Răpire internațională de copii. Decizia 900/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(916/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECȚIA A III-A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.900
Ședința publică de la 25 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Cristina Nica
GREFIER - - -
***** *****
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de d-na procuror.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 953 din 22.05.2008 pronunțate de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant MINISTERUL JUSTIȚIEI, intimatul-reclamant -, intimata-pârâtă () și Autoritatea Tutelară PRIMĂRIA ORAȘULUI ORĂȘTIE.
are ca obiect răpire internațională de copii.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul-reclamant -, personal, lipsind recurentul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, intimatul-reclamant MINISTERUL JUSTIȚIEI, intimata-pârâtă () și reprezentantul Autorității Tutelare PRIMĂRIA ORAȘULUI ORĂȘTIE.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că intimatul-reclamant Ministerul Justiției și a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 11.05.2009, cerere prin care solicită să se constate că recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTIa rămas fără obiect; mai arată că instituția pe care o reprezintă a declarat la rândul său recurs, cale de atac ce a format obiectul dosarului nr- al Curții de APEL BUCUREȘTI, însă, față de solicitarea numitului în sensul renunțării la judecată, în ședința din 21.08.2008, instanța a luat act de renunțarea recurentului la calea de atac a recursului, astfel că apreciază că în situația în care petentul a înțeles să renunțe la judecarea cererii sale privind organizarea și protejarea exercitării efective a unui drept de vizită internațională a minorilor Ford și, recursul care face obiectul dosarului de față a rămas fără obiect.
Intimatul-reclamant - se legitimează cu seria - nr. -, eliberată de SPCEP S2 biroul nr. 3 la data de 28.07.2008. Arată că a ajuns la o înțelegere cu soția sa, intimata-pârâtă, în sensul că au stabilit de comun acord un program de vizitare a minorilor pentru a le asigura acestora o armonioasă educație și dezvoltare emoțională. Mai arată că minorii au și pașaport american.
Curtea reiterează excepția lipsei de interes în promovarea prezentului recurs invocată la termenul anterior, raportat la interesul concret al minorilor.
Intimatul-reclamant - solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca lipsit de interes, urmând a se lua act că a ajuns la o înțelegere cu soția sa, intimata-pârâtă, privind programul de vizitare a minorilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea excepției invocate și respingerea recursului ca lipsit de interes.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19.04.2007 pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă sub nr-, reclamantul Ministerul Justiției, în calitate de autoritate centrală pentru aducerea la îndeplinirea a prevederilor Convenției d l Haga în 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, în contradictoriu cu pârâta și Autoritatea Tutelară O, a solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză să se dispună organizarea și protejarea exercitării efective a unui drept de vizită internațional a minorilor Ford - - și de către tatăl acestora - - pentru intervalul 18.06.2007, ora 12,00-18.08.2007, ora 12,00, când acesta se va afla în România.
Prin cererea formulată la 30.05.2007 reclamantul a învederat instanței că își modifică acțiunea introductivă în sensul că solicită organizarea și protejarea unui drept de vizită internațional în conformitate cu prevederile art. 5 lit. b din Convenția d l Haga, respectiv o lună în timpul verii (1-31 august) și alternativ vacanțele de Paști și de
Prin sentința civilă nr. 863/13.06.2007 pronunțată în dosarul nr-, TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a V-a Civilă a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei
Prin decizia civilă nr. 1817/5.11.2007, pronunțată în dosarul nr- de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a III-a Civilă și pentru Cauze de Minori și de Familie, a fost admis recursul declarat de recurentul reclamant Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 863/13.06.2007 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, a fost casată această hotărâre, iar cauza a fost trimisă aceleiași instanțe pentru competentă soluționare.
Cauza a fost reînregistrată la data de 27.11.2007 sub nr- pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă.
La data de 12.03.2008, reclamantul și-a precizat cererea introductivă în sensul că a solicitat, în conformitate cu art.5 lit. b din Convenția d l Haga, organizarea unui drept de vizită internațional prin deplasarea copiilor minori în, în fiecare an în perioada 1-31 iulie, în timpul vacanței de vară și alternativ în vacanța de C într-un an, iar în anul următor în vacanța de Paști, urmând ca minorii să locuiască pe timpul exercitării dreptului de vizită, conform perioadelor anterior arătate, la adresa 58-50 69 TH. 2 FI 11385 SUA.
Prin sentința civilă nr. 953/22.05.2008, TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă a respins excepția inadmisibilității cererii și excepția nelegalei sesizări a reclamantului, ca nefondate și a respins acțiunea astfel cum a fost modificată și precizată, formulată de reclamantul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu pârâții (fostă ) și Autoritatea Tutelară - Primăria O, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art. 21 din Convenție, autoritățile centrale sunt legate prin obligațiile de cooperare vizate la art. 7 pentru a asigura exercitarea nestânjenită a dreptului de vizitare și îndeplinirea tuturor condițiilor la care exercitarea acestui drept ar fi supusă și în vederea înlăturării în măsura posibilului a obstacolelor de natură a se împotrivi la aceasta.
În același timp, prevederile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 369/2004 privind aplicarea Convenției d l Haga din 25.10.1980 stabilesc că instanța va putea încuviința exercitarea dreptului de vizitare prin deplasarea copilului în afara teritoriului României numai dacă din probele administrate rezultă că există garanții pentru a asigura înapoierea de bunăvoie a copilului.
Nu trebuie omis faptul că orice măsura privind copii trebuie să fie guvernată de principiul interesului superior al copilului, în sensul art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004; or, din această perspectivă, tribunalul a apreciat că măsurile la care face trimitere art. 19 din Legea nr. 369/2004 nu contravin dispozițiilor înscrise în art. 8 din CEDO, aceasta prin raportare la dreptul acestora de a nu fi îndepărtați de mediul fundamental familial în care au crescut și s-au dezvoltat.
Așa cum rezultă din raportul explicativ al Convenției d l Haga din 25.10.1980, cooperarea dintre autoritățile centrale vizează atât facilitarea dreptului la vizitare, dar și necesitatea garantării îndeplinirii oricărei condiții la care o asemenea exercitare ar putea fi supusă, de așa natură încât să fie înlăturată în măsura posibilului obstacolele de natură a se împotrivi la aceasta.
În speța de față, reclamantul a solicitat organizarea unui drept de vizită internațional pentru cei doi minori, care, prin sentința civilă nr. 8527 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B la data de 26.10.2007, irevocabilă, au fost încredințați mamei spre creștere și educare.
Din actele dosarului rezultă că, ulterior momentului returnării pârâtei pe teritoriul României de către autoritățile americane, copii au reședința obișnuită în România, cu acordul tatălui, aceștia locuind anterior pronunțării hotărârii de desfacere a căsătoriei părinților în B, la domiciliul bunicilor paterni, iar în prezent în localitatea
Tribunalul a mai reținut că, încă de la termenul de judecată din 13.03.2008, instanța, în virtutea rolului activ, impus de art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, a pus în vedere reclamantului să administreze probe din care să rezulte garanțiile la care face trimitere art. 19 din Legea nr. 369/2004.
Față de înscrisurile depuse la dosar, tribunalul a reținut că reclamantul nu s-a conformat acestei obligații, cu toate că a beneficiat de mai multe termene în acest sens, iar intervalul de timp scurs de la data formulării acțiunii și apoi de la înregistrarea cererii pe rolul TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția a IV-a Civilă a fost rezonabil.
În acest sens, tribunalul a reținut că reclamantul, în calitate de autoritate centrală titulară a acțiunii introductive, nu a depus nici măcar dovada comunicării declarațiilor emise de către petent cu privire la modalitatea de exercitare a dreptului de vizită către autoritatea competenta de la reședința obișnuită a acestuia, deși i s-a pus în vedere această împrejurare la termenul din 10.04.2008, limitându-se la a preciza în cadrul unor note informative că aceste înscrisuri au fost expediate, fără ca autoritățile americane să emită un răspuns.
Este adevărat că petentul a consemnat la dispoziția instanței o cauțiune stabilită în limita maximă prevăzută de lege, în conformitate cu prevederile art. 7231alin. 2 Cod procedură civilă, la care fac trimitere prevederile art. 23 din Legea nr. 369/2004, tribunalul reținând că doar această sumă, în cuantum de 2000 lei (aproximativ 800 USD), constituită cu acest titlu, nu poate asigura o garanție suficientă că cei doi minori vor fi returnați de petent la reședința lor obișnuita din România în momentul expirării perioadei de vizită.
Tribunalul a precizat că, deși în conformitate cu prevederile art. 8 din CEDO, dreptul la viață privată include dreptul de vizitare, acesta nu este un drept absolut și nelimitat și poate fi supus unor condiții rezonabile și proporționale, prevăzute de lege și guvernate de un scop legitim, iar în cauza de față acțiunea introductivă, astfel cum a fost stabilit cadrul procesual ca urmare a modificării acțiunii inițiale de către reclamant, în condițiile art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, nu a vizat și organizarea unui drept de vizitare pe teritoriul României, ci exclusiv prin deplasarea copiilor în străinătate. Or, art. 19 alin. din Legea nr. 369/2004 stabilește expres obligația instanței de judecată de a verifica existența unor probe certe din care să rezulte că există garanții suficiente pentru a se asigura înapoierea de bunăvoie a copiilor, iar scopul legitim urmărit este acela ca cei doi minori să nu fie sustrași mediului în care s-au dezvoltat.
Din actele dosarului, rezultă că reședința obișnuită a celor doi minori este pe teritoriul României, iar mama, potrivit chiar susținerilor petentului și ale reclamantului, are interdicție de a pătrunde pe teritoriul statului în care se solicită să fie deplasați copii, astfel că, în lipsa unor garanții din care să rezulte că autoritățile centrale din statul în care urmează fi deplasați copii au fost încunoștințate în legătură cu această solicitare și cu privire la măsurile necesare readucerii copiilor în mediul în care aceștia au crescut și s-au dezvoltat până în prezent, în cauză nefiind administrate probe în acest sens, rezultă ca există riscul serios ca minorii să nu fie returnați.
Dată fiind această stare de fapt și constatând că în cauza nu sunt respectate cerințele impuse de art. 19 din Legea nr. 369/2004, Tribunalul a respins acțiunea introductivă astfel cum a fost modificată, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 15.04.2009 a declarat recurs MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, care a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 22.04.2009 sub nr-.
În motivare, a arătat că absența unui răspuns din partea Autorității Centrale din nu poate întemeia soluția instanței de fond constând în respingerea cererii având ca obiect stabilirea unui drept de vizită internațional. Este adevărat că pe parcursul soluționării prezentei cauze instanța din România, reședința obișnuită a minorilor, i-a încredințat pe aceștia spre creștere și educare mamei, însă această împrejurare obiectivă nu este de natură să nege dreptul tatălui de a avea legături personale cu copiii săi.
Afară de cauțiunea depusă la dispoziția instanței, ca garanție, instanța nu a observat că însăși Convenția d l Haga oferă garanții. Astfel, în cazul în care părintele căruia i s-a stabilit un drept de vizită transfrontalier exercită drepturile cu rea-credință și refuză înapoierea copilului/copiilor la reședința obișnuită, celălalt părinte, în cazul nostru mama, poate sesiza Autoritatea Centrală din România sau în mod direct Autoritatea Centrală a pentru a se dispune înapoierea minorilor la reședința obișnuită care se află pe teritoriul României. de returnare reglementat de Convenția d l Haga reprezintă o garanție pentru înapoierea celor doi copii minori în România (art. 3 din Convenție).
Este adevărat că TRIBUNALUL BUCUREȘTIa solicitat să se administreze probe din care să rezultă că există suficiente garanții în sensul că se va respecta dreptul de vizită după programul precizat de petentul. Însă, în virtutea rolului activ, instanța ar fi trebuit să stabilească garanțiile concrete pe care le-ar fi apreciat necesare, utile și suficiente, tot astfel cum a solicitat să se depună o cauțiune în sumă de 2.000 lei la dispoziția instanței. Împrejurarea că Autoritatea Centrală a nu a oferit niciun răspuns în raport de corespondența transmisă de către Ministerul Justiției din România (Autoritate Centrală), până la pronunțarea instanței de fond, nu constituie temei pentru respingerea cererii întemeiate pe prevederile art. 21 din Convenția d l Haga. În acest sens este scrisoarea Autorității Centrale din România nr. 44073/CT/2007 din 24 martie 2008 și scrisoarea prin care se revine din data de 18 aprilie 2008.
Pentru considerentele arătate anterior, recurentul a arătat că hotărârea instanței a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul prevăzut de art. 304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
La termenul din 25.05.2009 Curtea a invocat din oficiu excepția lipsei de interes a recursului formulat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva excepției invocate, Curtea reține următoarele:
La data de 29.04.2009, intimata a depus la dosar o cerere, prin care a arătat că a stabilit de comun acord împreună cu fostul său soț un program de vizitare a minorilor rezultați din căsătoria lor. Susținerile sale au fost confirmate verbal de către intimatul, care a fost prezent personal în instanță la termenul din 25.05.2009.
În aceste condiții, Curtea reține că după pronunțarea hotărârii judecătorești care formează obiectul recursului declarat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI între părțile implicate a intervenit o tranzacție extrajudiciară cu privire la programul de vizitare al celor doi minori, care a format obiectul litigiului.
Această tranzacție, ca manifestare de voință ulterioară, produce o modificare a raporturilor juridice dintre părți și, ca atare, lasă fără efecte juridice hotărârea judecătorească în discuție.
Față de aceste considerente, Curtea constată că în privința cererii de recurs nu mai este întrunită una din condițiile de exercițiu ale oricărui act de procedură, și anume condiția interesului, care trebuie îndeplinită atât în momentul introducerii, cât și pe toată durata soluționării sale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca fiind lipsit de interes, recursul formulat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 953/22.05.2008 pronunțate de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți MINISTERUL JUSTIȚIEI și -, intimata-pârâtă () și AUTORITATEA TUTELARĂ - PRIMĂRIA ORAȘULUI ORĂȘTIE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
-
Red. /Tehnodact.,
2 ex./11.06.2009
- Secția a IV-a Civ. - Mari
Președinte:Mariana HaralambeJudecători:Mariana Haralambe, Fănica Pena, Cristina Nica
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1534/2009. Curtea... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 990/2009. Curtea de... → |
|---|
