Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art.447 și c.p.p. art.86 ind 4 cod penal). Decizia 125/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR.125/R-MF
Ședința publică din 03 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr.212/A/ din data de 26 sept.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns av. pentru recurenții-reclamanți și, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2.12.2008, emisă de Cabinet individual-Baroul V și pentru intimații-pârâți și, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/02.12.2008, emisă de Cabinet individual-Baroul
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin anularea taxei judiciare de timbru în sumă de 5,00 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătorul recurențiilor-reclamanți depune dovada achitării taxei judiciare de timbru și solicită proba cu înscrisuri, respectiv a unei adeverințe din care reiese că intimații-pârâți au domiciliul la nr.56 și nu 58, pe care o depune la dosar.
Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-reclamanți susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui, modificare hotărârii criticate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Precizează că în mod negreșit nu s-a acordat eficiență înscrisurilor depuse din care reieșea că recurenții-reclamanți sunt proprietarii imobilului în litigiu, nefiind adevărată nici susținerea instanței care a reținut că există o convenție între părți ca intimații-pârâți să locuiască în acea casă.
Solicită plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimaților-pârâți având cuvântul pe recurs, susține că acesta este mult prea stufos față de dificultatea litigiului dedus judecății.
Cu privire la primul motiv de recurs, precizează că nu este fondat, neputându-se invoca nemotivarea hotărârii, din moment ce prin aceasta s-a răspuns la toate motivele invocate prin cererea de apel.
Referitor la cel de al doilea de motiv de recurs, arată că nu se pot invoca decât motive de nelegalitate, însă așa cum este formulat recursul acesta vizează motive de netemeinicie, de greșită apreciere a probatoriului depus în cauză, astfel că motivul este inadmisibil față de dispozițiile art.304 pct.10 și 11 Cod procedură civilă.
Apărătorul intimaților-pârâți precizează că toate criticile aduse hotărârii recurate sunt nefondate.
Instanța a analizat îndreptățirea copiilor de a locui în casa părintească, reținând în mod corect imposibilitatea preconstituirii unui înscris datorită raporturilor de rudenie dintre părinți și copii.
În ce privește situația recurenților, motivele invocate sunt nereale iar cele două instanțe au reținut corect situația de fapt constând în aceea că recurenții părinți sunt despărțiți în fapt de peste 10 ani, nu din cauza raporturilor cu intimații, ci din motivul că recurenta-reclamantă a părăsit domiciliul și trăiește în concubinaj cu un alt, la un apartament din Râmnicu
Deși nu este parte în proces, recursul face trimitere la o altă fiică a recurenților-reclamanți, pe nume, cu privire la care din probele testimoniale a reieșit că intimatul-pârât în înțelegere cu părinții săi, a ajutat-o să construiască o casă proprie tocmai în ideea ca acesta să rămână în casa părintească împreună cu tatăl său.
De asemenea, precizează că faptul că apărătorul părților adverse a depus o adeverință prin care arată că este o eroare cu privire la numărul domiciliului acestora, nu demonstrează nimic.
Solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar note de ședință.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.527 din 29 ianuarie 2008, Judecătoria Rm.V a respins ca nefondată acțiunea prin care reclamanții și solicitaseră evacuarea pârâților, personal și ca reprezentanți legali ai minorei -, din imobilul proprietatea reclamanților situat în Mari,-, județul V, după ce a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Au fost obligați reclamanții la plata sumei de 450 lei cheltuieli de judecată către pârâți.
În motivare, s-a reținut în fapt că, deși este plecată nu numai din locuința ce face obiectul litigiului, dar și din localitate, reclamanta chiar dacă nu poate pretinde că ar fi deranjată de comportamentul pârâților are calitate procesual activă, motivat de faptul că este coproprietară alături de celălalt reclamant, a acesteia.
În ceea ce privește fondul, s-a constatat că prin acțiune se pretinde că pârâții, acceptați de reclamanți a locui în două dintre cele patru încăperi ale casei, prin comportamentul lor fac imposibilă conviețuirea, provocând scandaluri, bătăi, pe fondul consumului accentuat de alcool.
Afirmațiile s-au constatat a fi nereale, cel care consumă în mod excesiv alcool fiind în realitate reclamantul care astfel provoacă scandaluri și le cere pârâților să părăsească imobilului.
În privința dreptului locativ, s-a constatat că pârâtul este fiul reclamanților care s-a născut și a locuit permanent în casa din care se solicită evacuarea, celelalte pârâte fiind soția și, respectiv, fiica acestuia.
Despre imobilul, s-a constatat că acesta este locuit în mod partajat, separat de către reclamantul, pe de o parte și pârâți pe de altă parte, fiind plecată de cca.10 ani din localitate.
În ceea ce privește dreptul locativ al pârâților, s-a reținut că, într-adevăr, între părți nu s-a încheiat un contract scris de închiriere, însă aceasta se datorează imposibilității morale, dată fiind calitatea de părinți și respectiv fiu și noră a acestora.
Apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței a fost respins de către Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.212/A/ din 26 septembrie 2008, prin care s-a reținut în fapt aceeași stare referitoare la modul de locuire a construcției.
În plus, s-a constatat că intimații pârâți au adăugat o cameră în curte și un beci, neterminate însă și, deci, nelocuibile, față de cererea reclamantului ca aceștia să continue a locui în aceeași curte dar, în această cameră.
Referitor la dreptul locativ s-a constatat că pârâții sunt îndreptățiți la acesta, primul pârât în calitate de fiu al reclamanților, ceilalți ca familie a acestuia, spațiul fiind suficient pentru cele două familii.
Cât despre comportament, s-a constatat că nu există vreun act al pârâților care să-l împiedice pe reclamant să se comporte ca proprietar să ducă o viață normală, în vreme ce reclamanta, despărțită în fapt de soțul său, este de mai mulți ani plecată din localitate.
Dimpotrivă, reclamantul este cel care consumă alcool, provoacă scandaluri, urmărind să-i evacueze pe pârâți.
Prin recursul declarat împotriva acestei decizii, cei doi reclamanți o critică, pe de o parte pentru nearătarea motivelor pe care se sprijină, dar și pentru nelegalitate.
Acest din urmă argument ar consta în aceea că instanța a ignorat faptul că reclamanții sunt proprietarii imobilului și simpla locuire de către pârâți a acestei proprietăți nu le creează un drept locativ, cererea de chemare în judecată constituind punerea în întârziere pentru încetarea acordului de a-i mai tolera.
Sub aspectul locuirii de către reclamanți, deși se pretinde că s-ar formula critici de nelegalitate, se invocă greșita reținere în fapt a stării de despărțire a acestora, pretinzându-se că în realitate reclamanta a părăsit domiciliul conjugal datorită comportamentului pârâților.
Se mai critică soluția pentru greșita reținere în fapt a existenței unui acord de locuire între recurenți și intimați, nemanifestat într-un înscris ca urmare a unei pretinse imposibilități morale de preconstituire, în realitate pârâții locuind în casă fără acordul reclamanților, refuză să contribuie la cheltuielile pentru întreținere și având de altfel posibilitatea de a locui separat în camera și beciul edificate în aceeași curte.
Se mai pretinde că în aceeași curte, locuiește și cealaltă fiică a reclamanților, pârâții făcându-i inclusiv acesteia și familiei sale locuirea imposibilă.
Un alt motiv de nelegalitate se invocă a fi acela de a nu se respecta practica CEDO, potrivit căreia statul este obligat să nu rămână în atitudine pasivă atunci când este pârât și a nu interveni eficient în cauzele deduse judecății, încălcându-se expectațiunile legitime ale reclamanților de a li se permite tragerea de beneficii de pe urma bunurilor lor.
Curtea, examinând decizia prin prisma criticilor aduse, constată recursul ca nefiind fondat pentru cele ce se vor arăta.
În ceea ce privește nemotivarea soluției, se va constata că aceasta nu există.
Instanța a arătat în mod clar care este starea de fapt pe care o are în vedere și care este motivarea în drept pentru care refuză a da satisfacție cererilor apelanților.
În ceea ce privește nelegalitatea soluției, urmează a se observa că două sunt motivele pentru care reclamanții solicită evacuarea pârâților din imobil: primul este acela al imposibilității conviețuirii, despre care s-a stabilit în fapt, chestiune asupra căreia instanța de recurs nu-și poate manifesta cenzura, decât în situația administrării de noi probe din cele permise în condițiile art.305 Cod procedură civilă, că pârâții nu poartă vreo culpă în crearea unor situații de această natură, cel eventual vinovat fiind însuși reclamantul în vreme ce, ce-a doua reclamantă nici nu poate invoca o asemenea imposibilitate de conviețuire, câtă vreme nu locuiește de cca.10 ani în aceeași localitate.
Susținerile potrivit cărora plecarea reclamantei din domiciliu s-ar fi produs ca urmare a comportamentului pârâților, constituie chestiuni de fapt ce nu pot fi examinate în recurs în condițiile art.304 Cod procedură civilă.
Al doilea motiv pentru care s-a solicitat evacuarea pârâților din casa proprietatea celor doi reclamanți, l-a constituit lipsa acordului de locuire.
S-a pretins astfel că intrarea pârâților în această casă s-a petrecut în data de 4 iulie 2006, fiind permisă numai pentru câteva luni, cât ar fi durat renovarea locuinței pârâților.
O asemenea susținere nu s-a dovedit în cauză, dimpotrivă, din probe instanțele de fond reținând că pârâtul este născut și crescut în mod continuu în această locuință a părinților săi, reclamanții, după căsătorie mutându-se tot aici soția sa și născându-se fiica lor.
În ceea ce privește pe copilul născut în casa părinților săi și care nu a părăsit-o în favoarea unei alte locuințe, acesta dobândește un drept locativ propriu, neavând regimul unui simplu tolerat în casa lor, o asemenea toleranță fiind recunoscută, din punctul de vedere al legii, pentru membrii familiei acestuia.
Pentru ca însă, soțul copilului să poată fi evacuat, este necesar ca acela ce o cere să dovedească un comportament abuziv al acestuia, provocarea imposibilității conviețuirii.
Or, cum s-a arătat ca stare de fapt din probele cauzei, instanțele de fond au stabilit că nu s-a dovedit un astfel de comportament din partea pârâților.
Convenția privitoare la locuirea temporară, până la renovarea unei alte locuințe, nu s-a dovedit în cauză, dimpotrivă s-a constatat că într-adevăr pârâții au început să-și edifice o cameră în curtea comună, dar ea nu este încă finisată și nu poate fi locuită.
De aceea, nu se poate impune părăsirea casei părintești primului pârât, cu atât mai mult, cu cât, în cauză se discută dreptul locativ al nepoatei reclamanților, minora -, născută la data de 25 martie 2006 (fila 26).
În această situație, în mod corect tribunalul nu avea cum să dea eficiență simplei calități de proprietar a reclamanților asupra imobilului, ci a avut în vedere convenția nescrisă dar sancționată legal potrivit căreia copilul are dreptul de a continua să locuiască în casa în care s-a născut, un drept subsecvent acestuia având și membrii familiei sale.
Față de toate aceste considerente, nefondată urmează a fi constatat recursul și în temeiul art.312 Cod procedură civilă, a fi respins, cu aplicarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr.212/A/ din 26 septembrie 2008,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind pârâți și.
Obligă reclamanții să plătească intimaților-pârâți suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
, -,
Grefier,
Red.-/9.12.2008
GM/2 ex.
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Corina Pincu Ifrim, Veronica
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Stabilire program vizitare minor. Decizia 575/2009. Curtea de... → |
|---|
