Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1087/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Complet specializat de familie și minori
DECZIA CIVILĂ NR.1087
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
JUDECĂTOR 3: Claudia Rohnean
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 47/A din 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta (fostă ), având ca obiect încredințare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pârâtul recurent personal și asistat de vocat, lipsă reclamanta intimată (fostă ) și Autoritatea Tutelară.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul pârâtului recurent depune adeverința nr.67085/17.11.2009 emisă de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în recurs.
Pârâtul recurent prin apărător solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, arătând că reclamanta s-a recăsătorit, are un copil din actuala relație, din probele administrate rezultă comportamentul ireproșabil al pârâtului, iar minorul este foarte atașat de tată.
După dezbateri, dar înainte de ridicarea ședinței de judecată, se prezintă avocat pentru reclamanta intimată care depune adresa nr.460/2009 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Făget și solicită respingerea recursului, arătând că nici unul din motivele de recurs nu se încadrează în dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, nu este motivat în drept, din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta este o mamă bună, pârâtul limitează accesul acesteia la minori și încurajează un comportament anormal față de mamă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.47/27.01.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de reclamanta apelantă, împotriva sentinței civile nr.354/25.06.2008, pronunțată de Judecătoria Făget, în contradictoriu cu pârâtul intimat
A schimbat in parte hotararea apelata in sensul că:
A încredințat la reclamanta apelantă minorul ns. la 15.06.2004 spre crestere si educare.
A obligat paratul la plata unei contributii de intretinere pe seama minorului in cuantum lunat de din venitul net lunar realizat,incepand cu data ramanerii definitive a prezentei hotarari si pana la majoratul minorului.
A mentinut in rest dipozitiile hotararii apelate.
A obligat intimatul la plata catre apelanta a sumei de 520 lei cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a pronunța astfel tribunalul a reținut în esență că prin sentința civilă nr.354/25.06.2008 pronunțată de Judecătoria Făgeta fost admisă în parte acțiunea principală formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul și cererea reconvențională formulată de acesta din urmă și în consecință:
A fost desfăcută căsătoria încheiată de părți la data de 16 august 2003, înregistrată sub nr. 7 în registrul stării civile al Primariei comunei, județul T, din culpa comună a soților.
A fost încredințat minorul, nascut la 15 iunie 2004, reclamantului reconvențional spre creștere și educare și a fost obligată reclamantă la 125 lei lunar contribuție de întreținere către pârât în favoarea minorului, începând cu data introducerii acțiunii, 3 ianuarie 2008, până la majoratul minorului.
După rămânerea definitivă a hotărârii reclamanta va reveni la numele purtat anterior căsătoriei, acela de "".
Au fost compensate cheltuielile de judecată făcute de părți.
S-a reținut că reclamanta și pârâtul s-au căsătorit la data de 16 august 2003 în fața ofițerului de stare civilă al Primariei comunei, iar din căsătoria încheiată a rezultat minorul, născut la 15 iunie 2004.
Coroborând declarațiile martorilor audiați în cauză cu înscrisurile depuse la dosar prima instanta a apreciat că relațiile dintre soți sunt grav și iremediabil vătămate, continuarea căsătoriei nemaifiind posibilă în condițiile în care relațiile de familie nu se mai bazează pe prietenie, respect și afectivitate reciprocă, culpa în destrămarea căsătoriei revenind atât reclamantei cât și pârâtului.
Neînțelegerile ce au dus la separarea în fapt a soților au fost cele legate de presupusa relație a reclamantei cu un alt ce a alimentat gelozia pârâtului și comportamentul violent al acestuia atât verbal cât și fizic față de soția sa pe fondul consumului de alcool.
In raport de concluziile referatului de anchetă socială, declarațiile martorilor din care a reiesit că pârâtul are condiții foarte bune atât din punct de vedere moral cât și material pentru creșterea și educarea minorului, vârsta minorului și faptul că acesta este atașat de tatăl său, precum și dispozițiile art. 42 din Codul Familiei a fost încredințat pârâtului spre creștere și educare minorul, născut la 15 iunie 2004 și a fost obligată reclamanta la 125 lei lunar contribuție de întreținere către pârât în favoarea minorului, începând cu data introducerii acțiunii, 03.01.2008 și până la majoratul minorului.
S-a apreciat că interesul superior al minorului este să locuiască cu tatăl său care locuiește la fostul domiciliu comun, loc în care minorul s-a născut și a crescut, nefiind benefică bunei dezvoltări fizice și psihice schimbarea mediului cu care s-a obișnuit având în vedere vârsta sa fragedă.
Prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr.354/25.06.2008 a Judecătoriei Făget reclamanta a solicitat admiterea apelului, modificarea sentintei atacate in sensul încredintarii minorului ns. la 15.06.2004, la reclamanta apelantă.
În motivare apelanta a aratat ca la stabilirea masurii de incredintare instanta trebuie să cont de interesul minorului, principalul criteriu fiind probele administrate.
În speta, instanta a facut o apreciere sumara, superficiala a probelor administrate, retinandu-se ca motiv de încredintare faptul ca minorul are conditii foarte bune din punct de vedere moral si material.
Instanta a ignorat depozitiile testimoniale din care rezulta ca paratul obisnuieste sa consume in mod frecvent băuturi alcoolice, are un comportament violent fata de sotia sa, nu o data fiind nevoită sa paraseasca domiciliul conjugal, pe fondul agresiunilor fizice si verbale.
A susținut că în ceea ce privește vârsta minorului un minor de 4 ani este mult mai atasat de mama, iar prin incredintarea sa la,acesta este privat de dragostea materna.
Din probele administrate rezulta ca apelanta s-a comportat întotdeauna ca o buna mama, are un loc de munca, o locuinta bine întretinuta si este capabila sa-l intretina pe minor, iar in prezent urmeaza cursurile unei institutii de studii superioare.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, mentinerea sentintei apelate ca fiind temeinica si legala cu cheltuieli de judecata, cu motivarea că reclamanta apelanta s-a raliat intr-o relatie extraconjugala si a manifestat dezinteres major fata de minorul -, refuzand sa-l viziteze chiar de ziua lui și că apelanta nu este in masura a se intretine corespunzator pe ea însăsi, neavand timpul fizic necesar pentru a se ocupa in conditii optime de minor, la D, unde locuieste actualmente.
Urmare a probatoriului administrat în fața celor două instanțe, tribunalul a reținut că minorul este atasat de mama, iar tatal parat si bunici paterni îi limiteaza reclamantei apelante legaturile personale cu copilul.
A reținut că din ancheta socială efectuata in cauza de Consiliul local al municipiului D- Compartimentul Autoritate Tutelara precum si din copia cererii de executare silita depusa in dosar nr. 4496/06.10.2008 al,coroborata cu probele testimoniale administrate in cauza si mai sus enumerate, a rezultat ca reclamantei i s-au pus piedici de catre parat in a avea legaturi personale cu minorul, reclamanta apelanta fiind nevoita sa apeleze la executarea silita a ordonantei civile nr. 472/25.09.2008 a Judecatoriei F prin care i s-a recunoscut dreptul de a avea legaturi personale cu fiul sau.
Tribunalul a apreciat că în raport de vârsta minorului, relatia de afectiune ce exista intre mama si copil, împrejurarea că aceasta prezinta garantii morale si conditii materiale pentru îngrijirea minorului, este in interesul minorului sa fie încredintat la mama spre crestere si educare.
În termen, împotriva deciziei civile nr.47 din 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs pârâtul care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă.
În motivare a arătat că instanța de apel a înlăturat în mod nejustificat probele administrate în cauză din care rezultă că minorul a fost crescut de către bunicii paterni, fiind atașat sufletește de aceștia și de tatăl său, persoane care i-au asigurat condiții foarte bune atât din punct de vedere material cât și moral. Mai mult, instanța nu a luat în considerare faptul că pârâtul lucrează ca impiegat de mișcare la SNCFR, funcție care nu-i permite să folosească alcool prin însăși modul de a garanta siguranța traficului pe calea ferată, fiind supus unui control periodic în acest sens, respectiv fiind caracterizat ca un angajat exemplar.
Arată că prin însăși cererea de chemare în judecată reclamanta a arătat că a părăsit domiciliul conjugal datorită climatului nefavirabil și că salariul modest al reclamantei din care trebuie să-și achite chiria, întreținerea și școala nu-i pot garanta creșterea și educarea sănătoasă a minorului.
Prin întâmpinare reclamanta intimată (fostă ) a solicitat respingerea recursului cu motivarea că nemulțumirile pârâtului în raport de cele reținute de tribunal în legătură cu situația de fapt nu pot face obiectul analizei instanție de recurs, având în vedere că în această fază procesuală se pot pune în discuție numai motive de nelegalitate a hotărârii instanței de apel și nu de netemeinicie.
Arată că la încredințarea copiilor minori trebuie să fie avut în vedere interesul superior al copiilor, interes ce urmează a fi stabilit prin examinarea tuturor criteriilor consacrate în doctrină și jurisprudență cum ar fi: vârsta copilului, posibilitățile părintelui de a-i asigura o bună dezvoltare fizică, intelectuală și morală, atașamentul față de minor și al minorului față de părinte, grija manifestată de părinți în timpul conviețuirii și după despărțirea lor în fapt, și altele asemenea.
Arată că menținerea minorului la părintele căruia i s-a încredințat inițial de către instanța de fond, Judecătoria Făget ar avea consecințe asupra dezvoltării corespunzătoare a laturii afective a copilului în condițiile în care acest părinte nu încearcă să acorde suportul moral care trebuie dat unui astfel de copil, suport ce constă în prezentarea celuilalt părinte într-o lumină favorabilă ca și a împrejurărilor ce-l împiedică să-l viziteze periodic și nicidecum într-una nefavorabilă, așa cum s-a reținut în speță. Mai mult, din probele administrate rezultă faptul că recurentul este consumator de băuturi alcoolice, ceea ce împietează asupra creșterii copilului.
Examinând decizia civilă atacată în raport de motivele invocate, de dispozițiile art.42 Codul familiei, de probatoriul administrat în cauză se constată că recursul este nefondat.
Astfel, prima critică adusă deciziei atacate se referă la înlăturarea probelor administrate în cauză în raport de care instanța trebuia să încredințeze minorul rezultat din relația de căsătorie a părților, tatălui pârât.
Din coroborarea probelor testimoniale administrate în fața celor două instanțe, respectiv Judecătoria Făget și Tribunalul Timiș (declarațiile martorilor, ) a anchetei sociale, a referatului întocmit de Dar ezultat că este în interesul copilului să fie încredințat mamei spre creștere și educare.
In mod corect s-a reținut de instanța de apel din probele administrate că reclamantei i s-au pus piedici în a avea legături personale cu minorul, fapt ce a determinat-o să apeleze la executarea silită.
In acest sens martora a invederat că minorul a fost luat la bunicii paterni cu ocazia Revelionului 2008 când soții s-au separat în fapt, martora menționând că personal a asistat la un refuz categoric atât a bunucilor cât și a pârâtului - de a permite vizitarea copilului de către mama sa; același martor a arătat că l-a văzut pe minor cu tatăl său la bar la ora 1 noaptea.
De menționat că în conformitate cu adeverința nr.67085/17.11.2009 eliberată de DGASPC D, minorul se afllă în evidențele acestei instituții în vederea participării la un program de consiliere psihologică începând cu data de 20.08.2009, aceasta fiind și recomandarea făcută în urma examinării periodice a copilului de către priholog (fila 22 dosar recurs) care recomandă consiliere individuală și familială cu ambii părinți concluzionând că este necesară o atitudine constantă, psihoprotectoare, menținerea relaționării și comunicării cu mama naturală.
In raport de probatoriul administrat în cauză se constată că s-a apreciat corect interesul suprior al copilului consacrat de dispozițiile art.42 Codul familiei și de cele ale art.5 din Legea nr.242/2004 de a fi încredințat spre creștere și educare reclamantei.
Susținerea pârâtului că starea materială a reclamantei nu-i garantează o creștereși educare sănătoasă a minorului este neîntemeiată, întrucât s-afăcut dovada că ambii părinți prezintă garanții materiale pentru creșterea și educarea copilului.
Este adevărat că s-a apelat la executarea silită a hotărârii de încredințare a copilului ceea ce poate traumatiza copilul, de aceea este necesar ca ambii părinți să depună diligențe petnru ca minorul să-i resepcte și să-i iubească deopotrivă pe amândoi și să se abțină de la acțliuni de natură a aduce atingere imaginii părintelui căruia i se încredințează copilul.
Totodată, Curtea reiterează să divorțul părților nu trebuie să afecteze sub nicio modalitate responsabilitatea acestora față de copil care în acord cu dispozițiile art.107 Codul familiei și art.5 alin.2, art.6, art.8 aliln.1ș i 4, art.30, 31, 32 și 33 din Legea nr.272/2004 trebuie să se bucure de prezența și afecțiunea ambilor părinți precum și de preocuparea acestora în ceea ce privește creșterea și educarea sa sens în care este necesară cooperarea părinților în interesul copilului.
Față de considerentele arătate, Curtea apreciază că nu există temeiuri pentru modificarea deciziei civile atacate, motivele de recurs invocate neputând fi reținute în cauză, astel că în baza art.312(1) Cod procedură civilă va respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.47/A/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
In baza art.274 Cod procedură civlă va obliga pe pârât să plătească reclamantei intimate (fostă ) suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.47/A/27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă pe pârât să plătească reclamantei intimate (fostă ) sumă de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2009.
Irevocabilă.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
- -
Red.ML/3.12.2009
Dact./7.12.2009
Judecătoria Făget -judecător
Tribunalul Timiș -judecători,
2 ex.
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Daniela Calai, Claudia Rohnean
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia 524/2009. Curtea de... | Divort. Decizia 828/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
