haga, reținând acordul soților cu privire la deplasarea minorului pe teritoriul României, așa cum rezultă din autorizația de călătorie prin act privat.
Mai mult, în condițiile prevăzute de dispozițiile art.12 din Convenția d l Haga din 1980, Curtea constată că înapoierea minorului la domiciliul tatălui din nu este concordantă interesului superior al acestuia, care, în condițiile prevăzute de dispozițiile art.14 din Legea nr.272/2004 precum și ale art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, trebuie să prevaleze dreptului părintelui la viața de familie.
Așa cum rezultă din rapoartele de anchetă socială efectuate în cauză, precum și de examinare psihologică a minorului, copilul este armonios dezvoltat psihic - afectiv, emoțional și intelectual - este atașat afectiv față de mamă și de bunica paternă, este integrat în mediul în care trăiește de la data deplasării sale în România, iar înapoierea copilului în este privită de C ca nefiind corespunzătoare interesului superior al acestuia având în vedere, în principal, faptul că tatăl, fiind militar, este selecționat pentru a îndeplini misiuni în cadrul Națiunilor Unite activitate care îl pune în imposibilitate pe tată de a se preocupa de creșterea, îngrijirea, educarea copilului, iar deplasarea frecventă a copilului împreună cu tatăl în misiunile încredințate acestuia este nefavorabilă dezvoltării armonioase a copilului.
Constatând întrunită ipoteza de excepție prevăzută prin norma articolului 12 din Convenția d l Haga din 1980, Curtea apreciază că nu se mai impune reîntoarcerea minorului la domiciliul soților din, astfel că, în condițiile prevăzute de dispozițiile art.312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul și va schimba în tot sentința recurată în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - pârâtă -, împotriva sentinței civile nr.1268 din 08.07.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr- (2616/2008), în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL JUSTIȚIEI și Autoritatea Tutelară de pe lângă PRIMĂRIA
Schimbă în tot sentința recurată, în sensul că:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Justiției în calitate de Autoritate Centrală pentru aducerea la îndeplinire prevederilor Convenției d l Haga din 1980 în contradictoriu cu pârâta și cu Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria H, în ceea ce îl privește pe minorul născut la data de 11.08.2005 în - Cipru.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/2.06.2009
Secția a V-a Civ. -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea, Daniela Adriana
← Divort. Decizia 26/2009. Curtea de Apel Iasi | Divort. Decizia 21/2009. Curtea de Apel Suceava → |
---|