Stabilire program vizitare minor. Decizia 111/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.111
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Constanța
- C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în P,-,. 127,. B,. 4,. 39, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei nr. 504 pronunțată la 20 septembrie 2007 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în P,- B,. 2.. 16, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 3 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. -, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant asistat de avocat din Baroul Prahova și intimata-reclamantă reprezentată de avocat din Baroul Prahova, lipsind autoritatea tutelată.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-reclamant, arată că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 43 alin. 3 din Codul Familiei.
Prin modalitatea de vizitare stabilită de instanța de apel, de numai 6 ore pe lună, reclamantul nu a posibilitatea să păstreze legăturile personale cu minorii și nu poate veghea la creșterea și educarea acestora.
Mai arată că hotărârea este afectată și de nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 7 pr.civilă, respectiv conține motive contradictorii.
Astfel, instanța de apel prezintă pe o pagină și J argumente în favoarea reclamantului, iar la sfârșit, în două fraze, reduce drastic programul de vizitare, fără să argumenteze ce a dus la luarea acestei decizii.
Deși instanța de apel reține că nu rezultă din nicio probă că reclamantul a manifestat un comportament agresiv fizic sau verbal față de copii, sau că nu ar avea sentimente față de ei și că probele prezentate de pârâtă sunt preconstituite, în final, apreciază că se impune un program de vizitare de numai 3 ore, timp în care tatăl ar avea posibilitatea să recâștige încrederea și atașamentul propriilor copii.
Programul de vizitare stabilit de instanța de apel îngrădește drepturile reclamantului de a păstra legăturile firești cu minorii.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei, iar pe fond, să se mențină sentința pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca legală și temeinică.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-pârâtă, arată că instanța de apel a considerat că dreptul reclamantului nu poate fi restrâns și a permis ca minorii să fie luați din domiciliul pârâtei pentru ca recurentul să-și poată exercita în condiții normale drepturile sale de părinte.
La stabilirea programului de vizitare, instanța de apel a avut în vedere actele depuse la dosar din care rezultă că minorii au o stare de temere în prezenta tatălui.
De altfel, instanța de apel a arătat că în măsura în care copiii vor dobândi încredere în reclamant, acesta poate solicita schimbarea modalității de vizitare, respectiv să poată lua minorii în domiciliul său în timpul vacanțelor.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, arată că hotărârea nu cuprinde motive contradictorii, dimpotrivă, instanța de apel a argumentat pe larg soluția pronunțată, în sensul greșelii săvârșite de instanța de fond atunci când a permis recurentului ca timp de două zile să poată avea legături personale cu minorii în domiciliul pârâtei, în absența acesteia.
In motivele de apel, pârâta a arătat că recurentul avea permisiunea să aibă legături personale cu minorii în prima și a treia săptămână din lună, de sâmbătă de la ora 11,00 până duminică la ora 17,00, în domiciliul pârâtei, dar în absența acesteia, ceea ce presupune că pârâta să părăsească propriul domiciliu timp de două zile, lucru inadmisibil.
Instanța de apel, la stabilirea modalității de vizitare a ținut cont atât de prevederile art. 43 alin.3 și art. 97 din Codul familiei, cât și de actele depuse la dosar din care rezultă că minorii au fost duși la psiholog întrucât erau traumatizați de comportamentul agresiv al tatălui.
În ceea ce privește al treilea motiv de recurs, arată că este neîntemeiat întrucât instanța în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 pr.civilă.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Dliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună
obligarea paratei sa-i permită să aiba legături personale cu minorii, ns. la data de 11.03.1996 si, ns. la 05.06.1998.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că din căsătoria sa cu pârâta au rezultat cei doi minori ce au fost încredințați acesteia spre creștere și educare prin sentința civilă nr.2389/20.03.2006 a Judecătoriei Ploiești, pârâta interzicându-i însă să aibă legături personale cu minorii, motiv pentru care solicită stabilirea unui program de vizitare constând în luarea copiilor la domiciliul său de 2 ori pe lună de vineri seara, orele 17,00 până duminica seara, orele 17,00 în prima și a treia săptămână din luna, iar în vacanța mare o lună de zile și o săptămână în vacanța de iarnă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii și încuviințarea ca reclamantul să aibă legături personale cu minorii de două ori pe lună într-o singură zi și numai în prezența sa.
După administrarea probei cu acte, prin sentința civila nr.1736/23.02.2007 Judecătoria Ploieștia admis în parte acțiunea și a dispus obligarea pârâtei de a-i permite reclamantului să aibă legături personale cu minorii la domiciliul acestuia, în lipsa pârâtei în următoarea modalitate: prima și a treia săptămână din fiecare lună, de sâmbăta orele 11,00 și până duminica orele 17,00, o săptămâna în vacanța de iarnă și o lună în vacanța de vară.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție s-a reținut că potrivit art. 43 alin. 3 codul familiei, părintele divorțat căruia nu i-a fost încredințat copilul are dreptul de a avea legaturi personale cu acesta și de a veghea la creșterea, educarea, învațătura și pregătirea sa profsională, iar potrivit art. 97 codul familiei ambii părinți au aceleași drepturi și obligații față de copiii lor minori, drepturile părintești exercitându-se numai în interesul copiilor, astfel încat în baza acestor texte de lege și reclamantul în calitate de părinte are dreptul de a avea legături personale cu copii săi și de a-și exercita drepturile referitoare la creșterea, educarea, învațătura și pregătirea profesională a copiilor ținand seama de interesul acestora.
Mai arata instanța de fond că este în interesul copiilor de a avea legături personale cu tatăl lor la domiciliul acestuia din urma, în lipsa paratei, în vederea dezvoltării unei relații armonioase și pentru a se consolida relația -copil, scop în care este necesar să se creeze cadrul ca tatăl să poată comunica cu copii fără a fi stingheriți de prezența mamei cu atât mai mult cu cât nu s-a dovedit că reclamantul ar avea un comportament violent și ar manifesta lipsa de afecțiune față de copii așa cum susține pârâta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate și admiterea în parte a acțiunii în sensul de a se permite ca intimatul reclamant să aibă legături personale cu minorii de 2 ori pe lună la sfârșit de săptămână în prezența apelantei, instanța urmând să fixeze orele de vizitare.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că modalitatea fixată de instanța de fond nu este posibilă deoarece părțile din prezenta cauza au domicilii separate, iar copii i-au fost ei incredințați prin hotărâre judecătorească, având deci obligația de a-i supraveghea, îngriji și a le asigura hrana, ori modalitatea fixată de instanță presupune ca ea sa plece din domiciliul de sâmbăta orele 11,00 până duminica orele 17,00.
Mai arata apelanta că instanța de fond nu a apreciat nici asupra faptului că minorii sunt de vârsta școlară, au de pregătit lecții și deci trebuie supravegheați de părintele căruia i-au fost încredințați și nu s-au avut în vedere nici înscrisurile depuse la dosar din care reiese că minorii prezintă teamă și respingere față de tatăl lor din cauza violenței exercitate de acesta din urmă în familie asupra sa și a copiilor.
Susține apelanta că instanța de fond, neținând seama de aceste înscrisuri nu a făcut decât să ignore faptul că "exercitarea drepturilor părintești se face numai în interesul copiilor".
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr. 13750/281/12.04.2007.
La data de 20.06.2007 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că din dispozitivul sentinței apelate rezultă indubitabil că i s-a permis să aibă legaturi pesonale cu minorii la domiciliul său în lipsa pârâtei și nicidecum la domiciliul pârâtei, în motivarea hotărârii menționându-se că este necesar ca relația dintre el si copii să nu fie stingherită de prezența celuilalt părinte, condiție ce se impune cu atât mai mult cu cât în prezența mamei copii se poarta cu sfială, reținandu-și anumite gesturi de afecțiune pe care în alte condiții și le-ar fi manifestat în mod firesc.
Mai arată intimatul că nu exista nici un motiv pentru care minorii să nu poată veni în domiciliul său care este tot în P, cu atât mai mult cu cât au vârsta destul de mare și nu au afecțiuni care să impună o îngrijire specială, iar în zilele când ar veni la domiciliul său și el să se poată ocupa de supravegherea lor școlară așa cum s-a ocupat înainte de separarea în fapt de pârâta.
Precizează intimatul că în ceea ce privește actele invocate de apelantă, acestea au fost procurate "pro cauza", iar dacă copii au devenit introvertiți, așa cum susține apelanta, acest fapt nu se datorează decât acesteia care nu le-a permis minorilor să-și manifeste afecțiunea față de el, transferând relațiile tensionate dintre ei în planul relațiilor dintre el și copii.
La termenul din data de 13.09.2007 instanța a dispus audierea minorului.
Tribunalul Prahova, prin decizia nr. 504 pronunțată la 20 septembrie 2007, a admis apelul a schimbat în parte sentința apelata, în sensul că a obligat apelanta -pârâtă să permită intimatului-reclamant să aibă legaturi personale cu minorii -, ns. la 11.03.1996 si -, ns. la 05.06.1988 prin luarea acestora în domiciliul său în prima și a treia săptămâna din lună, duminica între orele 10,00- 13,00.
Prin aceeași decizie s-a respins capătul de cerere privind luarea minorilor de către intimat în timpul vacanțelor de iarnă și de vară, ca neintemeiat și s-a menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.2389/20.03.2006 a Judecătoriei Ploieștis -a admis în parte acțiunea formulată de apelanta din prezenta cauză și în parte cererea reconvențională formulată de intimatul în sensul ca s-a desfăcut căsătoria din culpa comuna a soților, iar minorii rezultați din căsătorie si au fost încredințați mamei spre creștere și educare, intimatul fiind obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor în procent de 33% lunar, cate 16,5 % lunar pentru fiecare minor.
Conform caracterizărilor efectuate de Centrul Județean de Asistenta P, dezvoltarea psiho-comportamentală a copiilor este normală vârstei cronologice, inclusiv a minorului - a cărui pronunție s-a corectat în urma ședințelor de logopedie, ambii copii sunt introvertiți, manifestă neincredere în sine, teamă și respingere față de / și în prezența tatălui, recomandându-se, ținând seama de exigențele învățământului primar, efort intelectual prelungit, solicitări intelectuale continue, program riguros, etc., menținerea copiilor în grija permanentă a mamei.
Potrivit art.43 alin.3 Codul familiei "părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a acestuia".
Totodată, art. 97 Codul familiei prevede ca părinții au obligația de a exercita drepturile lor părintești numai în interesul copiilor.
Așadar, din probele administarte în cauză, reiese că părțile au divorțat în luna martie 2006, cei doi copii rezultați din căsătorie, - și -, fiind încredințați mamei spre creștere și educare, situație care dă dreptul tatălui în calitate de părinte de a păstra legăturile personale cu copii săi minori.
Asemenea drept trebuie exercitat în condiții normale, cu respectarea interesului superior al copilului.
În speța, dreptul intimatului de a avea legături personale cu copii săi, nu se poate însă exercita în condiții normale și cu respectarea interesului minorilor la domiciliul apelantei, unde comunicarea dintre tată și copii ar fi stingherită de prezența mamei, astfel încat comunicarea nu s-ar realiza în mod firesc fără nici o restrângere din partea mamei, cu atât mai mult cu cât, copii nu mai sunt la o vârsta care să impună prezența obligatorie a acesteia, ci o vârsta care le permite să conștientizeze faptul că tatăl lor are aceleași drepturi și obligații fața de ei ca și mama lor, că are dreptul să-și exprime atașamentul față de ei în mod liber neconstrans de prezența mamei.
Or, prezența mamei ar crea o atmosferă tensionată care nu le-ar permite copiilor să se manifeste sincer și nestingherit față de tatăl lor, cu atât mai mult cu cât, din nicio probă administrată nu rezultă că acesta din urmă manifesta un comportament agresiv fizic și verbal față de proprii copii.
Susținerea apelantei în sensul că prezența sa este absolut necesară datorită violenței fizice și verbale, lipsei de afecțiune a tatălui față de copii, nu poate fi avută în vedere cât timp din nici o probă administrată nu a rezultat că tatăl adresează copiilor cuvinte jignitoare, le aplică pedepse corporale, ori că nu are sentimente paterne față de acestea.
Faptul că în caracterizările întocmite de Centrul Județean de Asistenta P se menționează că minorii manifestă respingere și temere față de / și în prezența tatălui lor, nu reprezintă o probă concludentă cât timp, pe de o parte nu se coroborează și cu alte probe (având în vedere că asemenea evaluări s-au făcut în lipsa tatălui), iar pe de alta parte au fost solicitate asemenea caracterizări a fi efectuate de apelantă după pronunțarea sentintzei de divorț și introducerea acțiunii de către reclamantul - intimat, fiind vorba deci, de probe preconstituite.
De altfel, și acțiunea de divorț a fost introdusă de către parata - apelantă la cca. o luna după ce a solicitat sprijinul Fundației "" pentru susținerea femeiilor și copiilor victime ale violenței în familie, ceea ce înseamnă că aceasta a căutat permanent să-și preconstituie probe în apărare, influențând copiii împotriva tatălui lor, comportament care nu este de natură să permită o dezvoltare psihică a copiilor, să realizaze valorile unor relații de familie normale, de respect față de ambii părinți, de încredere în aceștia că vor fi ajutați de ambii părinți ori de câte ori vor avea nevoie.
Această atitudine a pârâtei nu a făcut decât să inducă copiilor un sentiment de neîncredere nu numai în tatăl lor dar și în propriile lor forțe și să devină niște copii introvertiți.
Nici adresa eliberată de Politia Municipiului P nu face dovada exercitării unor violențe fizice sau verbale din partea intimatului împotriva copiilor așa cum susține apelanta, cât timp nu reiese pentru ce anume s-a formulat plângere, ce anume verificări s-au efectuat de către organul de poliție, concluziile verificărilor, masurile luate împotriva intimatului- reclamant.
Mai mult, chiar dacă tatăl copiilor i-ar fi agresat, ar fi exercitat violențe de
orice natură împotriva acestora, apelanta avea posibilitatea și chiar obligația de
sesiza DGASPC P și Parchetul în vederea luării de măsuri împotriva
intimatului pentru aplicarea de rele tratamente copiilor, deoarece numai
asemenea tratamente ar putea crea copiilor o deosebită stare de temere față de
tatăl lor, lucru care însa nu s-a întâmplat, din niciuna din caracterizările sau
evaluările depuse la dosar, nerezultând că minorii sunt agresați de tatăl lor,
agresiuni în urma cărora ar fi traumatizați și care ar impune ca legăturile sale
cu copiii să se poată exercita numai în prezența mamei.
În realitate, din probele administrate rezultă că, de fapt, mama exercită o puternică influență asupra copiilor împotriva tatălui lor, fapt ce reiese cu atât mai mult cu cât, din chiar declarația tatălui apelantei dată în cadrul procesului de divorț reiese că după despărțirea în fapt a soților, copiii au continuat sa fie crescuți de ambii părinți, tatăl apelantei neafirmând niciun moment că intimatul ar avea un comportament necorespunzator față de copii, iar cealaltă martora audiata a declarat că minorul - manifestat un atașament deosebit față de tatăl său.
De altfel, în caracterizarea nr.31/16.03.2006 eliberată de Centrul Județean de Asistență P, în timpul procesului de divorț la solicitarea mamei, nu se menționează că minorul ar manifesta teama și respingere față de / și în prezența tatălui său ca, de altfel, nici în caracterizarea întocmită în luna iulie 2006, această stare fiind menționată doar în evaluările efectuate în noiembrie 2006, ori este greu de crezut că după încredințarea minorilor mamei lor, tatăl le-a influențat o stare de temere atât de puternică încat copiii să nu dorească sa-1 vadă numai în prezența mamei și a bunicului lor.
Faptul că în realitate este vorba de influența mamei și nicidecum de vreo agresiune din partea tatălui reiese și din declarația minorului - audiat de instanță, care inițial a arătat că tatăl său îi agresa atât psihic cât și fizic fără a avea vreun motiv anume, pentru ca ulterior în urma întrebărilor adresate de instanță să arate că de fapt o singura data tatăl său 1-a luat de braț si 1-a trântit pe canapea, deoarece nu-și făcuse curat pe biroul unde-și făcea lecțiile, că nu poate preciza cât de des se certau părinții săi și că tatăl său nu vorbea urât în prezența lor.
Față de toate cele sus menționate, interesul copiilor este de a avea legături personale cu tatăl lor la domiciliul acestuia, deoarece numai într-o asemenea modalitate dreptul pârâtului ar fi exercitat în mod corespunzător, nestingherit, asigurându-se comunicarea dintre intimat și copii în mod firesc, fără nicio restrângere din partea pârâtei.
În ceea ce privește însa perioada în care pârâtul - intimat poate să-și exercite un asemenea drept, în condițiile în care copiii, sub influența mamei, nu doresc să stea cu tatăl lor, instanța apreciază că este suficient un program de vizitare de două ori pe lună la domiciliul tatălui, duminica timp de 3 ore, respectiv de la orele 10,00 până la orele 13,00 și nu de sâmbăta până duminica așa cum a stabilit instanța de fond, în această perioadă de 3 ore tatăl având posibilitatea să recâștige încrederea, respectul și atașamentul propriilor copii, iar în situația în care copiii redobândesc pe deplin încrederea în tatăl lor, acesta poate solicita schimbarea modalității de vizitare, deoarece numai în cazul în care intimatul are capacitatea de a insufla copiilor încredere, de a-i face să înțelegă că dorința sa este de a-i ajuta, dar și de a petrece câteva ore nestingheriți, nu va mai exista nici un impediment ca minorii sa fie lasați pe timpul nopții la tată sau pe timpul vacanțelor.
In acest sens, motivul invocat de apelanta în sensul că, față de dorința copiilor de a avea legaturi personale cu tatăl în prezenta sa, modalitatea fixată de instanța de fond de a fi luați de tatăl lor de sâmbăta orele 11,00 până duminica orele 17,00 contravine interesului copiilor, este fondat, deoarece la momentul actual, când copiii au insuflată temerea față de tată, nu este în interesul lor să petreacă atât de mult timp cu acesta, impunându-se un program de vizitare mai redus, respectiv de 3 ore, în vederea consolidării relațiilor dintre tată și copiii săi minori.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, arătând în esență că hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozitiilor art.43 al.3 Codul familiei, fiind astfel incidente dispozițiile art.304 pct.9 cod pr.civilă, întrucât prin modalitatea de vizitare stabilită de către instanța de apel d e numai 6 ore pe lună (de două ori pe lună, duminica între orele 10,00 - 13,00 ) nu se pot stabili legături personale în mod corespunzător și nu se poate veghea la creșterea și educarea copiilor în înțelesul textului de lege mai sus menționat.
Un alt motiv de recurs îl constituie dispozițiile art.304 pct.7 cod pr.civilă, întrucât decizia Tribunalului Prahova conține motive contradictorii.
Arată recurentul că instanța de apel a făcut aceeași confuzie ca și intimata pârâtă atunci când reținut în considerentele deciziei că nu s-a încuviințat de către instanța de fond să aibă legături personale la domiciliul recurentului, întrucât în realitate, astfel cum rezultă din dispozitivul sentinței nr.1736/2007 a Judecătoriei Ploiești, i s-a permis să aibe legături personale la domiciliul său.
În același sens, s- arătat că deși instanța de apel prezintă pe o pagină și J argumente în favoarea sa, la sfârșitul considerentelor deciziei, fără a prezenta argumente, îi reduce drastic programul de vizitare la numai trei ore.
Față de faptul că instanța de apel a schimbat programul de vizitare ca urmare a atitudinii pârâtei care a influențat copii împotriva sa, apreciază recurentul că nu a căzut în pretenții, astfel încât să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată potrivit dispoz. art.274 cod pr.civilă.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs formulate raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În mod corect au apreciat, atât instanța de fond, cât și instanța de apel că, potrivit art. 43 alin. 3 codul familiei, părintele divorțat căruia nu i-a fost încredințat copilul are dreptul de a avea legaturi personale cu acesta și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea sa profesională, iar conform art. 97 codul familiei ambii părinți au aceleași drepturi și obligații față de copiii lor minori, drepturile părintești exercitandu-se numai în interesul copiilor, astfel încât în baza acestor texte de lege și reclamantul în calitate de părinte are dreptul de a avea legaturi personale cu copii săi și de a-și exercita drepturile referitoare la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesionala a copiilor ținând seama de interesul acestora.
Ambele instanțe au apreciat în mod just că este în interesul copiilor de a avea legaturi personale cu tatăl lor la domiciliul acestuia din urma, în lipsa paratei, în vederea dezvoltării unei relații armonioase și pentru a se consolida relația -copil, scop în care este necesar să se creeze cadrul ca tatăl să poată comunica cu copii fără a fi stingheriți de prezența mamei, cu atât mai mult cu cât nu s-a dovedit că reclamantul ar avea un comportament violent și ar manifesta lipsă de afecțiune față de copii, așa cum susține pârâta.
Modalitatea aleasă însă de către instanța de apel în sensul stabilirii unor legături personale cu minorii prin luarea acestora în domiciliul intimatului reclamant în prima și a treia săptămână din lună, duminica între orele 10,00 - 13,00 nu este însă de natură a respecta principiul ocrotirii interesului superior al copilului, astfel cum acesta este consacrat în dispoz.art.43 alin.3, art.97 Codul familiei, cât și art.14 și 22 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel într-un interval de numai trei ore, un părinte va trebui să deplaseze copii de la domiciliul celiuilalt părinte la domiciliul său, precum și să-i aducă înapoi, rămânându-i un timp foarte scurt pentru a avea posibilitatea creării unei atmosfere propice consolidării relațiilor dintre tată și copiii săi minori, care să îi apropie, să le permită a desfășura diverse activități împreună, în vederea recâștigării încrederii, respectului și atașamentului minorilor.
Se observă de asemenea, că ambii copii sunt băieți și cu atât mai mult aceștia au nevoie de o apropiere adecvată de tatăl lor, astfel încât acesta să se ocupe în mod corespunzător potrivit drepturilor sale prevăzute de lege, atât de creșterea cât și de educarea copiilor într-un spirit care să le permită acestora o bună integrare în societate.
Față de cele arătate mai sus se constată că primul motiv de recurs invocat de către recurent este astfel întemeiat, fiind mai adecvată scopurilor mai sus arătate, soluția primei instanțe, prin care a fost obligată pârâta de a-i permite reclamantului să aibă legături personale cu minorii la domiciliul acestuia, în prima și a treia săptămână din fiecare lună, de sâmbăta orele 11,00 și până duminica orele 17,00, precum și o săptămână în vacanța de iarnă și o lună în vacanța de vară.
În această modalitate relațiile de familie dintre minori și tatăl lor nu au un caracter formal și nici nu sunt stingherite eventual, de prezența celuilalt părinte, comunicarea dintre reclamant și copii săi, având loc în mod firesc fără nicio restrângere.
Chiar dacă între părinți au existat neînțelegeri, certuri și poate chiar violențe, în speța de față nu s-a făcut dovada că aceste aspecte au afectat și relațiile de familie dintre tată și băieții săi, acesta dând dovadă de probitate morală, astfel cum rezultă atât din ancheta socială, precum și din caracterizarea depusă de acesta la dosarul cauzei.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs în sensul că decizia recurată conține motive contradictorii sau străine de natura cauzei, se constată că acesta nu este întemeiat întrucât instanța nu a făcut confuzie în ceea ce privește modalitatea stabilirii de către instanța de fond legăturilor personale dintre tată și copii săi, dispozitivul acesteia fiind cât se poate de clar în sensul că minorii se deplasează în domiciliulacestuia(și nuacesteia), deci în domiciliul tatălui și nu în domiciliul mamei în lipsa acesteia cum a încercat apelanta să inducă ideea în cadrul motivelor de apel.
Este adevărat că la pagina 3 paragraful ultim instanța de apel a precizat că dreptul intimatului de avea legături personale cu copii săi nu se poate exercita în condiții normale și cu respectarea interesul minorilor la domiciliul apelantei și în prezența acesteia, dar acest aspect viza motivele de apel invocate de către pârâta apelantă - care solicită stabilirea legăturilor personale în această modalitate, aceasta constituind de altfel motivarea instanței de apel pentru care nu a stabilit păstrarea legăturilor personale cu minorii în domiciliul pârâtei ci în domiciliul reclamantului.
În ceea ce privește reducerea programului de vizitare fără o motivare corespunzătoare, se apreciază că această modalitate a fost motivată de către instanța de apel, nefiind întrunite dispoz. art.304 pct.7 cod pr.civilă, dar așa cum s-a arătat mai sus, instanța de recurs constatat că măsura nu este corespunzătoare principiului ocrotirii intersului superior al copiilor.
Față de considerentele arătate mai sus, făcând aplicarea dispoz. art.304 pct.9 cod pr.civilă, raportat la art.312 al.3 cod pr.civilă, Curtea de Apel, ca urmare a admiterii recursului declarat în cauză, va proceda la modificarea în totalitate a deciziei Tribunalului Prahova ( aspect ce vizează inclusiv acordarea cheltuielilor de judecată) și va menține pe fond sentința Judecătoriei Ploiești.
Făcând aplicarea dispoz. art.274 cod pr.civilă va fi obligată intimata la plata sumei 603, 15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurent, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar, precum și onorariul de apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul, domiciliat în P,-,. 127,. B,. 4,. 39, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei nr. 504 pronunțată la 20 septembrie 2007 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în P,- B,. 2.. 16, Cod poștal -, Județ
Modifică în tot decizia sus menționată și pe fond menține sentința civilă nr.1736 din 23.02.2007 a Judecătoriei Ploiești.
Obligă intimata la plata sumei 603, 15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurent.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Constanța
C
Grefier,
Red.dact./CC
3.ex. 20.02.2008
apel- Tr.
apel.
fond- Jud.
fond.
operator date cu caracter persona
notificare nr.3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Constanța
| ← Revocarea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Încheierea... | Partaj bunuri comune. Jurisprudenta proces partaj. Decizia... → |
|---|
