Stabilire program vizitare minor. Decizia 428/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 428
Ședința publică din data de 13 mai 2009
PREȘEDINTE: Elena Costea
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 3: Iolanda Mioara
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta domiciliată în P, str. -,. 105 A2,.2, județul P, împotriva deciziei civile nr.46 din 22 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în P,str. - nr.3, -.D,.46, județul
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 3 lei conform chitanței nr. -/2009, timbru judiciar de 0,15 lei anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta - reclamantă personal și asistată de avocat din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale nr. 30/2009 și intimatul pârât personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează că intimatul pârât a depus la dosar întâmpinare, înregistrată prin Serviciul Registratură sub nr. 9708/11.05.2009.
Avocat pentru recurenta reclamantă depune la dosar o caracterizare a minorei, emisă de către școala de unde învață aceasta, arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în fond.
Intimatul pârât, după luarea la cunoștință de caracterizarea depusă la dosar, arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat având cuvântul pentru recurenta reclamantă susține oral motivele de recurs invocând nulitatea prevăzută de disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, arătând că greșit a fost analizat probatoriul administrat în cauză,din care rezulta cu certitudine ca este esențial în interesul minorului sa nu meargă în domiciliul tatălui sau al bunicilor paterni.
A mai arătat că, instanța nu a ținut cont de avizul psihologic al specialistului ce a consiliat minora și că aceasta este proba cea mai concludenta în raport de care trebuie să se aprecieze interesul minorei.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, iar pe fond admiterea acțiunii și cu privire la capătul de cerere privind schimbarea modalității în care pârâtul să aibă legături personale cu minora, la domiciliul reclamantei. Cu cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, ambele hotărâri pronunțate atât de instanța de fond cât și de instanța de apel sunt temeinice și legale, nu sunt reale motivele de recurs invocate de către recurenta - reclamantă.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, la data de 05.12.2007, sub nr-, reclamanta a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâtul să se dispună modificarea legăturilor personale pe care le are pârâtul cu minora, modalitate stabilită prin sentința civilă nr.4150/13.05.2005 a Judecătoriei Ploiești și să se dispună majorarea pensiei de întreținere stabilită prin sentința civilă nr.212/07.01.2005 a Judecătoriei Ploiești.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că programul stabilit prin sentința civilă nr.4150/2005 se impune a fi modificat, minora fiind în prezent elevă în clasa I, iar programul educațional impune respectarea anumitor ore și o mai mare solicitare psihică și fizică din partea ei.
În temeiul art.115 - 118 cod pr. civ. pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că în prezent reclamanta refuză să mai pună în executare sentința civilă nr.4150/2005, fără niciun motiv, situație ce la determinat să se adreseze Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.271 cod penal, minora având dreptul de a păstra legături personale cu tatăl.
In urma analizării probatoriilor administrate in cauza, Judecătoria Ploiești, prin sentința civila nr.4065/25.04.2008 a admis în parte cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul, majorând pensia de întreținere stabilită în sarcina pârâtului prin sentința civilă nr.212/07.01.2005 a Judecătoriei Ploiești, în favoarea minorei, de la suma de 775.000 ROL lunar la 25% lunar din venitul net lunar realizat de pârât, de la data introducerii cererii, 05.12.2007 și până la majoratul copilului si a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.4150/13.05.2005 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin neapelare, a fost obligată pârâta din acel litigiu, reclamanta din dosarul de față să permită reclamantului, pârâtul din acest litigiu să aibă legături personale cu minora în sensul de aol ua pe aceasta în domiciliul său în prima și a treia săptămână din lună de vineri orele 17,00 până duminică orele 17,00, precum și în perioada vacanțelor, potrivit programului stabilit de comun acord de către părți.
Considerând că acest program nu mai corespunde nevoilor minorei, aceasta fiind în prezent elevă în clasa I, programul fiind încărcat, reclamanta a formulat prezenta cerere de chemare în judecată.
Instanța a reținut că nu se impune modificarea programului de vizitare a minorei stabilit prin sentința civilă nr.4150/2005 a Judecătoriei Ploiești, pârâtul ocupându-se permanent de minoră, cumpărându-i atunci când aceasta a început școala parte din rechizite, așa cum rezultă din chiar depoziția martorului audiat în cauză la propunerea reclamantei.
Mai mult decât atât, din înscrisurile aflate la dosar, instanța a reținut că în prezent reclamanta îi îngrădește pârâtului dreptul de a avea legături personale cu minora, situație ce rezultă și din adresa nr.7833/29.10.2007 a Consiliului Local P, Administrația Serviciilor Sociale Comunitare si ca, prin acțiunea formulată reclamanta nu urmărește altceva decât să limiteze sau chiar să îngrădească relațiile personale ale copilului cu tatăl său, ceea ce contravine legii speciale invocate în precedent atâta vreme cât dezvoltarea morală, fizică și intelectuală a minorei nu sunt puse în primejdie, având în vedere și programul stabilit prin hotărâre judecătorească.
Sub aspectul celui de al doilea capăt de cerere, instanța a reținut că prin sentința civilă nr.212/07.01.2005 a Judecătoriei Ploiești, pârâtul din prezenta cauză a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei în cuantum de 775.000 ROL lunar până la majoratul copilului si a constatat că s-au modificat atât veniturile pârâtului acesta fiind în prezent pensionar, cât și nevoile de creștere și educare ale copilului astfel încât instanța a admis acest capăt de cerere.
Împotriva sentinței civile anterior menționată a declarat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie,arătând ca greșit a fost analizat probatoriul administrat in cauza,din care rezulta cu certitudine ca este esențial in interesul minorului sa nu meargă in domiciliul tatălui sau al bunicilor paterni.
A mai arătat apelanta ca judecătorul fondului nu a ținut cont de avizul psihologic al specialistului ce a consiliat minora si ca aceasta este proba cea mai concludenta in raport de care trebuie sa se aprecieze interesul minorei.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului arătând, in esența faptul ca prima instanța in mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor legale incidente in cauza.
Prin decizia civilă nr. 46 din 22 ianuarie 2009, tribunalul a respins apelul ca nefondat declarat de apelanta reclamantă.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art.43 alin. 3. familiei părintele căruia nu i-a fost încredințat minorul păstrează dreptul de a avea legături personale cu copilul, precum si de a veghea la creșterea, educarea, învățătura si pregătirea sa profesionala.
Alineatul 3 al articolului 14 din Legea 272/2004 prevede ca părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relații personale ale acestuia cu bunicii, frații si surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viata de familie, decât in cazurile in care instanța decide in acest sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului.
In mod nefondat susține apelanta ca esențial in interesul minorei este ca aceasta sa nu meargă in domiciliul tatălui sau al bunicilor paterni, invocând avizul psihologic al specialistului ce a consiliat minora. Aceasta deoarece din cuprinsul respectivului act nu rezulta ca minora ar manifesta mari rezerve in a tine legătura cu tatăl ei, ci doar ca ar prefera ca sa se întâlnească cu acesta,la ea acasă."
Practic se invoca de către psiholog ca ar fi recomandabil sa se seama de opțiunea minorei in ceea ce privește desfășurarea relațiilor cu tatăl ei, ori chiar opțiunea minorului care a împlinit 10 ani, exprimata în instanța cu prilejul audierii sale, deși importanta, nu este decisiva si trebuie analizata in contextul celorlalte criterii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta invocând prevederile art.304, pct.9 Cod procedură civilă susținând că în mod greșit s-a respins apelul și s-a menținut soluția instanței de fond, deoarece există rapoartele psihologului care a consiliat minora începând cu anul 2007 și din care rezultă că aceasta manifestă o stare de ezitare și anexietate în prezența tatălui său.
Chiar dacă are o gândire matură pentru vârsta ei și care o ajaută să înțeleagă că trebuie să aibă legături personale cu tatăl său, totuși din comportamentul său se poate trage concluzia că și-ar dori ca vizitele tatălui să fie la domiciliul mamei, arată în continuare recurenta-reclamantă.
Deși cu probatoriile administrate s-a dovedit existența unor motive temeinice care afectează dezvoltarea pe toate planurile ale minorei dacă se continuă acest program de legături personale cu tatăl, instanța în mod eronat a respins apelul ca nefondat.
Se solicită pentru motivele invocate, admiterea recursului, modificarea hotărârilor în sensul schimbării programului de vizitare al minorei.
Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei din apel, instanța reținând în mod corect că nu se impune modificarea programului de vizitare al minorei, așa cum a fost stabilit prin sentința civilă nr.4150/2005 a Judecătoriei Ploiești.
În susținerea recursului și respectiv a întâmpinării, părțile au depus la dosar în copie o serie de înscrisuri.
Curtea, examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Este știut că părinții sunt datori să-și îngrijească copilul. Ei sunt obligați să-l crească îngrijind de sănătatea și dezvoltarea sa fizică, de educarea, învățătura și pregătirea lui profesională potrivit cu însușirile lui.
Îndeplinirea acestor obligații presupune o supraveghere continuă și atentă a copilului în toată activitatea sa, astfel încât să se observe dezvoltarea sa fizică, intelectuală și morală.
Aceste îndatoriri nu pot fi executate decât numai dacă părintele are o conduită morală corespunzătoare penetru a-l determina pe copil prin exemplul său să aibă o comportare adecvată normelor de conviețuire socială.
Dacă părinții nu locuiesc împreună (sunt divorțați) aceștia vor decide de comun acord la care dintre ei va locui copilul.
La luarea măsurii de stabilire a domiciliului minorului la unul dintre părinți, instanațele de judecată trebuie să aibă în vedere un întreg proces de împrejurări care să evidențieze existența celor mai prielnice condiții pentru dezvoltarea acestuia, atât sub aspect fizic, cât și sub aspectul moral și afectiv.
În cauza de față, așa cum rezultă din cuprinsul sentinței civile nr.4150 din 13.05.2005 a Judecătoriei Ploiești, hotărâre rămasă definitivă prin neapelare, părinții,respectiv părțile din prezenta cauză, au stabilit de comun acord care va fi pentru viitor programul de vizitare al copilului de către tată, program care a fost respectat o perioadă de timp până la declanșarea prezentei acțiuni de către reclamantă.
De menționat este faptul că din probele administrate la instanța de fond nu a rezultatr că s-au schimbat condițiile care au fost avute în vedere de instanță la stabilirea programului de vizitare a minorei.
De altfel, din probele administrate, respectiv înscrisurile de la filele 36,37 dosar fond, rezultă că recurenta-reclamantă - este cea care îi îngrădește intimatului-pârât programul de vizitare al minorei, acum când în acest program se prevede ca minora să fie luată în domiciliul tatălui său, în zilele și perioada stabilită.
Cu atât mai mult nu se poate pune problema schimbării programului de vizitare la domiciliul recurentei-reclamante, dată fiind starea conflictuală dintre părinți, ar însemna ca acest lucru să nu poată fi materializat, mama restricționând prezența tatălui în domiciliu pentru a putea avea legături personale cu propriul copil.
De menționat este faptul că tatăl, respectiv intimatul-pârât, manifestă afecțiune și grijă față de copilul său, i-a creat în domiciliul său condiții de studiu, o cameră amenajată cu mobilier și calculator (a se vedea concluziile anchetei sociale efectuate la domiciliul său).
Argumentele recurentei-reclamante bazate pe concluziile psihologului în sensul că minora are o stare de anxietate și evitare a tatălui său și că nu ar fi recomandabil să aibe legături personale cu acesta, sunt contrazise chiar de minoră, care pe de o parte spune că se împacă bine chiar și cu actuala soție a tatălui, pe de altă parte, această stare de anxietate, tristețe poate fi apreciată și ca urmare a întoarcerii în domiciliul mamei, respectiv recurentei-reclamante.
Susținerile recurentei-reclamante în sensul că intimatul-pârât este bolnav, că este pensionat medical, nu sunt de natură a afecta starea psihică a copilului, dimpotrivă tatăl are mai mult timp să se ocupe de aceasta atunci când se află la domiciliul său.
Faptul că tatăl este pensionat medical nu duce automat la conclcuzia că nu se poate îngriji de copilul său, cu atât mai mult cu cât acesta nu a fost decăzut din drepturile părintești pentru a i se interzice să-și vadă și să se ocupe de copilul său.
De altfel, psihologul invocă faptul că ar fi recomandabil să se țină seama de opțiunea minorei în ceea ce privește desfășurarea relațiilor cu tatăl său, în cauza de față însă minora nu a împlinit vârsta de 10 ani (este născută la data de 16.01.2001) pentru a fi audiată în instanță. Și chiar dacă ar fi fost audiată, opțiunea copilului deși importantă nu este decisivă, ea trebuie analizată în contextul mai multor criterii la fel de importante.
Rezultă, așadar, pentru toate considerentele mai sus expuse că recursul reclamantei este nefondat și urmează să fie respins, ca atare, în baza disp.art.312 alin.1 Cod procedură civilă, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 304 Cod pr.civilă care să afecteze legalitatea deciziei pronunțate în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul ca nefondat declarat de reclamanta domiciliată în P, str. -,. 105 A2,.2, județul P, împotriva deciziei civile nr.46 din 22 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în P,str. - nr.3, -.D,.46, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 13 mai 2009.
Președinte, Judecători,
- - C -, - -
fiind plecată din instanță, Cu opinie separată
urmare a pensionării
se semnează de către
Președintele instanței
Grefier,
Red. CP
Tehnored.CN
2 expl./28.05.2009
nr- Judec.
nr- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Opinie separată
Consider că în speță se impunea soluția de admitere a recursului și de modificare a ambelor hotărâri în sensul admiterii acțiunii și schimbării modalității de păstrare legăturilor părintești dintre pârât și minoră prin vizitarea acesteia în domiciliul reclamantei.
Aceasta întrucât apreciez că în cauză erau incidente dispozițiileart. 304 pct.9 cod pr.civilăreferitoare la modificarea, în calea de atac a recursului a unor hotărâri date cu aplicarea greșită sau încălcarea legii, având în vedere cănu au fost respectate atât dispozițiile art. 2 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului cât și art.44 codul familiei.
În acest sens, se observă din studierea sentinței civile nr.4150/13.05.2005 a Judecătoriei Ploiești că recurenta de față a fost de acord, inițial, cu stabilirea programului de vizitare solicitat de către fostul său soț, în maniera luării minorei în domiciliul acestuia.
Ulterior însă, datorită înscrierii minorei în vederea frecventării cursurilor școlare, dar și atutudinii acesteia în sensul refuzului de se duce în domiciliul tatălui, mama a solicitat schimbarea modalității de menținere a legăturilor firești în domiciliul său și nu al pârâtului.
Dovada bunei sale credințe în sensul că nu dorește împiedicarea minorei de a păstra legăturile firești cu tatăl său sunt nu numai atitudinea din cadrul primei acțiuni de stabilire a acestora, cât și cea ulterioară, ea cerând consilierea minorei de către un psiholog tocmai pentru a trece mai ușor peste spaima acesteia de a se duce în domiciliul tatălui său și al bunicii paterne.
Se remarcă, de asemenea, că nici organele de urmărire penală sesizate cu plângerea penală a pârâtului nu au reținut vreo atitudine culpabilă a reclamantei.
Astfel, prinRezoluția din 11.11.2007 dată în dosarul nr.9933/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, confirmată prin Rezoluția din 06.06.2008 dată în dosarul nr.9212/P/2007 a aceleiași instituții s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numita sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de nerespectare a hotărârii judecătorești și a măsurilor privind încredințarea minorului prev.de art.271 și 307 alin.2 cod penal.
S-a reținut în cadrul acestei rezoluții că numita a arătat că nu i-a mai permis fostului soț să o ia pe fiica lor în zilele stabilite prin sentința mai sus menționată, deoarece copilul refuză, fiindu-i frică de acesta. Totodată, a învederat faptul că, în mai multe rânduri, a ținut-o pe minoră la locul de muncă, într-un loc nepotrivit pentru copii (jocuri electronice unde se fumează și se vorbește necorespunzător), are o atitudine mai impulsivă și nu îi asigură o alimentație corespunzătoare.
Organele de urmărire penală au avut în vedere și un aviz psihologic emis de psiholog în cuprinsul căruia s-a arătat că minora prezintă încordări psihice cu privire la obligația de a merge la tatăl său, apărând bine conturată dorința de evitare a tatălui, precum și declarația minorei care a arătat că nu dorește să meargă cu tatăl său, întrucât acesta nu are răbdare cu ea și o duce tot timpul la bunici.
PrinRezoluțiaanterior menționată s-a concluzionat că în cauză lipsește intenția numitei, în vederea săvârșirii faptei, având în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultăcă programul de vizitare nu poate fi respectat datorită atitudinii tatălui, acest lucru fiind confirmat chiar de către minoră.
O mare parte din cele reținute de organele de urmărire penală au fost confirmate și de probatoriile administrate în prezenta cauză.
Astfelpârâtul a recunoscut la interogatoriu că este pensionat pe caz de boală datorită unor afecțiuni psihice, lucru confirmat și de Biletul de trimitere emis de spitalul Județean - Laboratorul de Sănătate mintală adulți care atestă că pârâtulsuferă de"Tulburare organică de personalitate. severă cu puseuri suicidare. etanolică".
În raporturile întocmite de medicul psiholog se menționează că " minoraare o stare de teamă, frică, anxietate raportat la tatăl său și bunica paternă, nu știe cum să se poarte ca să nu îl enerveze, a văzut cum o bătea pe mama ei și îi era tare frică, era beat, iar când îl vizitează țipă la ea și se înfurie tare de tot".
Minora susține de asemenea, că într-una din vizitele în domiciliul bunicii paterne, aceasta a lovit-o, din ancheta socială întocmită de Autoritatea Tutelară a orașului P nr.1125/2008 (fila 27 dosar fond - ale cărei concluzii finale din păcate nu apar la dosarul cauzei) rezultând că certificatul medico-legal nr. 1924/06.09.2005 atestă faptul că minora a fost agresată.
În ceea ce privește programul minorei în cadrul vizitelor la domiciliul tatălui, din rapoartele psihologului, atașate la dosarul cauzei, rezultă că tatăl ține minora toată ziua în dormitor la desene animate, nu merge cu ea în parc, dar o duce la cluburi de jocuri de noroc, chiar pârâtul confirmând cu ocazia interogatoriului luat de către instanță că actuala sa concubină a lucrat într-un asemenea loc în care erau jocuri mecanice și de noroc.
De asemenea, înscrisurile de la filele 36, 37 dosar fond invocate de către instanțele anterioare sunt două adrese de răspuns emise de P și DGASPC P, la sesizarea pârâtului cu privire la nerespectarea de către soție hotărârii anterioare prin care era îndrumat să se adreseze instanțelor judecătorești, aceste susțineri ale pârâtului fiind nefondate, așa cum rezultă din Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești citată mai sus.
Din toate cele arătate mai sus rezultă cu certitudine faptul că minorei îi este teamă de tatăl său, care pe fondul unor afecțiuni psihologice are un comportament care îi induce o stare de anxietate și îi pune de asemenea, în pericol creșterea și dezvoltarea, câtă vreme, chiar dacă i-a amenajat o cameră de studiu în domiciliul său, nu se ocupă de educația minorei, nu o ajută în rezolvarea temelor și nu se preocupă de evitarea unor factori negativi (gen locuri cu jocuri de noroc) ai dezvoltării sale morale.
De menționat este faptul că programa școlară și cursurile facultative la care este înscrisă minora sunt îngreunate și greu de atins în condițiile menținerii actualului program de vizitare.
Ca atare, dând preeminență dreptului părintelui de a păstra legăturile cu copilul său în varianta inițială, față de interesul superior al copilului a cărui dezvoltare psihică educativă și morală impune schimbarea acestora (atenție - nu încetarea lor, pentru a se discuta de decăderea din drepturile părintești) consider că instanțele anterioare au încălcat dispozițiile art. 2 alin.3 din Legea 272/2004, potrivit căruia " principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești."
De altfel, în speță, nu erau incidente dispozițiile art.14 alin.3 din Legea 272/2004 citat de către Tribunalul Prahova, câtă vreme nu era cazul unei restricționări totale a legăturilor tatălui cu minora, ci doar, așa cum s- arătat mai sus, o schimbare care să urmărească, în primul rând, interesul copilului.
Judecător,
- -
Președinte:Elena CosteaJudecători:Elena Costea, Constanța Pană, Iolanda Mioara
| ← Răpire internațională de copii. Decizia 1162/2008. Curtea de... | Divort. Decizia 826/2009. Curtea de Apel Ploiesti → |
|---|
