Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1148/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1148
Ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș
JUDECĂTOR 2: Daniela Părău
JUDECĂTOR 3: Liliana Ciobanu
Grefier - -
***************************
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.101/A din 23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat av. pentru intimata-reclamantă, lipsă fiind recurentul și reprezentantul autorității tutelare.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Av. având cuvântul pentru intimată, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor pronunțate de primele instanțe ca fiind temeinice și legale.
În fapt în urma divorțului, prin hotărâre judecătorească minora a fost încredințată spre creștere și educare recurentului,pentru ca ulterior intimata să promoveze acțiune de reîncredințare a minorei.
Datorită felului în care recurentul se purta cu minora, aceasta a plecat la mamă, respectiv la intimată și locuiește cu aceasta în Italia de peste doi ani de zile. Este înscrisă și urmează cursurile unei școli din Italia, având rezultate deosebite. Intimata a depus la dosar toate actele de care a înțeles să se folosească în cauză, făcând pe deplin dovada condițiilor bune în care minora crește, dar și cea a existenței posibilităților material-financiare pentru asigurarea unei bune educații a minorei.
Față de aceste precizări, solicită respingerea recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța reținând cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 101/A/2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacăua fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul, în contradictotiu cu intimata-reclamanta și pârâta Autoritatea tutelară - Primăria Comunei și a fost obligat pârâtul să plătească intimate-reclamante 420 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea deciziei, instanța de apel a arătat că prin sentința civilă nr.10172/14.11.2008 Judecătoria Bacăua admis acțiunea cum a fost modificată de reclamanta împotriva pârâtului, a reîncredințat reclamantei spre creștere și educare pe minora -, a obligat pârâtul să plătească reclamantei o pensie de întreținere în cuantum de 25% din veniturile acestuia în favoarea minorei de la data de 14.11.2008 până la majoratul minorei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 3750 din 28.05.2004 a Judecătoriei Bacăus - desfăcut căsătoria și s-a încredințat minora către pârât, reținându-se că acesta prezintă garanțiile morale pentru a asigura minorei o dezvoltare fizică și psihică normală și o educație corespunzătoare.
După desfacerea căsătoriei, în anul 2005, minora a rămas în îngrijirea tatălui, iar în luna mai 2007 aceasta a părăsit domiciliul unde locuia împreună cu tatăl său și a plecat la mama sa în Italia.
Martora - a declarat faptul că din discuțiile cu minora a rezultat că relația cu tatăl său era tensionată, aceasta plângându-se de faptul că nu poate comunica cu pârâtul, este pusă să facă menajul iar pe fondul consumului de alcool acesta devine și violent. De asemenea, din declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța a reținut faptul că minora ținea legătura pe ascuns cu mama sa și cu bunicii materni.
Deși martorii și au arătat că minora a fost foarte bine îngrijită și faptul că aceasta este cea care și-a respins mama atunci când a încercat a se lua legătura cu ea, declarațiile lor sunt contrazise chiar de atitudinea fetiței care a preferat să plece în Italia alături de mama sa.
După plecarea în străinătate minora a început să frecventeze clasa a III-a medie în cu o evoluție școlară bună iar pentru anul viitor s-a ocupat deja să o înscrie la un liceu lingvistic. Minora s-a acomodat cu noul mod de viață, și-a făcut prieteni în rândul colegilor. Reclamanta realizează venituri și împreună cu partenerul acesteia au modificat o cameră pentru a permite minorei să aibă o cameră proprie.
Față de cele mai sus reținute instanța a reținut faptul că s-au schimbat împrejurările care au fost avute în vedere la încredințarea minorei, văzând și dorința acesteia de a locui împreună cu mama sa care nu poate fi ignorată și prin urmare a admis acțiunea așa cum a fost precizată.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul pentru următoarele considerente:
- începând cu 1.09.2001 când fosta soție a plecat în Italia el este cel care a crescut copilul, făcându-și cu prisosință datoria iar la data divorțului legătura dintre el și copil era foarte strânsă.
- instanța nu a luat în considerație martorii săi care au relatat adevărul în cunoștință de cauză dar a ținut cont de declarațiile false ale martorilor reclamantei care nu a văzut-o niciodată pe;
- din ancheta socială efectuată de autoritatea italiană rezultă că minora locuiește în condiții care nu sunt comparabile cu cele pe care i le-a oferit și i le poate oferi apelantul;
- instanța nu a ținut cont de interesul copilului încredințându-l unei persoane imorale, care nu prezintă garanții morale și materiale necesare creșterii și educării în bune condiții a unui copil;
- reclamanta nu-și iubește copilul și nu este interesată de cariera școlară a acestuia fapt demonstrat de faptul că a răpit minora înainte de terminarea anului școlar;
- nu există declarația minorei cu privire la măsura reîncredințării.
Prin întâmpinare intimata-reclamantă a solicitat respingerea apelului motivând că minora a plecat de acasă deoarece nu mai suporta comportamentul pârâtului care consuma excesiv băuturi alcoolice.
Analizând actele și lucrările dosarului s-a reținut că măsura reîncredințării copilului minor de la un părinte la celălalt își găsește justificarea numai atunci când se constată că interesele minorului o impun și dacă au intervenit situații noi în sensul că s-au schimbat împrejurările care au determinat încredințarea inițială.
La data desfacerii căsătoriei părților prin divorț instanța a dispus încredințarea minorei spre creștere și educare tatălui prin sentința civilă nr.3750/28.05.2004 reținând că acesta poate să-i asigure o educație corespunzătoare și o dezvoltare normală fizică și psihică.
Faptul că apelantul-pârât are condițiile materiale necesare creșterii și educării minorei rezultă și din probele administrate în prezenta cauză. Pe de altă parte și intimata-reclamantă prezintă condiții materiale corespunzătoare creșterii și educării minorei, din raportul de anchetă socială efectuat prin comisie rogatorie în Italia rezultând că locuința acesteia este adecvată exigențelor unei familii.
Martorii audiați la solicitarea pârâtului au confirmat situația de fapt prezentată de aceasta însă în mod corect prima instanță nu le-a dat eficiența atâta vreme cât declarațiile acestora sunt contrazise de atitudinea minorei care a preferat să plece și să locuiască alături de mama sa. Apelantul-pârât a susținut că minora ar fi fost răpită de către intimata-reclamantă,situație de fapt ce nu a fost dovedită.
Minora nu a putut fi audiată în instanță deoarece se afla în Italia însă ancheta socială efectuată prin comisie rogatorie avea ca obiectiv și audierea minorei în legătură cu opțiunea acesteia în privința măsurii reîncredințării.
Raportul de anchetă socială efectuat prin comisie rogatorie evaluează ca fiind pozitivă integrarea minorei în Italia și în raportul cu mama care constituie punctul de referință fundamental pentru aceasta, această concluzie fiind întemeiată și pe opțiunea exprimată de minoră.
Coroborând această probă cu declarațiile martorilor reclamantei care au arătat că relația minorei cu tatăl era tensionată neexistând comunicare iar tatăl având un comportament violent pe fondul consumului de alcool, în mod corect a apreciat prima instanță că este în interesul minorei măsura reîncredințării dat fiind că dincolo de condițiile materiale și morale pe care un părinte le poate oferi unui copil nu poate fi neglijat factorul afectiv, emoțional, care are o importanță covârșitoare asupra creșterii și educării.
Împotriva acestei decizii a promovat recurs apelantul-pârât care a criticat nelegalitatea hotărârii atacate, invocând în esență, faptul că, instanța de apel a ignorat ansamblul probator administrat în cauză, că hotărârea este lipsită de fundament legal, iar la adoptarea ei nu s-a ținut cont de interesele minorei din punct de vedere educațional, moral și material.
Prin apărător, intimata-reclamantă a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.44 Codul familiei, în cazul schimbării împrejurărilor, la cererea oricăruia dintre părinți sau a copilului, dacă acesta a împlinit 14 ani, a autorității tutelare sau a vreunei instituții de ocrotire, instanța judecătorească va putea modifica măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale între părinți divorțați și copii.
Totodată, prevederile art.31 alin.2, 3 din Legea 272/2004 referitor la protecția drepturilor copilului, stipulează faptul că exercitarea drepturilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al minorului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a acestuia, creșterea, educarea și întreținerea sa, precum și reprezentarea legală și administrarea patrimoniului său.
În situația existenței unei neînțelegeri între părinți cu privire la exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești, instanța judecătorească hotărăște potrivit interesului superior al copilului.
În speță, în raport de ansamblul probator administrat, inclusiv prin comisie rogatorie, se reține că, minora, încredințată inițial recurentului prin hotărârea de divorț, locuiește cu mama sa, intimata în cauză, în Italia din anul 2007, că s-a integrat în această țară, în mediul social, familial și școlar, că intimata oferă garanții afective, morale, materiale de natură să asigure o educație și o creștere echilibrată a minorei, care de altfel, și-a și exprimat opțiunea în sensul de a rămâne cu mama.
În contextul anterior arătat, se constată că, instanța de apel a procedat la o corectă aplicare a dispozițiilor normative anterior menționate, considerent pentru care, constatând recursul nefondat, acesta va fi respins în temeiul art.312 Cod procedură civilă.
În baza art.274 Cod procedură civilă, va fi obligat recurentul la plata către intimată a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul promovat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.101/A din 23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și autoritatea tutelară Primăria Comunei.
Obligă recurentul să plătească intimatei 420 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, azi, 12.10.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Red./
Red.ds.
Tehn.5 ex. AA 12.11.2009
Com la părți la 13.11.2009
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Daniela Părău, Liliana Ciobanu
| ← Divort. Decizia 847/2009. Curtea de Apel Brasov | Divort. Decizia 10/2009. Curtea de Apel Suceava → |
|---|
