Stabilire domiciliu minor. Decizia 54/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 54
Ședința publică de la 16 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 3: Daniela Dumitrescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei - Minori și familie - privind pe recurentul, domiciliat în sat, comuna, jud. I în contradictoriu cu intimata, având ca obiect - stabilire domiciliu minor - recurs împotriva deciziei civile nr. 876/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de avocat și avocat pentru intimata, lipsă fiind reprezentantul legal al autorității tutelare Primarul comunei, jud.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, pentru recurentul depune la dosar acte și înscrisuri în apărare( adeverință emisă de Primăria, adeverință emisă de Școala cu clasele I-VIII, caracterizare emisă de Primăria, ancheta socială nr. 794/2009 întocmită de Primăria ), duplicat de pe acestea comunicându-i-se și intimatei prin apărător.
Avocat pentru intimata depune la dosar
un înscris în limba italiană, după care, având cuvântul, susține că dorește să facă dovada că intimata a trimis un pachet cu ocazia Sărbătorilor de Paști. Apreciază, chiar dacă acest înscris nu este tradus, că are putere doveditoare în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat pentru recurentul având cuvântul, solicită admiterea recursului, desființarea deciziei Tribunalului Iași și păstrarea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe.
De când s-au născut cei doi minori au locuit la domiciliul tatălui, iar din probatoriul administrat în cauză rezultă că aceștia sunt bine îngrijiți de către tată de 2 ani de când intimata a plecat din țară.
Copilul cel mare este elev în clasa I, iar pentru copilul cel mic s-a făcut cerere de înscriere la grădiniță unde urmează să meargă din toamna acestui an, iar a-i rupe din mediul în care au crescut ar fi o traumă deosebită pentru ei, cu atât mai mult cu cât sunt foarte atașați de tată. De altfel, copii au luat legătura cu mama doar telefonic iar cu bunicii materni se întâlnesc sporadic prin sat.
Intimata, și la instanțele inferioare a depus acte pentru a dovedi că a trimis bani și pachete însă, de doi ani de zile nu a trimis nici un, recurentul făcând eforturi considerabile pentru a-i crește și îngriji pe cei doi copii.
De altfel, dacă recurentul ar fi fost o persoană rea intimata nu ar mai fi lăsat copii în grija acestuia.
În concluzie, solicită admiterea recursului, desființarea deciziei Tribunalului Iași și păstrarea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe. Solicită cheltuieli de judecată și depune în acest sens 2 chitanțe reprezentând contravaloarea onorariului de avocat în cuantum de 500 și respectiv 200 lei.
Avocat pentru intimata având cuvântul, solicită respingerea recursului, considerând că soluția corectă este cea pronunțată de Tribunalul Iași, unde au fost apreciate în mod corect probele administrate, pronunțându-se o hotărâre în interesul minorilor astfel cum impune Legea 272/2004.
Se susține că dacă recurentul ar fi fost o persoană rea intimata nu ar mai fi lăsat copii în grija acestuia, însă relațiile dintre părți s-au deteriorat după ce intimata a plecat din țară, motivat de faptul că recurentul cheltuia veniturile câștigate cu greu de aceasta în Italia, în alte scopuri.
S-a adus de la barul din comună un înscris din care rezultă că G merge zilnic în acel loc dar pentru a cumpăra alimente, ori, se știe că nu în fiecare zi se cumpără alimente.
De asemenea, este greu de crezut că un copil de 5 ani refuză să vorbească cu mama sa la telefon ci mai degrabă copii nu sunt lăsați de către recurent să vorbească cu mama lor la telefon.
Ancheta socială depus astăzi la dosar, este un act extrajudiciar și în care s-a reluat o parte din susținerile precedente. Se insistă că recurentul este ajutat de mama sa, o femeie în vârstă de 62 de ani, singură și care locuiește la 3 kilometri distanță de casa acestuia, dar este greu de crezut că aceasta vine zilnic la domiciliul fiului când acesta este plecat la muncă.
Pe de altă parte însă, părinții intimatei au gospodăria, casa, în spatele casei recurentului, astfel încât, susținerile privitoare la faptul că minorii ar fi scoși din mediul lor cunoscut nu pot fi primite.
Tribunalul Iași în mod corect a apreciat că interesul minorilor este acela de a fi lângă mamă, pentru că nimic nu o poate înlocui pe aceasta.
În concluzie, avocat, solicită respingerea recursului, și menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțată de Tribunalul Iași. Solicită cheltuieli de judecată și depune în acest sens chitanță - copie xerox - reprezentând contravaloarea onorariului de avocat în cuantum de 800.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 4130/2.04.2008 a Judecătoriei Iașis - respins acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul.
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă.
S-a încredințat pârâtului - reclamant, spre creștere și educare, pe minorii, născut la data de 23.12.2001 și, născută la data de 02.07.2004.
A fost obligată reclamanta - pârâtă să-i plătească pârâtului - reclamant, în folosul minorilor, pensie de întreținere în cuantum de 180 lei,lunar, câte 90 lei pentru fiecare minor, începând cu data introducerii cererii reconvenționale - 16.01.2008 - și până la majoratul minorilor.
S-a stabilit domiciliul minorilor la pârâtul - reclamant.
A fost obligată reclamanta - pârâtă să îi plătească pârâtului - reclamant suma de 612,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat să se stabilească domiciliu minorilor: născut la data de 23.12.2001 și născută la data de 02.07.2004 la reclamantă cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere, minorii rezultând din relația de concubinaj cu pârâtul.
Prin cerere reconvențională, a solicitat ca cei 2 minori să-i fie încredințați spre creștere și educare, cu obligarea reclamantei -pârâte la plata unei pensii de întreținere și să se stabilească domiciliul copiilor la pârât.
Instanța de fond a mai rețin ut că reclamanta a plecat, cu acordul pârâtului la muncă în străinătate în luna decembrie 2006, iar susținerea reclamantei pârâte că reclamantul ar fi consumator de băuturi alcoolice și că nu s-ar ocupa de copii nu a fost dovedită cu probe.
S-a mai constatat din referatul de anchetă socială și din declarațiile martorilor audiați că pârâtul reclamant prezintă suficiente garanții morale și materiale pentru a le asigura copiilor o creștere și educație corespunzătoare și că se impune ca minorii să rămână sub protecția tatălui întrucât acesta s-a ocupat de copii de la data plecării reclamantei în străinătate.
Instanța de fond a obligat reclamanta pârâtă să plătească pensie de întreținere pentru cei 2 minori, raportat la venitul minim pe economie național.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta pârâtă motivând că în mod greșit prima instanță a încredințat cei 2 minori în grija pârâtului reclamant, deoarece acesta vine târziu acasă și nu se ocupă de cei 2 copii, iar plecarea reclamantei în Italia a fost făcută cu acordul pârâtului și în scopul realizării de venituri care să le asigure celor 2 minori un nivel de trai bun.
S-a mai motivat că, după plecarea reclamantei la muncă în Italia, atitudinea reclamantului sa schimbat brusc, interzicându-le părinților reclamantei să-i vadă pe minori.
Prin decizia civilă nr. 876/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admis apelul formulat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 4130/ 2.04.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, care o fost schimbată în tot în sensul că:
A fost admisă cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul.
A fost stabilit domiciliul minorilor născut la 23.12.2001 și născută la 2.07.2004 la reclamantă.
A fost obligat pârâtul reclamant să plătească reclamantei pârâte o pensie lunară de întreținere în folosul minorilor în cuantum de 180 lei lunar (câte 90 RON ) pentru fiecare minor începând cu data pronunțării decizii și până la majoratul copiilor.
A fost obligat intimatul să plătească apelantei 1309. 45 RON cheltuieli de judecată la fond și în apel.
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de apel a reținut următoarele:
Din actele depuse la dosar rezultă că apelanta lucrează în Italia și că a trimis diferite sume de bani pe numele pârâtului în cursul anului 2007 iar la sfârșitul anului 2007, respectiv la 28.09 s-a făcut dovada că reclamanta a trimis o sumă de bani din Italia, către tatăl său.
De asemenea, la fila 29 dos. fond există dovada că la 24.12.2007 reclamanta a trimis mamei sale, o sumă de bani din Italia prin serviciul.
Din referatul de anchetă socială efectuat de Autoritatea Tutelară a Primăriei, efectuat la domiciliul pârâtului reclamant, se reține că reclamanta a trimis în primele luni ale anului 2007 suma de 800 euro pentru creșterea copiilor și că ulterior nu a mai ținut legătura cu familia, minorii fiind îngrijiți din luna decembrie 2006, data plecării mamei în Italia, de pârât și de bunica paternă.
Se mai reține din depoziția martorei că minorii au fost duși rar la bunica maternă și că bunica paternă vine des la locuința pârâtului pentru a se ocupa de copii.
Tot din depozițiile martorilor audiați la prima instanță se reține că pârâtul lucrează în particular, în construcții și că nu are un venit permanent, fiind și beneficiar de ajutor social conf. adresei emisă de Primăria Comunei ( fila 48 dos. fond ).
Din referatul de anchetă efectuat la domiciliul reclamantei pârâte, se reține că a plecat la muncă în Italia, cu acordul pârâtului, iar când revine în țară aceasta locuiește la părinții săi C-tin și, veniturile reclamantei fiind de 700 Euro pe lună.
Din coroborarea acestor probe nu rezultă că reclamanta, cât timp a fost în țară, nu s-a ocupat de creșterea și educarea celor 2 minori și că n-ar fi fost un părinte care să ofere garanții morale și materiale necesare unui climat familial adecvat.
Faptul că, din luna decembrie 2006 fost nevoită să plece în străinătate pentru a obține venituri, pentru care a dovedit că le-a trimis în țară pe numele pârâtului, cu aproximație în tot anul 2007, spre finalul acestui an sumele de bani fiind trimise către părinții săi, nu duce la concluzia că între timp reclamanta și-a schimbat atitudinea maternă față de cei 2 copii.
Dimpotrivă, minorul învârstă de 7 ani audiat în camera de consiliu a precizat la instanța de control că mama îi cumpără haine, că i-a trimis dulciuri și-l că-l sună la telefon.
In speța de față, tribunalul, trebuie să țină cont de interesul superior al minorului, analizând condițiile de creștere și educare pe care le pot oferi cei 2 părinți minorilor, în vederea asigurării unui confort familial psihic și material necesar dezvoltării armonioase a celor 2 minori la unul dintre domiciliile acestora.
Faptul că tatăl minorilor, din luna decembrie 2006, are grijă de cei 2 copii beneficiind și de ajutorul mamei sale, nu conduce la concluzia că cei 2 copii trebuie să aibă domiciliul la tată, atâta timp cât mama celor 2 copii a făcut dovada că prezintă garanții morale și materiale necesare unei bune creșteri și educări și că are un domiciliu stabil la locuința părinților ei formată din 3 camere, cu atât mai mult cu cât minora are 4 ani, o vârstă fragedă ce reclamă mai mult o prezența maternă alături de ea.
Instanța de apel a apreciat declarația minorului din Camera de Consiliu în ce privește precizarea că dorește să stea la tatăl său împreună cu sora sa și să o vadă mai des pe mama sa, ca neexprimând adevărata dorință a acestui copil având în vedere vârsta de 7 ani a acestuia și faptul că mama a fost plecată timp de aproape 2 ani de la domiciliu, sentimentele acestuia putând fi influențate.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis apelul, a modificat în tot sentința în sensul că a admis cererea reclamantei și a respins cererea reconvențională formulată de pârât, a stabilit domiciliul celor 2 minori la reclamantă și a obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în folosul minorilor în cuantum de câte 90 ron pentru fiecare stabilită la venitul minim pe economia națională, începând cu data pronunțării acestei decizii și până la majoratul copiilor.
În baza disp. art. 274 Cod procedură civilă, a obligat intimatul să-i plătească apelantei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și taxă de timbru la fond și în recurs.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul -reclamant invocând nelegalitatea deciziei recurate care a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 30,31,32,33 și urm. din Legea 272/2004.
Probatoriile administrate în cauză în instanța de apel, prin conținutul lor nu dovedesc altceva decât că cei doi minori sunt bine îngrijiți la domiciliul tatălui, iar această schimbare de domiciliu nu ar face decât să-i bulverseze. Din decembrie 2006 recurentul se ocupa exclusiv de creșterea și educarea celor doi minori iar a le stabili domiciliul la mamă înseamnă a-i lăsa la domiciliul bunicilor materni întrucât mama este plecată tot în străinătate în Italia.
În termen procedural, intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, hotărârea pronunțată de tribunal respectând interesul copiilor.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri conform dispozițiilor art. 305 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate cât și a dispozițiilor legale operante în cauză, Curtea reține că prezentul recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Minorii născut la 23.12.2001 și născut la 02.07.2004 au rezultat din relația de concubinaj a reclamantei -pârâte cu pârâtul reclamant.
Este necontestată împrejurarea că începând din decembrie 2006, cei doi minori au rămas în grija exclusivă a recurentului, intimata plecând în Italia pentru a procura venituri necesare traiului, sens în care a avut acceptul recurentului.
În prezenta cauză fiecare dintre părinți solicită încredințarea minorilor spre creștere și educare și stabilirea domiciliului acestora.
Pentru a tranșa asupra acestor aspecte, Curtea urmează să analizeze solicitările părților prin prisma interesului superior al minorilor.
Curtea reține că interesul superior al copilului a fost ridicat la de principiu ca urmare a apariției Legii 272/2004 care, în art. 1 și 2 statuează că el este impus în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal. Mai mult acest principiu trebuie să prevaleze în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Criteriul după care trebuie să se călăuzească instanțele pentru a decide cu privire la încredințarea copiilor minori este interesul acestora.
În determinarea interesului superior al copilului minor trebuie să se țină seama de o serie de factori, cum ar fi: posibilitățile materiale ale părinților, posibilitățile de dezvoltare fizică, morală și intelectuală pe care copiii le pot găsi la unul dintre părinți, vârsta acestora, comportamentul părinților față de copii. Mai pot fi avuți în vedere și alți factori precum sexul copiilor sau starea sănătății acestora.
Rezultă așadar, că noțiunea de interes superior al copilului, dar care trebuie să țină seama pentru încredințarea acestora din urmă, are un caracter complex, instanța urmând să aibă în vedere întregul context situațional, respectiv de împrejurări privind vârsta și sexul copiilor, atașamentul față de unul sau altul dintre părinți, de posibilitățile materiale și moralitatea părinților și, în general, de existența celor mai prielnice condiții pentru creșterea și educarea minorilor.
Articolul 32 din Lege 272/2004 statuează că minorul are dreptul de a fi crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială, potrivit cu înscrisurile sale, spre a-l face folositor societății.
În cauza pendinte, ținând cont de probatoriul administrat, Curtea apreciază că este în interesul superior al minorilor să fie încredințați spre creștere și educare tatălui, stabilindu-se domiciliul tot la acesta - astfel cum a decis judecătoria - care oferă reale condiții și garanții în ceea ce privește asigurarea unui climat favorabil unei dezvoltări normale și armonioase a acestora.
Probatoriile administrate, respectiv depozițiile martorilor, anchetele sociale, relevă faptul că ambii părinți oferă condiții materiale și morale pentru creșterea și educarea celor doi minori. Ceea ce particularizează cauza pendinte este faptul că minorii locuiesc din decembrie 2006 numai că tatăl lor, care le-a asigurat toate cele necesare creșterii, educării și dezvoltării în condiții normale vârstei lor. În aceste împrejurări, legăturile de atașament dintre minori și tatăl lor s-au consolidat, ceea ce explică și poziția pe care a avut-o minorul cu ocazia audierea în camera de consiliu.
Potrivit art. 101 al. 2 Cod familie, părinților le revine obligația de a crește copiii îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lor fizică, de educarea, învățătura și pregătirea profesională a acestora. Schimbarea mediului în care minorii și-au desfășurat viața până în prezent ar avea consecințe dăunătoare asupra acestora, întrucât din 2006 cu mama vorbesc doar la telefon iar cu bunicii materni se întâlnesc sporadic.
Curtea are în vedere și faptul că reclamanta intimată nu a dovedit că prin stabilirea domiciliului și încredințarea minorilor spre creștere și educare tatălui s-ar înregistra consecințe dăunătoare asupra minorilor.
Având în vedere cele anterior expuse, Curtea reține că motivul de modificare prev. de art. 304 pct. 9 este operant în cauză
Urmează ca în baza disp. art. 312 al. 2 Cod procedură civilă să fie admis recursul formulat de pârâtul -reclamant împotriva deciziei civile nr. 876/10.12.2008 a Tribunalului Iași, care va fi modificată în tot în sensul respingerii apelului formulat de reclamanta -pârâtă împotriva sentinței civile nr. 4130/02.04.2008 a Judecătoriei Iași care va fi păstrată ca legală și temeinică.
Văzând și dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă urmează a fi obligată partea căzută în pretenții la plata cheltuielilor de judecată din apel și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul reclamant împotriva deciziei civile nr. 876/10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o modifică în tot.
Respinge apelul formulat de reclamanta pârâtă împotriva sentinței civile nr. 4130/02.04.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, hotărâre pe care o păstrează. Obligă apelanta să plătească intimatului suma de 703 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
07.05.2009
Judecătoria Iași:
-
- Tribunalul Iași:
-
-
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
16 Aprilie 2009
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Claudia Susanu, Daniela Dumitrescu
| ← Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... | Interdicție. Decizia 82/2010. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
