Divort. Decizia 828/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 828
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Marilena Panait Eliza Marin
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat Moara Domnească, nr. 155, județul P, împotriva deciziei civile nr. 362/15 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta prin mandatar, cu domiciliul în P,-, - 13,. A,. 11, județul P și autoritățile tutelare CONSILIUL LOCAL P, CONSILIUL LOCAL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-pârât personal și asistat de avocat - potrivit împuternicirii avocațiale /2009, intimata-reclamantă prin mandatar, lipsă fiind intimatele-autorități tutelare Consiliul Local P și Consiliul Local al comunei.
Procedura îndeplinită.
Cererea de recurs este timbrată cu suma de 21 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru conform chitanțelor nr.-/27.07.2009 și nr. -/3.11.2009, timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat - pentru recurentul pârât solicită încuviințarea probei cu acte, sens în care depune ancheta socială nr.5341/4.09.2009 întocmită de Primăria comunei și adeverința din partea dirigintei minorei, deoarece minora locuiește cu recurentul pârât din data de 15 august 2009, înscrisuri care au fost prezentate și părții adverse.
Intimata reclamantă, prin mandatar, solicită, de asemenea, încuviințarea probei cu acte, sens în care depune în fața instanței o serie de înscrisuri și chitanțe, cu care face dovada că a trimis mai multe sume de bani din străinătate, acte de care partea adversă a luat la cunoștință.
Curtea admite proba cu înscrisuri depuse de părți, prin reprezentanți, ia act că s-au depus o serie de acte de care părțile au cunoștință, consideră cauza în starea de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea recursului.
Avocat - pentru recurentul pârât arată că decizia instanței de apel este netemeinică și nelegală sub aspectul că nu au fost analizate probele administrate în cauză, aducând un grav prejudiciu și neținând seama de interesul minorilor.
Astfel, arată recurentul pârât prin apărător, reclamantei intimate, care locuiește în Spania, i-au fost încredințați cei doi minori spre creștere și educare, într-o țară străină, instanța de apel neținând cont de situațiile de fapt dovedite cu acte și martori, reclamanta dovedind că a pus interesul personal înaintea copiilor.
Mai arată recurentul pârât că intimata reclamantă a plecat la muncă în Spania în anul 2004, cu acordul acestuia, revenind în țară după 3 ani, în 2007, când a adus la cunoștință recurentului că vrea să divorțeze pentru că are o relație cu un alt, a luat copii din domiciliul acestuia cu forța și i-a dus la mama reclamantei.
Susține recurentul pârât că, în toată perioada de 3 ani cât a lipsit din țară, reclamanta intimată a trimis o singură dată, suma de 400 euro pentru copii, nu a dat telefon decât o dată la 3-4 luni, dar a trimis bani familiei sale.
Învederează recurentul pârât că, așa cum rezultă din declarația martorului, fratele reclamantei - fila 79 dosar fond, copii au rămas în grija tatălui recurent după plecarea intimatei în Spania, declarația care a fost răstălmăcită,atât la fond cât și în apel, în sensul că cei doi minori au stat la mama reclamantei, când în fapt, aceasta a decedat la două săptămâni după introducerea divorțului de către reclamantă.
Mai susține recurentul pârât că instanța de apel a greșit când nu a luat în considerare declarația martorei propusă de recurent, aflată la fila 80 dosar fond - care confirmă susținerile din cererea reconvențională, faptul că până la terminarea procesului, contractul de muncă al reclamantei expirase și abia acum, în recurs, a fost depus un alt contract, nu ținut seama de programul de muncă al intimatei din contract, respectiv între orele 10,00 - 20,00, situație în care ce doi copii ar fi rămas nesupravegheați într-o țară străină, și nici de faptul că la dosar intimata nu a prezentat o anchetă socială, nu există decât o declarație pe proprie răspundere a acesteia dată în fața notarului.
Totodată, instanța de apel nu a ținut cont că interesul minorilor este acela de a rămâne alături de recurentul pârât, instanța a ignorat dorința copiilor, băiatul în vârstă de 14 ani a declarat că dorește să rămână alături de tată, singurul care a avut grijă de acesta, iar fetița, din data de 15 august locuiește împreună cu recurentul pârât, situație pe care a constatat-o și Primăria comunei, prin ancheta socială efectuată și depusă la dosar.
Solicită admiterea recursului, în principal, modificarea în tot a deciziei și în parte a sentinței, în sensul încredințării spre creștere și educare a celor doi minori, cu obligarea reclamantei la plata pensiei de întreținere pentru copii, iar în subsidiar, încredințarea spre creștere și educare a minorului, așa cum a dorit acesta, iar minora să fie încredințată mamei intimate. Cu cheltuieli de judecată.
Intimata reclamantă, prin mandatar, solicită respingerea recursului, toate susținerile din motivele de recurs sunt nedovedite, în mod corect instanța de fond, pe baza probatoriului administrat, încredințat reclamantei intimate spre creștere și educare cei doi minori, acesta s-a ocupat permanent chiar din străinătate de copii. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr- reclamanta a chemat în judecată civilă pe pârâtul, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei încheiata la data de 08.01.1994 din vina exclusivă a pârâtului, încredințarea spre creștere și educare a minorilor, născută la 13.01.1994 și născut la 11.10.1005, obligarea pârâtului la plata unei pensii lunare de întreținere pentru ambii minori în cuantumul legal prevăzut stabilit procentual, raportat la veniturile realizate, reluarea numelui avut înainte de căsătorie, acela de și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, taxa de timbru și taxa notarială pentru procura specială.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-au căsătorit la data de 08.01.1994 iar din căsătorie au rezultat minorii născută la 13.01.1006 și născut la 11.10.1995.
A arătat reclamanta că încă de la începutul căsătoriei au început neînțelegeri privind modul diferit în care doreau să se desfășoare viața de familie și să administreze veniturile, aceste discuții amplificându-se în timp, pe fondul consumului accentuat de băuturi alcoolice de către pârât și al stării de gelozie pe care o manifesta, transformându-se în frecvente certuri și scandaluri, însoțite de agresiune fizică și injurii, adresate ei și copiilor.
A mai arătat reclamanta că a considerat că principala cauza a acestor nemulțumiri era insuficiența veniturilor, motiv pentru care, de comun acord au stabilit ca ea să plece la muncă în Spania, urmând ca pârâtul să se ocupe de creșterea și educarea copiilor, cât timp va lipsi și a plecat în străinătate la data de 07.09.2004, dată la care părțile s-au despărțit în fapt.
A menționat reclamanta că a trimis periodic prin diferite persoane sume de bani necesare întrețineri copiilor, de care permanent s-a interesat, pârâtul a refuzat să le primească, interzicându-le și copiilor acest lucru, deși condițiile de creștere ale minorilor atât din punct de vedere materiale cât și afectiv, erau sub nivelul minim acceptat de ea.
Față de această situație, a considerat reclamanta că relațiile de familie sunt grav și iremediabil vătămate, motiv pentru care, din punctul său de vedere, continuarea căsătoriei este vădit imposibilă și a solicitat admiterea acțiunii formulate.
La termenul de judecată din data de 17.05.2007, pârâtul a formulat întâmpinare - cerere reconvenționala,prin care a solicitat desfacerea căsătoriei încheiată la 08.01.1994 din vina exclusivă a reclamantei, încredințarea spre creștere și educare a celor doi minori, obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor, urmând ca aceasta să facă o ofertă de plată raportata la veniturile pe care le-a obținut din muncă în Spania, respectiv 1000 euro/lună, reclamanta să-și reia numele avut anterior căsătoriei, acela de "", cu cheltuieli de judecată.
A arătat pârâtul că nu sunt adevărate susținerile reclamantei prin acțiunea principală, fiind doar motive imaginare, care nu au existat și în realitate, căsătoria a avut la baza relații de afecțiune și din căsătoria părților s-au născut cei doi copii.
A mai arătat pârâtul că pe tot parcursul căsătoriei, reclamanta nu a avut niciodată serviciu și nici un fel de venituri, fără zestre, dar a avut un copil din concubinaj anterior, care la data căsătoriei avea vârsta de 10 luni, pe nume născută la 21.05.1992 și nu a existat impediment la căsătorie datorită copilului reclamantei, acest copil a fost crescut cu și în condiții foarte bune de pârât, până la vârsta de 13 ani, când fetița cu acordul reclamantei a fost dată tatălui din B, întrucât acesta cu actuala soția nu puteau avea copii.
A menționat pârâtul că din munca sa a întreținut familia, chiar și pe fetița reclamantei, care nu primea pensie, că a fost de acord cu plecarea reclamantei în Spania pentru venituri suplimentare în casă, stabilind cu aceasta să deschidă un atelier auto particular și să realizeze venituri împreună, însă situația s-a schimbat cu plecarea reclamantei în Spania, care de la plecare nu a venit în țară decât la circa 3 ani când a stat două săptămâni.
A precizat pârâtul că cei doi copii au fost foarte bine îngrijiți, fără lipsuri, iar reclamanta în toți anii cât a fost plecată, nu a trimis pentru întreținerea copiilor decât suma de 400 euro în tranșe diferite și a trimis sume de bani pentru familia ei.
De asemenea a arătat pârâtul că adevăratul motiv pentru care reclamanta a solicitat divorțul este faptul că aceasta trăiește în relații de concubinaj cu un cetățean spaniol cu care dorește să se căsătorească.
A arătat că în prezent minorii sunt debusolați și influențați de reclamantă, dar în realitate, interesul acestora este acela de a rămâne lângă pârât, în țară, întrucât nu se cunosc condițiile oferite reclamanta în Spania, alături de un alt, dacă are locuință sau nu, dacă pot să-și continue școala acolo, cu atât mai mult cu cât în prezent nu are cine să se ocupe de copii, după decesul bunicii materne, ei locuind în condiții precare, cu un frate al reclamantei, care este căsătorit și are copii.
Prin sentința civilă nr. 11663/03.12.2008 Judecătoria Ploiești a admis în parte acțiunea și admis în parte și cererea reconvențională.
S- dispus desfacerea căsătoriei încheiate intre părți la data de 08.01.1994, înregistrata sub nr.2 în registrul stării civile al Primăriei Comunei, județ P, din culpa ambilor soți, urmând ca pârâta să-și reia numele purtat înaintea căsătoriei, acela de "".
Au fost încredințați minorii născută la data de 13.01.1994 și născut la data de 17.10.1995 spre creștere și educare mamei reclamante, cu obligarea pârâtului la plata către minori a sumei de 180 lei lunar până la majoratul minorilor, cu titlu de pensie de întreținere.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, potrivit certificatului de căsătorie nr.- eliberat de Primăria comunei, părțile s-au căsătorit la data de 08.01.1994, căsătoria fiind înregistrată în registrul stării civile la nr.2/08.01.1994.
Din susținerile părților a rezultat că acestea s-au despărțit în fapt în anul 2004, prin plecarea reclamantei pârâte, în Spania, plecare cu care ambii soți au fost de acord.
Din probele administrate în cauză, declarațiile martorilor și susținerile părților instanța de fond a apreciat că vina în deteriorarea relațiilor de familie, aparține ambilor soți, pe de o parte pârâtul reclamant nu avea un comportament corespunzător față de familie, iar pe de altă parte, reclamanta pârâtă, prin plecarea sa în străinătate pentru o perioada îndelungată a contribuit la accentuarea conflictelor existente.
Luând în considerare starea de fapt reținută mai sus, instanța a apreciat că motivele de divorț invocate sunt temeinice, între părți nu mai există raporturi normale de căsătorie, relațiile dintre soți sunt grav vătămate, vina in destrămarea relațiilor dintre soți aparținând ambilor soți.
Prima instanță a mai reținut că din căsătoria părților au rezultat 2 copii minori, născută la data de 13.01.1994 și născut la data de 17.10.1995.
Din declarația martorului, audiat în cauză rezultă că după plecarea reclamantei în străinătate, o perioada, cei doi minori au locuit cu pârâtul, dar nu erau îngrijiți corespunzător, deși reclamanta trimitea bani din străinătate. În prezent (de circa 2 ani) minorii se află în îngrijirea mamei și a familiei acesteia iar pârâtul nu a contribuit cu nimic la creșterea minorilor, practic nu s-a mai interesat de copii. Martorul a declarat că minorii sunt bine îngrijiți, beneficiind de condiții corespunzătoare pentru creșterea și educarea lor.
Martora, audiată la propunerea pârâtului reclamant nu a putut să preciza dacă, în perioada în care cei doi copii nu au mai locuit cu tatăl lor, acesta a mai participat în vreun fel la cheltuielile ocazionate de creșterea minorilor, știe doar că unul dintre copii îl vizitează pe pârât.
Din probele administrate, coroborate cu poziția exprimată de pârâtul reclamant, având în vedere și opțiunile minorilor exprimate în fața instanței, instanța a apreciat că în interesul minorilor este ca aceștia să fie încredințați mamei reclamante, astfel că în baza disp.art.42 alin.1. instanța având în vedere interesul minorilor, a dispus încredințarea spre creștere și educare a minorilor născută la data de 13.01.1994 și născut la data de 17.10.1995, mamei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul soluționării capătului de cerere privind încredințarea celor doi minori.
A arătat apelantul că încredințând cei doi minori spre creștere și educare intimatei, prima instanță nu a făcut o analiză temeinică a probelor administrate, nu a ținut cont de faptul că intimata a plecat la muncă în Spania în anul 2004, revenind după trei ani, timp în care copiii au rămas în îngrijirea apelantului. În intervalul de timp în care a fost plecată, intimata nu a trimis decât o dată suma de 400 euro copiilor, și nu dădea telefon acestora.
S-a mai susținut că prima instanță nu a ținut cont de declarațiile martorei, de ancheta socială, de programul de muncă al intimatei conform contractului de muncă depus, respectiv între orele 10-20, situație în care cei doi copii nu ar fi supravegheați, de faptul că cei doi copii s-ar simți debusolați într-o țară străină, interesul acestora fiind să rămână în țară, alături de tatăl lor.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 362 din 15 mai 2009, a respins ca nefundat apelul declarat de pârât, reținând că din căsătoria părților au rezultat doi copii minori, respectiv, născută la data de 13.01.1994 și, născut la data de 17.10.1995.
Potrivit dispozițiilor art.42 fam. la încredințarea minorilor instanța va ține seama de interesul acestora.
Deși Codul Familiei nu definește noțiunea, doctrina si jursiprudența au stabilit ca noțiunea de interes al minorului are un caracter complex, înțelegându-se un ansamblu de factori, constând în posibilitățile materiale, de dezvoltare fizica, morala si intelectuala, pe care copiii le pot găsi la unul dintre părinți, vârsta, sexul copilului, comportamentul părinților față de copil, legăturile de afecțiune stabilite intre copil si familie.
Din analiza probelor administrate la instanța de fond, tribunalul a reținut că intimata a fost plecată în străinătate pentru a munci, dar martora, fila 80 dosar fond, a arătat că a avut în acest sens acordul apelantului, astfel încât plecarea sa nu a echivalat cu o părăsire nejustificată a domiciliului conjugal și a copiilor, apelantul neputând acum să reproșeze intimatei faptul că pe perioada căsătoriei, cu acordul său, a încercat să obțină venituri suplimentare pentru desfășurarea vieții de familie.
Cei doi martori audiați au arătat că de copii s-au ocupat amândouă părțile atunci când erau împreună, respectiv doar apelantul pe perioada în care intimata a fost plecată,iar de la întoarcerea mamei din străinătate, minorii au stat împreună cu aceasta.
Tribunalul a mai reținut că, procedându-se la ascultarea minorilor în camera de consiliu, minora a arătat că dorește să rămână cu mama sa iar minorul cu tatăl său, însă, nu este în interesul superior al celor doi copii să crească separat, impunându-se încredințarea amândurora unuia dintre părinți.
În acest sens s-a apreciat că în mod corect prima instanță a interpretat materialul probator administrat, concluzionând că interesul celor doi minori este de a fi încredințați mamei spre creștere și educare, aceasta realizând venituri îndestulătoare și declarând pe proprie răspundere că are un domiciliu stabil.
că intimata ar putea lua minorii și duce în Spania unde aceștia nu s-ar adapta, nu a fost considerată justificată, cei doi copii având vârste apropiate de majorat, eventuala stabilire a locuinței într-o țară străină nefiind de natură să aducă prejudicii dezvoltării acestora, dimpotrivă, ar fi o experiență de viață care ar putea să le ofere oportunități sporite de creștere și educare.
Față de aceste considerente, tribunalul a respins în baza art. 296.proc.civ. apelul formulat, menținând sentința primei instanțe, ca legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal pârâtul, considerând-o nelegală și netemeinică, susținând în esență că instanța de apel nu a făcut o analiză a probelor administrate în cauză, respectiv acte și martori, prejudiciind grav interesul său legitim, dar mai ales nu s-a ținut seama de interesul copiilor, de dorința acestora exprimată în instanță.
Învederează recurentul pârât că prin încredințarea celor doi minori mamei reclamante instanța de apel nu a ținut seama de situațiile de fapt dovedite cu acte și martori, punând astfel în pericol interesul minorilor, creșterea și educarea lor, alături de reclamantă, care nu are condiții, nici măcar să le ofere hrană și locuință.
Astfel, instanța de apel a greșit, ca și instanța de fond, întrucât nu a ținut seama de situații certe, dovedite, de faptul că reclamanta intimată a plecat la muncă în Spania în anul 2004, cu acordul recurentului, dar a revenit în țară după 3 ani, când a introdus acțiunea de divorț, luând copii de la recurent și încredințându-i mamei acesteia, că până la revenirea în țară a reclamantei minorii au fost bine îngrijiți fără lipsuri de pârâtul recurent.
A mai susținut recurentul pârât că instanța de apel a greșit când nu a luat în considerare declarația martorei propusă de recurent, aflată la fila 80 dosar fond - care confirmă susținerile din cererea reconvențională, faptul că până la terminarea procesului contractul de muncă al reclamantei expirase și abia acum, în recurs, a fost depus un alt contract, nu ținut seama de programul de muncă al intimatei din contract, respectiv între orele 10,00 - 20,00, situație în care ce doi copii ar fi rămas nesupravegheați într-o țară străină, și nici de faptul că la dosar intimata nu a prezentat o anchetă socială, nu există decât o declarație pe proprie răspundere a acesteia dată în fața notarului.
De asemenea, minorii se află la vârsta adolescenței, vor fi debusolați într-o țară străină, nu se cunoaște dacă vor avea hrană sau unde să locuiască, să-și continue studiile, întrucât este posibil ca în prezent intimata reclamantă să nu aibă nici casă, nici loc de muncă.
Totodată, instanța de apel nu a ținut cont că interesul minorilor este acela de a rămâne alături de recurentul pârât, instanța a ignorat dorința copiilor, băiatul în vârstă de 14 ani declarând că vrea să rămână alături de tată, singurul care a avut grijă de acesta, iar fetița, de la data introducerii divorțului, de când intimata reclamantă a luat-o cu forța și a dus-o la rudele ei, are rezultate foarte proaste la școală și la absolvirea clasei a VIII-a nu a obținut note corespunzătoare pentru a fi repartizată la liceu, fiind în prezent la o școală profesională.
Se solicită de către recurentul pârât admiterea recursului în principal, modificarea în tot a deciziei și în parte a sentinței, în sensul încredințării spre creștere și educare a celor doi minori, cu obligarea reclamantei la plata pensiei de întreținere pentru copii, iar în subsidiar, încredințarea spre creștere și educare a minorului, așa cum a dorit acesta, iar minora să fie încredințată mamei intimate.
Curtea, examinând decizia recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și față de dispozițiile legale incidente în cauză,constată că recursul e fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Conform disp. art. 42 fam., art.2 și art.16 alin.2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, toate deciziile care privesc copii în cauzele soluționate de instanțele de judecată,inclusiv cele referitoare la măsura încredințării acestuia și a exercitării legăturilor personale cu părintele căruia nu i-a fost încredințat, sunt subsumate interesului superior al minorului.
Pentru a aprecia asupra acestui criteriu legal instanțele au îndatorirea de a exercita rol activ,fiind obligatorie efectuarea de anchete sociale la domiciliile părinților pentru a putea stabili care dintre aceștia poate oferi cele mai bune condiții de ordin material,moral și intelectual pentru normala dezvoltare a minorilor.
Constatând că în cauză nu a fost efectuată ancheta socială la locuința actuală a intimatei-reclamante a,deși aceasta a fost dispusă prin încheierea pronunțată de Judecătoria Ploiești în ședința publică din data de 28.06.2007(fila 58-dosar fond),curtea urmează a aprecia că în cauză e incident motivul de casare prev. de art. 304 pct.9 proc.civ., decizia recurată fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor de drept material susmenționate,ce fac obligatorie efectuarea anchetei sociale la domiciliile ambilor părinți în cauzele privind încredințarea minorilor.
Din considerentele susmenționate,în baza art. 312 proc.civ. Curtea va admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei nr. 362/15.05.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, va casa atât decizia sus menționată, cât și sentința civilă nr. 11663 din 3 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești și va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești în vederea efectuării anchetei sociale la domiciliul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat Moara Domnească, nr. 155, județul P, împotriva deciziei civile nr. 362/15 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta prin mandatar, cu domiciliul în P,-, - 13,. A,. 11, județul P și autoritățile tutelare CONSILIUL LOCAL P, CONSILIUL LOCAL, și în consecință;
Casează atât decizia sus menționată, cât și sentința civilă nr. 11663 din 3 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Ploiești și, trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 3 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Marilena Panait Eliza Marin
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. MP/BA
4 ex./18.11.2009
f- Jud.
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Marilena Panait Eliza Marin
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1087/2009. Curtea... | Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere... → |
|---|
