Interdicție. Decizia 82/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(2531/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR. 82
Ședința publică de la 25 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Fănica Pena
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
JUDECĂTOR 3: Mariana Haralambe
GREFIER - - -
***** *****
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-petent (tutorele ), împotriva deciziei civile nr. 1054 din 08.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata (prin tutore ).
are ca obiect ridicare interdicție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul-petent (tutorele ), personal, și intimata (prin tutore ), personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că, tutorele intimatei a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 20.01.2010, întâmpinare, la care a anexat un bilet de ieșire din spital privind pe numita.
Recurentul-petent se legitimează cu seria - nr. -, eliberat de SPCEP S4, biroul nr. 3, la data de 30.04.2009.
Intimata se legitimează cu seria - nr.-, eliberat de, la data de 17.09.2004 - în copie xerox.
Recurentul-petent arată că intimata este soția sa, aceasta având un comportament normal în familie și în societate. De asemenea, arată că fiul acestora duce o viață normală și locuiește în același bloc, la un etaj mai sus.
Curtea consideră întâmpinarea depusă la dosar ca și note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, de asemenea, consideră că întâmpinarea depusă la dosar reprezintă apărări în susținerea motivelor de recurs și urmează a fi luată ca și note scrise, fiind de acord și cu înscrisul depus.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri la cererea recurentului, în temeiul dispozițiilor art. 305 din Codul d e procedură civilă, respectiv înscrisul atașat, constând în actul medical emis de Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof.Dr. ".
Recurentul-petent solicită în continuare efectuarea unei expertize medico-legală psihiatrică.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea probei privind efectuarea unei expertize medico-legală, întrucât potrivit art. 305 din Codul d e procedură civilă, în recurs nu se poate solicita o astfel de probă.
Curtea, după deliberare, respinge proba cu expertiză medico-legală, având în vedere prevederile stricte ale art. 305 din Codul d e procedură civilă, în sensul că în recurs se administrează numai proba cu înscrisuri.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurentul-petent, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și, potrivit dispozițiilor art.151 Codul familiei, dispunerea ridicării interdicție intimatei, întrucât în perioada ultimilor doi ani starea de sănătate a acesteia s-a ameliorat, contribuind la existența unei atmosfere familiale favorabile, și că aceasta urmează tratamentul prescris de doctor.
Intimata, personal, având cuvântul, solicită admiterea recursului și ridicarea interdicției.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate anterior ca fiind legale și temeinice.
Arată că la dosarul cauzei există deja o expertiză medico-legală și consideră că ambele instanțe au luat o hotărâre legală. Mai mult, în cauza de față se urmărește protecția părții, respectiv a celui care este pus sub interdicție.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, contată următoarele:
La data de 15 noiembrie 2007 fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 B acțiunea civilă formulată de petentul, prin care acesta a solicitat ridicarea interdicției față de intimata, măsura ce a fost luată prin decizia civilă nr. 384 din 19 august 2003 Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă.
Prin sentința civilă nr. 1671 din 12 martie 2009, Judecătoria Sectorului 4 Bar espins ca neîntemeiată cererea având ca obiect ridicarea interdicției, formulată de în contradictoriu cu intimata.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin decizia civilă nr. 384 din 19 august 2003 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr. 359/2003, s-a dispus punerea sub interdicție a pârâtei, născută la data de 08 mai 1939, în localitatea, județul
A reținut instanța că intimata nu are capacitatea de a-și administra singură bunurile, fiind lipsită de discernământ pentru a se îngriji de interesele sale din cauza stării de boală, din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultând că nu are capacitate de exercițiu și nici discernământ. Conform raportului de expertiză amintit, intimata prezenta la acel moment schizofrenie paranoidă cu evoluție cronică deteriorativă, lipsindu-i posibilitatea psihică de autoîngrijire și autocontrol, discernământul și capacitatea de exercițiu.
Recursul declarat de către intimata împotriva deciziei civile menționate a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 4640 din 22 iunie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă în dosarul nr. 5500/2003.
Prin dispoziția nr. 610 din 16 iulie 2004 Primăriei Sectorului 6 B, ca urmare a pronunțării hotărârii judecătorești de punere sub interdicție, petentul a fost numit în calitate de tutore al intimatei.
La data de 25 aprilie 2007, petentul a formulat cerere de ridicare a interdicției privind pe intimata.
Instanța a considerat neîntemeiată această cerere pentru motivele arătate în continuare.
Conform art. 142 Codul familiei, cel care nu are discernământ pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienației mintale ori debilității mintale, va fi pus sub interdicție.
Potrivit art. 151 alin. 1 Codul familiei: "Dacă au încetat cauzele care au provocat interdicția, instanța judecătorească va pronunța, ascultând concluziile procurorului, ridicarea ei".
Deși din depozițiile martorilor audiați în cursul întregii proceduri, precum și din cele declarate de intimata cu ocazia audierii sale de către instanță rezultă că de la data punerii sub interdicție și până în prezent, ca urmare a tratamentului medical urmat, a intervenit o ameliorare a stării de sănătate a intimatei, totuși, potrivit concluziilor medicilor specialiști, cauzele care au provocat punerea sub interdicție a intimatei nu au încetat.
Astfel, prin raportul de expertiză medico - legală psihiatrică nr. A- din 04 octombrie 2007 întocmit de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici", s-a concluzionat că intimata prezintă schizofrenie paranoidă cu evoluție cronică deteriorativă, Comisia medicală ce a examinat-o pe intimată nerecomandând ridicarea interdicției.
Conform raportului de noua expertiză medico - legală psihiatrică nr. A- din 03 februarie 2009 întocmit de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" - Comisia de nouă expertiză medico - legală psihiatrică, avizat de Comisia de Avizare și Control din cadrul aceleiași instituții, s-a constatat că intimata prezintă "schizofrenie reziduală". S-a concluzionat că intimata nu are capacitate psihică de a se autoconduce și de a decide cu liberă voință în beneficiul propriilor interese, neavând capacitatea psihică de exercițiu. S-a recomandat rămânerea sub interdicție a intimatei.
Ameliorarea stării de sănătate a intimatei, de care instanța a făcut vorbire anterior, a fost explicată în capitolul " Discuția cazului" din raportul de nouă expertiză medico - legală psihiatrică după cum urmează: "se poate aprecia un debut insidios (posibil nevrotic) cu evoluție simplă progresivă care în urma tratamentului energic în perioada 2004 - 2006 s-a stabilizat la un nivel de deficit echivalent cu o remisiune care permite reinserția în familia ce se însărcinează cu supravegherea și îngrijirea, activitățile echivalente standardelor ergoterapeutice fiind posibile. La examinarea actuală se constată o stare reziduală, psihic fiind dominat de simptome negative".
Având în vedere cele de mai sus, întrucât cauzele care au provocat punerea sub interdicție a intimatei nu au încetat, intimata fiind în continuare lipsită de discernământ din cauza bolii de care suferă, instanța a respins cererea de ridicare a interdicției formulată de petentul ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 22 mai 2009 declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalul București - Secția a V- Civilă la data de 06 iulie 2009.
Prin decizia civilă nr. 1054 din 08 octombrie 2009, Tribunalul București a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul - petent.
Pentru a hotărî astfel, instanță de apel a reținut, potrivit raportului de expertiză medico - legală psihiatrică întocmit de comisia de nouă expertiză medico - legală psihiatrică, urmare a examinării actuale a intimatei, că psihic al acesteia este dominat de simptome negative, prezentând schizofrenie reziduală, neavând capacitatea psihică de a se autoconduce și de a decide cu liberă voință în beneficiul propriilor interese, fiind lipsită de capacitate de exercițiu.
Așa fiind, în raport de situația de fapt expusă, tribunalul a constatat că soluția primei instanțe de menținere a măsurii sub interdicție este legală și temeinică, față de împrejurarea că motivele care au determinat punerea sub interdicție a intimatei nu au încetat și că ele subzistă în prezent, intimata fiind în continuare lipsită de discernământ, din cauza bolii de care suferă.
În consecință, pentru considerentele arătate și văzând și dispozițiile art. 142 Codul familiei, a respins apelul declarat de apelantul - petent ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 28 decembrie 2009, declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la 28 decembrie 2009.
În motivare, a arătat că starea de sănătate a intimatei s-a ameliorat mult, având capacitate de exercițiu, comportându-se normal în familie, îndeplinind treburile gospodărești.
Din actele medicale eliberate de medicii specialiști psihiatri de la Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof. Dr. " rezultă că pacienta și-a recăpătat capacitatea de autoîngrijire și autoadministrare. Astfel, în biletul de ieșire din spital nr. 18597 din 03 august 2007, domnul Dr. - medic primar psihiatru la Secția XI a Spitalului "Prof. Dr. ", recomandă scoaterea de sub interdicție a pacientei, boala acesteia fiind în remisiune. Din "foaia de observație medicală nr. 16205 din 03 august 2007", întocmită de domnul Dr., reiese diagnosticul "schizofrenie paranoidă în remisie" și recomandarea de scoatere de sub interdicție. În biletul de ieșire din spital nr. 506 din 08 februarie 2008, domnul Dr. a arătat că pacienta se internează pentru reevaluarea clinică, constatându-se ameliorarea tuturor simptomelor psihotice, menționând diagnosticul "schizofrenie paranoidă în remisie" și recomandă "reevaluarea statutului de persoană sub interdicție și tutelă".
Recurentul a mai arătat că de la data de 04 octombrie 2007, când s-a întocmit raportul de expertiză psihiatrică de către Institutul Național de Medicină Legală, și până în prezent au trecut peste doi ani, perioada în care starea de sănătate a doamnei s-a ameliorat (boala fiind în remisie), aceasta având un comportament normal în familie și societate, aducându-și contribuția în gospodărie, locuind împreună cu tutorele.
Având în vedere actele medicale și faptele prezentate mai sus, ținând seama că au încetat cauzele care au determinat punerea sub interdicție, intimata ducând o viață normală, în temeiul art. 151 Codul familiei, recurentul a solicitat ridicarea interdicției intimatei.
În dovedirea cererii sale, recurentul a solicitat efectuarea unei noi expertize medico - legală psihiatrică, solicitare respinsă de către instanță la termenul din 25 ianuarie 2010, pentru considerentele expuse la acel moment procesual.
În dovedirea cererii sale, recurentul a solicitat și instanța a încuviințat probe cu înscrisuri, fiind depuse în acest sens la dosar, în fotocopie, biletele de ieșire din spital nr. 50 din 08 februarie 2008, nr. 18597 din 3 august 2007 și nr. 1433 din 20 ianuarie 2010 eliberate de Spitalul Clinic de Psihiatrie Prof. Dr.. și foaia de observație generală nr. 16205 3 august 2007 întocmită de aceeași unitate sanitară.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
1. Potrivit art. 35 rap. la art. 30 din Decretul nr. 32/1954, procedura ridicării interdicției presupune obținerea părerii unei comisii de medici specialiști, prin dispunerea efectuării de către Institutul Național de Medicină Legală a unei expertize medico-legale psihiatrice, în temeiul art. 15 lit. b din nr.OG 1/2000.
Efectuarea unei asemenea expertize trebuie să respecte dispozițiile nr.OG 1/2000, ale Regulamentului de aplicare a dispozițiilor nr.OG 1/2000, aprobat prin nr.HG 774/2000, ale Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale aprobate prin Ordinul nr. 1134/C-255 din 25 mai 2000 al Ministerul Justiției și nr. 255 din 4 aprilie 2000 al Ministerul Sănătății, precum și metodologia unitară stabilită de Consiliul superior de medicină legală și Ministerul Sănătății în temeiul art. 4 din ordinul amintit.
2. Noua expertiză medico-legală psihiatrică, depusă la dosar la data de 20.02.2009, a fost întocmită pe baza examinării directe a intimatei, a actelor care au stat la baza raportului de expertiză din 4.10.2007 și a celor patru foi de observație din perioada 2001-2007, comunicate la solicitarea instanței de către spitalul "Prof. Dr. Al. ". În cuprinsul raportului s-a făcut observația că până la data redactării acestuia nu s-a răspuns celorlalte solicitări ale Comisiei de nouă expertiză medic-legală și nici vreo precizare privind posibilitatea/imposibilitatea instanței de a i le înainta (respectiv copie fișă consultații medicale-cabinet psihiatrie, fișă consultații medic familie, ancheta socială).
Potrivit art. 42 alin. 1 art. 38 alin. 1 din nr.HG 774/2000: "Unitățile sanitare sunt obligate să pună la dispoziție instituțiilor medico-legale, la cererea scrisă a acestora: copii lizibile de pe documente medicale, extrase din registrele de consultații, copii integrale lizibile de pe fișele de observație clinică cuprinzând evoluția clinică, tratamentul, rezultatele investigațiilor paraclinice, protocoale operatorii, sau să permită accesul expertului desemnat la orice documente medicale privind cazurile cercetate. Unitățile medicale au obligația să pună la dispoziție instituțiilor medico-legale, la cererea acestora, și documentul original al oricărei investigații efectuate, ținând evidența strictă a acestora și păstrând o copie în locul originalului". Pe de altă parte, conform art. 38 alin. 1 din același act normativ: "În cazul în care medicul legist consideră necesară consultarea documentelor medicale, respectiv medico-legale, aflate la dosar sau a altor documente necesare pentru efectuarea lucrării medico-legale, el poate solicita organelor judiciare competente acest lucru".
Potrivit art. 22 alin. 3 din Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale: "În cazul expertizei psihiatrice și al avizelor solicitate comisiei superioare sau comisiilor de avizare și control al actelor medico-legale se înaintează obligatoriu materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei". Conform art. 29: "În vederea efectuării expertizei psihiatrice se pun la dispoziție comisiei toate documentele din dosar, necesare pentru efectuarea expertizei". De asemenea, potrivit art. 10: "La întocmirea actelor medico-legale medicul legist sau comisia desemnată are următoarele obligații: a) să ia în considerare certificatele, referatele medicale și fișele de observație clinică emise de unități sanitare ale Ministerului Sănătății sau acreditate de acesta; b) să verifice dacă documentele menționate la lit. a) prezintă următoarele elemente de siguranță: număr de înregistrare, ștampila unității sanitare, semnătura și parafa medicului, care trebuie să menționeze specialitatea și codul medicului, iar în cazul fotocopiilor, mențiunea "conform cu originalul", atestată de medicul responsabil. Medicul legist nu poate lua în considerare informații medicale cuprinse în alte tipuri de înscrisuri medicale decât cele prevăzute la alin. (1), cum ar fi bilete de trimitere, rețete, consulturi înscrise pe rețete, concedii medicale, bilete de externare".
Conform metodologiei de efectuare a expertizei medico-legale psihiatrice, aprobate de Consiliul Superior de Medicină Legală, în cazul expertizei medico-legale psihiatrice la persoane în cauze civile se efectuează și o anchetă socială, fiind indicate și elementele obligatorii pe care trebuie să le cuprindă aceasta.
Din analiza acestor dispoziții legale, precum și în raport de regulile care guvernează procesul civil în materia administrării probelor, în special art. 129 alin. 1 și 5 Cod procedură civilă, rezultă că revenea în primul rând instanței obligația de a lua măsuri pentru obținerea înscrisurilor solicitate de către Comisia de nouă expertiză medico-legală psihiatrică.
Astfel, ca urmare a primirii adresei nr. A- a Institutului de Medicină Legală " Minovici", prin care s-au solicitat copii de pe întreaga documentație medicală întocmită la nivelul Policlinicii - Cabinet Psihiatrie, unde intimata era dispensarizată și întocmită la nivelul medicului de familie - Policlinicii teritoriale, la termenul din 29.05.2008, la interpelarea instanței, petentul a solicitat emiterea unei adrese către Laboratorul de Sănătate Sector 4. De altfel, și printr-un memoriu intitulat "întâmpinare" depus la termenul din 10.12.2007, acesta a arătat a intimata a urmat tratamentul prescris de medicul psihiatru de la către Laboratorul de Sănătate Sector 4. Mai mult decât atât, prin adresa nr. 335/13.06.2008, Centrul de Sănătate Sector 4 confirmat faptul că intimata se află în evidența sa, cu diagnosticul "schizofrenie paranoidă", având fișa nr. 521/20.08.2007. Cu toate acestea, instanța nu aluat măsuri pentru depunerea la dosar a documentației medicale aferente.
Se mai reține că, la termenul din 26.06.2008, petentul a arătat că nu mai sunt alte acte de la medicul de familie d e depus la dosar. La dosar nu se afla însă niciun act de acest gen, astfel că instanța ar fi trebuit să solicite petentului numele medicului respectiv și să facă verificările necesare.
La dosar se mai află și biletul de ieșire din spital nr. 50/8.02.2008 eliberat de Spitalul Clinic de Psihiatrie Prof. Dr. ". Întrucât potrivit art. 20 din Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale acest act nu putea fi luat în considerare de către Comisia de nouă expertiză medico-legală psihiatrică, instanța ar fi trebuit să ia măsuri pentru obținerea referatelor medicale și a fișelor de observație clinică corespunzătoare.
De asemenea, instanța ar fi trebuit să facă verificări și cu privire la motivul pentru care Comisia nu a avut la dispoziție ancheta socială, deși s-a dispus comunicarea acesteia prin încheierea din 24.04.2008. Mai mult decât atât, ancheta socială efectuată în cauză de către Primăria Sectorului 4 B, depusă la dosar la data de 17.04.2008, este incompletă, întrucât nu cuprinde toate elementele prevăzute de metodologia de efectuare a expertizei medico-legale psihiatrice, astfel că se impune completarea acesteia.
Prin urmare, corecta aplicare a dispozițiilor legale enumerate anterior presupunea suplimentarea documentației necesare pentru efectuarea lucrării medico-legale.
Pe cale de consecință, se impune completarea probatoriului prin obținerea relațiilor necesare, comunicarea acestora către Comisia de nouă expertiză medico-legală psihiatrică și solicitarea unui supliment la raportul de expertiză efectuat de aceasta, care să lămurească dacă și în raport de respectivele documente Comisia își menține punctul de vedere exprimat anterior.
Față de aceste considerente, reținând că instanța de apel a apreciat greșit că au fost respectate dispozițiile legale care reglementează efectuarea expertizei medico-legale de constatare a capacității psihice, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, precum și faptul că potrivit art. 305 Cod procedură civilă administrarea unui supliment este inadmisibilă în această fază procesuală, Curtea urmează ca, în temeiul art. 315 Cod procedură civilă, să admită recursul, să caseze decizia recurată și să trimită cauza spre rejudecare Tribunalului București. Această instanță urmează să administreze probele expuse anterior de către instanța de control judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul - petent (tutorele ), împotriva deciziei civile nr. 1054 din 08 octombrie 2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata (prin tutore ).
Casează decizia civilă recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe, Tribunalul București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red./Tehnodact. /
2 ex./24.02.2010
-5.--;
Jud.4.-
Președinte:Fănica PenaJudecători:Fănica Pena, Cristina Nica, Mariana Haralambe
| ← Stabilire domiciliu minor. Decizia 54/2009. Curtea de Apel Iasi | Plasament. Decizia 138/2010. Curtea de Apel Bucuresti → |
|---|
