Incredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1089/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Complet specializat de familie și minori
DECZIA CIVILĂ NR.1089
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
JUDECĂTOR 3: Claudia Rohnean
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 210 din 30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect încredințare minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în substituirea avocat pentru reclamanta recurentă, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul reclamantei recurente depune concluzii scrise.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii acțiunii, și obligarea intimatului la plata unei pensii de întreținere pe seama minorei în cuantum de 300 Euro lunar, cu cheltuieli de judecată, arătând că în cauză s-a făcut dovada veniturilor realizate de către pârât.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin decizia civilă nr.210/30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad - Secția Civilă a fost respins apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1115/11.02.2009 pronunțată de Judecătoria Arad.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că prin sentința civilă nr. 1115 din 11 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Arad - secția civilă în dosarul civil nr- s-a Admite în parte acțiunea civilă precizată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul pentru încredințare minor și în totalitate cererea reconvențională precizată de reclamantul reconvențional, în contradictoriu cu pârâta reconvențională, pentru reglementare program vizită minor, și în consecință:
S-a încredințat la reclamantă, spre creștere și educare, pe minora -, născută la data de 12 martie 1997, în, județul H și obligă pârâtul la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorei, în cuantum de 1/4 din venitul minim pe economie, începând cu data de 15.07.2008 și până la majoratul minorei.
S-a reglementat modalitatea în care reclamantul reconvențional va păstra legături personale cu minora -, la domiciliul tatălui, după următorul program: în prima și a treia săptămână din lună, de vineri orele 1600până duminică orele 1600, precum și câte o săptămână în perioada vacanțelor școlare, cu obligația tatălui de a readuce copilul la domiciliul mamei, la sfârșitul programului de vizită.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanța a reținut următoarele:
Cu privire la acțiunea principală, pentru încredințarea minorei și stabilirea pensiei de întreținere în favoarea copilului, instanța a reținut din ancheta socială și proba testimonială că părțile s-au separat în luna ianuarie 2008, dată de la care minora a rămas în îngrijirea și ocrotirea exclusivă a mamei reclamante, însă copilul păstrează legături și cu tatăl pârât. Reclamanta dispune de condiții material-locative bune pentru creșterea copilului, aceasta s-a ocupat în mod corespunzător și în permanență de educarea și îngrijirea minorei, care este foarte atașată de mamă, iar pârâtul nu contribuie la cheltuielile ocazionate cu întreținerea copilului decât ocazional.
Cu privire la cererea reconvențională, având ca obiect reglementarea unui program de vizită a minorei.
În conformitate cu art. 43 alin. 3. fam. și art. 14 alin. 1 din Legea 272/2004, reclamantul reconvențional păstrează dreptul de a avea legături personale cu copilul și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională, iar minora are dreptul de a menține relații și contacte directe cu ambii părinții.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul admiterii precizării la acțiune cu cheltuieli de judecată. În motivele de apel reclamanta arată că apelul vizează doar capătul de cerere privind pensia de întreținere lunară la care a fost obligat pârâtul. Apelanta arată că instanța de fond fără nici o justificare legală a apreciat că la stabilirea pensiei de întreținere se pot lua în calcul doar acele venituri care au un caracter permanent de continuitate, nu si cele sporadice.Pârâtul se ocupă cu tranzacții imobiliare care îi aduce venituri substanțiale.
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea apelului, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală. Prin întâmpinare s-a arătat că intimatul nu are un venit constant din muncă, în mod legal prima instanță a stabilit obligația lui la plata pensiei de întreținere în cuantum de din venitul minim pe economie.
Verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță potrivit art. 295 al.1 cod.pr. civilă, reținând că nu sunt incidente norme de ordine publică ce pot fi puse în discuție din oficiu în sensul al.2 tribunalul constată că apelul nu este întemeiat.
Prima instanță a apreciat corect că la stabilirea pensiei de întreținere se pot lua în considerare doar acele venituri cu caracter permanent, de continuitate și nu cele sporadice.
Cu valoare de principiu art. 94 al.1 din Codul familiei prevede că întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează aop lăti. Prin urmare din aceste dispoziții legale rezultă că mijloacele debitorului se raportează la toate posibilitățile lui materiale. Cu toate acestea art.94 al.3 din Codul familiei prevede că întreținerea datorată de părinte se stabilește din câștigul său din muncă.
Așadar spre deosebire de principiul general în,materie reglementat la al.1 în cazul, întreținerii copilului de către părinte legiuitorul a stabilit " limita superioară" a nevoii copilului în raport de câștigul din muncă al părintelui obligat.
Dacă intenția legiuitorului ar fi fost conservarea principiului prev. la art. 94 al.1 din codul familiei și în cazul obligației de întreținere a copilului de către părinte ar fi precedat la fel cum precedat în cazul obligației de întreținere dintre foștii soți.
Potrivit Codului fiscal sunt considerate venituri supuse impozitului pe venit și următoarele categorii de venituri din salarii, din transferul proprietății imobiliare, etc. Luând în considerare aceste elemente în cazul mijloacelor materiale ale părintelui ar trebui să deducem că nu sunt avute în vedere la stabilirea obligației de întreținere a copilului veniturile din transferul proprietății imobiliare deoarece nu sunt venituri din muncă.
În doctrină și jurisprudență( Al.- Obligația de întreținere dintre părinți și copii; - Dreptul familieip.287-288) s-a decis că de principiu instanța de judecată nu poate stabili o pensie de întreținere sub coeficienții prevăzuți de lege decât în mod excepțional. În acest sens s- pronunțat și ÎCCJ prin decizia nr. 1773 din 20 aprilie 2004.
În aceste condiții întrucât intimatul nu realizează venituri permanente pensia de întreținere s-a stabilit doar în funcție de valoarea salariului minim pe economie, atât timp cât obligația de întreținere este raportată exclusiv la " veniturile din muncă," iar lipsa acestora face ca intimatul să fie considerat că nu dispune de mijloacele necesare pentru obligarea la plata sumei de 300 euro, solicitată de apelantă pe care intimatul ar trebui să o suporte în aprecierea acesteia din suma de 195.000 euro rezultată din vânzarea celor două imobile întrucât aceste venituri nu au caracter permanent și continuu, fiind surse de venit sporadic și nu intră în categoria veniturilor din muncă.
Invocarea stării de nevoie a minorei în vârstă de 11 ani și care nu poate fi tăgăduită este limitată doar la mijloacele materiale de care dispune intimatul astfel cum reiese din dispozițiile art.94 al.3 din Codul familiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamanta solicitând modificarea ei și a sentinței și, în consecință, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere pentru fetița sa, în sumă echivalentă în lei a 300 Euro pe lună.
Recursul a fost motivat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă iar în fapt pe aceea că, în mod greșit, s-a stabilit că la calculul pensiei de întreținere pot fi avute în vedere doar veniturile cu caracter permanent ale debitorului întreținerii nu și cele rezultate din tranzacțiile imobiliare încheiate care i-au asigurat pârâtului câștiguri substanțiale (de 300.000 Euro) din care pensia solicitată (300 Euro) reprezintă doar o cotă de 2,4% raportat la veniturile lunare ale pârâtului pe ultimii doi ani.
Recurenta a susținut că prețul obținut din vânzarea imobilelor este un venit din muncă ce trebuia avut în vedere la calculul pensiei de întreținere deoarece el provine din desfășurarea unei activități lucrative, respectiv de construire de locuințe în scopul vânzării.
S-a afirmat și faptul că vârsta minorei și nevoile ei reclamă o susținere materială pe măsură astfel că pensia cerută nu poate fi considerată ca nejustificată în aceste condiții.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul pârât a solicitat respingerea ca nefondat a recursului reclamantei.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, potrivit art.306 al.2 Cod procedură civilă, sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Curtea constată, contrar susținerilor reclamantei recurente, că ambele instanțe anterioare au făcut o corectă aplicare a legii la cauza dedusă judecății.
Potrivit art.96 din Codul familiei părintele căruia nu i-a fost încredințat copilul are obligația de a contribui la întreținerea acestuia în raport de veniturile acestuia și de veniturile pe care le realizează, în limitele prevăzute de art.94 din Codul familiei.
Pensia de întreținere - așa cum presupune denumirea ei - este destinată nevoilor de zi cu zi ale celui aflat în nevoie, respectiv nu numai acelor cheltuieli legate de procurarea alimentelor ci tuturor cheltuielilor necesare asigurării condițiilor de dezvoltare a personalității celor cărora i se datorează.
Este fără îndoială din acest punct de vedere că fiica minoră a părților este o persoană în nevoie și că trebuie să-i fie plătită o pensie de către tatăl său, acesta fiind și motivul pentru care acțiunea reclamantei, sub acest aspect nu poate să nu fie admisă.
În ceea ce privește însă cuantumul solicitat, el nu putea să fie raportat numai la nevoile minorei ci și la sursele unei astfel de obligații care, la fel ca și caracterul periodic al pensiei, trebuie și el să aibă un caracter similar.
Vânzările celor două imobile de către pârât - în lipsa unor probe din care să rezulte contrariul - nu au caracter de periodicitate și nici nu caracterizează aceste operațiuni juridice ca reprezentând o ocupație profesională a pârâtului și, deci, ca o sursă de finanțare succesivă, în situația dată ele fiind niște tranzacții oneroase ocazionale.
Întrucât, potrivit art.93 al.1 din Codul familiei întreținerea se poate acorda în natură sau prin plata unei pensii (deci a unei sume periodice) în bani, cum în cauză nu s-a dovedit în privința pârâtului că ar obține venituri din exercitarea unor activități periodice, în mod corect ambele instanțe anterioare au considerat că cuantumul pensiei de întreținere datorate minorei trebuie raportat la nivelul venitului minim pe economia națională.
Pentru aceste considerente, Cutea apreciază ca fiind temeinică și legală decizia civil ănr.210/30.04.2009 a Tribunalul Arad - Secția Civilă, motiv pentru car va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva acesteia de către reclamanta.
Luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.210/30.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad - Secția Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - - -
GREFIER
- -
Red.CD/18.11.2009
Dact./24.11.2009
Judecătoria Arad -judecător
Tribunalul Arad -judecători,
2 ex.
Președinte:Maria LăpădatJudecători:Maria Lăpădat, Daniela Calai, Claudia Rohnean
| ← Divort. Decizia 261/2009. Curtea de Apel Timisoara | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
