Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art.447 și c.p.p. art.86 ind 4 cod penal). Decizia 164/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 164
Ședința publică de la 20 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Susanu Claudia
JUDECĂTOR 2: Ghideanu Anca
JUDECĂTOR 3: Scripcariu Gabriela
Grefier: - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurenta ( fostă ) și pe intimat, având ca obiect evacuare împotriva deciziei civile numărul 515 din 3 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av pentru recurenta. Lipsește intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este netimbrat.
Se dă citire raportului asupra recursului din care rezultă că recursul este declarat în termen iar motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Av. depune chitanță taxă judiciară de timbru în valoare de 5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Instanța constată legal timbrat recursul și nemaifiind alte cereri de formulat se acordă cuvântul pe fond.
Av. pentru recurenta pune concluzii în sensul admiterii recursului formulat și solicită instanței să constate că apartamentul este proprietatea exclusivă a reclamantei recurente. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr.3543/19.03.2008 pronunțată de Judecătoria Iașis -au dispus următoarele:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta, cu domiciliul ales la Cabinet avocat, situat în I,-, Bl. 546,. C,. 6,. 24, în contradictoriu cu pârâtul, cu domiciliul în I,-, - parter,. 1.
Dispune evacuarea pârâtului din imobilul proprietatea reclamantei, situat în I,-, - 12, parter,. 1.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
Reclamanta este proprietara imobilului în litigiu, iar pârâtul a locuit aici cu acceptul reclamantei, însă la revenirea acesteia în țară de la muncă din Italia, în perioada ianuarie - februarie 2008 s-a opus ca aceasta să intre în apartament, astfel că aceasta a fost nevoită să solicite sprijinul poliției.
Pârâtul nu este coproprietar al apartamentului și nu are vreun drept locativ aici, astfel că acțiunea urmează a fost admisă potrivit art. 61 din Legea nr. 114/1996 și art. 480 din Codul civil și s-a dispus evacuarea acestuia.
Cu prilejul expunerii concluziilor pe fondul cauzei, apărătorul reclamantei nu a mai solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând în esență că aspectele invocate de reclamantă și reținute de instanța de fond sunt cu dezacord cu realitatea de fapt.
Prin decizia civilă nr. 515/03.09.2008 Tribunalul Iașia admis apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 3543/19.03.2008 a Judecătoriei Iași pe care a schimbat-o în tot în sensul respingerii cererii formulate de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de apel a reținut că:
În fapt, reclamanta este unica proprietară a imobilului anterior menționat bun dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3495/17.08.1998 iar pârâtul (fostul soț) locuiește în acest imobil fiind tolerat de reclamantă, din anul 1997 și până în prezent, fără ca între părți să existe o convenție relativă la închirierea spațiului.
Tribunalul constată că atât timp cât între părțile din proces nu s-a încheiat niciodată un contract de închiriere, reclamanta nu este îndreptățită să solicite evacuarea pârâtului din imobil.
Dacă s-ar împărtăși considerentele exprimate de prima instanță s-ar ajunge să se confunde două instituții juridice diferite, acțiunea în revendicare imobiliară și acțiunea în evacuare.
În esență, revendicarea este o acțiune reală, imprescriptibilă și care se timbrează în raport de valoarea bunului în litigiu. Evacuarea este o acțiune personală, prescriptibilă în termenul general de prescripție și supusă unei taxe de timbru.
Revendicarea este acțiunea proprietarului neposesor îndreptată împotriva celui ce îi ocupă imobilul fără drept (adică exact situația din speță).
Evacuarea este acțiunea ce apără dreptul de creanță (de ceea este o acțiune personală), corelativ obligației de predare a bunului închiriat. Această acțiune se află doar la îndemâna celui ce a închiriat (a locatorului) și poate fi folosită când chiriașul refuză predarea bunului, de exemplu în cazul în care locațiunea a încetat ori se folosește bunul contrar destinației pentru care a fost închiriat.
Deci evacuarea presupune întotdeauna existența unor raporturi locative, decurgând dintr-un contract de închiriere, situație ce nu se regăsește în speță.
Este adevărat că în situația în care locatorul este și proprietar,acesta poate utiliza și acțiunea în revendicare, dar și acțiunea în evacuare (de aici și confuzia pe care o face reclamanta între cele două instituții). Însă, în cazul în care între părți nu s-a încheiat contract de închiriere, proprietarul are la îndemână doar revendicarea pentru a reintra în stăpânirea bunului deținut fără drept de o altă persoană.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta (fostă ) criticând-o pentru nelegalitate întrucât deși instanța de apel reține că este unica proprietară a imobilului în litigiu, fostul soț având calitatea de tolerat, ignoră dreptul său de proprietate și dispozițiile legale aplicabile în materie respectiv art. 480 Cod civil, art. 61 Legea 114/1995 și art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În motivarea soluției tribunalul enunță doar o definiție a celor două acțiuni -în revendicare și în evacuare - fără a stabili în beneficiul apelantului vreun drept.
Legal citat în conformitate de disp. art. 308 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, intimatul nu a înțeles să formuleze întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate dar și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea reține următoarele:
În cauza pendinte, reclamanta recurentă a solicitat evacuarea pârâtului -fostul său soț - din imobilul bun propriu al acesteia situat în I,- -.12, parter,. 1.
Curtea reține că pârâtul nu a contestat dreptul de proprietate pe care reclamanta îl are asupra apartamentului din care se solicită evacuarea sa.
Acțiunea în revendicare constituie un mijloc specific de apărare a dreptului de proprietate în sensul că ea se întemeiază pe însuși dreptul de proprietate ca drept real.
De asemenea, acțiunea în revendicare este una petitorie, tinzând să stabilească direct existența dreptului de proprietate al reclamantei, redobândirea posesiei ca urmare a revendicării constituind doar un efect accesoriu al acestei acțiuni.
Așadar ea este utilizată ori de câte ori se soluționează un conflict între părți care poartă asupra dreptului de proprietate.
În speță însă, se discută doar lipsa de folosință a imobilului, care poate fi reclamată pe calea acțiunii în evacuare.
Trebuie avut în vedere că acțiunea în evacuare nu este deschisă doar în situația părților ce au încheiat un contract de închiriere, ce a constituit titlul în baza căruia au ocupat un spațiu.
O atare acțiune este deschisă și în ipoteza drepturilor reale cu caracter temporar cum ar fi dreptul de abitație, dreptul de uzufruct; în situația comodatului cu titlu gratuit, dar și în cazul ocupării imobilului în baza unui acord cu proprietarul, acord ce a încetat.
Căsătoria părților și obligația acestora de a locui împreună, care transpare din disp. art. 26 Cod familie ca și specificul relațiilor dintre soți, au constituit titlul în baza căruia pârâtul intimat a ocupat imobilul proprietatea recurentei.
Acest acord al reclamantei se presupune că a încetat în momentul în care părțile au divorțat.
Din acest moment ea este îndreptățită să reclame atributul folosinței de la cel care ocupă imobilul fără nici un titlu.
Articolele 480 și 481 cod civil recunosc proprietarului dreptul de a se bucura și dispune de lucrul său după cum va crede mai bine pentru folosul lui supunându-se numai la restricțiile prevăzute de legi și regulamente pentru exercițiul dreptului de proprietate. În afară de aceste restricții nu poate fi silită a ceda proprietatea sa decât prin expropriere pentru cauză de utilitate publică.
Având în vedere că reclamanta recurentă nu-l mai tolerează pe pârât, acesta îi îngrădește în mod nelegal atributul folosinței asupra imobilului.
Urmează ca în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă să fie admis recursul formulat de reclamanta (fostă ) împotriva deciziei civile nr. 515/3 sept. 2008 Tribunalului Iași pe care o va modifica în tot în sensul respingerii apelului formulat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 3543/19 martie 2008 Judecătoriei Iași, hotărâre care va fi păstrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanta (fostă ) împotriva deciziei civile nr. 515 din 3 septembrie 2008 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o modifică în tot.
Respinge apelul formulat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 3543 din 19 martie 2008 Judecătoriei Iași, hotărâre pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
03.12.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Judecătoria Iași:
-
Președinte:Susanu ClaudiaJudecători:Susanu Claudia, Ghideanu Anca, Scripcariu Gabriela
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Stabilire paternitate. Decizia 46/2009. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
