Stabilire program vizitare minor. Decizia 1053/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (1084/2009)
Completul 5
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1053
Ședința publică de la 18.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriela Sorina Prepeliță
JUDECĂTOR 2: Stere Learciu
JUDECĂTOR 3: Claudiu
GREFIER - I
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta - pârâtă, împotriva deciziei civile nr. 159 din 02.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant și autoritatea tutelară din cadrul PRIMĂRIEI SECTORULUI 4
are ca obiect - stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul - reclamant prin avocat A care depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 98580/2009 emisă de Baroul București, lipsind recurenta - pârâtă și autoritatea tutelară din cadrul primăriei sectorului 4
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 16.06.2009 recurenta - pârâtă a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4,00 lei - chitanța seria - nr. -/16.06.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, cât și faptul că motivele de recurs au fost comunicate părților adverse.
Se mai învederează că la dosarul cauzei, la data de 09.06.2009, intimatul - reclamant a depus întâmpinare, în 3 exemplare.
Apărătorul intimatului - pârât, la solicitarea instanței, învederează că nu este vorba de invocarea excepției nulității recursului, deoarece deși recursul este motivat pe disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, apărările formulate de recurenta - pârâtă, nu se subscriu acestui articol, așa încât apreciază că recursul este nefondat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul intimatului - pârât, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, deoarece motivele invocate de către recurenta - pârâtă se referă la analiza probatoriului și la starea de fapt, care nu se subscriu disp.art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Mai arată că, din cele menționate de recurentă, ce fac referire la situația de fapt actuală a minorului, acestea nu mai sunt de actualitate, având în vedere vârsta acestuia, aspect ce a fost avut în vedere de instanța de apel, și care dă posibilitatea tatălui să aibă grijă de minor, să îl ia de la domiciliul mamei, aspect care conduce la stabilirea unor legături puternice cu acesta cât și cu cel de al doilea copil al intimatului - reclamant. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 B, la data de 30.11.2007, sub nr-, reclamantul - a chemat in judecata pe parata -, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să stabilească un program în cadrul căruia să poată păstra legăturile personale cu minorul loan.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că minorul loan, născut la data de 12.02.2006, este copilul său și al pârâtei, fiind în îngrijirea mamei. Reclamantul a învederat că în prezent pârâta îi obstrucționează dreptul de a păstra legături personale cu copilul.
În termen legal, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată, având în vedere că de la nașterea copilului și până în prezent atitudinea reclamantului față de minor, în ceea ce privește interesul păstrării de legături personale cu minorul a fost una inconstantă.
Parata a învederat că minorul este foarte mic, nu îl cunoaște pe reclamant ca fiind tatăl său și este foarte atașat de mediul său, iar copilul nu accepta sa plece nicăieri fără mama sa.
Prin sentința civilă nr.3396 din 16.06.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtei - și în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară - Primăria Sectorului 4
A încuviințat reclamantului dreptul de a avea legături personale cu minorul -, născut la 12.02.2006, după următorul program:
- în prima și a treia zi de sâmbătă din lună, la domiciliul mamei copilului, între orele 1000- 1600, în prezența mamei copilului;
- în a doua zi de Paște a fiecărui an, la domiciliul mamei copilului, între orele 1000- 1600, în prezenta mamei copilului;
- în data de 26 decembrie a fiecărui an, între orele 1000- 1600, în prezenta mamei copilului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a considerat că minorul are o vârstă care nu poate permite separarea acestuia de mama sa și de mediul în care minorul a crescut și s-a dezvoltat, o astfel de măsură putând periclita dezvoltarea minorului și nefiind în interesul acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul -, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, la data de 31.10.2008.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că hotărârea pronunțată de către instanța de fond este neîntemeiată și trebuie modificată întrucât îi limitează în mod nejustificat dreptul de a-și vizita fiul și de a stabili în mod real legături personale cu acesta.
Cât timp nu există vreun motiv care să demonstreze că părintele și-ar exercita în mod abuziv dreptul său de a-și vizita copilul, limitarea anticipată a acestui drept este nejustificată, cu atât mai mult cu cât dreptul copilului de a-și cunoaște ambii părinți, precum și mde a menține relații personale cu aceștia este prevăzut în mod expres de legislația română, cât și de cea europeană.
Prin decizia civilă nr.159 A din 02.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, a fost admis apelul formulat de apelantul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.3396/16.06.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, împotriva intimatei-pârâte și în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară Primăria Sectorului 4 A fost schimbată în parte sentința civilă apelată, în sensul că s-a încuviințat reclamantului dreptul de a avea legături personale cu minorul - la domiciliul reclamantului și fără prezența mamei copilului, după programul stabilit prin sentința apelată. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și s-a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a avut în vedere faptul că este în interesul minorului ca legăturile personale cu tatăl său să se realizeze la domiciliul tatălui, și fără a fi prezentă și mama copilului. S-a avut în vedere faptul că între părți există o stare tensionată, astfel că, o soluție contară ar contraveni tocmai normelor legale invocate și scopului pentru care s-a stabilit posibilitatea părintelui căruia nu i s-a încredințat minorul de a avea legături cu copilul.
Totodată, din referatul de anchetă socială efectuată la domiciliul apelantului a rezultat că acesta locuiește într-un apartament curat întreținut, are condiții bune de locuit și mai are în întreținere un copil (minora, născută la data de 6.02.2007), astfel că apelantul nu pune în pericol dezvoltarea minorului prin luarea acestuia la domiciliul său, și fără prezența mamei.
Împotriva deciziei civile anterior menționate, a declarat recurs pârâta invocând greșita interpretare pe care instanța de apel a dat-o dispozițiilor legale ce reglementează materia dreptului părintelui căruia nu i s-a încredințat copilul de a păstra legături personale cu acesta.
Legiuitorul emite dispoziții pornind de la un cadru general, fiind tocmai îndatorirea instanțelor judecătorești de a le adapta specificului fiecărei spețe și de a lua deciziile în baza unei analize în profunzime a realității speței privite prin prisma dorinței legiuitorului, materializarea în prevederile normei de drept.
Instanța de judecată nu a ținut cont de probatoriul cauzei ce conține inclusiv recunoașteri ale intimatului că nu și-a văzut copilul pe perioade foarte mari de timp (7 luni în intervalul iunie 2007 - ianuarie 2008), că nu a prezentat constanță în manifestarea interesului față de minor, că nu și-a îndeplinit o serie de alte obligații ce îi reveneau din calitatea de părinte și că oricând a dorit să își vadă copilul a putut să o facă fără restricții. Mai mult, instanța de apel și-a motivat cererea pe faptul că între părți există o stare tensionată, o stare conflictuală de natură să afecteze dezvoltarea unei relații armonioase între copil și celălalt părinte, având la bază doar susțineri total lipsite de adevăr ale pârâtului, susțineri neprobate în fapt în niciuna din fazele procesuale ale acestei cauze.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât, pe de o parte, acesta nu invocă motive de nelegalitate, nereferindu-se la aplicarea greșită a legii de către instanța de apel, iar pe de altă parte, motivele pentru care recurenta solicită să nu-i fie permis să își petreacă timpul cu fiul său, la domiciliul său, și fără ca mama minorului să fie în mod obligatoriu prezentă, nu sunt întemeiate și că instanța de apel a apreciat în mod corect situația de fapt, motiv pentru care a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei din apel ca fiind temeinică și legală.
A mai susținut intimatul și faptul că singurul caz în care exercitarea relațiilor personale dintre copil și părintele de care este despărțit este cel menționat de art.16 alin. 2 din Legea nr.272/2004, care astfel cum s-a mai arătat nu este aplicabil în prezenta cauza.
Mai susține intimatul că este perfect capabil de a îngriji un copil mic întrucât mai are un copil minor, de o vârstă mai fragedă decât acesta, deci poate avea grijă de un copil minor. Mai mult, minorul are o soră și intimatul dorește ca între ei să ia naștere relații de afecțiune, fapt ce nu ar fi posibil dacă întâlnirile dintre intimat și copil s-ar desfășura numai la domiciliul mamei acestuia și în prezenta ei.
Copilul a împlinit vârsta de 3 ani în februarie 2009, astfel încât în prezent este absolut firesc să iasă din domiciliul mamei sale și să fie obișnuit cu lumea exterioară. Mai mult, este firesc ca la această vârstă copilul să se poată adapta la a-și petrece câteva ore la domiciliul tatălui său și în lipsa mamei sale.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea reține următoarele:
Nu poate fi primită susținerea intimatului-reclamant în sensul că recursul nu conține nici un motiv de nelegalitate a deciziei, deoarece criticile formulate de recurentă nu se referă doar la analiza probatoriului și la situația de fapt reținută de instanțe, ci la aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr.272/2004, sub acest aspect urmând a fi analizată decizia recurată de pârâtă.
Un program de vizitare a minorului numai la domiciliul mamei și numai în prezența acesteia, pe termen, nu poate fi acceptat ca fiind de natură să asigure păstrarea legăturilor părintești în sensul urmărit de dispozițiile legale, ci, dimpotrivă, conduce la îndepărtarea tatălui de copil, cu posibile efecte negative pentru dezvoltarea psihică, morală și socială a acestuia din urmă.
minorului în varianta propusă de recurenta-pârâtă poate fi acceptată numai ca premisă a apropierii treptate a copilului de tatăl său, deoarece faptul că până în prezent între aceștia nu s-a stabilit o legătură normală între tată și fiu, nu ar putea să justifice o limitare a exercitării dreptului părintelui de a avea legături personale cu copilul, fiind de natură pur discriminatorie, în lipsa oricărui element concret care să demonstreze influența negativă asupra educației și sănătății minorului, ipoteză pe care, de altfel, recurenta nici nu a invocat-
Curtea a constatat că instanța de apel în mod corect a apreciat că, prin modalitatea de vizitare pe care a stabilit-o, ținând cont de vârsta minorului (în prezent 3 ani și 5 luni) și de condițiile morale și materiale oferite de tată, nu i se creează o teamă minorului prin faptul deplasării sale la domiciliul tatălui său.
Recursul pârâtei este nefondat, nefiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât instanța de apel având în vedere dispozițiile art.97 alin.2 Codul familiei și art.2 alin.1 din Legea nr. 272/2004, potrivit cărora părinții exercită drepturile lor părintești numai în interesul superior al copilului, a analizat în mod corect acest interes, având în vedere faptul că pentru o bună dezvoltare psihică și fizică a minorului, este necesar ca acesta să aibă legături personale cu ambii părinți și acestea să fie executive.
În temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-pârâtă, împotriva deciziei civile nr. 159A/02.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și AUTORITATEA TUTELARĂ - PRIMĂRIA SECTORULUI 4.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
I
Red.
Tehnodact. /2 ex./13.07.2009
- Secția a IV-a Civ. - -; -
Jud. Sectorului 4. - Civ. -
Președinte:Gabriela Sorina PrepelițăJudecători:Gabriela Sorina Prepeliță, Stere Learciu, Claudiu
| ← Divort. Decizia 893/2009. Curtea de Apel Bucuresti | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
