Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 1649/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1649/2009 -
Ședința publică din 24 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
- - - - JUDECĂTOR 3: Pantea Viorel
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de reclamantul domiciliat în, nr. 269, județul B în contradictoriu cu intimata pârâtă domiciliată HG în O, str. -, nr. 17, județul B, împotriva deciziei civile nr. 176 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 2166 din 19 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect: reîncredințarea minorului.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă recurentul reclamant - personal și reprezentat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 24.11.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind intimata pârâtă.
HGProcedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 3 lei, achitată prin factura nr. -/24.11.2009 emisă de Poșta Română și timbru judiciar de 0,3 lei, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului reclamant solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor pronunțate în apel și fond în sensul admiterii acțiunii reclamantului, cu obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată în toate instanțele. În susținerea recursului, învederează că probele administrate în favoarea recurentului nu au fost luate în considerare cu ocazia judecării cauzei în fond și apel, probe din care rezultă că tatăl minorei are condiții materiale mai bune, în timp ce intimata locuiește într-o singură cameră, împreună cu concubinul său și încă doi copii, în total cinci persoane, oferind astfel condiții inadecvate pentru creșterea și educarea copilului părților. Pe de altă parte, și în ce privește relațiile afective dintre tată și copil, arată că instanțele anterioare au trecut cu ușurință peste declarațiile martorilor audiați, care au arătat că fetița se bucură de prezența tatălui și se întristează când trebuie să se întoarcă acasă la mama sa. În concluzie, apreciază că interesul minorei este să locuiască împreună cu tatăl său, care oferă condiții optime pentru creșterea și educarea fiicei sale.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 2166 din 19 martie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei HG, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, primă instanță a reținut următoarele:
Părțile au fost căsătorite, iar din căsătoria lor a rezultat minora, născută la data de 13.06.2001.
Prin sentința civilă nr. 1721/2004 a Judecătoriei Beiuș, căsătoria părților a fost desfăcută din culpă comună, minora a fost încredințată mamei sale - prezenta pârâtă, iar tatăl a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea fetiței, în sumă de 133 lei lunar, pensia de întreținere fiind ulterior redusă la suma de 70 lei lunar, prin sentința civilă nr. 501/2005 a Judecătoriei Beiuș.
Reclamantul a susținut că s-au schimbat condițiile inițiale avute în vedere la încredințarea minorei, astfel că mama nu îi asigură în prezent cele necesare fetiței, iar el poate să-i asigure alte condiții, mai bune decât cele de care beneficiază minora în prezent.
Pârâta a negat cele susținute de reclamant, arătând că locuiește împreună cu concubinul ei cu care mai are un copil, dar condițiile în care stă sunt satisfăcătoare și chiar pe cale să se îmbunătățească. De asemenea, când concubinii sunt la serviciu, fetița este îngrijită de mama pârâtei, copilul frecventând și Grădinița nr. 51 din
Pe de altă parte, reclamantul a recunoscut că în perioada conviețuirii cu pârâta, a lovit-o pe aceasta de mai multe ori, inclusiv în prezența copilului, iar în ceea ce privește condițiile sale locative, a recunoscut că nu stă cu părinții lui, ci împreună cu actuala concubină și cu familia acesteia. Față de declarațiile acestuia, instanța a și dispus refacerea anchetei sociale efectuate inițial la domiciliul părinților reclamantului, aceasta efectuându-se la domiciliul concubinei reclamantului în loc., nr. 247.
Referitor la situația efectivă a condițiilor materiale și morale ale celor doi părinți, au fost audiați în cauză trei martori, doi pentru reclamant și unul pentru pârâtă.
Astfel, pentru reclamant au fost audiați martorii și, dintre care nici unul nu a cunoscut personal condițiile în care trăiește efectiv fetița împreună cu mama ei. Martora a susținut că între părți sunt probleme legate de programul de vizitare a minorei de către tată, pârâta refuzând de câteva ori să-i dea fetița reclamantului. Martora a mai precizat că știe din spusele fetiței că aceasta doarme pe jos împreună cu sora ei mai mică, camera în care stau fiind de asemenea, foarte mică. Pe de altă parte, a recunoscut că minora arată bine, este bine îngrijită de mamă și merge la grădiniță. A susținut însă că fetița nu este bine dezvoltată pentru vârsta ei, nu vorbește bine, pronunță greu cuvintele.
Referitor la situația reclamantului, a arătat că acesta locuiește cu concubina lui într-o casă în care mai stau cei doi copii ai acesteia și părinții ei.
Martorul a arătat că a văzut-o pe de vreo trei ori împreună cu tatăl ei și, de fiecare dată, acesteia îi curgea nasul și tușea. Nu a putut menționa nimic referitor la condițiile pe care le-ar putea oferi fiecare dintre părți, minorei.
Pe de altă parte, martora - audiată în cauză pentru pârâtă, a arătat că aceasta locuiește cu concubinul ei într-o locuință situată foarte aproape de cea a părinților. Martora a fost în această locuință, compusă din o cameră și bucătărie, arătând că urmează să se construiască acolo și baie. A recunoscut că nu sunt condiții ideale de locuit, dar a arătat că nici acestei fetițe, nici celeilalte rezultate din relația actuală a pârâtei, nu le lipsește căldura sufletească și sunt bine îngrijite amândouă.
Martora a mai precizat că fetița se bucura de câte ori urma să meargă la tatăl ei, dar se întâmpla să se întoarcă tristă de acolo, susținând că acesta a bătut-
Față de situația ce a rezultat din declarațiile martorilor și cum s-a susținut de către reclamant că minora nu ar fi bine dezvoltată și ar avea probleme psihice, s-a solicitat și s-a încuviințat audierea acesteia de către instanță, chiar dacă fetița nu avea vârsta de 10 ani. Astfel, instanța a constatat că minora este un copil perfect normal, chiar dacă micuță la înălțime, care vorbește corect și. A arătat că îi place cu mama ei și cu "bărbatul lui mama" și își iubește surioara de care are grijă. A mai menționat că a bătut-o de C deoarece i-a spus că vrea să se întoarcă acasă.
Pe de altă parte, ca urmare a refacerii anchetei sociale la domiciliul concubinei reclamantului, Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei a conchis că reclamantul locuiește acolo în casa părinților concubinei sale. Acesta nu deține nici un fel de bunuri, nu are nici măcar reședința stabilită acolo și, în nici un caz, nu sunt condiții acolo pentru creșterea și educarea minorei, fiind astfel exclusă posibilitatea ca minora să fie încredințată tatălui.
Din totalul probațiunii administrate în cauză, nu a rezultat că minorei i-ar fi mai bine cu tatăl ei. Acesta nu a dovedit că i-ar putea oferi condiții de viață mai bune și în nici un caz, afectivitate mai multă decât mama.
Este adevărat că, condițiile materiale în care locuiește pârâta nu sunt dintre cele mai bune, dar fetița este bine îngrijită de mamă și îi place cu aceasta și cu surioara ei, înțelegându-se bine chiar și cu concubinul mamei sale.
Față de toate cele de mai sus, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 44 Codul familiei, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant.
Deși solicitate, instanța nu a acordat cheltuieli de judecată în cauză în favoarea pârâtei, acestea nefiind menționate pe delegația de la fila 7 dosar și nici dovedite în vreun fel.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel reclamantul, care a solicitat instanței admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Prin decizia civilă nr. 176 din 14 mai 2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins apelul, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Din cuprinsul raportului de audiere a minorei, întocmit în cauză de către psiholog, tribunalul reține că minora dorește să locuiască în continuare împreună cu mama sa și cu sora ei, și de asemenea să păstreze legătura cu tatăl său în cadrul programului de vizitare stabilit de instanță.
Tot din cuprinsul acestui raport tribunalul reține că minora este foarte atașată de mama, sora ei și de bunica maternă, iar în cazul reîncredințării, există posibilitatea apariției unor dificultăți de adaptare ce ar putea constitui factori de stres pentru copil.
Cum raportat la toate celelalte probe administrate în dosar nu reiese faptul că apelantul reclamant ar fi în măsură să ofere condiții materiale și morale mai bune de creștere și educare a minorei, nefăcând dovada că ar fi proprietar al locuinței în care locuiește, așa cum susține, acesta locuind în fapt la părinții actualei concubine, și nici că ar fi apărut vreo împrejurare care să justifice modificarea dispoziției de încredințare spre creștere și educare a minorei, dispusă prin sentința civilă nr. 1721/2004 a Judecătoriei Beiuș, tribunalul a apreciat, în acord cu primă instanță, că este în interesul superior al acesteia de a rămâne în continuare încredințată spre creștere și educare mamei.
Față de cele arătate, tribunalul a respins ca nefondat apelul civil introdus împotriva sentinței civile nr. 2166/19.03.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate, și a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, în termen a formulat recurs reclamantul, care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârilor și admiterea acțiunii reclamantului cum a fost formulată.
În motivarea recursului, a susținut reclamantul că, la pronunțarea celor două hotărâri, s-au avut în vedere doar depozițiile martorilor propuși de pârâtă, toate probele fiind interpretate în favoarea acesteia.
De asemenea, recurentul a contestat raportul de audiere al minorei, întocmit de psiholog, invocând că minora a fost influențată de mama sa.
Analizând hotărârile recurate prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că acestea sunt legale și temeinice sub toate aspectele.
Sunt nefondate criticile recurentului, motivele invocate de acesta nu se încadrează în cele expres prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, și vizează doar modalitatea de interpretate a probelor de către instanța de fond și de apel.
Și sub aspectul fondului, în mod corect instanțele au avut în vedere cu precădere raportul de audiere întocmit de psiholog, și de asemenea, și probele testimoniale administrate în cauză.
Toate aceste probe au fost just interpretate de instanțe, care în mod corect au apreciat ca nefondată acțiunea reclamantului și au respins-o ca atare.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 316 și 296 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul civil de față.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat de către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamantul domiciliat în, nr. 269, județul B în contradictoriu cu intimata pârâtă domiciliată HG în O, str. -, nr. 17, județul B, împotriva deciziei civile nr. 176 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
red.R
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
4 ex./3.12.2009
- 2 com./
- -, nr. 269, județul B,
- HG- O, str. -, nr. 17, județul
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 1197/2009. Curtea de Apel Pitesti → |
|---|
