Divort. Decizia 10/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr.6737/- - divorț -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
DECIZIA CIVILĂ NR.10
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Frunză Sanda
JUDECĂTOR 3: Dumitrașcu Veronica
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta, cu domiciliul ales în mun.R, la Cabinet Avocat, str.- -, județul S, împotriva deciziei civile nr. 373 din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-), intimat fiind pârâtul G, domiciliat în comuna,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă, asistată de avocat și pârâtul recurent, asistat de avocat -.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru reclamanta recurentă, depune la dosar împuternicire avocațială, chitanță în valoare de 20 lei, reprezentând taxă judiciară, timbru judiciar de 0,15 lei, aviz de muncă în Republica italiană, contract de închiriere.
Întrebată fiind de către instanță, reclamanta recurentă arată că în prezent locuiește și lucrează în Italia, cu contract de muncă, având și condiții optime de locuit, conform înscrisurilor depuse la dosar. Totodată precizează că intenționează să lucreze și să-și crească fetița în țară, în situația în care își va găsi un post pe măsura studiilor sale.
Avocat -, pentru pârâtul recurent, depune la dosar împuternicire avocațială.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, declară recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamanta recurentă, solicită admiterea recursului, desființarea deciziei tribunalului - pe care o consideră nelegală și netemeinică și menținerea hotărârii primei instanțe, prin care, în mod corect a încredințat minora spre creștere și educare reclamantei recurente, fiind apreciat interesul superior al copilului. In susținerea afirmațiilor sale, apărătorul reclamantei recurente arată că aceasta a plecat la muncă, în străinătate, cu acordul pârâtului, întrucât veniturile obținute de acesta nu erau suficiente pentru un trai decent, însă faptul că nu a fost permanent lângă nu înseamnă că nu a contribuit la creșterea acesteia, trimițând permanent bani în țară - fapt dovedit cu înscrisuri la dosar. De asemenea, apărătorul reclamantei recurente, solicită a nu fi luat în considerare raportul psihico-social, dispus a fi întocmit de Tribunalul Suceava, întrucât acesta este părtinitor și nu reprezintă decât o caracterizare a pârâtului intimat și nu corespunde realității. Solicită cheltuieli de judecată conform decontului pe care îl depune la dosar.
Avocat -, pentru pârâtul intimat, solicită respingerea recursului, ca nefondat, motivând că, în mod corect Tribunalul Suceavaa considerat, în baza probelor administrate, că minora trebuie încredințată spre creștere și educare pârâtului intimat, care dispune de condiții optime pentru a-i oferi minorei un trai decent și o educație corespunzătoare vârstei. fi încredințată minora în grija mamei, pentru a fi crescută în Italia, nu ar însemna decât a rupe copilul de mediul în care a crescut, nu ar însemna decât bulversarea și dezorientarea acestuia. Totodată depune la dosar note de concluzii scrise.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra cauzei civile de față, constată:
Prin sentința civilă nr.809 din 20.02.2008 a Judecătoriei Rădăuțis -a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului G, s-a declarat desfăcută căsătoria încheiată între părți din culpă comună, s- încredințat mamei-reclamante spre creștere și educare minora, născută la 19.03.2003 și pârâtul a fost obligat să plătească în favoarea minorei suma de 300 lei lunar cu titlu de pensie de întreținere, începând cu data pronunțării hotărârii și până la majorat.
S-a dispus, de asemenea, ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de "". Pârâtul a fost obligat să-i plătească reclamantei suma de 10,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că relațiile dintre soți s-au deteriorat treptat, în special după plecarea reclamantei în Italia și că împăcarea nu mai este posibilă.
Sub aspectul cererilor accesorii s-a reținut că este în interesul minorei ca aceasta să fie încredințată mamei, legătura afectivă dintre mamă și fiică fiind foarte puternică.
Pensia de întreținere a fost stabilită în temeiul art.94 al.3 raportat la art.86 și 107 din Codul familiei.
Apelul declarat de pârât a fost admis prin decizia civilă nr.373 din 21.10.2008 a Tribunalului Suceava - Secția civilă, prin care s-a schimbat în parte sentința, în sensul că s-a încredințat pârâtului spre creștere și educare minora, născută la 19.03.2008, reclamanta fiind obligată la plata pensiei de întreținere în cuantum de 125 lei lunar, începând cu 18.12.2007 până la majorat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că reclamanta nu se ocupă de creșterea și îngrijirea minorei, fiind plecată în Italia, pârâtul împreună cu părinții săi fiind cei care au crescut-o de la 10 luni și care dispun de condiții materiale suficiente.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că, în mod greșit Tribunalul Suceavaa admis apelul pârâtului, încredințându-i acestuia spre creștere și educare minora rezultată din căsătorie.
În motivarea recursului a arătat că a fost nevoită să plece în Italia, datorită neajunsurilor de ordin material, că în perioada în care s-a aflat la lucru a trimis bani pentru persoana care avea grijă de copil. A arătat de asemenea că instanța de apel nu a ținut seama de anchetele sociale efectuate în cauză și nu a încheiat un proces verbal cu ocazia audierii minorei.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pe considerentul că motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art.304 Cod pr.civilă.
A arătat că raportul psiho-social întocmit în cauză este concludent pentru aprecierea interesului superior al minorei, care a fost crescută de el. Încredințarea minorei către mamă va însemna schimbarea mediului în care aceasta a trăit până în prezent.
Recursul este întemeiat și se încadrează în drept în dispozițiile art.304 pcct.9 pr.civilă.
La încredințarea minorilor spre creștere și educare trebuie să se țină seama de interesul acestora, care trebuie determinat prin analizarea tuturor criteriilor de apreciere respectiv vârsta, conduita fiecărui părinte, gradul de atașament față de copil, situația materială și posibilitățile fiecăruia de a se ocupa de copil, precum și opțiunea copilului în situația în care gradul său de maturitate permite audierea.
Minora a locuit cu ambii părinți până la plecarea mamei sale în Italia la lucru.
Pârâtul, în întâmpinarea formulată în fața instanței de fond, a arătat că și-a dat acordul pentru plecarea reclamantei.
Martorele audiate în cauză au arătat că reclamanta pleca temporar, de două ori pe an sau trei luni pe an, ultima dată fiind plecată o perioadă mai îndelungată.
Din nici o probă administrată în cauză nu rezultă că, în perioada în care reclamanta a locuit cu pârâtul nu s-a ocupat de copil. Plecarea ei la lucru într-o altă țară, determinată de nevoile financiare nu echivalează cu neglijarea copilului în condițiile în care, în mod constant a trimis bani pentru familie.
Anchetele sociale întocmite în cauză conțin date referitoare la condițiile de care dispun părinții părților. Încercarea pârâtului de a demonstra că reclamanta nu are condiții materiale nu are suport probator, ancheta socială nefiind concludentă.
Raportul psiho-social dispus de către instanța de apel se constituie într-o caracterizare a comportamentului pârâtului, a condițiilor de care dispun părțile și atitudinea tristă a minorei atunci când este întrebată de mamă nu poate fi apreciată ca respingere a acesteia ci, dimpotrivă, tristețea poate rezulta din lipsa afecțiunii materne de care copilul are nevoie la această vârstă.
La termenul de astăzi reclamanta a depus la dosar documentația din care rezultă că are loc de muncă stabil în Italia și a închiriat o locuință mobilată și utilată corespunzător.
Atât condițiile materiale cât și garanțiile morale pe care reclamanta le oferă sunt corespunzătoare vârstei și nevoilor minorei, interesul ei superior fiind acela de a locui cu mama. În condițiile în care reclamanta a locuit cu pârâtul și cu minora la locuința bunicilor nu se pune problema schimbării mediului în care a crescut cât timp va fi împreună cu mama sa.
Văzând că este dat motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, încălcarea dispozițiilor art.42 Codul familiei în ce privește aprecierea interesului superior al copilului fiind evidentă, în temeiul art.312 pr.civilă Curtea va admite recursul, va modifica decizia civilă nr.373 din 21.10.2008 a Tribunalului Suceava și în rejudecare va respinge apelul ca nefondat, menținând sentința civilă nr.809 din 20.02.2008 a Judecătoriei Rădăuți și va obliga pârâtul intimat să plătească reclamantei recurente suma de 2019,65 lei cheltuieli de judecată.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod pr.civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta, cu domiciliul ales în mun.R, la Cabinet Avocat, str.- -, județul S, împotriva deciziei civile nr. 373 din 21.10.2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-), intimat fiind pârâtul G, domiciliat în comuna,-, județul
Modifică decizia civilă nr.373 din 21.10.2008 a Tribunalului Suceava și în rejudecare, respinge apelul, ca nefondat, menținând sentința civilă nr.809 din 20.02.2008 a Judecătoriei Rădăuți.
Obligă pârâtul intimat să plătească reclamantei recurente suma de 2019,65 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.FS
Tehnored.SP/29.01.2009
Jud.apel:
Nr.ex.2
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Frunză Sanda, Dumitrașcu Veronica
| ← Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1148/2009. Curtea... | Supraveghere specializată. Decizia 498/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
