Reincredintare minor. Jurisprudenta. Decizia 201/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - înapoiere minor -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 201
Ședința publică din 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat, județul S, împotriva deciziei civile nr. 91 din 24 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 91 din 24 februarie 2008.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 9 iunie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, și când, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi 16 iunie 2009, ora 13,00.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni la data de 20.08.2008, înregistrată sub nr-, reclamantul. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului să-i înapoieze copilul minor, născut la data de 10.10.2006.
În motivarea cererii arată că a fost căsătorit cu defuncta până la data de 07 iulie 2007, când aceasta a decedat, iar din căsătoria lor a rezultat copilul, în vârstă de 2 ani.
În urmă cu aproximativ 8 luni, pârâtul, care este bunicul matern al copilului, a cerut permisiunea de a-l lua pe minor de la domiciliu pentru o săptămână în vizită, reclamantul fiind de acord, însă ulterior, pârâtul a fost refuzat să înapoieze copilul, deși reclamantul a mers deseori la casa pârâtului.
Prin sentința civilă nr.2266/05.11.2008, Judecătoria Fălticenia admis acțiunea formulată de reclamantul. și a obligat pe pârâtul să-i înapoieze reclamantului minorul, născut la data de 10.10.2006 și să-i plătească suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul este tatăl minorului, mama minorului fiind, decedată la data de 07.07.2007 (fila 3,4, dosar fond), că față de dispozițiile art.97 și 98 și 100 din Codul familiei, se impune ca minorul să locuiască împreună cu tatăl său, care dispune de condiții necesare în acest sens și nu cu pârâtul, bunicul matern al copilului.
Apelul declarat de pârâtul a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.91 din 24.02.2009 a Tribunalului Suceava, cu motivarea că nu s-a dovedit faptul că interesele minorului ar fi afectate în ipoteza în care ar locui cu tatăl său, așa încât bunicii materni nu justifică refuzul de a înapoia copilul reclamantului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, care a criticat soluția ca fiind nelegală, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriului.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că minorul a fost crescut în casa bunicilor materni de la vârsta de 2 luni, că reclamantul nu s-a interesat până în prezent de soarta lui așa încât nu este interesul copilului să-i fie schimbat mediul de viață.
Precizează recurentul că, deși nu contestă condițiile de creștere și educare pe care le-ar avea reclamantul, se impune completarea probatoriului cu o anchetă socială, efectuată la domiciliul său, al pârâtului recurent, prin care să se evidențieze condițiile de viață actuale în care se dezvoltă copilul.
Pe de altă parte recurentul arată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției de necompetență teritorială a Judecătoriei Fălticeni în soluționarea cauzei.
Examinând recursul prin prisma probatoriului administrat și a motivului invocat, ce se încadrează în dispozițiile art. 314 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că nu este întemeiată.
Astfel, titularul acțiunii este tatăl minorului, născut la data de 10.10.2006, a cărui mamă, a decedat la data de 07.07.2007.
Dispozițiile inserate în art. 97 și art. 98 din Codul familiei conferă părinților dreptul și obligația de a se ocupa de creșterea și educarea copiilor, iar dacă unul dintre părinți este mort, "celălalt părinte exercită singur drepturile părintești".
Din probatoriul administrat în cauză (anchetă socială, declarațiile martorilor) se reține faptul că reclamantul are condițiile materiale necesare și prezintă garanții morale pentru creșterea și educarea copilului său, astfel că pârâtul - bunicul matern al minorului - nu justifică refuzul de a înapoia copilul părintelui său.
În considerarea faptului că în cauză pârâtul recurent nu a adus dovezi în motivarea ideii că interesele copilului ar fi vătămate în ipoteza în care ar locui cu tatăl său, corect instanța a reținut incidente dispozițiile art. 103 din Codul familiei, încât Curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Critica vizând nepronunțarea de către instanța de fond asupra excepției de necompetență teritorială invocată, se circumscrie dispozițiilor art. 2812pct. 1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat, județul S, împotriva deciziei civile nr. 91 din 24 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. 91 din 24 februarie 2008.
Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/06.07.2009
Președinte:Rață GabrielaJudecători:Rață Gabriela, Surdu Oana, Dumitraș Daniela
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Divort. Decizia 216/2009. Curtea de Apel Suceava → |
|---|
